Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

“Nicolae Testemițanu”

DOSARUL ORTODONTIC
COMPLETAREA DOSARULUI ORTODONTIC ȘI
INTERPRETAREA FINALĂ A DATELOR

Medic rezident Anul I

Corina Radu

2019
 DE CE AVEM NEVOIE DE DOSARUL ORTODONTIC?

În urma analizei ortopantomografiei, teleradiografiei

de profil, modelelor de studiu, fotografiilor intra și
extraorale medicul ortodont va stabili exact care sunt
problemele pacientului și care vor fi etapele de
tratament.
 PRIMA CONSULTAȚIE
La prima consultație se poartă o conversație cu pacientul și părinții
acestuia pentru a stabili ce-i deranjează din punct de vedere subiectiv.
În acest fel se pot afla și presupusele cauze a anomaliei dentomaxilare
și anume antecedentele heredo-colaterale, personale și stomatologice,
cum ar fi: cauze ereditare, traume, obiceiuri vicioase (respirația orală,
deglutiția infantilă, bruxismul), tulburări de dezvoltare, tulburări
endocrine etc. Pacientului i se vor lua amprentele dinților în vederea
turnărilor modelelor de studiu. I se va indica să realizeze 2 radiografii:
ortopantomografia și teleradiografia. Se vor realiza fotografii intra și
extraorale. Toate acestea vor fi filosite la stabilirea unui diagnostic
obiectiv și întocmirea unui plan de tratament.
 EXAMENUL FOTOSTATIC

Pentru examenul fotostatic sunt necesare fotografii

de față și de profil executate la o distanță de 65 cm
la o lumină egală a întregului câmp, spre a evita
apariția de contururi false

Se pot fixa reperele cutanate în prealabil cu un

creion dermatofraf
 ANALIZA FOTOSTATICĂ DIN NORMA FRONTALĂ

Se va aprecia pe fotografie:

Forma feței

Simetria

Proporționalitatea etajelor feței

Aspectul șanțurilor faciale

Fanta labială
TIPURI FACIALE
Etaj inferior mărit Etaj inferior micșorat
În mod normal etajul mijlociu trebuie să fie egal cu cel
inferior

Etajul inferior este împărțit de

punct St în două subetaje:
Sn-St - reprezintă 1/3 din etajul
inferior
St-Gn - reprezintă 2/3 din
etajul inferior
ANALIZA FOTOSTATICĂ DIN NORMA LATERALĂ

Pune în evidență relația care se stabilește între

conturul buzelor și cel al mentonului în cadrul
schemei faciale

Pe fotografia de profil se va trasa:

- Planul de la Frankfurt
- Pe acest plan se vor duce 2 perpendiculare
PLANUL DE LA FRANKFURT
Prima perpendiculară din N
se va numi planul naso-
frontal sau planul Dreyfuss

A doua perpendiculară din

Or și se va numi planul
orbito-frontal sau plnul
Simon

Cele 2 perpendiculre vor

determina un câmp numit
câmp de profil
Profilul drept este considerat armonios

Profilul concav sau convex sunt considerate

patologice

Un profil convex indică o clasă a II-a scheletică

Un profil concav indică o clasă a III-a scheletică

 TANGENTA GURII

Pentru aprecierea mentonului față

de buza superioară Schwarz
introduce tangenta gurii.

Dreapta care unește Pg cu Sn

(SpNA) formează cu planul nazo-
frontal un unghi de 10°

> 10° => retrognație mandibulară

< 10° => prognație mandibulară

 EXAMENUL INTRAORAL

Examenul arcadelor dentare - semnalizează fiecare

unitate dentară cu privire la formă, culoare, poziție,
integritate, displazii, distrofii

Se vor examina anomaliile de număr (supranumerari

sau anodonții), anomalii de volum (macro sau
microdonții)
 EXAMENUL OCLUZIEI DENTARE

• În statică - Pacientul va fi așezat în poziție corectă, în

echilibru psihic deplin și intercuspidare maximă. Se
efectuează analiza ocluziei în cele 3 direcții, prin analiza
simetrică:
Plan sagital - cuspidul M-V a molarului I superior
permanent se află în șanțul M-V a molarului I inferior
permanent. În dentiția mixtă, ocluzia cap la cap se poate
considera una fiziologică. În zona frontală, incisivii
superiori îi acoperă pe cei inferiori. Stări patologice pot fi
angrenajul invers, inocluzia sagitală etc.
 EXAMENUL OCLUZIEI DENTARE

Plan transversal - arcada superioară circumscrie

arcada inferioară, vestibular cu un cuspid. Lingual,
arcada inferioară o circumscrie pe cea superioară. Se
înregistrează ca stări patologice angrenajul invers,
ocluzia inversă. În zona frontală, reperul normal este
frenul superior care trebuie să corespundă frenului
inferior.
 EXAMENUL OCLUZIEI DENTARE

Plan vertical - În dentiția temporară incisivii superiori îi

acoperă pe cei inferiori cu 1/2, în timp ce în dentiția
permanentă valoarea acoperirii este de 1/3. Stări patologice
sunt ocluzia adâncă (supraacoperirea) și ocluzia deschisă.
 EXAMENUL OCLUZIEI DENTARE

• În dinamică - Astfel de examinare se efectuează pornind de la

relația de postură a mandibulei. Chateau recomandă pentru
aceasta tehnica lui Glickmann: pacientul aflat în fotoliu, cu
capul orientat după planul de la Frankfurt în stare de relaxare,
efectuează actul de glutiție, în momentul imediat, mandibula,
aflânduse în relație de postură. Se apreciază echilibrul
muscular, poziția condililor, dimensiunea verticală, spațiu de
inocluzie în zona frontală și laterală. Din relația de postură se
va urmări drumul parcurs de mandibulă în poziția de
intercuspidare maximă. În normă acest traseu are forma de arc
de cerc.
 ANALIZA MODELULUI DE STUDIU

Studiul de model este un examen specific specialității ortodontice, el

fiind indispensabil stabilirii unui diagnostic ortodontic corect și a unui
plan de tratament. Modelul trebuie să permită studiul arcadelor dentare,
al arcadelor alveolare și a relațiilor de ocluzie. Aprecierea dezvoltării
alveolo-dentare în planurile sagital, transversal se face folosind indicii
arcadei, dinților, raportați la lungimea și lățimea acestora. În acest scop,
se folosește indicele Pont, prin care se raportează lăţimea arcadelor
măsurate la nivelul premolarilor şi molarilor, precum şi lungimea la
nivelul premolar şi suma diametrelor maxime ale celor patru incisivi
superiori.
 ANALIZA MODELULUI DE STUDIU

Reperele pentru indicii măsuraţi sunt:

- Indicele premolar - se măsoară pentru arcada superioară din centrul suprafeţei
ocluzale a primului premolar, de o parte şi de alta , iar pentru arcada inferioară din
punctul cel mai vestibular al punctului de contact dintre premolari de o parte şi de alta
.
- Indicele molar - se măsoară pentru arcada superioară din faseta centrală a molarului
1 superior, de o parte şi de alta, iar pentru arcada inferioară - din vîrful celui de al
doilea cuspid vestibular al molarului 1 inferior, de o parte şi de alta.

- Lungimea anterioară superioară - se măsoară de la punctul incisival superior, pe

linia mediană pînă la intersecţia liniei interpremolare superioare.

- Lungimea anterioară / inferioară - se măsoară de la punctul incisival inferior pe

linie mediană pînă la intersecţia cu linia interpremolară inferioară la mandibulă – se
scade 2 mm - grosimea marginii incisivilor superior. Indicii Pont trebuie luaţi în
ANALIZA MODELULUI DE STUDIU
 FORMA ARCADELOR

Forma normală

Maxilar - semielipsă
 FORMA ARCADELOR - FORME PATOLOGICE

Forma literei V Forma literei Ω Forma trapez

SIMETRIA ARCADELOR - REPERE
 SIMETRIA TRANSVERSALĂ

În plan transversal se fac aprecieri cu privire la dezvoltarea

arcadelor față de linia mediană și simetria elementelor
omoloage.
 SIMETRIA SAGITALĂ

În plan sagital se apreciază pe de o parte, alunecarea spre mezial a

grupelor dentare laterale, iar pe de altă parte, simetria dintre
proiecția pe linia mediană a reperelor omoloage.
 ORTOPANTOMOGRAFIA

Ortopantomografia reprezintă un examen radiologic complet pe

care se vizualizează structurile dentare coronare și radiculare
(evidențiind forma acestora cât și eventualele afecțiuni ale lor),
poziția și relația lor spațială, mugurii dentari, structura oaselor
maxilare și eventualele afecțiuni, aspectul țesuturilor parodontale
și eventualele afecțiuni, aspectul articulației temporo-
mandibulare, cât și al sinusurilor maxilare. OPG-ul este necesar
în etapa de diagnostic pentru elaborarea planului de tratament,
 ORTOPANTOMOGRAFIA

Pe OPG putem observa:

- gradul de formare a mugurilor dentari;

- profunzimea localizării mugurilor molarilor III
superiori/ inferiori ;
- poziţia incisivilor permanenţi şi poziţia lor anormală;
- unghiul de înclinaţie a axei dinţilor permanenţi în raport
cu suprafaţa perpendiculară ;
ORTOPANTOMOGRAFIA
 TELERADIOGRAFIE
Teleradiografia de profil oferă o imagine de ansamblu a oaselor viscero și
parțial a neurocraniului, ajutînd la stabilirea diagnosticului în ortodonție și
chirurgia maxilo- facială ortognată (vis-a-vis de poziția relativă a maxilarelor
între ele și față de baza craniului), precum și în alte domenii medicale.
Imaginea evidențiază și evoluția osificării vertebrelor cervicale, ce permite
medicului specialist stablirea evoluției pre si post pubertare a pacientului.
Este o incidentă ce se utilizează cu precădere în ortodonție, evidențiazâ
raportul dinților cu maxilarele și a maxilarelor cu oasele craniului, fiind o
metodă ce permite standardizarea prin reperarea unor puncte antropometrice.
TELERADIOGRAFIE
 INTERPRETAREA TELERADIOGRAFIEI

Se marchează pe teleradiografie următoarele puncte:

S - centrul geometric al şeii turceşti;
N - punctul cel mai anterior al suturii nazo-frontale;
Ba - punctul cel mai inferior al marginii inferioare a foramenului magnum; L (Steiner) - proiecţia Pg pe S-N;

E(Steiner)- proiecţia Kdl pe S-N;

Ptm - punctul cel mai superior şi posterior ai fosei pterigo-maxilare;
Kdl - punctul construit la intersecţia tangentei la faţa posterioară a condilului şi a unghiului mandibular cu tangenta la punctul cel mai
superior al condilului, tangenta paralelă cu planul Po-Or;
Or - punctul cel mai inferior de pe conturul marginii inferioare a orbitei; Po - punctul cel mai superior al conductului auditiv osos;
Nsa - vârful spinei nazale anterioare;
Nsp - vârful spinei nazale posterioare;

Pg - punctul cel mai anterior al simfizei mentoniere;

Gn - punctul cel mai inferior şi posterior al simfizei metoniere;
Go - punctul echidistant între punctul cel mai inferior de pe ramul orizontal şi punctul cel mai posterior de pe ramul vertical al
mandibulei, la nivelul unghiului acestuia;
Ar - punctul de intersecţie a clivusului cranian cu marginea pos- terioară a apofizei condiliene;
A - punctul cel mai înfundat de pe procesul alveolar maxilar;
B -punctul cel mai înfundat de pe procesul alveolar mandibular;
Pr - punctul cel mai anterior al procesului alveolar maxilar;
INTERPRETAREA TELERADIOGRAFIEI
 CONCLUZII
Tratamentul ortodontic funcționează pe baza principiului biologic al
integrării aparatului dento-maxilar în unitatea generală a organismului. În
vederea atingerii obiectivului tratamentului, acela de a obține un optimum
funcțional și estetic se impune respectarea următoarelor principii:
- tratamentul profilactic ortodontic, care are la bază prevenirea anomaliilor
prin îndepărtarea cauzelor
- tratamentul ortodontic este strict individual; măsurile și mijloacele de
tratament diferă de la un pacient la altul
- amploarea anomaliei impune uneori asocierea tratamentului ortodontic
cu cel chirurgical și nu rareori cu cel protetic
- garanția succesului o dă numai controlul stabilității după contenție.
 CONCLUZII

Datele subiective și obiective în cadrul examenului

facial joacă un rol primordial în etapele ulterioare de

planificare și ghidaj ortodontic. Furnizarea datelor

anamnezei, datelor extra si intraorale, paraclinice va

forma baza viitorului diagnostic, plan de tratament, și

ca rezultat, succesului medicului și pacientului.

REZULTATE POST TRATAMENT
REZULTATE POST TRATAMENT
REZULTATE POST TRATAMENT
Vă mulțumesc pentru atenție!