MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE TESTEMIŢANU”

СATEDRА DE ORTODONȚIE

AVORNIC LUCIA

ORTODONȚIE

FACTORI ETIOLOGICI ȘI DE RISC

AI ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE

Note de curs

Pentru studenții anului III, Facultatea de Stomatologie

CHIȘINĂU, 2021



 CUPRINS

Introducere.................................................................................................................3
Scopul lucrării...........................................................................................................
4
Obiective trasate în lucrare........................................................................................
4
Metode și materiale necesare pentru realizarea lucrării............................................
4
Întrebări de autoevaluare...........................................................................................
5
Comentarii la tema lucrării.......................................................................................
6
1. Clasificarea factorilor etiologici ai anomaliilor dento-maxilare...........................
6
2. Factori etiologici generali ai anomaliilor dento-
maxilare......................................8
2.1 Factori
filogenetici...................................................................................8
2.2 Factori ontogenetici..................................................................................9
2.3 Factori
ereditari.......................................................................................10
2.4 Factori endocrini.....................................................................................10
2.5 Factori metabolici...................................................................................
12
3. Factori loco-regionali funcționali........................................................................
13
4. Factori etiologici locali........................................................................................
13

 Lucrul individual al studentului...............................................................................

15
Teste pentru autocontrol..........................................................................................
15
Răspunsuri teste...................................................... ................................................
19
Referințe bibliografice ............................................................................................
20
Minimul de abilități practice achiziționate .............................................................21

INTRODUCERE

Sănătatea este calitatea cea mai meritorie a corpului.

Aristotel

Sănătatea depinde de echilibrul dintre alimentație și activitate fizică.

Hipocrate

Anomaliile dento-maxilare sunt, ca regulă, de etiologie plurifactorială.

Cunoașterea factorilor etiologici ai anomaliilor dento-maxilare a determinat
trecerea de la terapia simptomatică în ortodonție la cea cauzală cu conținut
profilactic.

3



 Factorii etiologici generali ai anomaliilor dento-maxilare determină

potențialul de creștere, cantitatea, durata și ritmul de creștere a componentelor
arealului cranio-maxilo-facial.
Factorii etiologici locali ai anomaliilor dento-maxilare pot influența doar
direcția de creștere a aparatului dento-maxilar.
Lucrarea vine în sprijinul unui parteneriat inteligent, competent și
responsabil între specialiștii diferitor domenii stomatologice și medicale.
Recomandarea metodică este adresată studenților anului III, semestrul VI,
Facultatea de Stomatologie, cu rol de îmbunătățire a predării și a calității însușirii
temei date. Lucrarea este utilă și rezidenților, practicienilor în stomatologie.

TEMA: FACTORI ETIOLOGICI ȘI DE RISC AI ANOMALIILOR

DENTO-MAXILARE

SCOPUL LUCRĂRII:

1. Studierea factorilor etiologici generali ai anomaliilor dento-maxilare.

2. Studierea factorilor etiologici loco-regionali cu risc de apariție a
anomaliilor dento-maxilare.
3. Aprecierea rolului medicului stomatolog și ortodont în prevenția
anomaliilor dento-maxilare.

OBIECTIVE TRASATE ÎN LUCRARE:

1. Caracterul plurifactorial în etiologia anomaliilor dento-maxilare.

4

 2. Ontogenia aparatului dento-maxilar și valoarea ei în etiologia și

patogenia anomaliilor dento-maxilare și a malformațiilor congenitale.
3. Clasificări ale factorilor etiologici și de risc în apariția anomaliilor dento-
maxilare.

4. Factorii generali în etiologia anomaliilor dento-maxilare. Influența

factorilor filogenetici, ontogenetici, ereditari, metabolici asupra formării
și modelării aparatului dento-maxilar.

5. Disendocriniile și influența lor asupra dezvoltării aparatului dento-

maxilar.

6. Factorii loco-regionali de provocare a anomaliilor dento-maxilare.

7. Cauze locale în etiologia anomaliilor dento-maxilare.

METODE ȘI MATERIALE PENTRU REALIZAREA LUCRĂRII

Materialul teoretic al temei este predat în manieră clasică, curs și seminar.

Lucrările practice și lucrul individual al studentului completează însușirea
teoretică a temei cu aplicabilitate practică prin: cunoașterea particularităților
anatomo-fiziologice ale aparatului dento-maxilar în perioada dentiției temporare,
mixte și permanente; colectarea minuțioasă a anamnezei vieții și antecedentelor
medico-stomatologice ale pacientului; planificarea și executarea etapelor de
examinare clinică subiectivă și obiectivă la copii de diferită vârstă; planificarea și
aplicarea mijloacelor de prevenție a anomaliilor dento-maxilare în colaborare cu
diferiți specialiști; însușirea particularităților asistenței ortodontice copiilor.
Pentru predarea și învățarea temei se folosesc diferite sisteme semiotice,
precum limbajul științific, limbajul grafic și computerizat.
Materiale didactice utilizate: tabele, scheme, microfotografii, prezentări
PowerPoint (TIC).

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE

 1. Etiologia plurifactorială a anomaliilor dento-maxilare. Noțiuni generale. Terapia

cu conținut profilactic a anomaliilor dento-maxilare.
2. Factorii etiologici și de risc ai anomaliilor dento-maxilare. Clasificare.
3. Factorii etiologici generali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere.
4. Factorii etiologici loco-regionali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere.
5. Factorii filogenetici în apariția anomaliilor dento-maxilare. Tendințele
filogenetice ale aparatului dento-maxilar.
6. Factorii ontogenetici în apariția anomaliilor dento-maxilare. Noțiuni de
ontogenie a aparatului dento-maxilar.
7. Modificări ale aparatului dento-maxilar produse sub acțiunea factorilor nocivi în
perioada de organogeneză.
8. Impactul factorilor nocivi în perioada de morfogeneză a aparatului dento-
maxilar.
9. Factorii ereditari în apariția anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.
Numiți anomalii dento-maxilare transmise ereditar.
10. Factorii endocrini în apariția anomaliilor dento-maxilare. Numiți perioadele de
acțiune ale glandelor endocrine asupra dezvoltării dinților.
11. Rolul hipofizei asupra dezvoltării aparatului dento-maxilar. Acțiuni nocive în
hiper- și hiposecreția hormonilor hipofizari.
12. Rolul tiroidei în dezvoltarea aparatului dento-maxilar. Acțiuni nocive în hiper-
și hiposecreția tiroxinei.
13. Paratiroidele și suprarenalele în dezvoltarea aparatului dento-maxilar. Acțiuni
nocive în hiper- și hiposecreția de parathormon și cortizon.
14. Factorii metabolici în dezvoltarea somatică generală și a aparatului dento-
maxilar. Rahitismul în teritoriul oro-maxilo-facial.
15. Factorii loco-regionali funcționali și influența lor asupra modelării aparatului
dento-maxilar.
16. Disfuncția respiratorie și rolul ei în apariția anomaliilor dento-maxilare.
Îngustarea maxilarului superior la respiratorul oral.
17. Cauze locale în etiologia anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.

 18. Impactul cariei dentare și a complicațiilor ei asupra dezvoltării aparatului

dento-maxilar.
19. Factorii locali în apariția anomaliilor dento-maxilare. Lipsa abraziunii
fiziologice și persistența dinților temporari drept cauză a unor anomalii.
20. Anomaliile de volum și de inserție ale țesuturilor moi adiacente și rolul lor în
apariția anomaliilor dento-maxilare.

COMENTARII LA TEMA LUCRĂRII

Anomaliile dento-maxilare sunt de etiologie plurifactorială. De regulă, apar

ca rezultat al acțiunii unui complex de factori, care se influențează și
intercondiționează reciproc, unul fiind predominant.
Cunoașterea factorilor cauzali ai anomaliilor dento-maxilare a determinat
trecerea de la terapia simptomatică în ortodonție la cea cauzală cu conținut
profilactic.

1. Clasificarea factorilor etiologici ai anomaliilor dento-maxilare

Clasificarea factorilor etiologici și de risc ai anomaliilor dento-maxilare

poate fi făcută conform diferitor criterii. Nu este aplicată o clasificare unică, dar
admitem utlizarea în clinică a celei mai concise.
Graber T. propune clasificarea factorilor etiologici ai anomaliilor dento-
maxilare, precum:
I. Factori generali
1. Ereditatea (tiparul)
2. Defecte congenitale (despicături labio-maxilo-palatine, torticolis,
dizostoză cleido-craniană, sifilis etc.)
3. Mediul înconjurător:
▪ prenatal - traume, dieta, metabolismul matern, boli infecțioase;
▪ postnatal - accidente la naștere, paralizie cerebrală, traume ATM
4. Tulburări endocrine și de metabolism, boli infecțioase
5. Tulburări de nutriție (deficiențe nurtiționale)
7

 6. Presiuni anormale:
▪ obiceiuri vicioase - comportări anormale de supt la sugar, sugerea
degetului, mușcarea buzei, sugerea limbii, roaderea unghiilor)
▪ funcții perturbate - deglutiție infantilă, tulburări fonatorii,
respiratorii, adenoide, ticuri și bruxism
7. Postură
8. Traume și accidente
II. Factori locali
1. Anomalii dentare de număr
▪ dinți supranumerari
▪ absențe dentare (congenitale, caria complicată, accidente)
2. Anomalii dentare de volum
3. Anomalii dentare de formă
4. Fren labial anormal și bariere mucoase
5. Pierdere prematură a dinților
6. Retenție prelungită a dinților temporari
7. Întârzieri în erupția dinților permanenți
8. Cale anormală de erupție
9. Anchiloze dentare
10. Carie dentară
11. Restaurări dentare incorecte.

Ionescu E., Milicescu V. propun clasificarea factorilor etiologici și de risc ai

anomaliilor dento-maxilare după următoarea schemă:

I. Factori generali
1. Filogenetici
2. Ontogenetici
3. Ereditari
4. Endocrini
5. Metabolici

 II. Factori loco-regionali

1. Tulburări funcționale
2. Obiceiuri vicioase
3. Cauze locale propriu-zise, precum: caria dentară și
complicațiile ei, lipsa abraziunii fiziologice în dentiția
temporară etc.

2. Factori etiologici generali ai anomaliilor dento-maxilare

Factorii etiologici generali ai anomaliilor dento-maxilare determină

potențialul de creștere, cantitatea, durata și ritmul de creștere al componentelor
arealului cranio-maxilo-facial.

2.1 Factori filogenetici

Studiul factorilor filogenetici cuprinde parcursul și tendințele evolutive

filogenetice, adică istorice, ale organismului uman.
Filogenetic, aparatul dento-maxilar are următoarele tendințe:
➲ modificarea raportului între neurocraniu, care se mărește și viscerocraniu,
care se reduce;
➲ reducerea dimensională a maxilarelor;
➲ reducerea dimensiunii și numărului dinților (ca regulă, dispar ultimii dinți
din fiecare grup);
➲ neconcordanță între reducerea dimensiunii maxilarelor, realizat cu o
viteză mai mare și cea a reducerii volumului și numărului dinților,
realizat mai lent. Ca rezultat, apar înghesuiri dentare cu risc de carie
aproximală și parodontopatii, însoțite tot mai frecvent de accidente de
erupție a molarilor 3 sau chiar și a molarilor 2;
➲ activitate musculară redusă, datorită rafinării alimentelor, cu parodonțiu
mai slab structurat, sensibil și deseori vulnerabil.

2.2 Factori ontogenetici

 Factorii ontogenetici în apariția anomaliilor dento-maxilare prevăd

nerespectarea programului genetic de formare și dezvoltare a elementelor
aparatului dento-maxilar.
Ontogenia aparatului dento-maxilar (dezvoltarea de la celula ou până la
moarte) cuprinde 3 etape, fiecare cu particularitățile sale, dependente de influența
factorilor ce intervin în procesul evolutiv.

Etapele ontogenetice ale aparatului dento-maxilar:

1. Organogeneza – 0 - 12 săptămâni intrauterine, care include:

a) stadiul de ou sau zigot (0 - 2 săptămâni intrauterine);
b) perioada embrionară propriu-zisă (2 - 12 săptămâni intrauterine).
2. Morfogeneza – 4 luni intrauterine - 16 ani postnatal, care include:
a) perioada intrauterină (4 luni – naștere);
b) perioada postnatală (naștere – 16 - 21 ani).
3. Modelarea – de la 16 ani până la moarte.

Cunoașterea ontogeniei aparatului dento-maxilar este importantă pentru

înțelegerea etiopatogeniei anomaliilor dento-maxilare și a malformațiilor
congenitale.
Cauzele nocive care vor acționa în perioada de organogeneză vor produce
devieri mari de la conformarea organelor (malformații congenitale) cu lipsa sau
apariția supranumerică a unor organe, uneori incompatibile cu viabilitatea fătului
sau a copilului.
Cauzele nocive care acționează în perioada de morfogeneză vor determina,
ca regulă, modificări morfologice și structurale ale organelor și aparatelor, asociate
cu tulburări funcționale (distrofii dentare, anomalii de formă a dinților și a
maxilarelor, ocluzii deschise etc.).

2.3 Factori ereditari

Influența factorilor ereditari în apariția anomaliilor dento-maxilare este

argumentată prin studii genetice și antropologice. Totodată, ereditatea este un

10

 element al evoluției. Zestrea ereditară moștenită de făt determină tiparul și

direcțiile de dezvoltare ale lui.
Genetic, din generație în generație, se transmit:
• mărimea și forma dinților;
• dimensiunea și forma maxilarelor;
▪ vârsta și cronologia erupției dentare.

Anomalii dento-maxilare transmise ereditar:

➢ ocluzia adâncă acoperită;

➢ prognatismul mandibular anatomic;
➢ unele forme de ocluzie deschisă;
➢ unele forme de compresiune de maxilar;
➢ diastema vera, dizarmonii dento-alveolare;
➢ anomalii dentare de număr.

2.4 Factori endocrini

Studiul factorilor endocrini evidențiază tulburări în creșterea și dezvoltarea

organismului și a componentelor aparatului dento-maxilar prin influențe
neuro-endocrine, dependente de dezechilibrul hormonal și de vârsta la care acesta
se instalează.
Cercetările actuale au determinat că activitatea glandelor endocrine pot
influența dezvoltarea dinților doar la etapa de morfodiferențiere și în cea de
erupție.

Hipofiza poate interveni direct în dezvoltarea aparatului dento-maxilar prin

hormonul somatotrop STH, cât și indirect prin dirijarea activității altor glande
endocrine.

Hipersecreția de hormon somatotrop poate provoca:

⇧ erupție dentară precoce;

⇧ macroglosie;
⇧ exces de creștere mandibulară;
11

 ⇧ spațieri dentare din cauza excesului de creștere osoasă.

Hiposecreție de hormon somatotrop poate provoca:

⇩ hipodezvoltare somatică – nanism;

⇩ erupție dentară tardivă, cu persistența dinților temporari;
⇩ incluzii dentare;
⇩ stagnări în dezvoltarea dinților, cu rădăcini incomplet formate și apex
neînchis, canale largi – taurodonție;
⇩ dezvoltare insuficientă a maxilarelor, cu înghesuiri dentare.

Tiroida participă prin intermediul hormonului tiroxina în reglarea

metabolismului bazal și în diferențierea celulară.

Hipersecreția tiroxinei induce:

⇧ erupție dentară precoce;

⇧ cariorezistență scăzută, cu explozii de carie;
⇧ osificare prematură a cartilajelor de creștere;
⇧ rezorbție prin osteoclazie a proceselor alveolare, cu parodontopatie
gravă, care se va stopa numai prin terapie endocrină.

Hiposecreția tiroxinei (mixedem) induce:

⇩ erupție dentară tardivă din cauza încetinirii ritmului de creștere;

⇩ încetinirea calcifierii alveolelor și a rădăcinilor dentare;
⇩ cariorezistență înaltă;
⇩ macroglosie, limba așezată între arcade, cu provocarea ocluziei
deschise.

Paratiroidele participă în reglarea metabolismului mineral, prin eliberarea

calcitoninei și parathormonului.

Hipersecreția de parathormon induce:

⇧ oase deformabile și dinți friabili, deoarece are loc mobilizarea calciului

din oase și dinți;

12

 ⇧ osteita fibro-chistică sau boala Recklinghausen, cu hipotonie musculară,

deformații osoase, decalcifieri și fracturi osoase.

Glandele suprarenale secretă și cortizon.

Hipersecreția cortizonului (hipercorticism) poate provoca:
⇧ erupție dentară accelerată;
⇧ osteoporoză a maxilarelor.

2.5 Factori metabolici

Acțiunea factorilor metabolici presupune tulburări calitative și cantitative de

nutriție, cu aport insuficient de elemente necesare dezvoltării somatice generale și
a regiunii maxilo-faciale.
Frecvent aparatul dento-maxilar este influențat de tulburarea metabolismului
mineral fosfo-calcic cu hipovitaminoza D și aport insuficient de calciu – rahitism.
Rahitismul provoacă micșorarea rezistenței osoase și ca rezultat apare
plasticitate patologică cu deformări scheletice.

În teritoriul oro-maxilo-facial rahitismul se manifestă prin disproporție

facială din cauza subdezvoltării bazelor osoase, care induce apariția ocluziei
deschise și a hipoplaziei de smalț.

3. Factori loco-regionali funcționali

Factorii loco-regionali funcționali sunt de importanță majoră în formarea și

modelarea componentelor aparatului dento-maxilar.
!! Extrem de actual este conceptul funcția determină forma cu referire la
armonia formării și dezvoltării componentelor aparatului dento-maxilar.
Factorii funcționali presupun activitatea complexă a musculaturii oro-faciale
perimaxilare și a limbii, dirijată de sistemul nervos.
Executarea funcțiilor de masticație, deglutiție, respirație, fonație se însoțește
de apariția multiplelor forțe cu intensități, durată și sensuri variabile.
Aparatul dento-maxilar este supus permanent la numeroase influențe interne
și externe, cu impact asupra structurii, dezvoltării și funcționării sale.

13

 Rolul specialistului este de a asigura prin mijloace profilactice, terapeutice

sau chirurgicale exercitarea armonioasă a funcțiilor aparatului dento-maxilar pe tot
parcursul vieții.

4. Factori etiologici locali

Factorii etiologici locali ai anomaliilor dento-maxilare pot influența doar

direcția de creștere a aparatului dento-maxilar.

Cauzele locale propriu-zise în etiologia anomaliilor dento-maxilare țin de

sănătatea orală în ansamblu, care presupune păstrarea integrității parodonțiului și a
arcadelor dentare.

❖ Caria dentară și complicațiile ei, cu pierderea precoce a dinților temporari

sau extracția celor permanenți provoacă grave tulburări prin:

▪ dezechilibrarea creșterii și dezvoltării aparatului dento-maxilar;

▪ deplasări patologice în plan orizontal ale dinților limitrofi breșei,
numite mezioversii sau distoversii dentare;

▪ deplasări patologice în plan vertical ale dinților antagoniști, numite

extruzii dentare sau dento-alveolare, cu prăbușiri ocluzale.
❖ Lipsa abraziunii fiziologice a dinților temporari, îndeosebi a caninilor, poate
provoca malocluzii de conducere forțată, de ghidaj incorect.

❖ Persistența dinților temporari peste termenul fiziologic poate provoca

erupție vicioasă a succesorului permanent sau chiar incluzia acestuia.

❖ Pierderea precoce a grupului incisiv, concomitent bimaxilar, conduce la

interpunerea limbii între arcade în timpul exercitării funcțiilor aparatului
dento-maxilar, ceea ce poate provoca ulterior ocluzie deschisă.

❖ Erupția precoce a incisivilor inferiori, cu mult înaintea celor superiori,

poate impune erupția incisivilor superiori în palatoversie, cu instalarea
ocluziei frontale inverse.

14

 ❖ Anomalii dentare de număr, volum, formă, precum anodonții, dinți

supranumerari, microdonție sau macrodonție, care pot perturba dezvoltarea
armonioasă a aparatului dento-maxilar.

❖ Anomalii ale țesuturilor moi adiacente perimaxilare, precum frenuri

mediane și paramediane voluminoase, fibroase sau scurte, cu inserție
incorectă, bride mucoase anormale, care pot provoca spațieri dentare sau
rezorbții gingivo-alveolare.

În concluzie constatăm, că dezvoltarea armonioasă, starea de sănătate și

capacitatea funcțională a aparatului dento-maxilar sunt asigurate de interacțiuni
complexe ale factorilor de influență, cu condiția compensării lor și apariția
rezultantelor favorabile în cursul modelării continue a componentelor aparatului
dento-maxilar.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

A. Obligatorii:

1. Boboc Gh. Aparatul dento-maxilar, formare și dezvoltare – ediția a II-a.

Editura Medicală, București, 2016, 462 p.
2. Dorobăț V., Stanciu D. Ortodonție și ortopedie dento-facială. Editura
Medicală, București, 2014, 502 p.
3. Fratu A. Ortodonţie. Diagnostic, clinică, tratament. Editura Vasiliana '98,
Iaşi, 2002, 551 p.

15

 4. Ionescu Ec., Milicescu V. Noțiuni de tehnică ortodontică. Editura

Cermaprint, București, 2006, 249 p.
5. Proffit W.R., Fields H.W., Sarver D.M. Contemporary Orthodontics.
Fifth edition, Mosby Elsevier, 2013, 768 p.

B. Suplimentare:

1. Bratu E., Grivu O., Dragomirescu D., Schiller E. Ortodonția interceptivă.

Editura Helicon, Timișoara, 1999, 159 p.
2. Grivu Ov., Podariu A., Băilă A., Pop I. Prevenţia în stomatologie. Editura
Mirton, Timişoara, 1995, 348 p.
3. Graber T., Vanarsdall R., Vig K. Orthodontics, 4th Edition – Current
Principles and Techniques. Ed. C. V. Mosby Comp. St. Louis,
2005, 1232 p.
4. McDonald R., Avery D. Dentistry for the Child and Adolescent. 9th
Edition. Mosby, 2011, 720 p.
5. Персин Л.С. Ортодонтия. Диагностика и лечение зубочелюстно-
лицевых аномалий и деформаций. Учебник. Издательство ГЭОТАР-
Медиа, Москва, 2016, 640 с.
6. Хорошилкина Ф.Я. Ортодонтия. 2-е издание. Медицинское
информационное агентство, Москва, 2010, 591 с.

MINIMUL DE ABILITĂȚI PRACTICE ACHIZIȚIONATE

▪ Planificarea, coordonarea şi efectuarea activităților de promovare a sănătății

și a măsurilor profilactice pentru prevenția anomaliilor dento-maxilare la
nivel individual și comunitar;
▪ Colectarea minuțioasă a anamnezei vieții și antecedentelor medico-
stomatologice ale pacientului;
▪ Executarea etapelor de examinare clinică subiectivă și obiectivă la copii de
diferită vârstă;
16

 ▪ Planificarea și aplicarea mijloacelor de prevenție a anomaliilor dento-

maxilare în colaborare cu diferiți specialiști;
▪ Însușirea particularităților asistenței ortodontice copiilor.

17