Aplicarea locală a preparatelor de fluor în scopul

prevenirii cariei dentare.

Însuşirea practică a metodelor de aplicare locală

a soluţiilor și gelurilor fluorate.
 Caria dentară
Caria dentară reprezintă una dintre cele mai frecvente
afecţiuni ale sistemului dento-maxilar şi care se manifestă
prin pierderea treptată şi localizată de ţesut dur dentar, sub
acţiunea mai multor factori, printre care amintim:
• consumul crescut de alimente bogate în zahăr,
• nerespectarea igienei orale,
• fumatul,
• stresul
 Fluorul
• Fluorul constituie un mijloc de prevenire activa a cariei
dentare, incorporarea sa in smaltul dentar permitindu-i
acestuia sa reziste atacului acid.
• Aproape 90% dintre adultii care in copilarie au urmat un
tratament cu fluor prezinta o dantura mai putin predispusa
la carii.
• Practic, fluorul ajuta ca dintii sa se mineralizeze.
• De asemenea, contribuie la intarirea punctelor vulnerabile
de pe suprafata dintilor, care, in timp, ar putea duce la
aparitia cariilor.
 Metodele fluorizării locale sunt reprezentate de :

•fluorizare locală prin aplicaţii topice;

•fluorizare locală prin clătiri orale;

•fluorizare locală prin periaj cu paste de dinţi fluorate;

 Metodele fluorizării locale prin aplicații topice
* Aplicarea topică a fluorurilor în prevenirea cariilor a fost introdusă în
practică în ultimii 50 de ani.
*Aplicarea se realizează prin pensulare după periajul profesional al dinţilor şi
izolare cît mai eficientă.
*Îndepărtarea plăcii bacteriene şi a peliculei dobîndite de la suprafaţa
smalţului, precum şi izolarea, uscarea corectă a dintelui garantează eficienţa
fluorizării topice.
S-a constatat oprirea din evoluţie a leziunilor carioase incipiente după
aplicarea topică a compuşilor fluorului. Remarcabilă este şi creşterea
rezistenţei faţă de atacurile acide ulterioare.
Această rezistenţă este superioară comparativ cu cea a smalţului vecin.În
prezent se folosesc următoarele tipuri de preparate:

Florura de sodiu
Fluorura de staniu
Aminofluorurile
 Florura de sodiu
*Fluorura de sodiu neutrală a fost experimentată de
Knutson (1942) prin badijonarea dinţilor cu NaF 2% timp
de 3-8 min, de 3 ori pe an. Reducerea DMFS după
aplicarea topică a Na F variază de la 9-58%, iar
reducerea medie a incidenţei cariei constituie  29%. În
prezent NaF este mai puţin utilizată, comparativ cu alţi
compuşi, care sunt mai simpli în utilizare, dar exercită
un efect cario-preventiv mai important. Combinaţia
dintre fluorura de sodiu 75% şi glicerină 25% este
cunoscută sub denumirea de Nafestezină.
 Fluorura de staniu
Fluorura de staniu în concentraţie de 1% , aplicată
de 2 ori pe an, reduce caria cu 37 %, efectul menţinîndu-se 5 ani de
la încetarea aplicărilor.
Dezavantajul acestor aplicaţii este că apar pigmentaţii brune pe
smalţul tratat.Pentru a mări eficienţa acestor geluri în prezent ele
pot fi aplicate în “gutiere” speciale. Astfel, prin evitarea contactului
cu saliva concentraţia lor se menţine constantă un timp îndelungat.
 Aminofluorurile
*Aminofluorurile sunt compuşii obţinuţi prin legarea fluorului anorganic (HF) cu
porţiunea amină a compusului organic.Aminofluorurile diferă de alţi compuşi organici de
tipul [ hydrocarbons fluoridated] a cărei fluorură este direct ataşată de ionul de carbon.
*Experienţele de laborator au confirmat eficienţa aminofluorurilor: reducerea solubilităţii
smalţului, majorarea cantităţii ionilor de fluor depozitaţi în smalţ, reducerea vitezei de
acumulare a plăcii bacteriene şi, în ultimă instanţă, prevenirea cariei experimentale.
*Eficienţa cariopreventivă a aminofluorurilor a fost testată în cursul cercetărilor clinice:
utilizarea pastelor de dinţi la periajul dentar, a apelor de gură şi a gelurilor prin aplicări
topice.
*Rezultatele numeroaselor studii de aplicare topică a soluţiilor, gelurilor, pastelor sau
lacurilor fluorate au demonstrat că vehicolele fluorurilor influenţează eficienţa clinică a
remediilor cariopreventive .
 Apele de gură fluorate se utilizează pentru clătirea gurii.

Concentaţiile sunt următoarele:

*0,05% NaF pentru clătirea zilnică
*0,2% NaF pentru clătirea săptămânală
*0,1% SnF2 pentru clătirea zilnică
*0,4% AmF pentru clătirea zilnică
*0,2% AmF pentru clătirea săptămânală.
 Fluidele
• Fluidele au fost primele şi în decurs de mulţi ani au fost utilizate în
calitate de vehicol de bază al fluorurilor în remediile cariopreventive.
• Se aplică soluţiile de 2%fluorură de sodiu, 1-2% fluorură de staniu, 1%
aminofluorură -ELMEX sau 1,23% fosfofluorură acidulată.
• Soluţiile fluorate sunt efective în reducerea ratei cariei dentare. Însă
aplicarea topică a soluţiilor este o măsură preventivă migăloasă, care
necesită mult timp şi, în ultimă instanţă, aplicările soluţiilor fluorate
sunt costisitoare în comparaţie cu beneficiul obţinut. Din această
cauză au fost elaborate alte vehicole ale fluorurilor, care pot fi
aplicate mai simplu, economisind timpul specialiştilor.
 Gelurile fluorate
• Acțiunea curativă și profilactică este bazată pe difuzia ionilor
de fluor din gel în salivă și din salivă în smalțul dentar.
• Prin proprietățile lor tensioactive,ele reduc solubilitatea
smalțului și facilitează fixarea fluorului la suprafețele dentare.
• Gelurile fluorate sunt preparate prin adăugarea substanţelor
care măresc viscozitatea compoziţiei la preparatele fluorate.
• Avantajul utilizării gelurilor este posibilitatea aplicării lor în
gutiere, care permit o economie considerabilă de timp.
• Se utilizează gelurile de 1,23-2% fluorură de sodiu, 1-2%
fluorură de staniu, 0,4-1% aminofluorură –ELMEX (ph 5,9) sau
1,23% fosfofluorură acidulată.
• Gelurile ce conțin fluor sunt:Fluodent,Fluocal,Elmex,Stan-Gard;
 Tehnica de aplicare topică a
fluorurilor:
*Fluidele se aplică prin pensulare sau prin aplicarea
buretelor de vată umezite în preparatele fluorate.
*Gelurile se aplică prin pensulare sau în gutiere.
*Lacurile fluorate se aplică prin pensulare.
* Aplicarea topică a gelurilor fluorate în gutiere
*Gutierele comercializate sau prefabricate asigură o
închidere marginală astfel, ca gelul să nu reflueze în
cavitatea gurii în timpul aplicării.
În prezent se utilizează următoarea tehnică de aplicare a gelurilor fluorate:
• curăţirea tuturor feţelor dentare cu ajutorul unei paste
neabrazive,suprafeţele proximale fiind curăţate cu ajutorul firului necerat
sau a periuţelor interdentare;
• interiorul gutierelor se căptuşeşte cu hârtie absorbantă;
• în gutieră se aplică circa 2-2,5 ml gel;
• se aplică gutiera, saliva menţinându-se sub aspiraţie timp de 5 sau 15
minute, apoi gutiera se îndepărtează, iar pacientul este invitat să scuipe;
• se menţine aspiraţia salivară timp de 10 minute;
• subiectul se va abţine timp de jumătate de oră de a clăti gura, de a se
alimenta sau de a-şi peria dinţii.
 Discurile fluorurate
Discurile se fixează în piesa mecanică și la rotații mici,se prelucrează suprafețele
vestibulare cu mișcări rotative și măturătoare,la dinții superiori de la stânga la
dreapta,la cei inferiori de la dreapta la stânfa,suprafețele palatinale și apoi cele
masticatoare-numai cu mișcări rotative după acele ceasornicului.Se recomandă
prelucrarea dinților de 2-3 ori cu intervalul de 1-2 zile sau 2-4 ori pe an.

Discurile “Fluorglicofoscal” conțin:

• Glicerofosfat de calciu-8-16 gr.
• Fluorură de sodium-0,5-2 gr.
• Dimetilsulfoxid-1-2,5gr.
• Substanțe adiționale-0,5-2,0 gr.
• Parafină-4,5-6,4 gr.
 Fluorizarea
cu demineralizare superficială
* Pentru a favoriza penetrarea soluţiei de fluorură de sodiu în smalţ s-a
preconizat folosirea unui acid, care produce o demineralizare
superficială şi permite fluorurii de sodiu să pătrundă mai adînc şi să se
fixeze prin legături chimice.
* Un preparat de acest fel este EPOXIT 9070, în care fluorul se găseşte
sub formă de disodium fosfat monofluorură încorporat în poloeuretan.
* Aplicarea este relativ simplă şi nu necesită repetare decît o dată la 6
luni.
 Dezavantajul tuturor metodelor de aplicare topică de fluor
* spatiile proximale nu pot beneficia de contactul cu fluorul.
* toate metodele presupun un personal calificat şi necesită repetari periodice,
* sunt costisitoare.

Cu toate acestea acţiunea de fluorizare reuseste în deosebi să previna complicaţiile cariei
dentare şi să asigure la vîrstele tinere o dezvoltare armonioasă a aparatrului dento-maxilar-din
punct de vedere profilactic se obţine o diminuare relativă a ritmului de apariţie a cariilor în
raport cu mijloacele întrebuinţate.

După cum reese din cele expuse nici o metodă de profilaxie actuală nu este în stare să
oprească complet apariţia cariei dentare.
Plecînd de la această constatare este necesar să se recurgă la mai multe metode de profilaxie,
combinarea lor crescănd şansele ca indivizii unei colectivităţi să aibă dinţi îndemni la carie.
 Rolul pastelor de dinti fluorurate in
reducerea incidentei cariilor si afectiunilor
gingivale
• Inflamațiile gingivale și cariile sunt afecțiunile bucale cel mai des
întâlnite în rândul populației. Această patologie este generată in
mare măsură de prezența plăcii bacteriene care poate duce la
apariția cariilor, tartrului și a inflamațiilor gingivale. Tartrul in sine
poate înrăutăți starea gingiilor, devenind prin aceasta mai mult
decat o simplă problemă estetică.
• Pastele de dinți pot reduce incidența cariilor, a tartrului si a plăcii
bacteriene, contribuind semnificativ prin această la o bună sănătate
orală a populației.