Istoric

• Welcker (1896) → recomandă radiografia

capului pentru studiul profilului osos
• Berglund (1914) → există o relaţie între
profilul osos şi cel tegumentar
• Pacini→ imobilizează capul pacientului cu
pansamente din tifon şi realizează radiografii în
care planul sagital este paralel cu filmul
radiografic, distanţa între sursa de raze X şi film
este de 2m.
– 1922 publică Roentgen ray anthropometry of the
skull în care transferă pe radiografie punctele
craniometrice utilizate în antropologie pentru a studia
dezvoltarea şi abaterile de la normalitate ale
structurilor craniene
• MCowen (1923)→ Pacific Coast Society of
Orthodontists, Los Angeles → descrie o tehnică
pentru realizarea de radiografii laterale ale feţei
utile în practica ortodontică
• Simpson (1923), profesor de radiologie la
Universitatea din Washington prezintă în cadrul
American Society of Orthodontists o metodă
pentru obţinerea profilului radiografic
• Carrea, profesor de ortodonţie la Şcoala
de Medicină din Buenos Aires →
radiografii pe care se observă ţesuturile
osoase şi profilul cutanat cu acurateţe.
– Pentru a evidenţia profilul cutanat utilizează
mai întâi o sare de bariu
– În 1924, în Franţa, publică lucrarea Les
radhofacies outlin en orthodontométrie profil
→ faza iniţială a cefalometriei
• Hofrath publică în Germania în Der Orthodontikis
Fortschritt (1931) o lucrare considerată clasică în
literatură
– utilizează un cefalostat Korkhaus modificat
– descrie meticulos tehnica utilizată şi analiza
cefalometrică realizată
– utilizează planul Frankfurt
– insistă asupra necesităţii de a marca unghiul
mandibular în aceste analize
• În 1931, Broadbent
publică "A new X-Ray
technique and its
application to
orthodontics" în revista
Angle Orthodontist →
articol considerat ca
reper iniţial în
cefalometrie
BROADBENT, B. H.
The face of the normal child.
Angle Orthod., 7:198, Oct. 1937
• Cercetători precum Schwarz (1930),
Brodie (1938), Tweed (1946), Wylie
(1947), Bjõrk (1947), Downs (1948),
Steiner (1953), Krogman (1957), Sassouni
(1958), Salzman (1960), Ricketts (1960),
Thurow (1962) etc. → au contribuit la
dezvoltarea cefalometriei
Poziţionare pacient
Structuri anatomice
Puncte antropometrice
Sellae
Nasion (N)
Orbitale (Or)
Fisura pterigomaxilară (Fpm)
Porion (Po)
Spina nazală anterioară
Spina nazală posterioară
Punctul A
Punctul B
Pogonion (Pg)
Gonion (Go)
Gnation (Gn)
Mentale (Me)
Planuri
S–N
Planul Frankfurt
Planul spinelor
Planul ocluzal
 Linia Go-Gn (A)
Planul Mandibular (B)
Axa "Y" de creştere
(a lui Downs)
Analiza Steiner-1953

1896-1989
 SNA = 82°
• Introdus de Riedel (1922-1994), folosit de Steiner→
poziţia sagitală a max. sup. faţă de baza craniului
SNB = 80°
ANB = 2°
• Unghiul ANB indică relaţia
anteroposterioară a celor două maxilare
• După Tweed dacă:
– ANB = 0 ° - 4,5 ° → clasa I scheletală
– ANB >4 ° - 5 ° → clasa II scheletală
– ANB < 0 ° (negativ) → clasa III scheletală
Unghiul format de axul ICsup cu N-A
(1.NA) - 22°.
Unghiul format de axul IC inf. cu N-B
(1.NB) - 25º
 Unghiul interincisiv
• Iniţial 130°, în 1960→131°
• variază pentru diferite
grupuri rasiale
– 131 ° → caucazieni
– < 130° → negri şi asiatici
→biprotruzie
Distanţa 1-NA (mm). Distanţa 1-
NB (mm).
Axa ICsup NA = 22°
Axa IC inf. NB = 25°
Distanţa ICsup - NA = 4 mm
Distanţa IC inf. - NB = 4 mm
Unghiul interincisiv = 130°
Axa IC inf. - Go-Gn = 93°
Axa ICsup - SN = 103°
Distanţa 6 - NA = 27 mm
Distanţa 6 - NB = 23 mm
 Distanţă pogonion (Pg) - NB
• Paralel cu planul Frankfurt,
se măsoară distanţa de la
pogonion la NB (Pg-NB).
• Există o valoare standard
pentru această dimensiune
care creşte cu vârsta până la
15 ani
• După 11 ani creşterea este în
medie de 2 mm.
• 3-5 mm este optimum dpdv
estetic
• După Holdaway ideal
→distanţa pogonion - NB
este egală cu distanţa 1-NB.
Unghiul format de S-N cu Planul
Ocluzal = 14,5°
Unghiul format de S-N cu Go-Gn
= 32º
 Unghiul format de axa Y cu
Planul Frankfurt = 59°.
• Nu a fost preconizat
de Steiner în această
analiză
• Alţi autori folosesc
unghiul format de axa
Y cu SN de 66°
• Creşterea unghiului
denotă predominenţa
creşterii verticale
comparativ cu cea
orizontală
 Unghiul format de linia "H“ cu
linia NB
• Steiner →9°
• Holdaway → 8°
• Tweed → 7° → preferă un
profil mai retruziv ca
Steiner.
• Aceste valori corespund
unui unghi ANB de 1° - 3°.
• Dacă ANB este mai mare
unghiul dintre H şi NB
trebuie să crească
proporţional
Linia "H" Holdaway
 Linia S
• Linia "S"→ uneşte Pg
cutanat cu jumătatea
bazei nasului .
• Dacă buzele sunt situate
uşor posterior de S
→profil normal
• Dacă buzele sunt situate
mult posterior de S
→profil retruziv
• Dacă buzele sunt situate
mult anterior de S →profil
protruziv
• Variază funcţie de rasă
 Unghiul J format între planul
spinelor şi SN

• Schwarz →5°
• Steiner → în jur de 9°.
 Unghiul "H" = 4°
• Unghiul "H“ a lui
Schwarz→ format de
SN cu planul
Frankfurt trebuie să
tindă spre 0.
• Media este în jur de
4°.
Unghiul Goníac
Date reunite ale analizei Steiner
 Bibliografie
• Graciela Porta. Anatomia Radiológica em
Norma Lateral (2009).
Analiza Sassouni-1955

1922-1983
• a luat în considerare interdependenţă între
planurile anatomice orizontale ( planul
mandibular, ocluzal, planul bazal maxilar,
planul Frankfurt) şi înclinarea bazei
anterioare craniene, indicând existenţa unei
proporţii verticale a feţei
• o faţă proportională → planurile converg
spre un singur punct (punctul O)
• Din punctul O se trasează trei arcuri de cerc
• Arcul I →defineşte tipul profilului.
 trece prin Na-NSA şi Pg → profil arhial→clasa I-a
scheletică
 trece în spatele NSA → profil retroarhial → clasa a
II-a scheletică
 trece înaintea NSA → profil prearhial → clasa a III-
a scheletică
• Arcul II → defineşte clasa alveolară:
 trece prin punctele A şi B → clasa I-a alveolară;
 B se află în interiorul arcului de cerc → clasa a II-a
alveolară;
 B se află în afara arcului → clasa a III-a alveolară.
• Arcul III
– Trece prin Sellae şi se prelungeşte în jos spre Go.
În mod normal ambele repere trebuie să se afle pe
arcul de cerc → echilibru de dezvoltare între
lungimea corpului mandibular şi baza craniului.
Analiza Jefferson →poziţia ideală
scheletală
Jefferson Skeletal Classification
System
Scheletal IIIB,faţă scurtă
Scheletal IIIB, faţă lungă.
 Triunghiul Tweed-1954
• FMA = Frankfurt
Mandibular Plane
Angle
FMIA = Frankfurt
Mandibular Incisor
Angle
IMPA = Incisor
Mandibular Plane
Angle
FMA=22-28 - tipul facial
IMPA=88+3 -aprecierea situării părţii anterioare
a arcadei mandibulare în raport cu baza osoasă
FMIA=67+3 - permite aprecierea situării IC inf.
în schema facială
• Când FMA = 25° (+ sau - 4°) trebuie ca
FMIA = 66°

• Când FMA > 30° trebuie ca FMIA = 65°

• Când FMA > 20° trebuie ca IMPA > 92°

OP=10-14 (Ocluzal Plane) – parametru al funcţiei ocluzale
Z=78 (unghi de profil cutanat)
 N

B
AO – BO = 2+2 mm - relaţia în plan sagital dintre cele două maxilare
HFA ≈ 65 mm
HFP ≈ 45 mm
 Firu
• Firu (1967) →metodă eclectică de
interpretare →teleradiogramă
Pentru determinarea anomaliilor de poziţie ale
proceselor alveolare pe bazele lor maxilare

• dacă distanţa >3mm

→retroalveolie
inferioară
• diferenţa <2mm, sau
negativă →
proalveolie
inferioară
B
M
Pg

2-3mm
• dacă distanţa >3mm
→proalveolie
superioară
• dacă diferenţa 2-3mm
<2mm, sau
negativă→ B
retroalveolie Pr

superioară.
 Pentru aprecierea dizarmoniilor maxilarului
superior şi inferior faţă de baza craniului
• SNA=82 ° +2 °
• SNB=80 ° +2 ° S
N
• ANB =2 °
• NAPg =170 ° +10 °
(după Down) unghi al
profilului facial anterior
– unghiul < 170 ° → profilul A
concav → retrognatism
maxilar, prin retragerea
punctului A
– unghiul > 180 ° → profilul B
convex → prognatism Pg
maxilar
• N-NSA-Pg=170 ° +10°→
profilul facial
• ┴SN-M=65 ° +5 ° → unghi
de profil mandibular →
indică înclinarea planului S N
bazal mandibular faţă de
planum
– unghiul >70 ° în rotaţiile
anterioare ale mandibulei
(ocluzie adâncă acoperită)
NSA
– unghiul <60 ° → rotaţie
posterioară (retrognaţie
mandibulară cu inocluzie
verticală frontală) M
Pg
• SGn-F=60 ° +5 ° scăderea
nu este patognomonică
pentru creşterea
mandibulară
– permite aprecierea tipului S N
de rotaţie facială
– unghi <55 ° →rotaţie
anterioară mandibulară
– unghi >65 ° → rotaţie
posterioară mandibulară
• SN-Gn=62 ° +5 ° →
înclinarea planului bazal
mandibular faţă de
planum
• unghiul lui Margolis=20° -
25 ° - dintre baza
maxilarului şi baza
mandibulei → divergenţa Gn
sau convergenţa bazelor
maxilarelor.
Pentru aprecierea dizarmoniilor alveolare

• Pr-A-F=110 ° +5 °
– creşte → proalveolie
superioară
– scade → retroalveolie
superioară;
• Id-B-M=80 ° +5 °
– creşte → proalveolie
inferioară
– scade → retroalveolie
inferioară.
 Pentru aprecierea dizarmoniilor dentare de
grup
• Ii (unghiul interincizal) =135 ° +5°
– în dentiţia temporară 160° +5 °
• IF=105 ° -107 °
• iM=90 ° +5 °
• I┴O=15 °
• i┴O=5 °
• Go=110 ° -120 °când scade sub
120 ° înseamnă că predomina
procesele de resorbţie/apoziţie
(ca în retrognaţia mandibulară
anatomică) în detrimentul
creşteri encondrale condiliene
• Kdl=127 ° -137 ° creşte în
prognaţiile mandibulare
anatomice, în care predominantă
este creşterea encondrală
condiliană
 Predicţia de creştere
Bjork Ricketts

1911-1996 1920-2003
• Ricketts →predicţie de tip structural
• Bjork (1967)→ predicţie a rotaţiei
mandibulare →deplasarea mandibulară ca
urmare a activităţii condiliene este
rezultatul unei rotaţii mandibulare, simfiza
se deplasează predominant către în jos şi
înainte (rotaţie anterioară), sau către în jos
şi înapoi (rotaţie posterioară)
 Poligonul Bjork Jarabak

• Permite:
– previziunea creşterii
faciale
– aprecierea tipului de
creştere
– calcularea înălţimii Ar
faciale anterioare şi
posterioare
– aprecierea profunzimii
faciale şi a lungimii
faciale
• Porţiunea anterioară
a bazei craniului S-N
– normal →71 mm +
3mm
– creşte cu 0,7-1mm/an
• S-Ar unul dintre
segmentele inălţimii
faciale posterioare
– normal →32 mm +
3mm
– creşte cu 0,3-04
mm/an
– Valori mai mari →tip
de creştere
orizontală
– Valori mai mici →tip
de creştere verticală
• Înălţimea ramurii
ascendente
mandibulare Ar-Go
– normal →44 mm +
5mm
– creşte cu 0,7-1 mm/an
– Valori mai mari →tip
de creştere orizontală
– Valori mai mici →tip
de creştere verticală
• Lungimea ramurii
orizontale
mandibulare Go-Me
– normal →71 mm +
5mm
– creşte cu 0,7-1,1
mm/an
– Valori mai mari →
posibilă cls a III-a
scheletică
– Valori mai mici
→posibilă cls a II-a
scheletică
• Înălţimea facială
anterioară N-Me la
12 ani →106-120mm
– Valori mai mari
→creştere verticală
excesivă
– Valori mai mici →
creştere verticală
deficitară
• Înălţimea facială
posterioară S-Go la
12 ani →70-85mm
– Valori mai mari
→creştere orizontală
(brahicefal)
– Valori mai mici →
creştere verticală
deficitară
(dolicocefali)
• Normal raportul S-N
şi Go –Me =1:1
– dacă S-N>Go-Me →
creştere mandibulară
deficitară →tendinţă la
cls aII-a
– dacă S-N<Go-Me →
potenţial de creştere
mandibulară
→tendinţă la cls aIII-a
• Normal raportul S-
Ar şi Ar- Go =3:4
– 3:5 → potenţial ↑de
creştere mandibulară
– 3:3 → potenţial ↓de
creştere mandibulară
• N-Me X 100 = 54-58
S-Go
Valoare între 54-58%
→ creştere în sens orar
Valoare între 64-80%
→ creştere în sens antiorar
Valoare între 59-63%
→ creştere direct către
în jos
• Unghiul NSAr→123 +
5•
– Determină tiparul
scheletal
– Creşte în clasa a II-a
scheletală cu ocluzie
deschisă scheletală
– Scade în cls a III-a cu
ocluzie adâncă
• Unghiul SArGo→143
+ 6•
– Determină poziţia
mandibulei
– Creşte
→retrognatism mdb
– Scade →prognatism
mdb
• Unghiul goniac
ArGo Me→130 + 7•
– Determină
morfologia mdb şi
relaţia sa cu
înălţimea feţei
– Creşterea denotă ↑h
facială ant → ocluzie
deschisă scheletală
– Scade → faţă scurtă
şi ocluzie adâncă
scheletală
• Unghiul goniac superior
ArGoN→52-55 •
– Determină direcţia de
creştere a ramurii
ascendente mdb în sens
antero-posterior
– Creşterea → creşterea
orizontală a mdb
– Scăderea → creşterea
verticală a mdb
• Unghiul goniac inferior
ArGoN→70-75 •
– Determină direcţia de
creştere a mdb în sens
vertical
– Creşterea → creştere
verticală → ocluzie
deschisă scheletală
– Scaderea → creşterea
orizontală → uneori
ocluzie adâncă scheletală
• Suma unghiurilor
NSAr, SArGo,
ArGoMe→396 • + 6 •
– Permite obţinerea
unei rezultante a
direcţiei de creştere
– Creşterea
→hiperdivergent
– Scăderea
→hiperdivergent
12 ani
RICKETTS
ROTH
DOWNS
Metoda suprapunerilor