Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova

IP Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”

Facultatea Stomatologie Catedra Chirurgie oro-maxilo-facială pediatrică, pedodonție și
ortodonție

Teleradiografia în ortodonție
Tehnica și metode de interpretare

Efectuat- Braga Ana

Chișinău, 2017
Scopul prezentării: Studierea teleradiografiei din punct
de vedere a condițiilor și tehnica de efecture precum și
interpretarea acesteia.

Obiective:

Studiul literaturii de specialitate privind tipurile de teleradiografie și

1 tehnica de efectuare.

2 Studiul punctelor antropometrice, planurilor de referință ,

a unghiurilor și a dimensiunilor liniare.

Analiza teleradiografiei de profil după Tweed-Merriffield, Steiner,

3 Rickets și McNamara.
Teleradiografie- noțiuni generale

O metodă de radiodiagnostic cu film exooral ce furnizează pe o singură

imagine radiografică date importante asupra structurilor cranio-faciale,
bazelor maxilare şi dinţilor, în vederea stabilirii unui diagnostic individual,
astfel fiind catalogată ca o metodă obiectivă obligatorie în analiza anumitor
forme de anomalii dento-maxilare.

Cuvinte cheie: Dr. Broadbent și Hofrath

 Tipuri de teleradiografie
1. Teleradiografie de profil

2. Teleradiografie de față

3. Teleradiografie axială

Experienţa a dovedit că
teleradiografiile de faţă şi axiale
sunt procedee auxiliare
complementare teleradiografiei
de profil.
 Tehnica de realizare a teleradiografiei de profil

Creşterea distanţei subiect- sursa de emisie a Aparat roentgen de putere mare ( 90-120
radiaţiilor diminuă foarte puternic mărirea KV şi 300-500 mA) pentru realizarea
structurilor laterale (Bassigny). teleradiografiilor însoţit de aparat foto
(după Pasler)
Tehnica modernă

ProMax Cefalostat
Structuri de evidenţiat pe teleradiograma
de profil
Puncte antropometrice mediane
Puncte antroprometice paramediane
 Puncte antroprometice cutanate
• Sn- punctul subnazal- punct de joncțiune între buza superioară și nas;
• Sls- șanțul labial superior- punctul cel mai posterior al buzei superioare;
• Sli- șanțul labial inferior- punctul cel mai posterior al concavității
situate între buza inferioară și simfiză;
• Sto- stomion- punctul de joncțiune a buzei superioare cu cea inferioară;
• Nasion cutanat- punctul cel mai posterior al scobiturii nazale înaintea
nasionului osos;
• Pg cutanat- punctul cel mai anterior al simfizei cutanate.
 Puncte rezultate din intersecţii sau
construite în scop analitic

• GNATHION (Gn)
• Gonion (Go)
• PUNCTUL Xi: Centrul geometric al ramurei
ascendente
• PUNCTUL D.C.: Centrul imaginar al
condilului
• PUNCTUL C.C.: Punctul de intersecţie al
axei faciale după Ricketts ( Pt-Gn ) cu baza
craniului (linia Ba-N)
• LINIA D.C.- Xi: Axa condilară
• LINIA D.C. – Pm: Axa corpului mandibular
 Planuri și axe
a. Planul cranial S-N (Sella-Nasion)
b. Planul cranian după Ricketts Ba-N (Basion-Nasion)
c. Planul de la Frankfurt: Po-Or (Porion-Orbitale)
d. Planul palatinal: ANS-PNS
e. Planul ocluzal
f. Planul mandibular Gn-Go (linia de la Menton la Gonion
tangentă la marginea inferioară a ramului ascendent)
g. Planul facial: N-Pg (Nasion-Pogonion)
h. Axa “Y”: S-Gn (Sella-Gnathion)
i. Axa facială după Ricketts: Pt-Gn (Pterigoid-Gnathion)

• Axa “Y” şi “Axa facială după Ricketts” sunt denumite şi axe

de creştere
 Unghiuri de referință
• Unghiul bazei craniului( N-S-Ba) – 115 +/- 5 grade.
• Unghiul facial- unghiul dintr (PF) și (N-Pg). Valoarea medie 87,8 grade cu interval 82-95
grade.
• Unghiul de convexitate (N-A-Pg)- valoarea medie 180 +/- 5 grade.
• Unghiul planului mandibular (FM)- valoarea medie 21,9 grade, în relație cu SN- 33
grade
• Unghiul axei Y cu planul Frankfurt- valoarea medie 59 grade
• Unghiul goniac- valoarea medie 120 grade
• Unghiul Pr-A/F – 110 +/-5 grade
• Unghiul Id-B/M – 80 +/-5 grade
• Unghiul Ii – 130 grade
• Unghiul IF – 110 grade
• Unghiul iM- 80 grade
 Analiza după Tweed-Merriffield
La baza analizei lui Tweed sta triunghiul
format din:
Planul de la Frankfurt
FMIA 67O+/-3
Planul mandibular
Axa incisivului inferior
FMA
• Din intersectarea lor iau nastere 3 25O+/-3
unghiuri: FMA, IMPA,FMIA

IMPA 88O+/-3
 • Unghiul FMA se afla la intersecția planului de la Frankfurt cu planul mandibular .

• Permite aprecierea tipologiei scheletice în sens vertical

Valoarea normala este de 25 +/- 3 grade-tipul vertical de creștere este normodivergent

Peste 28 grade- hiperdivergent Sub 22 grade-hipodivergent

• Unghiul IMPA este format din planul mandibular și axa incisivului inferior
Valoare normala este 88+/-3 grade
Permite aprecierea situarii partii anterioare a arcadei mandibulare în raport cu baza osoasă.

• Unghiul FMIA -permite aprecierea situarii incisivului mandibular în schema faciala

Valoarea sa medie este 67+/- 3 grade
• Distanța Ao-Bo- AoBo = 2+/-2 mm
• Analiza estetică a țesuturilor moi- Total chin( măsurarea grosimii mentonului)
Upper lip( măsurarea grosimii buzei superioare)
• Unghiul Z- tg Pg cutanat-buza cea mai proeminentă la planul Frankfurt (75 +/-5 grade)
• Înalțimea facială
Dist. Gn – plan bispinos = HFA= inaltimea faciala anterioara = 65 mm
Ar(intersectia clivus – marginea posterioara a condilului) – plan bazal mdb = inaltimea faciala posterioara = 45 mm
Rap.HFA/HFP = 0,69.
 Analiza după Steiner
• În analiza Steiner prima determinare este cea a unghiului SNA care
evaluează poziția antero-posterioară a maxilarului față de baza
craniului. Valoarea normală- 82 +/- 2 grade.
SNA > 84 grade- protruzie maxilara
SNA < 80 grade- retruzie maxilara
• Unghiul SNB este folosit pentru evaluarea poziției antero-
posterioare a mandibulei față de baza craniului. Valoarea normală
78 +/- 2 grade.
• SNB> 80 grade-protruzie mandibulara
• SNB< 76 grade- retruzie mandibulara
• Unghiul ANB= SNA-SNB. Ne indică discrepanța între maxilare.
• Ocluzia scheletală Cl. I corespunde unui unghi ANB de +2° - valoare medie
(norma fiind de la 0° - +4°)
• Ocluzia scheletală Cl. II - atunci când unghiul ANB are o valoare de peste
+4,5°
• Ocluzia scheletală Cl. III – unghiul SNB este mai mare decât unghiul SNA,
rezultând un unghi ANB cu valori negative ( sub 0°).
 În continuare Steiner urmărește:
• Relația în grade și mm între incisivii superiori și planul N-A.

• Relația în grade și mm între incisivii inferiori și planul N-B.

Distanța în mm stabilește cât de proeminent este incisivul față de suportul osos, în timp ce
unghiul de înclinare indică dacă dintele este în poziție normală.
 Legendă : ANB = 2˚
Unghiul axei incisivului superior cu NA = 22˚
Unghiul axei incisivului inferior cu NB = 25˚
4=distanţa incisivului superior cu NA
4= distanţa incisivului inferior cu NB
(după Fetzer)

Analiza țesuturilor moi- buza superioară și inferioară sunt

tangente la Linia S a lui Steiner.
 ANALIZA DUPĂ RICKETTS

• Metoda reprezintă un procedeu sistematic care oferă informaţiile

necesare pentru diagnosticul anomaliilor scheletale, dentare şi
faciale.
• Axa facială – axa de la punctul “Pt”la punctul “Gn”şi arată
direcţia de creştere a mandibulei. Se măsoară unghiul format al
axei faciale cu baza craniului linia “Ba” – “N” = 90° +/-3° (fig.
17)
• Adâncimea feţei – este descrisă de valoarea unghiului dintre
planul facial “N” – “Pog”şi planul Frankfurt “Or” – “Po” =
87° +/-3° la vârsta de 9 ani (modificare 0,3° pe an) :
Unghi sub 84˚ - anomalie cl.II – retrognaţie mandibulară
Unghi peste 90˚ - anomalie cl.III – prognaţie mandibulară
• Unghiul conicităţii – este format între planul facial ”N” –
“Pog” şi planul mandibular “Gn” – “Go” = 68° +/-4°. Acest
unghi ne dă informaţii despre înălţimea posterioară a feţei.(fig.
17) :
Unghi mai mare de 72˚ - faţă pătrata (tipul brahicefal)
Unghi mai mic de 64˚ - faţă ascuţită (tipul dolicocefal)
Fig.17 : unghiuri care definesc poziţia mentonului : a) –
unghiul axei faciale; b) – adâncimea feţei; c) – unghiul
conicităţii (după Fetzer)
POZIŢIA MAXILARULUI
• Convexitatea – exprimă îndepărtarea punctului “A” faţă de
planul facial “N” – “Pog” = +2mm +/-2mm la 8½ ani (scade pe
an cu 0,2mm).(fig. 18) :
• valori sub 0mm – retruzie maxilară
• valori peste 4mm – protruzie maxilară
Poziţia maxilarului raportat la planul Frankfurt – este
descrisă de unghiul format dintre planul Frankfurt şi linia “N” – “A”
= 90° +/-2°. Unghiul descrie poziţia orizontală a maxilarului.(fig.
18)
• Unghi peste 92˚ - anomalie cl.II – prognaţie mandibulară
Unghi sub 88˚ - anomalie cl.III – retruzie maxilară
Fig.18 : a – convexitatea; b – raportul dintre maxilar şi
planul Frankfurt (după Fetzer)
 ANALIZA PROFILULUI
• Sistemul analitic a lui Ricketts analizează poziţia buzelor faţă de linia
estetică şi faţă de planul ocluzal
Poziţia buzelor faţă de linia estetică
Buza inferioară la linia estetică = -2mm +/-2mm
• Relaţia ideala a buzelor cu linia estetică este următoarea:
• la profilul european ideală este poziţia posterioară a buzelor faţă de
linia estetică (nas-menton)
• ideal este ca buza inferioară să aibă o poziţie puţin anterioară faţă de
cea superioară
• această poziţie armonică trebuie să se facă în stare relaxată fără
încordări musculare
 Relaţia dintre fanta labială şi planul ocluzal :

• normal = -3,5mm la 8 ani (planul ocluzal se modifică 0,1mm pe an, în

sus)
• valorile negative relevă faptul că planul ocluzal se găseşte dedesubtul
fantei labiale
• Importanţa valorii :
• un plan ocluzal adânc (situat în ”poziţie joasă”) - “gummi smile”
(dezvelirea gingiilor şi a mucoasei fixe a procesului alveolar în cursul
zâmbetului)
• un plan ocluzal cu o poziţie înaltă situat deasupra fantei labiale -
”zâmbet fără dinţi”
 Analiza după McNamara
• Complexul cranio-facial este împărțit în 5 segmente:

• Maxilarul la baza craniului

• Maxilar-mandibulă

• Mandibula la baza craniului

• Dentiția

• Segmentul respirator
Interpretare digitală și manuală
Concluzii
Studiul literaturii de specialitate privind tehnica de efectuare a
teleradiografiei a dezvăluit evoluția din trecut și pînă în prezent a acesteia
fiind la moment o metodă accesibilă și simplu de realizat.

Studiul punctelor antroprometice, planuri și unghiuri de referință a

evidențiat multitudinea acestora și necesitatea cunoașterii lor pentru
o interpretare veridică și complexă.

Metodele de interpretare a teleradiogramei ne ajută la

stabilirea unui diagnostic individual, care va influența în mod
direct alegerea metodei de tratament și eficiența acesteia.

Concluzii
 Bibliografie

Fratu ,Aurel.V-Ortodonție, dianostic,clinică, tratament. Iași 2002.

Dorobăț V., Stanciu D.- Ortodonție și ortopedie dento-facială, Editura

medicală 2009

https://www.youtube.com/watch?v=NelMlataIGc

https://ru.scribd.com/doc/203662097/MD-VCurs-6-Examenul-Radiologic-in-
Ortodontie