1.

Clinica Stomatologica Teddy Care

http://www.teddycare.ro/meziodens-ce-este-acesta/

Meziodens - Ce este acesta ?

Una din formele clinice ale dintilor supranumerari este MEZIODENSUL.
El este un dinte unicuspidat,uniradicular, in majoritatea cazurilor coroana avand forma
conica. Eruptia lui insoteste, precede, sau urmeaza eruptia incisivului central permanent
superior.
Apare frecvent la nivelul maxilarului superior si in general este unic, rar dublu sau triplu.

Poate erupe sau ramane inclus in pozitie normala sau inversata si poate produce incluzia
incisivilor centrali permanenti sau malpozitii ale acestora.
In functie de momentul eruptiei putem intalni:
1.Daca mediodensul erupe inaintea incisivilor: le ocupa locul daca nu este extras la timp,
provocand fie intarzierea eruptiei, fie eruptia in pozitie vestibularizata a acestora;
2.Daca eruptia acestuia si a incisivilor centrali are loc concomitent, lupta este castigata de
meziodens, care ocupa pozitia incisivilor si determina eruptia lor in pozitie distalizata sau
rotata cu 180 grade;
3.Daca eruptia are loc dupa aparitia incisivilor, acesta ramane de obicei intr-o pozitie
palatinala;
4.Daca ramane inclus, poate produce incluzia incisivului central sau eruptia in pozitie
vicioasa.

Pentru prevenirea eruptiilor atopice ale incisivilor centrali este indicata consultatia cat mai
timpurie la medicul dentist, dar si indepartarea cat mai rapida a meziodensului de pe arcada.
In fotografiile de mai jos aveti un exemplu de meziodens prezent pe arcada in perioada
dentitiei de lapte.
Dr. Mihaela Diaconu
Medic Dentist la Teddy Care

2. http://www.doctoruldedinti.info/meziodensul/
Meziodensul reprezint o anomalie dentar caracterizat prin apariia unui dinte
supranumerar, cu tendina de a se poziiona spre linia median . Acest dinte este
unicuspidat, avnd, de asemenea, o singur rdcina i prezint o form atipic, cea mai
frecvent ntlnit fiind cea conic. n majoritatea situaiilor apare un dinte unic, dar exist
posibilitatea apariiei a 2, 3, sau chiar 4 dini supranumerari, care fie sunt situai n poziia
normal a dinilor, fie sunt dispui ectopic. Nu este obligatoriu ca dintele s erup pe arcad,

acesta rmnnd inclus, caz n care va aprea malpozitia incisivilor.

Ce cauze pot determina apariatia meziodensului?

Aceast anomalie dentar de numr are drept etiologie att factori de mediu, cum ar
fi despictura labio-palatin, precum i anumii factori genetici. Argumentele care susin
implicarea genetic n apariia meziodensului sunt prezena simultan a acestuia la gemenii
monozigoi, tendina intrafamiliala de a dezvolta dini supranumerari, precum i asocierea
acestuia cu anumite anomalii genetice.
Cum apare meziodensul?
Teoriile privind dezvoltarea meziodensului sunt n continuare contradictorii i cuprind:
1.

Teoria conform creia lama dentar ntreine o activitate excesiv n zona unui
dinte care aparine dentiiei normale, ceea ce va determina apariia unui nou mugure dentar.

2.

Teoria atavic. Aceasta susine ntoarcerea la formulele dentare anterioare,

asemntoare cu cele ale primatelor.

3.

Teoria scindrii mugurilor dentari rezultnd doi dini care evolueaz pe cont
propriu. Limita acestei teorii o constituie faptul c dinii supranumerari au de obicei forme
diferite de ce normali, fiind i mai mici.

4.

Exist nc o teorie care susine reactivitatea resturilor epiteliale rmase dup

dezintegrarea lamei dentare.

Erupia meziodensului poate precede, nsoi sau urma apariiei incisivilor centrali superiori. n
principal, apare un jurul vrstei de 6-7 ani, ceea ce face dificil ncadrarea lui n cadrul
dentiiei temporare sau definitive. Prevalena meziodensului se ncadreaz n limitele 0.151.9%, fiind ntlnit de 2 ori mai frecvent la brbai dect la femei.
Deoarece ntre meziodens i incisivii centrali exist rapoarte spaiale aflate n strns
legtur, apariia lui pe arcad va duce la una din urmtoarele situaii:
Erupia meziodensului naintea incisivilor va determina, dac nu se va realiza

extracia dintelui supranumerar, erupia ntrziat sau erupia ntr-o poziie vestibularizata a
incisivilor.
Dac meziodensul i incisivii centrali au erupt n aceeai perioad, meziodensul

va lua locul incisivilor. Din lips de spaiu, incisivii vor ocupa o poztie oralizata, distalizata sau
vor fi rotii la 180.
Incisivii centrali erupi anterior meziodensului l vor ghida spre o poziie

palatinal.

Exist situaii n care meziodensul rmne inclus, cauznd incluzia incisivului

central sau erupia ntr-o poziie anormal a acestuia.
Conduita terapeutic variaz n funcie de consecinele pe care apariia meziodensului le are
asupra fizionomiei i funcionalitii dentare. Aceast poate cuprinde extracia dintelui
supranumerar, redresarea ortodontic i eventual traciunea pe arcad a dintelui inclus.
Aceste procedusi sunt contraindicate totui atunci cnd dinii supranumerari au o poziie
favorabil pe arcad i se ncadreaz n ansamblul acesteia. Pentru realizarea planului de
tratament, va fi necesar i evaluarea radiologic, prin intermediul ortopantomogramei.

3. http://dictionar.romedic.ro/meziodens

Meziodens este un dinte supranumerar. Este situat pe linia mediana la maxilarul superior.
Este monoradicular. Apare cel mai frecvent de forma atipica, conica. De regula apare unic,
mai rar cel dublu si foarte rar cel triplu sau cvadrublu.
Meziodensul poate erupe in pozitie normala sau ectopica. Acesta poate ramane inclus sau
poate provoca incluzia incisivilor centrali sau malpozitii ale acestora.

4. http://www.romedic.ro/dintii-supranumerari
Dintii supranumerari, Autor: Baltag Ioana

Dintii supranumerari pot fi clasficati in functie de diferite criterii

Frecventa dintilor supranumerari

Etiopatogenia dintilor supranumerari

Manifestari si forme clinice ale dintilor supranumerari

Importanta clinica data de dintii invaginati

Afectiuni generale ce prezinta ca semn clinic dintii supranumerari

Examenul radiologic in anomalia dintilor supranumerari

Terapia in cazul dintilor supranumerari

Dinti supranumerari versus anodontie

Desi cele mai folosite denumiri pentru aceasta anomalie sunt dinti
supranumerari sauhiperodontie, unii autori considera foarte potriviti si termeni
precum: ateleodontie, anomalie de numar dentar in exces, hiperdentie, dinti
suplimentari, numar marit de dinti,hiperodontogenie, hiperplazia
dentitiei,pleiodontie, productie multipla de dinti,poligenezie
dentara, pleodontie, poliodontie.
Dintii supranumerari pot fi clasficati in functie de diferite criterii
1. Dupa criteriul topografic:
a) Dupa Bolk:
- dens in dente;
- meziodens cu localizare la nivelul incisivilor, in apropierea liniei mediene;
- paramolari;
- distomolari;
b) Dupa Benagiano:
- dinti supranumerari localizati intre incisivii centrali: cu sau fara alterarea alinierii dentare;

- dinti suranumerari cu localizare interincisiva si intercanina: cu eruptie pe sau in afara

arcadei dentare;
- dinti supranumerari in zona premolara;
- dinti supranumerari in zona molarilor.
2. Dupa criteriul morfologic:
a) Tomes:
- dinti supranumerari cu forma sau dimensiuni neregulate;
- dinti suplimentari cu forma si dimensiunea pastrata si asemanatoare cu a celor din seria
normala;
b) Flint:
- dinti supranumerari cu forma si volumul in dimensiuni normale;
- dinti supranumerari cu forma normala, dar volumul modificat;
- dinti supranumerari cuspidati si de forma conica;
- dinti supranumerari mici si ascutiti;
- dini spranumerari ce fuzioneaza cu cei ce apartin seriei normale;
c) Euler:
- dinti supranumerari ce au forma tipica;
- dinti supranumerari ce prezinta forme singulare atipice;
- dinti supranumerari cu forme asemanatoare neautonome;
d) Szenthe:
- dinti supranumerari norma seria- tipus;
- dinti supranumerari norma terato- tipus: cu radacini calcificate sau necalcificate;
e) Berker:
- dinti supranumerari ce prezinta aceleasi caractere cu a celor din seria normala;
- dinti supranumerari cu modificari a caracterelor morfologice fata de seria dentara normala;
3. Dupa criteriul etiologic:
a) Tavani:
- dinti supranumerari atavici ce se manifesta prin aparitia unui element ce a disparut in
filogeneza;
- dinti supranumeari schizogeni ce apar in urma subdiviziunii la nivelul mugurelui dentar in
perioada odontogenezei;

b) Veronica Popa Molea:

- dinti supranumerari filogenetici- meziodens, premolarul trei si patru, molarii patru,
paramolari si radacini Bolk;
- dinti supranumerari ontogenetici;
- dinti spranumerari ca o entitate nozologica ce se manifesta solitar;
- dinti supranumerari ca un simptom, insotit de unele afectiuni complexe precum: distoze
multifocale,aberatii cromozomiale- Sindromul Down, malformatii congenitale- displazia oculoauriculara, despicaturi labio- axilo- palatine.
4. Dupa criteriul morfologico- topografic:
a) Dinti suplimentari ce se aseamana cu cei prezenti in seria dentara normala si se pot
pozitiona pe sau in afara arcadei dentare;
b) Dinti supranumerari ce au forme proprii si pot fi prezenti la nivelul arcadei dentare sau in
afara ei.
5. Dupa momentul in care erup si dupa dentitia interesata:
a) Malavez:
- ateleodontie de tip ateleogenodontic caracterizata prin prezenta uni numar mai mare de 10
dinti temporari pe un maxilar;
- ateleodontie de tip ateleoblastodontic caracterizata prin existena unui numar mai mare de
16 dinti permanenti pe maxilar;
b)Chaput:
- dinti supranumerari pretemporari ce ii includ si pe cei prezenti la nastere;
- dinti supranumerari temporari;
- dinti supranumerari permanenti;
c) Dehdachti:
- dentitia predeciduala- dintii supranumerari isi fac aparitia inaintea dentitiei normale;
- dentitia postpermanenta- dintii supranumerari apar dupa dentitia normala, fie in cea
tempoarara, fie in cea permanenta.
6. Dupa criteriul clinic:
a) Dinti supranumerari unici ce pot avea o configuratie normala sau una anormala, pot fi
inversati sau meziodens;
b) Dinti supranumerari multipli;
c) Dinti fuzionati (intre doi dinti supranumerari) si germinati (intre un dinte normal si unul

supranumerar);
d) Dinti supranumerari asociati cu buza de iepure;
e) Incluzii dentare supranumerare;
f) Dinti supranumerari disorganoplastici.

7. Dupa criteriul obiectivelor terapeutice ce trebuie atinse:

- dinti supranumerari ce nu afecteaza sau opresc eruptia dintilor din seria normala;
- dinti supranumerari ce pot provoca incluzia unor dinti ce apartin seriei normale.
Frecventa dintilor supranumerari
Frecventa absoluta
Fata de anodontie, dintii supranumerari au o frecventa mai mica. Aceasta anomalie
afecteaza mai des dentitia permanenta, in raport de 331 fata de cea temporara.
Frecventa relativa
Dintii supranumerari reprezinta aproape 3% din totalul anomaliilor dento- maxilare, afectand
indivizii de sex masculin intr-un raport de doua ori mai mare fata indivizii de sex feminin.
Aceasta anomalie apare mai des la nivelul denitiei permanente, fiind localizata cu predilectie
la nivleul maxilarului superior.
In raport cu aria de arcada interesata, cea mai vizata de aceasta anomalie este zona
incisiva, atat maxilara cat si mandibulara, zona molarilor si premolarilor fiind foarte rar
afectata.
Raportat insa la rasa, se pare ca, o afinitate spre aceasta anomalie o au pacientii de culoare.
Etiopatogenia dintilor supranumerari
Concepte etiopatogenice filogenetice
Teoria atavica
Aceasta teorie dezvolta conceptul de aparitie a dintilor suplimentari, pornind de la formula
dentara a primatelor: 3 incisivi, 1 canin, 4 premolari si 3 molari prezenti la nivelul unei
hemiarcade.
Dintii supranumerari conoizi ce apar intr-un numar mai mare decat cel normal in formula
dentara, sugereaza un polifiodontism al reptilelor antecedent difiodontismului mamiferelor.
Unii autori considera filogenia ca fiind in legatura doar cu prezenta in plus a incisivilor si
premolarilor.

Aparitia caninului supranumerar insa, se realizeaza prin procesul de supraproductie a lamei

dentare, fiind un rezultat atavic a polifiodontismului primitiv.
Concepte etiopatogenice ontogenetice
Teoria celei de-a treia dentitii
Aceasta teorie sustine ca aparitia dintilor suranumerari se datoreaza unei a treia perioade de
productie a lamei dentare. Dintii supranumerari apar cel mai frecvent in pozitie orala in raport
cu arcada dentara nomala, mineralizarea avand loc mai tardiv si fiind uneori insotita de unele
defecte.
Teoria diviziunii mugurelui dentar
Este una din cele mai vechi teorii si, conform ei, un mugure dentar ce apartine seriei
normale, se imparte in doua si ulterior evolueaza fiecare pe cont propriu, rezultand doi dinti
cu dimesiuni de volum micsorate.
Aceasta modificare se datoreaza informatiei genetice si substantelor cu rol potential in
energentica celulara (glicogen, ARN, fosfataze, alcaline, mucopolizaharide). Aceste
substante au fost evidentiate la nivelul organului adamantin si pot produce diviziuni
suplimentare ale schitelor dentare, dar fara sa altereze odontogeneza normala.
Teoria mugurilor adamantini multipli
Dechaume a fost sustinatorul acestei teorii, afirmand ca aparitia dintilor supranumerari se
datoreaza lamei dentare care in mod fiziologic, produce o multitudine de muguri dentari si
ulterior, o mare majoritate din ei sufera procesul de atrofie. Daca acest proces de involutie nu
se realizeaza, mugurii isi continua dezvoltarea si dau nastere unor dinti care de multe ori isi
pastreaza aspectul si forma dintilor normali.
Teoria hiperactivitatii lamei dentare
In perioada embrionara, lama dentara poate forma accidental un boboc epitelial
supranumerar printr-un proces care se aseamana celui prin care un dinte permanent deriva
vis-a-vis de germenele dintelui temporar.

Ereditatea si dintii supranumerari

Este foarte greu de urmarit daca aceasta anomalie afecteaza mai multi membri ai aceleiasi
familii, prin insasi faptul ca acesti dinti supranumerari sunt extrasi foarte devreme de la
aparitia lor pe arcada dentara. Desi este foarte greu de demonstrat daca aceasta anomalie
se transmite ereditar, totusi cercetarile arata ca aproape 3,34% din cazuri sunt reprezentate

de meziodens si ca aceasta se transmite pe cale dominanta neregulata, dar poate fi

determinata si de o mutatie recesiva.
Glandele endocrine si dintii supranumerari
Glandele endocrine influenteaza puternic dezvoltarea dentara, acestea fiind implicate cu
certitudine in perioada de eruptie dar posibil si in morfodiferentiere.

Manifestari si forme clinice ale dintilor supranumerari

In general, dintii supranumerari prezinta aproape aceleasi caracteristici morfologice ce
apartin dintilor normali, dar uneori pot aparea si unele modificari de origine dismetabolica ce
pot fi puse in legatura cu eruptia dintilor supranumerari, aparitia lor pe arcada,
functionalitatea lor si calitatea vascularizatiei sau inervatiei dintilor.
Dezvoltarea dintilor supranumerari poate fi una total independenta sau poate fi insotita de un
dinte din seria normala sau chiar cu un dinte supranumerar, inainte, dupa sau in acelasi timp
cu dezvoltarea dentitiei normale:
Inaintea dentitiei normale
Aceste organe dentare nu detin radacini si sunt atasate simplu la gingie, formand astfel
dentitia preprimara. In primele luni de la nastere, isi fac aparitia dintii neonatali propriu-zisi,
cu o localizare fecventa la nivelul grupului incisiv mandibular. Acesti dinti au un tesut pulpar
foarte bine vascularizat, acoperit in acelasi timp de un strat fin de smalt.
Dupa dentitia normala
Astfel, dintii supranumerari formeaza dentitia postpermanenta. Se poate pesupune ca, pot fi
dinti supranumerari contemporani cu dentitia permanenta, dar a caror eruptie a fost intarziata
sau pot fi dinti formati dupa dentitia permanenta. Daca dintii s-au format dupa dentitia
permanenta, mineralizarea germenilor supranumerari a avut loc tarziu si poate fi evidentiata
prin examen radiologic.
In acelasi timp cu dentitia permanenta
Aceasta situatie este mai frecventa la maxilarul superior in procent de 90%, fata de maxilarul
inferior unde procesul ajunge la doar 10 %.
Polidontia este de obicei asimptomatica, dar diagnosticul devine evident in situatia in care un
dinte supranumerar si-a facut aparitia pe arcada, fiind insotita de unele semne clinice
particulare precum:

- prezenta distopiilor izolate;

- neinchiderea unei diasteme interincisive mediane dupa ce incisivul lateral si caninul au
erupt pe arcada;
- prezenta unei bombari la nivelul crestelor alveolare;
- persistenta pe arcada a unuia sau a mai multor dinti dupa varsta normala de permutare.
Daca dintii raman inclusi, atunci diagnosticul se bazeaza pe examenul radiologic.
Dintii supanumerari au frecvent un volum mai redus, sunt atipici si imbraca forme variate,
situindu-se in pozitie orala fata de linia normala a arcadei. Unii dinti care raman inclusi pot
avea radacinile indreptate spre planul ocluzal, iar coroana spre baza maxilarului, caz in care
iau denumirea de dinti anastrofici.
Meziodensul reprezinta o situatie aparte si cea mai freventa a dintilor supranumerari, fiind
caracterizata prin:
- eruptia sa pe arcada precede, insoteste sau urmeaza eruptiei incisivului central permanent
maxilar, fiind in concordanta cu evolutia acestor dinti;
- apare doar la nivelul maxilarului superior;
- este un dinte unicuspidat, uniradicular, cu o coroana de forma conica;
- meziodensul poate ramane inclus, sau poate erupe in pozitie normala sau inversata si
poate determina incluzia incisivilor centrali permanenti sau malpozitii ale acestora.
Gravitatea acestor tulburari ce apar depinde in principal de momentul in care erupe
meziodensul, deosebindu-se astfel 4 situatii clinice principale:
a) Meziodensul poate erupe inaintea incisivilor, ocupandu-le in acest fel locul daca extractia
lor nu a fost realizata la timp, provocand astfel fie intarzierea eruptiei, fie eruptia
vestibularizata a incisivilor centrali, care sunt ghidati de mezidens;
b) In situatia in care meziodensul si incisivii centrali erup in acelasi timp, se provoaca o lupta
pentru ocuparea celui mai bun loc, lupta din care invingatorul este cel mai frecvent
meziodensul. Apare ca si consecinta vestibularizarea, distalizarea sau rotatia incisivilor pana
la 180 de grade, expresie a lipsei de spatiu provocata de meziodens.
c) Daca meziodensul erupe dupa aparitia incisivilor, atunci este palatinizat, fiind el ghidat in
aceasta situatie.
d) Cand meziodensul ramane inclus, atunci el determina incluzia incisivului central sau
eruptia sa intr-o pozitie vicioasa.
S-a constatat ca meziodensul apare in jurul varstei de 6-7 ani, da nu se stie cu precizie carei

dentitii apartine.
Uneori, formatiunea supranumerara se poate dezvolta in interiorul altui dinte - dens in dente,
interesand orice dinte. Cel mai afectat este insa incisivul lateral permanent superior, pentru
ca acest dinte poate prezenta un foramen caecum adancit, o morfologie tipica pierduta, o
forma conica, cu o marire sa micsorare a diametrelor.
In cazul in care se suspecteaza o invaginare dentara, este obligatoriu sa se efectueze
examenul radiologic, in urma caruia se releva prezenta unei formatiuni dentoide radioopace
localizata in lumenul pulpar. Apexul acestor dinti ramane larg deschis. Pornind dinspre centru
spre periferie, intalnim un lumen anterior care comunica cu suprafata dentara, camera
pulpara si canalul radicular. Urmeaza apoi un strat de smalt, un strat de dentina ce il
acopera, tesutul pulpar impins lateral de formatiunea invaginata luand forma unor coarne
pulpare subtiri si ascutite, apoi dentina propriu-zisa acoperita de smaltul dentar normal.
Situatia in care are loc invaginarea radiculara poate prezenta 2 tipuri principale:
- dens in dente - radix in radice, caz in care invaginarea este captusita cu smalt;
- invaginarea radiculara este limitata, captusita cu smalt- analogie negativa a unei perle de
smalt.
In procesul de invaginare, se presupune interventia a doua mecanisme principale:
a) Epiteliile adamantine prolifereaza activ, invaginandu-se in mugurele dentar;
b) Unele defecte privind epiteliul adamantin intern ce provoaca ramanerea in urma a unor
portiuni din smalt, invaginarea luand nastere in urma proliferarii si inaltarii portiunilor
neafectate.
Importanta clinica data de dintii invaginati
Caria dentara apare cu usurinta la nivelul invaginarii, deoarece, la acest nivel este favorizata
retentia alimentara, iar aceasta situatie favorizeaza progresia ei. Pot aparea si complicatii
pulpare ce deriva precoce, rezultate in urma comunicarii lumenului formatiunii invaginate cu
tesutul pulpar, fie prin deschiderea coarnelor pulpare laterale. De asemenea tratamentele
endocanalare pot fi insotite de esec, datorita deschiderii largi a apexului si dispunerii
anormale a tesuturilor dure dentare. Poate aparea in aceste conditii si necroza pulpara in
ciuda absentei unui proces carios, urmarea fiind osteita periapicala.
In cazul fuzionarii se pot distinge:
- fuzionari la nivel coronar- coroane solidarizate ce corespund la doua radacini normale si

doua organe pulpare;

- fuzionari la nivelul radacinilor- coroane normale din punct de vedere clinic, cu o usoara
malpozitie, cu radacinile alipite si complex pulpar radicular unic in totalitatea radacinii sau pe
o portiune a acesteia;
- fuzionari dentare totale- sunt o juxtapunere completa a dintilor, cu o camera pulpara unica.
Pentru a stabili un diagnostic cat mai corect privind diferite forme de germinism dentar, este
necesar un examen foarte atent al arcadelor dentare pentru a observa localizarea si aspectul
macroscopic al dintelui afectat dar si pentru a stabili linia de demarcatie intre elementele
constituite ale complexului anormal.
Examenul clinic va fi insotit intotdeauna de cel radiologic, examen ce va furniza date asupra
gradului de unire a unitatilor dentare interesate, de separare a canalelor pulpare, precum si a
canalelor radiculare.
Fuziunea este intalnita mai mult in dentitia temporara, ingreunand astfel terapia ce va trebui
aplicata.
Din punct de vedere ortodontic, un dinte permanent fuzionat provoaca anomalii de pozitie
date de dimensiunile sale, sau tulburari la nivelul ocluziei.
Dintii supranumerari sunt de multe ori un fenomen izolat, dar pot fi si un element ce apartine
sindromului proliferativ.
Afectiuni generale ce prezinta ca semn clinic dintii supranumerari
1. Displazia cleido- craniana
Face parte din grupa anomaliilor autozomale si se manifesta prin tulburari de dezvoltare
osoasa ce poate asocia:
- anomalii situate in zona cefalica: brahicefalie, hipoplazia masivului facial, proeminenta
boselor frontale, intarziere in osificarea fontanelei si a suturilor craniene;
- anomalii ale centurilor scapulare: hipoplazia sau aplazia claviculei, a apofizei coracoide si
acromionului omoplatilor, si pelvine: hipoplazia cavitatilor cotiloide a oaselor iliace;
- anomalii ce intereseaza membrele superioare si inferioare: hipoplazia oaselor antebratului,
degete lungi si subtiri, coxa- vara, genum- valgum;
- anomalii toraco- rahidiene: coaste supranumerare, cifoscleroza, vertebre cuneiforme;

- anomalii dentare in plus ce intereseaza mai ales dentitia permanenta.

2. Sindromul Langdon- Down

3. Sindromul Fabry- Anderson
Reprezinta o disfunctie a metabolismului lipidic ce provoaca pigmentatii cutanate, tulbuari
cardio- vasculare si renale, si in cadrul caruia dintii supranumerari au o prezenta inconstanta.
4. Sindromul Brachmann- De Lange
5. Displazia oculo- mandibulo- faciala
6. Sindromul lui Gardner
Se manifesta prin polipoza colica, chisturi sebacee, fibroame subcutanate, osteomatoza
cranio- faciala si a oaselor lungi si prezenta dintilor supranumerari.
Situatii ce se regasesc in dentitia temporara si se pot repeta in dentitia permanenta:
- dentitia permanenta se poate dezvolta fara tulburari in plus ale numarului dentar, tulburari
ce au fost prezente in dentitia temporara;
- dentitia permanenta poate prezenta elemente dentare in plus ca si in dentitia temporara;
- dentitia permanenta poate prezenta o reducere numerica, chiar daca in dentitia temporara
au existat formatiuni supranumerare.
Examenul radiologic in anomalia dintilor supranumerari
Ca si in celelalte discipline, examenul radiologic este foarte important si in stomatologie si de
aceea trebuie sa tina cont de:
- varsta pacientului;
- tipul formatiunii supranumerare;
- stadiul de dezvoltare in care se gaseste dintele supranumerar;
- cooperarea pacientului.
Pentru ca acest examen se realizeaza la copii in vederea stabilirii si alegerii unui aparat
ortodontic potrivit, este necesar limitarea cantitatii de radiatii pe care organismul in crestere
le primeste.
Tipurile de radiografii utilizate in cazul dintilor supranumerari sunt:

1. Radiografia cu film retroalveolar

Acest tip de radiografie este utilizat pentu a stabili:
- stadiul de dezvoltare in care se gaseste dintele supranumerar;
- raportul pe care il are dinele supranumerar cu dintele pe care il blocheaza;
- prezenta sau absenta radacinilor supranumerare;
- raportul realizat de dintele supranumerar cu dintii vecini.
2. Ortopantomograma
Este necesara in aceasta anomalie pentru a se stabili numarul de elemente in plus la nivelul
intregii dentitii.
Este superioara celorlalte investigatii, este acceptata foarte bine de copil si reduce foarte
mult expunerea pacientului la radiatii.
Acesta metoda are si cate inconveniente deoarece, regiunea anterioara a filmului panoramic
poate furniza confuzii de diagnostic:
- umbrele oaselor nazale se proiecteaza in apropierea liniei mediene si par uneori in legatura
cu dintele indicad gresit un meziodens; necesita in aceasta situatie un examen suplimentar
cu radiografie retroalveolara sau ocluzala;
- meziodensul interincisiv superior poate fi dificil de observat pe o radiografie panoramica,
dat fiind faptul ca in centrul imaginii filmului, dintele se poate suprapune peste suprafata
radiculara a unuia dintre centrali; se completeaza cu un film retroalveolar sau un film
muscat.
3. Radiografii ocluzale (radiografii cu film muscat)
Reprezinta o proiectie a dintilor in lungul axei lor, radiografia fiind perpendiculara pe incidenta
retroalveolara izometrica si ortoradiala.
Se completeaza astfel explorarea radiologica endobucala cu informatii privind suprafetele
osoase vestibulare si orale, precum si raporturile dintre dinti si formatiunile anatomice
vecine.
4. Metoda cu doua filme
Se bazeaza pe principiul paralaxei si stabileste cu precizie pozitia dintilor inclusi, fie ea
vestibulara sau orala.
Se realizeaza doua radiografii ale regiunii: una in incidenta ortogonala iar cea de-a doa in
incidenta excentrica.

Pe aceste doua radiografii se examineaza prin comparatie dintele inclus cu radacinile dintilor
vecini. In situatia in care pe filmul doi imaginea dintelui este deplasata in acelasi sens cu
deplasarea conului, incluzia este orala, iar cand deplasarea este inversa, atunci incluzia este
vestibulara.
Terapia in cazul dintilor supranumerari
Metoda de electie in aceasta anomalie este, in majoritatea cazurilor indepartarea
chirurgicala. Pentru activitatea clinico- terapeutica, este important ca dintii supranumerari sa
fie priviti prin prisma consecintelor pe care le provoca la nivelul dintilor din seria normala:
1. Dinti supranumerari care nu afecteaza eruptia dintilor permanenti: erupti sau inclusi;
2. Dinti supranumerari care au determinat incluzia dintilor permanenti.
Dinti supranumerari care nu au afectat eruptia dintilor permanenti
Dintele supranumerar este erupt, iar la stabilirea formulei dentare se constata un numar mai
mare de dinti.
In cazul in care prin examen clinic se observa ca dintele supranumerar a erupt in curbura
normala a arcadei, nu este indicata extractia lui, mai ales atunci cand se constat ca aspectul,
forma si volumul nu il deosebesc de cei din seria normala. Din aceasta categorie face parte
grupul frontal inferior, atunci cand erupe cel de-al cincilea incisiv.
Cele mai frecvente insa, sunt situatiile in care dintii supranumerari au erupt in afara arcului
dentar, iar tulburarile pe care le determina sunt datorate acestor localizari. Tulburarile pe care
le poate determina aceasta anomalie, prinvind spatiul insuficient sunt:
- rotarea si deplasarea incisivilor centrali, determinand astfel aparitia diastemei interincisive;
- inghesuiri dentare, malpozitii ce atrag dupa ele aparitia de procese carioase la dintii
apartinatori seriei normale, fenomene inflamatorii ale gingiei;
- rosorbtii la nivelul radacinii dintilor ce apartin seriei normale, produse in timpul evolutiei
intraosoase a dintilor supranumerari;
- producerea de blocaje ocluzo- articulare. Mai frecvent in situatiile cand dintii supranumerari
localizati la nivelul arcadei dentare au o pozitie orala, iar arcada inferioara patrunde intre
dintii din seria normala si dintii supranumerari ai arcadei antagoniste;
- tulburari fizionomice provocate fie de aspectul pe care il imbraca dintele supranumerar, fie
de malpozitiile determinate de acesta.

Contraindicatiile extractiei
- Asocierea cu microdentia dintilor din seria normala, pentru ca prezenta dintilor
supranumerari amendeaza o neconcordanta intre volumul redus al sistemului dentar si osul
alveolar care s-a dezvoltat normal;
- Atunci cand un dinte ce apartine seriei normale, situat in vecinatatea dintelui supranumerar,
este compromis si numai poate fi pastrat pe arcada;
- In unele situatii mai pot fi pastrati, dar numai cu aplicarea unui control periodic, dintii
supranumerari inclusi avand o pozitie favorabila pentru evolutia pe arcada si care in viitor ar
putea fi folositi inlocuind un dinte din seria normala, care a fost distrus datorita cariei
avansate.
In aceasta categorie pot fi incadrati si dintii inclusi, care desi nu impiedica evolutia nici unui
dinte permanent, pot produce alte probleme precum degenerare tumorala, instabilitatea
aparatelor ortodontice sau mai tardiv a protezelor, evolutie necontrolata care ar putea
ingreuna interventia chirurgicala privind indepartarea lor.
Dinti supranumerari care au determinat incluzia dintilor permanenti
Semne ce se pot observa la nivelul arcadei:
- Lipsa unuia sau a mai multor dinti permanenti la o varsta la care ar fi trebuit sa fie deja
erupti;
- Bombari ale crestei alveolare pe versantul vestibular, oral sau pe amandoua, produse de
dintii inclusi;
- Micsorarea spatiului la nivelul arcadei produsa prin migrarea dintilor vecini;
- Persistenta ditelui temporar corespunzator- situatie in care anomalia este descoperita
foarte tarziu;
- Tulburari mecanice: mortificari pulpare, mobilitate dentara produsa de liza radiculara,
migrari ale dintilor vecini.
Rolul examenului radiologic in aceasta situatie este foarte important, indispensabil si chiar
obligatoriu si poate pune in evidenta: incluzia dintelui din seria normala si a dintelui
supranumerar, gradul de dezvoltare, dimensiunea aproximativa, raporturile dintre ei, sensul
in care au erupt.
Etape terapeutice
- Cresterea dimensiunii arcadei dentare cu ajutorul aparatelor ortodontice pana in momentul
in care se obtine un spatiu suficient pentru a alinia dintele inclus ce apartine seriei normale;
- Indepartarea dintelui supranumerar prin interventie chirurgicala, eliberand astfel, drumul de

eruptie si ancorarea dintelui inclus din seria normala ;

- Tractiunea lenta pe arcada a dintelui permanent inclus prin intermediul unor forte elestice
de mica intensitate.
Asocierea dintilor supranumerari cu alte anomalii dento- maxilare
Consecintele si implicatiile terapeutice privind aceste asocieri depind in mare masura de:
- Numarul dintilor prezenti in plus;
- Localizarea lor;
- Particularitati ale dintilor supranumerari;
- Momentul in care aceasta anomalie a fost descoperita;
- Varsta pacientului;
- Stadiul de evolutie al anomaliei;
- Tipul anomaliei cu care dintii supranumerari se asociaza.
Asocierea dintilor supranumerari cu prognatismul mandibular, este mai putin daunatoare
daca acestia au localizare la nivelul maxilarului superior, insa, atunci cand surplusul dentar
este localizat la nivelul mandibulei, problemele se accentueaza. Dintii reprezinta centre
ontogenetice secundare, reprezentand un impuls suplimentar pe procesele de dezvoltare
osoasa, fenomen ce nu este dorit in excesul de crestere mandibulara.
Dintii supranumerari se pot asocia si cu anomalii dentare de pozitie si eruptie. Prioritatea in
aceste situatii se indreapta in sensul dintilor supranumerari, ce adeseori pot reprezenta
piedici in vederea tratamentului ortodontic ce vizeaza alinierea dintilor permanenti si
obtinerea unor relatii intermaxilare integrate in functionalitatea aparatului dento- maxilar.
Dintii supranumerari pot insoti si despicaturile labio- maxilo- palatine, in special cele
anterioare. Aceasta situatie se datoreaza factorului etiopatogenic pe lama dentara, care prin
intermediul unui proces de inductie, duce la tulburari de dezvoltare.
Aspectul psihologic privind tratamentul ortodontic in anomaliile dentare de numar
Tratamentul ce vizeaza aceste anomalii, este complex si se intinde pe un interval lung de
timp si de aceea trebuie ca medicul ce aplica acest tratament sa tina cont de aspectul
psihologic, pentru o reusita cat mai buna a actului terapeutic.
Stresul pe care atat medicul, cat si copilul il pot prezenta, trebuie indepartat. Stressul
copilului poate fi indepartat prin increderea capatata in medic, ambianta cabinetului, dar si

prin pregatire psihologica atat in familie cat si la scoala. Stressul medicului poate fi indepartat
prin autostapanire si competenta.
Dinti supranumerari versus anodontie
Caractere comune
- Aceste doua anomalii reprezinta 6% din totalitatea anomaliilor ce afecteaza aparatul dentomaxilar;
- Pot fi intalnite in ambele dentitii, dar cu o frecventa mai mare la dentitia permanenta;
- Cand numarul dintilor care sunt atinsi de aceste anomalii este 1, atunci majoritatea
pacientilor sunt purtatorii unui singur dinte care poate fi in minus sau in plus;
- Dispozitia cea mai frecventa este in zona incisiva, mai frecvent la maxilarul superior;
- Dintii care au o labilitate crescuta, atat pentru situatia in care acestia se afla in plus, cat si in
situatia in care se regasesc in minus, sunt ultimii din fiecare grup dentar;
- Variatia aceasta numerica apare in urma unor tulburari ce au loc in organogeneza, in faza
initiala ce este reprezentata de proliferare, aceasta perioada fiind cea mai sensibila fata de
factorii perturbatori ce actioneaza;
- Apare influenta ereditara, ce se manifesta printr-o transmitere de tip autozomal dominant,
neregulat.
- Depistarea cat mai precoce a acestor anomalii, reprezinta o veriga foarte importanta pentru
a depista complicatiile si tulburarile a caror cauza pot fi, pentru a lua o decizie terapeutica cat
mai potrivita;
- Imbraca mai multe forme clinice, dar cele atipice isi fac tot mai mult prezenta in aceste
anomalii;
- Manifestarea lor poate fi ca un fenomen izolat, singular sau pot fi expresia unica in cadrul
unor sindroame sau boli cu afectare sistemica;
- Investigatia acestor anomalii trebuie obligatoriu sa fie insotita de un examen radiologic,
pentru a se realiza atat diagnosticul pozitiv cat si cel diferential, pentru a aprecia evolutia
intra-osoasa a dintilor si pentru a aplica o conduita terapeutica oportuna si la timp;
- Tulburarile provocate sunt in special cele fizionomice, ele fiind cele care silesc pacientul sa
vina la specialist, dar nu trebuie neglijate si cele masticatorii sau fonatorii;
- Responsabilitatea aplicarii unui tratament ramane obligatoriu medicului ortodont, chiar si
atunci cand situatiile impun conlucrarea si cu alte specialitati.
Elementele care diferentiaza aceste anomalii sunt
-

Din punct de vedere al evolutiei filogenetice, aceste doua anomalii se situeaza la

poli opusi, dinti supranumerari fiind considerati un fenomen atavic, iar anodontiile un
fenomen proterogenetic;

- Anodontiile par mai usor abordabile sub aspect cauzal decat dintii supranumerari;
- Dintii supranumerari au o frecventa mai mica fata de anodontie;
- In cazul anodontiei, frecventa este mai mare la sexul feminin, pe cand la dintii
supranumerari, incidenta mai mare este la sexul masculin;
- Pentru dintii supranumerari, cel mai interesat este meziodentul superior, iar in anodontie,
cel mai interesat este incisivul lateral;
- In cazul in care se efectueaza un examen radiologic, in cazul anodontiei se poate realiza
prin: ortopantomograma, teleradiografia, radiografia retroalveolara, iar in situatia dintilor
supranumerari: ortopantomograma, radiografia cu film muscat si procedeul Clark;
- Tulburarile clinico-functionale sunt foarte evidente si implicatii extrem de defavorabile in
cazul anodontiilor, fie ele intinse, subtotale sau totale;
- In cazul dintilor supranumerari, atitudinea terapeutica este reprezentata de tratamentul
chirurgical si cel ortodontic, pe cand in cazul anodontiilor, sunt folosite solutiile ortodontice,
protetice, ortodontico-chirurgicale, ortodontico-protetice;
- Tratamentul dureaza o perioada mai lunga de timp in cazul anodontiilor fata de situatiile in
care este prezenta afectiunea caracterizata prin dinti supranumerari.
5. http://medicinadentara.blogspot.md/2013/03/dintii-supranumerari.html
Dintii supranumerari
Etichete: Anul 6, Ortodontie

PLEIODONIE
Pot apare ca dini care respect morfologia unui anume tip dentar (dedublare) sau pot
prezenta forme atipice.
Frecven = 2-4%, dup Brabant.
Pot s respecte ntregul program de evoluie, erupnd n cavitatea oral complet dezvoltai
sau rmn inclui n maxilar.
Pot apare n oricare sector al maxilarului, totui se consider c sunt mai frecveni pe
maxilarul superior, n regiunea incisiv.

ETIOPATOGENIE
Concepte etiopatogenice filogenetice
Teoria atavic susine rentoarcerea la formule dentare anterioare, pornind de la formula
dentar a primatelor: 3 incisivi, 1 canin, 4 premolari, 3 molari pe o hemiarcad.

Teoria atavic, din punct de vedere teoretic, i-a asigurat supremaie n interpretarea
cauzal a dinilor supranumerari cu toate c nu explic frecvena diferit pe cele
dou arcade, precumi coexistena la acelai individ de dini supranumerari pe o
arcad dentar (fenomen

atavic)

cu

anodonia

uni

sau

bilateral pe

cealalt arcad (expresie proterogenetic).

Concepte etiopatogenice ontogenetice
Teoria celei de-a treia dentiii - conform acestei teorii dinii supranumerari ar fi rezultatul
unei a treia perioade de producie a lamei dentare.
Este susinut de apariia supranumerarilor mai frecvent n poziie oral fa de arcada
dentar (deci ar aparine unei perioade ulterioare de activitate a lamei dentare) i cu o
mineralizare mai tardiv i uneori defectuoas fa de seria normal, elemente nu totdeauna
validate practic.
Contraargumentele sunt: prezena dinilor supranumerari situai vestibular sau chiar n
linia arcadei, ntr-un grad de calcifiere similar celor din seriile normale, precum i
supranumerarii ce nsoesc dentiia temporar.
Teoria mugurilor adamantini multipli
Deshaume consider c apariia unui numr mai mare de dini se datoreaz faptului
c lama dentar, n mod fiziologic, genereaz o multitudine de muguri din care majoritatea
se atrofiaz.
Dac acest proces involutiv nu se produce, mugurii suplimentari i realizeaz dezvoltarea,
care nu se deosebete fundamental de cea a dinilor normali, ceea ce ar explica forma i
structura, de multe ori normal, a dinilor supranumerari.
Dei aceast teorie explic cel mai bine varietatea mare a dinilor supranumerari, din punct
de vedere histologic nu s-au pus n eviden muguri n plus fa de cei din dentiia
temporarsau permanent.
Teoria hiperactivitii lamei dentare
A fost lansat de Kollmann i susinut de cei mai multi autori .
Pentru unii autori, lama dentar formeaz n perioada embrionar ca accident, un boboc
epitelial supranumerar printr-un proces analog aceluia prin care un dinte permanent
deriv vis-a-vis de germenele dintelui temporar .
Pentru alii, lama dentar, n mod fiziologic genereaz mai muli muguri.
Teoria diviziunii mugurelui dentar

Este cea mai veche.

Conform acestei teorii, din motive nedeterminate exact, un mugure dentar din seria normal,
se mparte n dou pri ce evolueaz pe cont propriu, ceea ce ar nsemna c cei doi dini
rezultai ar trebui s fie micorai de volum n mod uniform aprnd din material redus.
Dei exist i dini supranumerari identici cu cei din seria normal, mai frecvent, din ii n plus
nu au volum corespunztor unui dinte normal.
Teoria evaginrii epiteliului adamantin
Sunt descrise dou mari grupe :
-una cauzat de proliferarea i invaginarea sau evaginarea stratului epitelial a lui
Hertwig
-cea

de-a

doua

cauzat de

proliferarea i

evaginarea

epiteliului

adamantin

extern, urmatimediat de epiteliul adamantin intern este cea care, de fapt, ne intereseaz.
Aceast prelungire se detaeaz de mugurele -mam, una din posibilitile sale de
exteriorizare fiind formarea unuia sau mai multor dini supranumerari de aspect normal sau
dimensiuni mai mici.
Dei aduce probe de necontestat, fiind sus inut i de localizarea frecvent a dinilor
supranumerari n regiunea incisiv, ea nu poate explica apari ia lui dens in dente.
Ereditatea i dinii supranumerari
Clasificarea dinilor supranumerari ntre afeciuni cu caracter ereditar apare ca o
problemcomplex prin nsi natura ei.
Este greu de observat anomalia la mai muli membrii ai aceleia i familii, cu att mai mult la
mai multe generaii, pentru simplu motiv c dinii supranumerari sunt de obicei extrai, destul
de devreme.

MANIFESTARI CLINICE ALE DINILOR SUPRANUMERARI

Dinii supranumerari, prezint aceleai caracteristici morfologice ca i dinii normali, putnd
aprea modificri n legtur cu erupia lor, calitatea vascularizaiei i inervaiei lor,
funcionalitatea i nefuncionalitatea lor ca elemente masticatorii.
Dinii supranumerari pot fi surprini n diferite stadii de dezvoltare, cu existena a cel puin 2
esuturi dure: smal i dentin.
Se pot dezvolta ca formaiuni total independente sau n legtur cu un dinte din seria
normalsau chiar cu un alt dinte supranumerar, nainte, dup sau n acelai timp cu dentiia
normal.

n dentiia permanent, dinii supranumerari sunt mai frecveni la maxilar (90%) n comparaie
cu mandibula.
Dinii neonatali apar n primele luni de via. Se ntlnesc rar i sunt localizai mai frecvent
la nivelul grupului incisiv inferior.
Aceste organe dentare sunt ataate simplu la gingie i nu posed rdcini.
Polidonia este n principal asimptomatic.
Diagnosticul este evident n cazurile, destul de rare, cnd un dinte supranumerar i-a fcut
apariia pe arcad dar, de obicei rmn inclui.
Semne clinice:
- absena nchiderii unei diasteme interincisive dup erupia incisivilor laterali i chiar a
caninilor
- existena unor bombri la nivelul crestelor alveolare
- persistena unuia sau mai multor dini temporari pe arcad peste vrsta obinuit de
permutare - semnul cel mai evocator al prezenei unui dinte supranumerar inclus.
n toate cazurile n care dinii supranumerari rmn inclui, diagnosticul de baz este cel
radiologic.
Dinii supranumerari sunt de multe ori de volum redus, atipici, de forme variate, situa i oral
fa de linia arcadei.
Unii dini pot fi orientai cu rdcinile spre planul de ocluzie i coroana spre baza maxilarului,
numii de Brabant dini anastrofici.
Meziodensul
Cel mai frecvent dinte supranumerar.
Este unicuspidat, uniradicular, coroana avnd de obicei, form conic.
Eruptia sa precede, nsoete sau urmeaz erupia incisivului central permanent superior,
fiindn strns legtur spaial i cronologic cu evoluia acestor dini.
Apare practic doar la maxilarul superior.
De regul, meziodensul este unic, mai rar dublu, foarte rar triplu sau cvadruplu.
Meziodensul erupe sau rmne inclus n poziie normal sau inversat i poate provoca
incluzia incisivilor centrali sau malpoziii ale acestora.
Gravitatea tulburrilor depinde de momentul eruptiei meziodensului:
dac meziodensul erupe naintea incisivilor, le ocup locul dac nu este extras la timp,
provocnd fie ntrzierea erupiei, fie erupia n poziie vestibularizat a incisivilor centrali
care se las ghidai de meziodens ca de un plan nclinat

dac erupia meziodensului i a incisivilor centrali are loc aproximativ concomitent ,

meziodensul erupe pe locul

incisivilor

centrali. Consecina

este

erupia

oralizat,

distalizatsau rotaia incisivilor pn la 180 grade ca o expresie a lipsei de spa iu

provocat de meziodens
dac meziodensul erupe dup apariia incisivilor, apare de regul n poziie palatinizat,
lsndu-se de data aceasta ghidat
dac meziodensul rmne inclus, provoac incluzia incisivului central sau erupia n poziie
vicioas a acestuia
Dens in dente
Formaiunea supranumerar se dezvolt n interiorul altui dinte.
Anomalia se localizeaz de obicei la nivelul unui singur dinte i poate interesa orice
dinte. Este interesat n special incisivul lateral permanent superior, deoarece acest dinte
prezintfrecvent un foramen caecum adncit, respectiv creste palatinale mai puternic
exprimate, sau poate prezenta anomalii de form: pierderea morfologiei tipice, o
form conic sau cilindric, cu schiarea unei suprafee ocluzale brzdate, cu mrirea sau
dimpotriv, micorarea diametrelor.
Examenul radiologic este obligatoriu n cazul suspiciunii unei invaginri dentare.
Relev existena unei formaiuni dentoide radioopace n lumenul pulpar care la interior este
captuit cu smal, n cazul invaginrilor coronare.
Se ntlnesc i situaii particulare privind formaiunile supranumerare, definind geminaia
sau fuzionarea reprezentat de unirea cu interdependena tisular a doi sau mai muli dini.
Cnd elementele sunt de conformaii i de dimensiuni diferite, se folosete termenul
de dentes confusi , iar cnd sunt de dimensiuni i forme asemntoare dentes
geminati.
Dinii supranumerari se manifest ca fenomen izolat, dar pot fi i element al unui sindrom
polimalformativ.
Apar in :
1.Displazia cleido cranian
2.Sindromul Fabry Anderson
3.Sindromul Down (trisomia 21)
4.Sindromul Gardner
5.Displazia

oculo

Francois)
Examene radiologice

mandibulo

facial(sindrom

Hallermann

Strief

1. O.P.G. indispensabil i obligatorie pentru aprecierea numrului de elemente dentare

n plus, n ansamblul ntregii dentiii.
Regiunea anterioar a filmului poate determina confuzii de diagnostic datorit umbrelor
oaselor nazale (care pot fi interpretare gre it ca meziodens) sau meziodensul se poate
suprapune peste suprafaa radicular a unuia dintre centrali.
Diagnosticul poate fi confirmat sau infirmat printr-o radiografie retroalveolar sau cu film
mucat.
2. Radiografia cu film retroalveolar este ideal cel puin pentru regiunea anterioar.
Completeaz de foarte multe ori O.P.G.
Vizualizeaz mai n detaliu dinii supranumerari: morfologie, stadiu de dezvoltare, raportul cu
ali dini.
3. Radiografia ocluzal sau incidena cu film mucat - a fost descris de Simpson n
1930 i reprezint o inciden endobucal axial cu film ocluzal.
Ofer informaii despre:
- suprafeele osoase vestibulare i orale
- precizeaz poziia dinilor inclui n raport cu

linia arcadei dentare

4. Metoda excentric, Clark stabilete cu precizie sediul vestibular sau oral al din ilor
inclui.
Realizarea ei se bazeaz pe principiul paralaxei: se fac 2 radiografii ale regiunii, prima n
inciden ortogonal i a doua n inciden excentric.
Pe cele 2 radiografii se examineaz comparativ rapoartele dintelui inclus cu rdcinile din ilor
vecini.
Dac pe cel de-al doilea film imaginea dintelui este deplasat n acela i sens cu deplasarea
conului incluzia este oral.
Dac deplasarea este invers, incluzia este V.
CONDUITE TERAPEUTICE
Metoda de elecie: n majoritatea cazurilor este ndeprtarea chirurgical.
Funcie de consecinele cauzate asupra dinilor din seria normal, putem vorbi de :
- dini supranumerari care nu au perturbat erup ia din ilor permanen i erup i sau
inclui
- dini supranumerari care au determinat incluzia dinilor permaneni
DINI SUPRANUMERARI CARE NU AU MPIEDICAT ERUPIA DINILOR
PERMANENI

Dac dintele supranumerar a erupt aliniat n curbura normal a arcadei nu este

indicat extracia, mai ales cnd aspectul, forma i volumul nu l deosebesc de cei din seria
normal, ncadrndu-se astfel perfect n armonia i funcionalitatea dento-dentar.
Este de regul, cazul grupului frontal inferior cnd apare al cincilea incisiv.
Aceeai indicaie se pstreaz i n cazul microdeniei cnd dintele supranumerar
amelioreaz, prin prezena sa, situaia existent.
Sunt situaii cnd dintele supranumerar, dei aproape pe linia arcadei, prin faptul c nu
seamn cu cel pe locul cruia st, atrage mari tulburri fizionomice i psihice, care oblig la
extracia dintelui supranumerar urmat de aducerea pe arcad a dintelui din seria normal.
Dinii supranumerari erup n afara arcului dentar, iar tulburrile pe care le determin, sunt
legate de localizarea acestora.
Dinii supranumerari, datorit spaiului insuficient pot determina :
- nghesuiri dentare, apariia de carii la dinii din seria normal i fenomene
inflamatorii gingivale
- deplasarea i rotarea incisivilor centrali cu apariia diastemei interincisive, cel mai
adesea datorita meziodensului
- blocaje ocluzo-articulare mai ales n localizrile orale ale dinilor supranumerari la
arcada superioar
- resorbii radiculare ale dinilor din seria normal
- tulburri fizionomice, date fie de aspectul dintelui supranumerar, fie de malpoziiile
pe care acesta le determin
n aceste situaii se extrage dintele supranumerar pentru a permite alinierea din seria
normal.
Extractia e contraindicat, ca excepie:
cnd se asociaz cu microdenia dinilor din seria normal
cnd un dinte din seria normal, situat n vecinatatea sa, este compromis i nu poate fi
pstrat pe arcad
la dinii supranumerari inclui avnd o pozi ie favorabil pentru evoluia pe arcad i care ar
putea fi folosii n viitor n locul unui dinte din seria normal, distrus datorit complicaiilor
cariei.
DINTI SUPRANUMERARI CARE AU DETERMINAT INCLUZIA DINTILOR PERMANENI
n aceast situaie, pe arcad se observ :
- lipsa unuia sau mai multor dini permaneni la o vrst la care ar fi trebuit s fie erupi
- micorarea spaiului pe arcad prin migrarea vecinilor
- persistena dintelui temporar corespunztor semn patognomonic

- deformri ale crestei alveolare pe versantul vestibular, oral sau pe amndou, produse
de dini inclui
- tulburri mecanice: deplasri ale dinilor vecini, mortificri pulpare, mobilitate
dentar produsprin liza radicular
n aceast form clinic examenul radiologic este indispensabil si obligatoriu.
Atitudinea terapeutic:
- mrirea perimetrului arcadei dentare cu ajutorul aparatelor ortodontice pn la obinerea
unui spaiu suficient pentru alinierea dintelui inclus din seria normal. n aceast etap este
posibil ca dintele inclus s-i reia erupia spontan
- intervenia chirurgical care urmrete ndeprtarea dintelui supranumerar, eliberarea
drumului de erupie i eventual, ancorarea dintelui inclus
- traciunea lent pe arcad a dintelui inclus cu ajutorul unor forme elastice de
mic intensitate sau meninerea drumului liber de eruptie.
6. https://prezi.com/ijsyiw-w_b6u/meziodens/ (prezentare Osanu Victoria Catalina)