UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE VICTOR BABES TIMISOARA

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ – DISCIPLINA DE ORTODONŢIE

Curs
EXAMENUL RADIOLOGIC

Prof dr. Camelia Szuhanek

 RADIOGRAFIA PANORAMICĂ

Evidenţiază:
maxilarul superior şi cel inferior,
procesul alveolar superior şi cel inferior,
cele două arcade în raporturile dintre ele, atunci când filmul a fost
realizat în ocluzie habituală, cât şi totalitatea mugurilor încă în
formare în interiorul procesului alveolar.
Relaţiile dento-dentare în cadrul aceleiaşi arcade sau interarcade sunt
evidenţiate în plan vertical şi proximo-aproximal. Sunt evidenţiate, de
asemenea, forma, mărimea, incidenţele sinuzale.
 Semnele care pot fi culese pe
radiografia panoramică şi care
indică o rotaţie de tip anterior
(după Björk):
Unghiul mandibular
accentuat;
Condilul înalt cu dezvoltare
preponderent anterioară;
Curbura preangulară lungă;
Ramura ascendentă lungă;
Canalul dentar angulat;
Lăţimea ramurii orizontale
micşorată.
Pentru rotaţia de tip posterior,
semnele sunt inversate.
Radiografia ocluzala
 RADIOGRAFIA MÂINII
Radiografia carpului, denumită impropriu şi
„radiografia pumnului”, se indică atunci când se
doreşte a stabili vârsta osoasă. Pe baza unor
tabele, în funcţie de numărul şi mărimea
centrilor de osificare ai oaselor carpiene, se
stabileşte vârsta osoasă.
Independent de vârsta cronologică şi de
vârsta de schimbare a dinţilor trebuie clarificat
pentru fiecare caz în parte ce anomalie se poate
rezolva numai prin terapie funcţională sau este
necesară extracţia în scop ortodontic.
Există o corelaţie strânsă între
dezvoltarea oaselor craniului şi
oasele mâinii, între epifizele
falangelor distale. Radiografia mâinii
arată dacă epifiza falangei distale a
celui de-al treilea deget şi diafiza s-
au sudat. Aceast moment coincide cu
primul ciclu la fete.
Dacă sprintul final al creşterii la
pubertate a fost depăşit, şansele
obţinerii unei ocluzii neutrale numai
prin terapie funcţională sunt reduse.
 RADIOGRAFIA COLOANEI
CERVICALE

Determinarea vârstei scheletale pe baza radiografiei vertebrelor

cervicale este o nouă metodă, care se bazează pe caracteristicile
morfologice ale vertebrelor cervicale, metodă care înlocuieşte
radiografia mâinii.
Noul sistem de evaluare al vârstei scheletale are la bază
studierea:
concavităţii marginii inferioare,
înălţimea şi
forma corpului vertebrelor cervicale.
CONCAVITATEA MARGINII INFERIOARE

Se consideră prezentă atunci când există un

spaţiu minim de 1 mm între mijlocul marginii
inferioare a corpului vertebrei şi linia trasată
de la unghiul postero-inferior la unghiul antero-
inferior al corpului vertebrei.
În conformitate cu concavitatea s-au definit
şase stadii:
1 – toate vertebrele au marginea inferioară dreaptă;
2 – concavitatea este prezentă la marginea inferioară
a C2;
3 – concavitatea este mai mare şi este prezentă la
marginea inferioară a C3;
4 – concavitatea la C2 şi C3 este mai mare şi este
prezentă la marginea inferioară a C4, C5 şi C6 ;
5 – concavitatea este mai mare la toate vertebrele;
6 – concavitatea este adâncă şi prezentă la toate
vertebrele iar unghiurile inferioare sunt rotunjite.
TELERADIOGRAFIA
Teleradiografia constă in radiografierea
oaselor craniului şi ale feţei, precum şi a
părţilor moi în proiecţie ortogonală, fără
deformarea imaginii.
Se obţine prin radiografierea subiectului
aşezat la o distaţă de 1,5 – 4 m de tubul
aparatului. Placa radiografică trebuie să fie
în contact cu faţa pacientului şi paralelă cu
planul medio – sagital. Capul pacientului se
fixează cu ajutorul unui cefalostat astfel
încât planul Frankfurt să fie orizontal, iar
gura să fie inchisă în ocluzie centrată.
Fascicolul de raze trebuie să fie centrat pe
conductul auditiv extern, iar timpul de
expunere să fie constant.
 Există mai multe tipuri de teleradiografii:

Teleradiografia de faţă care furnizează date asupra dezvoltării

verticale şi transversale a masivului facial;
Teleradiografia axială, care urmăreşte dezvoltarea ramurilor
orizontale şi într-o mică măsură, a masivului facial;
Teleradiografia de profil care furnizează date legate de tulburările de
dezvoltare în sens vertical şi sagital al masivului facial, dând cele mai
multe informaţii despre natura, direcţia şi gradul de dezvoltare a
structurilor osoase.
Evidenţierea diferitelor structuri maxilare şi
mandibulare oferă date asupra gradului şi sensului de
dezvoltare a elementelor dentare, a proceselor alveolare şi a
bazelor osoase. Cele mai importante informaţii sunt cele
referitoare la poziţia, angulaţia şi proporţiile craniului
facial în raport cu cel neutral.
 TELERADIOGRAFIA IN NORMA
FRONTALA
Ea ne arata:
configuratia anatomica a foselor nazale,
nazale
deviatia de sept cu problemele respiartorii
date de obstructia nazala
orientarea si evolutia dintilor inclusi in
special a caninilor superiori
anomalii dentare si dento-alveolare
transversale (ocluzii incrucisate precum si
anomaliile verticale
deviatii ale liniei mediane dentare, osoase
– sediul si cauza patogena.
PUNCTE ŞI REPERE UTILIZATE ÎN ANALIZA
TELERADIOGRAFIEI
1. Nasion;
2. Sellae;
1 3. Basion;
2 4. Porion;
5 5. Orbitale;
4 16
6. SNA;
6
7. SNP;
7 9 8. Prosthion;
3 8 9. Punct A;
10. Infradentale;
10 11. Pogonion;
15 12 12. Punct B;
13
11
14. Menton;
14 15 Gonion;
NASION (N): PUNCTUL CEL MAI ANTERIOR PE SUTURA NAZO
– FRONTALĂ ÎN PLAN MEDIO – SAGITAL, CORESPUNDE
RĂDĂCINII NASULUI
BASION (Ba): este punctul cel mai decliv pe marginea anterioară
a Foramenului Magnum, situat la baza lui Clivus Occipitalis.
PORION (Por) sau (P): punctul cel mai înalt (extern) pe delimitarea osoasă a
conductului auditiv extern (Meatus Acusticus Externus), este o radiolucenţă de 3
– 4 mm, situată aproximativ la înălţimea capului condilului.
SELLAE (S): CENTRUL GEOMETRIC AL CONTURULUI
ŞEII TURCEŞTI
ORBITALE (O): PUNCTUL CEL MAI INFERIOR CORESPUNZĂTOR MARGINII
INFERIOARE A ORBITEI.
PROSTHION (Pr): punctul cel mai inferior şi anterior al procesului alveolar superior
în plan medio – sagital.
Pe radiografie corespunde cu marginea alveolei incisivului central superior.
MENTON (Me): punctul cel mai inferior pe simfiza mentonieră.
 SPINA NASALIS ANTERIOR (ANS): (ANS) punctul cel mai anterior al acesteia.
SPINA NASALIS POSTERIOR (PNS): (PNS) punctul cel mai posterior al palatului
dur. Fisura pterigomaxilară are o orientare spre PNS. Punctele „ANS” şi „PNS”
se folosesc pentru localizarea planului palatin.
GONION (Go): este un punct lateral, localizat cel mai posterior,
lateral şi inferior pe faţa externă a unghiului mandibulei;
este punctul cel mai inferior al ramurei ascendente (la unghiul mandibulei).
Împreună cu punctul Me se foloseşte pentru determinarea Planului Mandibular.
POGONION (Po): punctul median cel mai anterior pe eminenţa mentonieră.
 PUNCTUL A: A punctul cel mai posterior (mai dorsal) pe curbura spinei
nazale anterioare sub ANS şi în faţa rădăcinii incisivului central superior.
Este punctul scheletal care se foloseşte pentru determinarea poziţiei
anteroposterioare a maxilarului.
PUNCTUL B: B punctul cel mai posterior (mai dorsal) pe curbura dintre
dintre Pogonion şi Infradentale, sau punct median, situat cel mai posterior
pe profilul procesului alveolar mandibular, dedesubtul incisivilor centrali.
 INFRADENTALE (Id): punctul median aparţinând procesului alveolar
mandibular, între incisivii centrali. Este situat pe marginea cea mai anterioară
şi superioară a procesului alveolar inferior în plan medio – sagital. Pe
radiografie delimitează alveola incisivului central inferior.
PLANURI ŞI AXE FOLOSITE ÎN ANALIZA
TELERADIOGRAFIEI
a.PLANUL CRANIAL S – N (Sella – Nasion);
b.PLANUL CRANIAN după Ricketts Ba – N
(Basion – Nasion);
c.PLANUL FRANKFURT P – O (Porion –
Orbitale);
d.PLANUL PALATINAL ANS – PNS (Spina
nasalis anterior – Spina nasalis posterior);
e.OCLUZAL: linie care bisectează ocluzia primilor
molari şi trece prin punctul de înjumătăţire a
overbitului sau a spaţiului dintre incisivii centrali, în
caz de ocluzie frontală deschisă.
f.PLANUL MANDIBULAR: Me – Go (linia de la
Menton la Gonion este tangentă cu marginea
inferioară a ramului ascendent).
g.PLANUL FACIAL: N – Pg (Nasion Pogonion);
h.AXA Y: S – Gn (Sella – Gnathion);
i.AXA FACIALĂ după Ricketts: Pt – Gn (Pterigoid
– Gnathion).
 ANALIZA DUPĂ SASSOUNI

A fost prima metodă cefalometrică care a evidenţiat

atât relaţiile verticale cât şi cele orizontale, precum şi
interacţiunea între acestea.
Planurile de referinţă utilizate în această tehnică
sunt:
Planul Bazei Craniului N – S;
Planul Frankfurt;
Planul Bispinal SNA – SNP;
Planul Ocluzal ;
Planul Bazal Mandibular Me – Go.

Conform teoriei elaborate de Sassouni se consideră

că la feţele bine proporţionate aceste planuri converg
spre un singur punct situat posterior. Înclinarea
acestor planuri unul faţă de celălalt reflectă
proporţionalitatea verticală a feţei .
 ANALIZA DUPĂ STEINER

În analiza Steiner prima determinare este cea a unghiului

SNA care evaluează poziţia antero – posterioară a maxilarului
faţă de baza craniului. Valoarea normală a acestui unghi este
de 82° +/- 2 grade.
Dacă valoarea unghiului:
este mai mare de 84° rezultă protruzia maxilară, iar dacă
este mai mic de 80° este vorba de o retruzie maxilară.

Unghiul SNB este folosit pentru evaluarea poziţiei antero –

posterioare a mandibulei; valoarea normală este de 78° +/- 2
grade.
Diferenţa dintre unghiurile SNA şi SNB este reprezentată
de unghiul ANB, a cărui valoare normală este de 2 grade.
Acest unghi indică discrepanţa dintre maxilare.
Retruzie maxilară Normal Protruzie maxilară
SNA = 77° SNA = 80° SNA = 88°
SNB = 70° SNB = 78° SNB = 84°
ANB = 7° ANB = 2° ANB = 4°
 În continuare Steiner urmăreşte:
Relaţia în grade şi mm dintre incisivii superiori şi planul N –
A;
Relaţia în grade şi mm dintre incisivii inferiori şi planul N –
B;
Relaţia dintre punctul Pogonion şi planul N – B.

Distanţa în milimetri stabileşte cât de proeminent este

incisivul faţă de suportul osos, în timp ce unghiul de
înclinare indică dacă dintele este în poziţie normală.
Pentru o valoare a unghiului ANB de 2°, incisivii
superiori trebuie să fie cu planul N – A intr-un raport
evaluat la 22° sau 4 mm; în mod similar, pentru incisivii
inferiori, valorile normale în raport cu planul N – B sunt
de 25°sau 4 mm.
Dacă unghiul ANB are o valoare diferită de 2°,
poziţionarea diferită a incisivilor dată de înclinare şi
protruzie, necesită un compromis pentru compensarea
poziţiei dinţilor în raport cu discrepanţa maxilară.
 ANALIZA DUPĂ TWEED
Analiza Tweed a fost imaginată de autor pornind de la o concepţie fizionomică
proprie, conform căreia profilul armonios este plat. Aceasta masuratoare a fost
preconizata in 1946 cand analiza cefalometrica era limitata. Tweed porneste de la
premiza ca in aceasta constructie geometrica, ideal este realizarea uni profil
rectiliniu.
Corecta pozitie a incisivului inferior este utilizat ca punct de referinta in
repozitionare a arcadei ghid cu consecinte asupra maxilarului superior.
Prin această analiză se apreciază creşterea verticală a ramurii ascendente a
mandibulei prin determinarea valorii unghiului, format de planul Frankfurt cu
planul Bazal Mandibular (FMA – acest unghi poartă numele de unghi de fertilitate
condiliană şi valoarea sa normală este de 25°).
 Analiza după Tweed

FMIA
FMA 67°+/- 3

25° +/- 3

IMPA
88°+/- 2

La baza metodei stă construirea unui triunghi „triunghiul lui Tweed”

format din:
•Planul superior al lui Frankfurt
•Planul mandibular PM– prelungit posterior
•Axul incisivilor inferiori, care trece prin marginea incizală şi prin
apexul acestora, fiind prelungit în sus şi în jos până la intersecţia cu
planul Frankfurt, respectiv planul Bazal Mandibular.
Acest triunghi include următoarele unghiuri:
Unghiul FMA, permite aprecierea tipologiei scheletice în sens vertical.
Valoarea normală este de 25° +/- 3 grade. Când valoarea lui FMA este cuprinsă
între limitele normale, tipul vertical de creştere este normodivergent, peste 28°
este hiperdivergent iar sub 22° este hipodivergent.
Cunoaşterea valorii acestui unghi ajută în decizia de tratament, deoarece tipul
normodivergent va avea mai multe şanse de succes la tratamentul ortodontic,
spre deosebire de celelalte două.
Pozitia verticala a mentonului
Tipologia scheletica mandibulara
Pozitie sagitala mandibulara
Dezvoltarea ramurii ascendente
Deschidere unghi goniac.
 Unghiul IMPA, permite aprecierea situării părţii anterioare a arcadei
mandibulare în raport cu baza osoasă. Valoarea sa optimă se defineşte în
funcţie de sensul vertical scheletic şi va fi dată de regula lui Tweed. În mod
normal axul incisivului inferior trebuie să fie perpendicular pe planul
mandibular, deci unghiul IMPA = 88° +/- 2 grade.
Unghiul FMIA, permite aprecierea situării incisivului mandibular în schema
facială. Valoarea optimă se defineşte în funcţie de sensul vertical scheletic şi
este dat de regula lui Tweed. Valoarea medie este de 67° +/- 3 grade. Este
format din prelungirea incisivului inferior pe planul Frankfurt.
Aceasta variabila exprima inclinarea incisivilor inferiori pe axa bazala,
prevazand pozitia lor dreapata, pe planul mandibular.
 Unghiurile interincisive sunt formate din:
Axa incisivului central superior cu Planul Frankfurt are o valoare de 104°;
Axa incisivului inferior cu Planul Mandibular are o valoare de 90°;
Unghiul inter-incisiv format din cele două unghiuri, cu o valoare de 135°.
Aceste unghiuri dau poziţia incisivilor faţă de bazele alveolare. Utile în
diagnosticul diferenţial dintre o anomalie pur dentară, de una alveolară sau
bazală.
 Unghiul S – Gn cu planul Frankfurt, este unghiul
care arată poziţia mentonului în planul facial, adică
gradul de avansare a mandibulei faţă de baza
craniului.

Unghiul Se Gn/PF este format de linia Se Gn care

intersectează planul Frankfurt.
Unghiul Se Gn/PF = 60° +/- 5, indică sensul de
dezvoltare a mandibulei, poziţia mentonului. De
asemenea linia Se Gn/PF trece în spatele feţei distale
a molarului de 6 ani.
Unghiul Se Gn / PF < 55° semnifică o rotaţie
anterioară a mandibulei.
Unghiul Se Gn / PF > 65° semnifică o rotaţie
posterioară a mandibulei.
 ANALIZA DUPĂ RICKETTS

Ricketts analizează distanţa de la

marginea incisivilor inferiori la planul A – Pg
şi ajunge la următoarele concluzii:
În medie incisivii inferiori se găsesc înaintea
acestui plan cu 1 mm.
Valoarea este negativă, în sens algebric,
când incisivii inferiori se găsesc drept pe plan.
Pentru incisivul inferior există o valoare care
ne descrie înclinarea şi care cuprinde axa
incisivului, raportul lui cu planul dentar.
Acest unghi are valoarea normală de 22° +/-
4 şi nu variază cu creşterea.
 Linia Mac Namara
Este o linie pentru adulţi care arată că pacientul la sfârşitul
creşterii trebuie să aibe mentonul pe această linie. Linia Mac
Namara este construită la 90° pe planul orizontal de la
Frankfurt plecând de la punctul Nasion.
La nouă ani ar trebui să se afle înaintea Pogonionului cu 6
mm – 2 mm. La terminarea creşterii, la subiecţii de sex
masculin, această linie ar trebui să fie tangentă la Pogonion.
La fete se construieşte la 89°, pentru că fetele termină
creşterea mai înainte ca bărbaţii.
 ANALIZA JARABAK

Furnizează informații despre

-cresterea facială
- rotația mandibulară în funcție de mecanica de tratament
- Ne indică direcția și potențialul de creștere a mandibulei
- Oferă informații clare despre tipul de biomecanică ortodontică
 UNGHIUL ȘEII TURCEȘTI (AR-SE-N)-123 GRADE

 Indică locația fosei mandibulare și a

condilului (ideal-postero-superior)
 Pe măsura creșterii craniului, fosa
condiliană este deplasată spre
posterior- este împiedicată creșterea
condilului spre anterior

 Valorile peste 133 grade- indică

clasa a II-a scheletală, se preferă
extracția celor 2 premolari primi
superiori/ chirurgie de avansare
mandibulară
 Valorile sub 120 grade- indică clasa
a III-a
 FISA DE ANALIZA CEFALOMETRICA
Student.......................................An,grupa.......Cadru didactic.....................................
Pacient.........................................Varsta.........Data examinarii......................................

REPERE SCHELETALE
Parametru Valori normale Valori pacient Interpretare

SNA 81°
SNB 78°
ANB 3°
WITS -3 /+ 3 mm
IMPA 88 +/- 2°
FMIA 67 +/-3°
FMA 25°
Unghiul 130°
interincisiv
SeGn/PF 60+/- 5°
(axa Jarabak)
Ar-Se-N 123°
REPERE CUTANATE
Unghiul nazo- 102
labial
Buza superioara -4 ±2 mm
la linia E
(Pn-Pog)
Buza inferioara la 2±2
linia E
(Pn-Pog)
 IMAGISTICA PRIN REZONANTÃ
MAGNETICÃ
Imagistica prin rezonantã magneticã este o metodã neinvazivã care nu expune
pacientul la radiatii ionizante.
Ea se bazeazã pe diferentele care existã în continutul de apã al tesuturilor si pe
proprietãtile magnetice ale protonilor din molecula de apã.
Imagistica prin rezonanta magneticã foloseste un câmp magnetic puternic
pentru a modifica nivelul energetic al moleculelor tesuturilor (în principal
protonii moleculei de apã). Aceste modificãri ale nivelului energetic creeazã
pe computer imaginea tesutului respectiv. Abundenta hidrogenului în
tesuturile moi articulare asigurã o excelentã sursã de protoni, care pot fi
utilizati pentru a crea o imagine detaliatã prin rezonanta magneticã.
TOMOGRAFIA COMPUTERIZATÃ (CT)
cunoscutã la început ca tomografie axialã computerizatã (CAT sau
scanare CT) si röentgenografie sectionatã a corpului,
este o metodã de imagisticã medicalã care foloseste tomografia acolo
unde procesarea geometriei este folositã pentru a genera o imagine
tridimensionalã a interiorului unui obiect dintr-o serie largã de imagini
de raze X bidimensionale luate în jurul unei singure axe de rotatie.
Godfrey Hounsfield
Allan Cormack
Nobel prize in Medicine, 1979
CT traditional (Scanarea CAT) foloseste un
fascicul liniar ingust in forma de evantai in
jurul pacientului obtinand, pe rand, cate o
sectiune axiala prin fiecare rotire. Pentru a
obtine imaginea unei sectiuni anatomice, sunt
necesare foarte multe rotatii - ceea ce
inseamna expunere mare la radiatii.
 ÎN ZONA CAPULUI – GURII – GÂTULUI,
SCANAREA CT

- planificãri chirurgicale ale malformatiilor cranio-faciale si dento-faciale,

- evaluarea chisturilor sau a unor anumitor tumori ale maxilarelor, sinusurilor
paranazale, cavitãtii nazale, orbitelor,
- diagnosticul cauzelor sinuzitelor cronice si
- planificarea reconstructiei implanturilor dentare.
CT-ul este folosit în ortodontie pentru depistarea asimetriilor cranio-
faciale, diagnosticul lor, în vederea luãrii unei decizii terapeutice.
CT este necesar când sesizãm o deviatie a incisivilor care, asociatã cu
disfunctii cranio-mandibulare, nasc mari confuzii si numeroase
incertitudini terapeutice.
ÎN SCOP ORTODONTIC, CT-UL NE ARATÃ:

- Relatia intermaxilarã în sens sagital;

- Gradul de dezvoltarea al maxilarului si mandibulei în plan medio-
sagital, transversal si vertical;
- Dezvoltarea bazei craniului;
- Dezvoltarea si gradul de simetrie existent la nivelul fetei;
- Relatia existentã între ramura orizontalã si verticalã a mandibulei;
- Dezvoltarea si conturul ramurii orizontale a mandibulei.
 To beam or not to beam?
Computer-ul tomograf conventional
foloseste fascicul "evantai" (unda de radiatie se
propaga liniar, fiind necesare foarte multe
scanari succesive pentru o investigatie
completa)
Razele emise iau forma unei spirale
Datele scanate sunt interpolate de catre
scanner, formand un set de sectiuni care
constituie un volum
Computer-ul Tomograf cu Fascicul Conic
(CBCT) sau Tomografia Dentara Volumetrica
(DVT) foloseste un fascicul conic (unda de
radiatie se propaga conic), fiind suficienta o
singura scanare de scurta durata pentru a
cuprinde intreaga arie de investigatie.
Imaginile sunt apoi reconstituite rapid de soft-
urile speciale, folosind algoritmi care
realizeaza imagini tridimensionale la rezolutie
mare.
Zonele de interes pot fi scanate intr-un timp
foarte scurt, reducand posibilitatea artefactelor
cauzate de miscarile accidentale ale
pacientului.
 i-CAT
NewTom 9000 / NewTom 3G
 COMPUTERUL TOMOGRAF CU FASCICUL CONIC (CBCT)

Imagistica CBCT se caracterizeaza prin:

Acuratete extraordinara
Timp de scanare rapid
Reducerea considerabila a dozei de iradiere a
pacientului
Capacitatate excelenta de reconstructie imagistica
tridimensionala

http://www.youtube.com/watch?v=duoqsJ81AGQ
 Deoarece CBCT poate fi realizat cu doua tipuri de fotoni EPI (megavoltage
photons) sau OBI(kilovoltage photons), pot rezulta doua tipuri de imagini :
cea realizata cu EPI este mai putin afectata de artefacte iar cea realizata cu
OBI prezinta avantajul unui contrast tisular si rezolutii crescute.
In domeniul dentar au aparut multe aplicatii software pentru diferite
specialitati, in ortodontie cunoscute fiind : Dolphin 3D, Dolphin Imaging,
Chatsworth,CA.
Datorita fidelitatii imaginii si posibilitatii de a realiza o imagine tridimensionala, utilitatea CBCT s-a extins si in
analiza ATM.
De la analize de rutina, pentru a verifica unele asimetrii observate, la analize preoperatorii sau diagnostice
diferentiale, CBCT este tot mai utilizat pentru a decela problemele legate de articulatia temporo-mandibulara.
 Fotografia 3 D - PROFACE

Planmeca ProMax 3D ProFace reprezintă o opţiune unică de fotografiere

facială 3D, prin care se oferă o fotografie tri-dimensională realistă a feţei care
vine ca o completare a radiografiei digitale maxilo-faciale tradiţionale. Firma
Planmeca este cea care a introdus acest concept ce are la bază o singură
scanare şi care poate obţine simultan - o fotografie 3D cât şi un volum
CBCT.
 COMPARATIE PRE SI POST CHIRURGIE
ORTOGNATICA

Un volum 3D poate oferi o vizualizare din normă frontală, laterală sau o

vizualizare definită de clinician şi poate schimba transluciditatea imaginii, prin
care poate determina relația specifică a țesuturilor moi comparativ cu scheletul.
Acest aspect are implicații semnificative în planificarea deplasării dinţilor,
evaluării necesităţii extracţilor în scop ortodontic, în chirurgia ortognatică ori alte
terapii care modifică aspectul facial.
MASURAREA DISTANTELOR DINTRE OS SI
PARTILE MOI