 extracţia unui dinte permanent → dacă spaţiul <

3mm
 PM 1 > IL > PM2 > M1

 dinţi compromişi odontal

 axul şi poziţia apexului caninului ectopic → să se

deplaseze pe distanţa cea mai scurtă
 cerinţele fizionomice

 rapoartele ocluzo-articulare

 anomaliile dento-maxilare asociate

Contenţia
→ funcţie de forma clinică şi metoda
terapeutică adoptată
 în forma palatinală → contenţie naturală
 în forma vestibulară cu distalizarea grupului
premolaro-molar → risc de recidivă odată cu
erupţia M3 → germectomie
 contenţia permanentă → tratament tardiv cu
stimularea dezvoltării transversale
 Tratamentul curativ în ectopia de
premolar doi inferior

 distalizarea M1→ spaţiu pentru alinierea pe

arcadă
 extracţie
6.TRANSPOZIŢIA
DENTARĂ
 Definiţie

 formă rară de anomalie de erupţie şi poziţie,

caracterizată prin inversarea locului de pe
arcadă între doi dinţi vecini
 Frecvenţă

 dentiţia permanentă → 0,3-0,4%

 femei > bărbaţi
 localizare → maxilarul superior > mandibulă
→ unilaterală > bilaterală
→ stânga > dreapta
Peck (1995)
→ maxilarul superior → 5 clase
 canin - premolar unu 71%,

 canin - incisiv lateral 20%,

 canin - molar unu 4%,

 incisiv lateral - incisiv central 3%,

 canin - incisiv central 2%.

→ mandibulă
 cea mai frecventă → transpoziţia canin - incisiv
lateral
 Etiopatogenie

 Pentru canin
 profunzimea intraosoasă a germenilor dentari
pierderea precoce a caninului temporar şi
cronologia erupţiei dentare
 poziţia intraosoasă de formare a mugurilor
dinţilor implicaţi
 factorii genetici

 persistenţa pe arcadă a caninului temporar

 traumatisme dentofaciale
 transmitere genetică (apare în cadrul
anomaliilor dentare asociate)
 Sdr. Ehlers-Danlos → se asociază anomalii
dentare ca transpoziţii, anodonţie de I inf.,
displazie dentinară, dilacerarea rădăcinilor,
ectopii şi întârzieri în erupţia dentară
(Yassin, Rihani, 2006)
Poziţia intraosoasă de formare a mugurilor

Goyal, Goyal (2009)

Forme clinice
 completă
 incompletă
 coronară
 radiculară
 Manifestări clinice

Transpoziţia completă canin-premolar unu

superior
→ tulburările ocluzale → contacte premature
generate de cuspidul palatinal al premolarului
unu
Transpoziţie completă bilaterală C-PM1,
anodonţie parţială întinsă

Al-Mutawa, Shyama (2003)

 Transpoziţia completă canin - incisiv lateral superior
→tulburările fizionomice
→resorbţia patologică la nivelul rădăcinii IL, ca urmare a presiunii
exercitate de caninul în erupţie

Dilacerare 2.1 produsă de 2.3

aflat în transpoziţie completă cu 2.2
(Lewis et all. 2005)
 Transpoziţia completă incisiv lateral-incisiv
central superior

→tulburările fizionomice

Sholapurkar AA. Incisor transposition.

British Dental Journal, 2008; 204:598.
Transpoziţiile incomplete
 tulburări ocluzo-articulare
 malpoziţii ale dinţilor învecinaţi
 manifestări faciale → asimetrii faciale, modificarea
conturului buzei în zona suprapunerii
Transpozitie incompletă C-IC

Kim , Ruprecht , Jeon (2002)

Transpoziţie incompletă PM1-PM2
Transpoziţie incompletă C - IL inf.
Transpoziţie completă 4.2 cu 4.3
Şi incompletă cu 4.4
 Examene complementare

→ în transpoziţia completă rădăcinile dinţilor implicaţi sunt

aproape paralele
→ în transpoziţia incompletă rădăcinile dinţilor apar
încrucişate precum “două săbii pe un blazon”
 Tratament
 în transpoziţia completă canin-premolar unu se şlefuieşte
cuspidul palatinal al premolarului pentru a elimina
interferenţele ocluzale,

 în transpoziţia completă canin-incisiv lateral se fac şlefuiri

modelante ale cuspidului caninului,

 în transpoziţia completă incisiv lateral-incisiv central se

recurge la remodelerea incisivului lateral prin tehnici adezive şi
eventual a incisivului central prin stripping,

 în transpoziţiile incomplete de canin cu premolarul unu şi

incisivul lateral conduita terapeutică este dictată de poziţia
relativă a apexurilor dinţilor implicaţi. Se va face deplasarea
dentară care necesită cea mai mică deplasare a apexului, deci
fie în ordine normală, fie în transpoziţie completă,

 în transpoziţia incompletă incisiv lateral-incisiv central din

motive fizionomice se încearcă aducerea dinţilor în serie
normală
Kayipmaz, Saricaoglu
Kayipmaz, Saricaoglu
7. DIASTEMA
(diastema vera sau
diastemă patologică)
 Definiţie

 Keene (1939) → un spaţiu anterior pe linia mediană

mai mare de 0,5 mm între feţele aproximale ale
dinţilor adiacenţi
 anomalia dentară de poziţie şi erupţie caracterizată
prin existenţa unui spaţiu între incisivii centrali
permanenţi

De Figueiredo Walter, Ferelle

(2000)
 Frecvenţa

 maxilar > mandibulă

 maxilar → 14,8%
 mandibulă → 1,6%
 Forme clinice

După Kalvelis:
 diastema primară sau adevărată

 diastema secundară sau falsă

 simetrice
 asimetrice
 Etiopatogenie
Diastema primară sau adevărată
 fren hipertrofic, cu inserţie joasă, uneori contopit cu papila interincisivă
însoţit de o fibromucoasă abundentă şi un sept fibros interdentar
→ Dewey → trei tipuri de fren:
 tipul 1 − fren lat – diastemă paralelă
 tipul 2 − fren cu inserţie joasă – diastemă divergentă
 tipul 3 − fren foarte lat cu inserţie înaltă – diastemă
convergentă
 genetică – autozomal dominantă
 Fren dublu

De Figueiredo Walter, Ferelle

(2000)
 Diastema secundară sau falsă
 meziodensul (inclus sau erupt)
 anodonţia de incisivi laterali
 canini incluşi în poziţie orizontală, care presează către mezial
apexurile incisivilor laterali, determinând bascularea
concomitentă coronară distală a acestora
Anodonţie bilaterală de IL sup.
Anodonţie 1.2, fren gros jos inserat
 Diastema se asociază frecvent cu prodenţia
grupului incisiv sau cu rotaţia incisivilor – după
Diaconescu şi Sava
 prodenţie de 0-5◦ − se scad 0,5 mm din valoarea
iniţială a diastamei,
 prodenţie de 5-10◦ − se scade 1 mm,
 prodenţie de 10-15◦ − se scad 1,5 mm,
 prodenţie de 20◦ − se scad 2 mm,
 rotaţie de 0-45◦ − se scade 1 mm,
 rotaţie de peste 45◦ − se scad 2 mm.
Fren gros, jos inserat, anodontie bilaterala de IL sup, inocluzie sagitală de 3mm
discreta rotatie a IC sup
 Manifestări clinice
 tracţionarea buzei superioare → albirea mucoasei
fixe în regiunea papilei interincisive
 tulburări funcţionale
 tulburările fizionomice
 tulburările fonetice - sigmatismul
 tulburări ocluzale minore
 Examene complementare

Modelul de studiu
 tipului diastemei

 dimensiunea mezio-distală a diastemei

 asocierea cu alte anomalii

 analiza rapoartelor de ocluzie

Examene radiologice (radiografia retroalveolară ,

ortopantomograma)
 etiologia diastemei
 Diagnosticul diferenţial

 diastemele fiziologice
 apar în dentiţia temporară → 4-5 ani
 atestă dezvoltarea arcadelor alveolare
 diastema tranzitorie de erupţie

Broadbent (1957)
 dizarmonia dento-alveolară cu spaţiere datorată
microdonţiei absolute sau relative
 compresia de maxilar cu prodenţia şi spaţiere
 diasteme secundare
 spaţiile apărute după extracţia dinţilor permanenţi, ca
urmare a migrărilor dentare,
 spaţiile datorate migrării dinţilor în cursul
parodontitelor marginale cronice:
 apar simptome caracteristice afecţiunii parodontale
− retracţii gingivale, mobilităţi dentare, pungi
parodontale etc.
 dezvoltarea exagerată a arcadei sub influenţa
unor influenţe funcţionale, sau datorită
macroglosiei (hipotiroidism, sindromul Down);
 spaţii datorate unor obiceiuri vicioase de
interpoziţie şi sugere (buză, limbă)
 Tratament

Apropierea reciprocă a dinţilor

 îndepărtarea chirurgicală a cauzei

 închiderea ortodontică a spaţiului existent

 contenţia
Etapa chirurgicală
 extracţia dintelui
supranumerar
 frenoplastie
 frenectomie şi/sau excizia
fibromucoasei gingivale,
sau şi a septului fibros
interdentar
Închiderea prin mijloace ortodontice a diastemei
 imediat după intervenţia chirurgicală

 aparatele → principiul acţiunii reciproce a forţelor

 deplasarea → cât mai corporeal, evitând deplasările

parazite (mai ales rotaţionale)
Aparate fixe → tehnici totale sau segmentare
Tracţiuni elastice
Dispozitive fixe utilizate de-a lungul timpului → dispozitiv
cu cursor, tijă cu mustăţi
Contenţia
 se recomandă aplicarea unei ligaturi de sârmă în “8”
între cei doi incisivi pe o perioadă de 6-8 săptămâni
 rezultatul poate fi considerat stabil doar după alinierea
incisivilor laterali în contact cu centralii
 Tratament protetic
 Ameloplastie

Albers (2002)
 Matrici “bioclear”
adaptate la conformaţia anatomică a rădăcinii
Mulţumesc
pentru
atenţie!