Profilaxia postnatală. Obiective și măsuri.

Ereditatea și aberațiile cromozomiale în

declanșarea anomaliilor dento-maxilare.

Student:Bitca Diana
 Profilaxia postnatala
Un ansamblu de masuri si mijloace prin care se inlatura factorii generatori de abateri de la
dezvoltarea normala a aparatului dento-maxilar dupa actul de nastere a copilului.Dupa
nastere ,medicul stomatolog coopereaza strans cu mama si cu medicul pediatru.

Directiile de actiune vizeaza:

ii
se

se tar
os ezv r
oa

a
ar ilo a d ent

oa ol
se

uc
oa

de uc de lim
m
a
ze a
os

si str ve rt a
or
ba ere

re ta

nt tur re
la ra

ril
le

in o
tre ntin

cu ilib

e. r
la e a r ap
av
ln
us h
re ui me

cu rat ato ui
m ec

bo

us ob nz un
ila rul si

or ea

im

,m hil pu ea
in
ax lib ea

el ar

ec res rar
ia
hi ner

up volt

al ax

co igu
or ofil
ti

as
ob

de

re
pr

e
ec

gr
m

1 2 4
3
Alimentatia naturala a copilului
Preventia dezechilibrelor maxilo-faciale se realizeaza, in primul rand, prin alimentatia naturala a copilului.

Rolul:Prin actul suptului se obtine prima mezializare de mandibula ,producandu-se astfel reglarea relatiei
centrice .Au loc ,de asemenea ,o dezvoltare echilibrata a campurilor musculare intra- si extraorale
,dezvoltarea si desfasurarea normala a maturizarii functiilor de baza ale aparatului dentomaxilar
,dezvoltarea echilibrata generala fizica (laptele matern nu poate fi echivalat de nici un inlocuitor )si
psihica a copilului (mediul de siguranta si protectie il confera doar mama ).
Daca alimentatia se face artificial cu ajutorul biberonului se produce un dezechilibru muscular
labio-genio-lingual cu repercusiuni asupra dezvoltarii directionale ale arcadelor alveolare
In conditiile alimentatiei artificiale,trebuie avut in vedere utilizarea unor dispozitive a caror actiune se
apropie cat mai mult de conditiile alimentatiei naturale ,forma tetinelor trebuie sa reproduca forma
mamelonului.In cursul alimentatiei ,copilul va fi asistat de catre o persoana care-l tine intr-o pozitie
adecvata .Recipientul cu lapte este tinut in mana pe tot parcursul suptului si astfel se evita presiunile
exercitate de greutatea sticlei asupra mentonului .Durata suptului va fi apropiata de cea a alimentatiei
naturale -15-20 minute.
Se poate utilize dispozitivul Davis -Dunn care foloseste
o pelota metalica, ce se sprijina pe buza superioara
in timpul alimentatiei.
Pelota poate fi indepartata sau apropiata de buza
printr-o tija fixata de un inel de sticla, astfel incit
copilul trebuie sa deplaseze
mandibula pentru a fixa biberonul.
 Terapia medicală generală
se adreseaza sugarului in plina dezvoltare, urmarind
pastrarea sau marirea rezistentei organismului. Se vor
combate acele boli care isi pot lasa amprenta asupra
dezvoltarii ulterioare a aparatului dento-maxilar.

In colaborare cu medical pediatru vor combate bolile

carentiale: rahitismul (prin administrarea vit. D3),bolile
digestive (dispepsiile), infecto-contagioase, virotice,
bolile cornice.

Stomatologul are datoria sa colaboreze cu medical

endocrinolog intratamentul unor disendocrinii ce se pot fi
insote de tulburari generale ale cresterii (hiper- sau
hipopituitarism, hipotiroidie, pubertate precoce).

Medicatia diversa suplineste deficientele de alimentatie

si sinteza aleorganismului in dezechilibru. Se pot
administra vitamine, saruri minerale, tonice generale.
Se introduce in alimentatia copilului preparate de calciu
si fosfor, care stimuleaza calcificarea si cresterea oaselor.
Vor fi administrate de 3 oripe saptamana, o perioada de
3 saptami urmata de o pauza de 6 saptamani.
Funcțiile aparatului dento-maxilar și rolul lor în dezvoltarea și formarea lui.

Aparatul dento maxilar indeplinește funcții esențiale vieții,în modul

acesta se modelează și se definitivează în procesul complex al creșterii și
dezvoltării masivului maxilo-facial.
Funcțiile principale ale aparatului dento-maxilar sunt asigurate prin
mișcările ritmice ale mandibulei,maxilei,buzelor,mușchilor mimici,deprinse
în cursul ontogenezei și coordonate neuro-muscular și în alta parte
automatizate.
Corelaţia formă-funcţie-structură pe tot parcursul vieţii individului are un
rol important în procesul etiologic al anomaliei ocluzale. Dacă funcţia
poate influenţa creşterea maxilarelor, atunci modificarea funcţiei poate
cauza anomalia dento-maxilară.
Aceste funcții la rîndul lor stimulează dezvoltarea normală a maxilarelor și
modelează forma lor în vederea adaptării la condițiile de mediu.
 Functiile fiziologice FUNCŢIILE PATOLOGICE
(VICIATE)
■  funcţia masticatorie;
Bassigni împarte funcţiile patologice
ale aparatului dento-maxilar în 2 mari
■ funcţia respiratorie grupe:
normală; ■ - grupa disfuncţiilor: masticaţia
leneşă (implicit alimentaţia
artificială a nou născutului),
■ funcţia de deglutiţie; respiraţia orală, deglutiţia infantilă,
fonaţia defectuoasă;
■ funcţia fonaţiei; ■ - grupa parafuncţiilor: sugerea
degetelor, a lenjeriei, a diverselor
obiecte, ticurile şi bruxismul.
■  mimica.
Funcții ocazionale sau profesionale
sunt considerate a fi tusea,stărnutul.
Functia si disfunctia respiratiei
■ Deoarece necesitatea de a respira este
factorul determinant primar al poziţiei
mandibulei şi limbii, este considerat că
modificarea tipului respirator, aşa ca
respiraţia bucală, dar nu cea nazală, poate
modifica poziţia capului, a maxilarelor şi a
limbii. În repaus, respiraţia nazală necesită
un efort mai mare decît respiraţia bucală,
fapt favorizat de forma căilor respiratorii
superioare, care prin traiectul său creează
o anumită rezistenţă faţă de curentul de
aer. Dacă nasul este parţial obstrucţionat
atunci, se asociază respiraţia bucală.
■ Respiraţia orală poate fi determinată de
unele obstrucţii în teritoriul ORL:
-vegetaţii adenoide,
-deviaţii de sept nazal,
-polipi nazali,
-amigdale hipertrofice etc.
Indivizii cu modelul de respiraţie bucală
au fost descrişi clasic, ca posedînd
maxila îngustă în formă de „V“ cu bolta
palatină înaltă, din cauza poziţiei joase a
limbii prezentă în timpul respiraţiei
bucale.
 Reeducarea respiratiei
Respiratia nazala asigura respiratia in sens transversal al maxilarului superior, o
dezvoltare corespunzatoare a sinusurilor maxilare si aportul de oxigen necesar
organismului.
Reeducarea functional in respiratia orala urmareste realizarea unui echilibru
labio-lingual care sa asigure dezvoltarea armonioasa a arcadelor alveolare cu
asezarea ordonata a dintilor. Se realizeaza prin exercitii de respiratie, urmarindu-se
succesiunea miscarilor de dilatare a narinelor, inchiderea fantei labiale si propulsia
mandibulei.
Descrierea exercitiului de respiratie nazala:-copilul se ridica pe virful
picioarelor,indeparteaza bratele oblic pe linga corp si face extensia capului, inspirind
profund pe nas. Pentru expir copilul isi flecteaza coapsele pe gamba, ghemuindu-se
si evacuiaza complet aerul din pulmon, deschizindu-si gura in acest moment.

Exercitiile se vor executa in reprize de 5-10 min, de 2 ori pe zi. Pentru reusitadeplina
se poate asocia scutul (placa) vestibulara
Funcția și disfuncția masticației
Forțele rezultate prin actul de masticație reprezintă un important stimul în
dezvoltarea armonioasă a maxilarelor.
La sugar funcția de masticație reprezintă actul suptului,ce presupune o complexitate
de mișcări ritmice necesare actului de succiune,o adevărată miogimnastică.Aceasta
stimulare funcțională în primele 3 luni de viață va favoriza propulsia mandibulei
,compensând astfel inocluzia fiziologică a nou-născutului,care se va reflecta în
ocluzie.
Cu erupția primilor molari copilul poate sa mestece.Pentru o bună dezvoltare a
aparatului maxilar,este necesar ca alimentația să fie suficient de fermă.
Cu erupția dinților definitivi,morfologia funcțională a arcadelor se modifică din
nou,stabilind stereotipul dinamic de masticație.

Alimentația tot mai rafinată adusă de civilizație,utilizarea tot mai redusă a actului de
prehensiune,explică tendința tot mai marcată a omului actuat și a viitorului către ocluzia
distalizată care coexistă cu ocluzia adîncă.
 Reeducarea masticatiei

Copii vor fi obisnuiti sa mestece bine

alimentele, acestea vor avea o
consistenta adecvata care sa solicite
un efort masticator si vom
pretinde efectuarea tuturor
miscarilor, in special de lateralitate.

Reeducarea masticatiei se refera la

succesiunea si ritmul miscarii
mandibulei in timpul masticatiei.
Functia si disfunctia deglutiei
■ Deglutiţia este o funcţie complexă, ce cuprinde 4
timpi:bucal, faringian,esofagian şi cardial.
■ Patologia timpului bucal poate deveni agent etiologic în
anomaliile dento-maxilare.
■ Deglutiţia ca funcţie se instalează din momentul naşterii, iar
modificările din cursul dezvoltării au loc foarte lent şi
pretind restructurări anatomice ale conformatorului,
însoţite de reeducări continue.
■ Timpul bucal și cel faringian al deglutiției prezintă un rol de
excepție în procesul de creștere și dezvoltare a aparatului
dento-maxilar.
În deglutiţia infantilă fiziologică limba este
plasată între procesele alveolare, apoi
alveolo-dentare, ea reprezentînd tipul
normal de înghiţire a sugarului. De la acest
tip de deglutiţie se trece treptat la tipul
normal pentru adult, în aşa fel ca la vîrsta de
2 ani modul de înghiţire al copilului nu mai
diferă de cel al adultului, ca urmare a unui
proces de maturizare neuromuscular.
Deglutiţia atipică se caracterizează prin
proiectarea vîrfului limbii, în timpul bucal,
anterior cu pătrundere între arcadele
dentare, atestat la copii peste 2 ani.
Reminiscenţa comportamentului lingual din
perioada de sugar, etichetată drept o
imaturizare a funcţiei de deglutiţie, poate fi
un simptom într- un sindrom determinat
Uneori de cauze morfologice (fren scurt,
macroglosie) sau de un obicei vicios, ducînd
la ruperea echilibrului care se creează în
actul deglutiţiei.
 Reeducarea deglutitiei
Trebuie sa obisnuim copilul cu o deglutitie de tip adult, in care
limba se proiecteaza in treimea anterioara a boltii palatine,
asigurind stimularea centrelor ostiogenetice de la nivelul
suturii intermaxilare pentru o dezvoltare in latime.

Aceste exercitii se fac zilnic si pot fi asociate cu aparate

ortodontice:
scutul retroincizal- sub forma unui grilaj de sirma asezat pe o
placa palatina ce impiedica propulsia limbii in timpul
deglutitiei.
 Reeducarea fonatiei
Fonatia normala se carcaterizeaza prin miscari coordinate ale virfului limbii pe arcadele
alveolodentare si miscarile diferentiate ale muschilor buzelor, faringelui si laringelui.

Se cunosc situatii clinice in care tulburarile de fonatie, dislalia(imposibilitatea de a pronunta anumite

foneme) sau paradislalia(pronuntarea unor foneme in locul altor foneme) produc un dezechilibru al
grupelor muscular antagoniste cu repercusiuni defavorabile asupra cresterii directionale a arcadelor
alveolare, asupra pozitiei dintilor, ducind la aparitia unor anomalii dento-maxilare incipiente.

Pentru reeducarea tulburarilor de fonatie este necesara colaborarea cu un specialist logoped, in

special in dislaliile functionale, unde este evident lipsa de coordonare a muscilor buzelor, obrajilor si
limbii.
Dislaliile functionale lingual trebuie corectate prin exercitii de vorbire, ce constau in citirea unor texte
in care predomina fonemele lingual “L” ,“ R” ,vocalele“ I ” , E ” ,“ A” ,“ O” si consoanele“ C ” ,“ J ” .
Dislaliile dentale“ D” ,“T ” frecvent intilnite in proalveolii, retroalveolii si ocluzii deschise se pot corecta
prin citirea unor texte bogate in foneme dentale.

Dislaliile labiale“ B” ,“ P ” sau“ N ” ,“ M ” sunt legate de obicei de defecte labiale sau velopalatine si
beneficiaza mult de reeducare fonetica.
Combaterea obiceiurilor vicioase
Obiceiurile vicioase pot sa apara imediat dupa nastere si se
extend in perioada copilariei, determinind prin
prezenta lor un dezechilibru muscular, cu tulburari in
cresterea directionala a oaselor in sensul tractiunilor si
presiunilor exercitate. Obiceiuri vicioase propriu zise:

Tulburarile provocate de aceste obiceiuri vicioase depind de Sugerea degetelor, labio-jugala, a

starea generala a copilului, de reactivitatea diferitelor obiecte.
organismului, natura, intensitatea si durata parcticarii
obiceiurilor a.Interpozitia partilor moi, a
diverselor obiecte.

b.Roaderea unghiilor, a partilor

moi.

c. Obiceiuri posturale vicioase:

extensia capului, flexia capului,
barbia in pumn, hemifata in podul
palmei.
Combaterea obiceiurilor de sugere a degetelor, a buzei superioare, inferioare sau a
obiectelor urmareste deconditionarea reflexului vicios prin diverse procedee in functie
de virsta copilului:
● Deconditionarea fiziologica- la sugar folosirea tetinei 10 min dupa alimentarea la
sin.
● Deconditionarea psihica- metoda convingerii.
● Deconditionarea chimica- prin utilizarea de substante chimice iritante, cu gust
rau sau miros neplacut (chinina sau tinctura de iod).
● Deconditionarea mecanica- se folosesc diverse dispozitive care fac imposibila
practicarea obiceiurilor sau altereaza placereaprin aplicarea lor (atela de carton
sau mase plastic dispuse la nivelul cotului,manusi fara degete, manusi cu degitatie
speciala din cauciuc moale, aparatele Swinehart, Baianov, Finn), gutiera cu tepi si
placa vestibulara.
 Aberatia cromozomiala
O aberatie cromozomiala reprezinta o
anomalie privind lipsa, neregularitatea sau
surplusul unei portiuni din AND-ul
cromozomial, putand fi determinate de un
numar atipic de cromozomi sau de o anomalie
structural in unul sau mai multi cromozomi.

Principalele anomalii cromozomiale sunt: cele

congenitale ce apar din cauza unei repartitii
defectuoase cromozomiale in timpul formarii
ovulului sau spermatozoidului sau in cursul
primelor etape de diviziune ale ovulului
fecundat si cele dobandite ce constituie
anomalii provocate de diferiti factori interni
sau externi (poluare, expunere la anumite
substante).
 Clasificarea aberatiilor cromozomiale
Anomalii cromozomiale numerice Anomalii cromozomiale structurale

★ Poliploidii (± unul sau mai multe ★ Deletii, inversii, duplicatii,

seturi haploide complete de cromozomi translocatii,cromozomi inelari,etc

★ pot fi echilibrate/neechilibrate
★ Aneuploidii (± unul sau mai multi
cromozomi:
–monosomii, trisomii, polisomii)
–pot fi complete/partiale
 Clasificarea aberatiilor cromozomiale

Dupa numarul de celule afectate: Dupa tipul de cromozomi afectati:

★ Anomalii cromozomiale ★ Anomalii cromozomiale

omogene autozomale
★ Anomalii cromozomiale in ★ Anomalii cromozomiale
mozaic gonozomale
Sindromul Langdon
Down

Stiati ca?
Anual ,in Republica Moldova se nasc in jur
de 50 de copii cu acest sindrom .
 Sindromul Langdon Down
Sindromul Down (trisomie 21) reprezintă o afecțiune cromozomială, congenitala (o afecțiune din
naștere) cauzată de prezența unui cromozom 21 suplimentar.
Factori de risc
Cercetatorii considera ca femeile mai in varsta au un risc mai mare de a naste un copil cu
sindromul Down decat cele mai tinere.
Chiar daca la femeile de peste 35 de ani se inregistreaza doar 15% dintre nasterile totale in SUA,
40% dintre copiii cu sindromul Down sunt nascuti de femeile de peste 35 de ani.
Riscul de a naste un copil cu sindromul Down in functie de varsta, conform National Institute
of Child Health and Human Development:
● O nastere la varsta de 25 de ani are procentul de risc 1 la 1300 de sarcini
● La 30 de ani-1 la 900
● La 35 de ani-1 la 350
● La 42 de ani-1 la 55
● La 49 de ani-1 din 25
Manifestari in teritoriul OMF
-sunt prezente o serie de modificări la nivel
dentar (edentații, anodonții, malpoziții, protruziii,
mobilitate anormală)
-microcefalie ;
-În ceea ce privește forma mandibulei, la -brahicefalie cu occiput aplatizat
persoanele cu SD, aceasta este hipoplazică, dar
datorită modificărilor care apar la nivelul bazei
(plagiocefalie)
craniului , ea prezintă un anumit grad de -maxilarul ingust
prognatism; -cavitatea bucala mica
-limba are aspect tipic scrotal
-Majoritatea persoanelor cu SD prezintă -proemina in afara cavitatii bucale.
macroglosie , dar aceasta este secundară
deoarece mărimea limbii este normală, dar apare
mărită de volum în raport cu maxilarele
hipoplazice. Macroglosia determină protruzia
dentară inferioară și influențează dezvoltarea
mandibulară
 Sindromul Klinefelter
Sindromul Klinefelter este o boală genetică determinată de trisomia XXY, caracterizată prin prezenţa
suplimentară a unuia (mai rar a mai multor) cromosomi X la o persoană de sex masculin.

Manifestari in teritoriul OMF:

-microcefalie ;

-usor prognatism;

-facies grosier

-buze proeminente
 Sindromul Turner
Sindromul Turner este o afecțiune cromozomială legată de cromozomul X care afectează doar sexul
feminin, nefiind transmisă genetic. Sindromul Turner este o aneuploidie, datorată absenței unui set de
gene de pe brațul scurt al cromozomului X sau a prezenței unei anomalii a acestui set.

Manifestari in teritoriul OMF:

-fata triunghiulara ;

-gat palmat ;

-maxilar ingust ;

-bolta palatina ogivala;

-eruptie dentara intarziata.