7. Permeabilizarea canalelor radiculare. Reguli. Etape.

8. Substanțe chimice de permeabilizare. Principiul acțiunii acestora.

9. Metode chimice de sterilizare a canalelor radiculare.

10. Antiseptice cu uz endodontic. Clasificare. Compoziție. Utilizare.

11. Cerințe față de antisepticele utilizate în tratamentul medicamentos al canalului radicular.

12. Metode fizico-chimice de sterilizare a canalelor radiculare.

13. Tehnici de prelucrare medicamentoasă a canalelor radiculare.

7. Permeabilizarea canalelor radiculare.Reguli etape

LAVAJUL ENDODONTIC

Succesul tratamentului endodontic depinde de eradicarea microorganismelor din sistemul endodontic si

prevenirea reinfectiei, aceste obiective sunt indeplinite prin respectarea riguroasa a etapelor de
instrumentare chemomecanica si realizarea unei obturati tridimensionale.

Prepararea mecanica rotativa/manuala nu este suficienta pentru dezinfectia sistemului endodontic,

mai cu seama ca nu toate zonele sistemului endodontic sunt accesibile instrumentarii mecanice, astfel ca
aceasta etapa faciliteaza si trebuie sa fie completata de lavajul endodontic.

Astfel ca lavajul endodontic reprezinta o etapa importanta si indispensabila in tratamentul

endodontic, in cadrul careia sunt utilizate substante chimic active (iriganti endodontici), folosite atat
inainte, in timpul cat si la sfarsitul instrumentarii mecanice.

Obiectivele lavajului fiind debridarea, lubrefierea, solubilizarea si dezinfectia.

Substantele folosite sunt antisepticele (NaOCl, CHX, MTAD, Tetraclean, apa oxigenta 3%,
compusi ai iodului) si chelatori (EDTA, acid citric).

1) Hipocloritul de sodiu
- cel mai frecvent utilizat in tratamentul endodontic
- concentratia antimicrobiana eficienta in intervalul 0,5-5,25%
- solutie foarte alcalina, hipertonica si iritanta (se poate dilua cu 0,5% bicarbonat de sodiu),
citotoxica
- poate fi rapid inactivat, de aceea se recomanda a se inlocui si agita permanent
- intruneste o parte din calitatile irigantului ideal: spectru antimicrobian larg, capacitate de
inactivare a endotoxinelor, capacitate de a dizolva tesutul organic si componenta organica a detritusului
dentinar
- irgatia cu hipoclorit lasa detritus dentinar remanent, de aceea se indica in continuare irigarea cu o
solutie chelatoare pentru trei minute

2) Digluconatul de clorhexidina
 - spectru larg si toxicitate scazuta
- folosit mai des in retratament, ca irigant si ca medicament intracanalar
- eficienta crescuta fata de C. albicans si E. faecalis
- dezavantaje: incapacitatea de a dizolva tesuturile si ineficienta de a indeparta DDR; de aceea se
combina CHX cu hipoclorit (CHX 2%, NaOCl 2,5%)
- eficient in irigatia finala cand peretii canalului sunt deja debridati

3) MTAD
- contine tetraciclina, acid acetic si detergent
- elimina E. faecalis
- indeparteaza DDR, fara efecte nocive asupra dentinei (spre deosebire de combinatia NaOCl
5,25% si EDTA 17%)
- producatorul recomanda irigarea finala pentru 5 minute

4) Solutii iodurate
-actiune pe E. faecalis
- in practica, se foloseste o concentratie de 5% iodura in iodura de potasiu, sub forma de solutie
Churchill (iod, iodura de potasiu, apa distilata, etanol)
- DDR poate scadea eficienta irigantului (se prefera irigarea dupa indepartarea DDR)
- unii pacienti pot fi alergici la iod

5) EDTA
- proprieteti chelatoare - indeparteaza DDR prin solubilizarea componentei anorganice
- efect antibacterian indirect
- previne cresterea fungilor
- rol de inmuiere a dentinei pentru usurarea preparatiei (capacitate de demineralizare pe 20-50
micrometri)
-se poate utiliza sub forma de gel sau solutie apoasa 17%
- alternarea solutiilor in secventa EDTA-NaOCl-EDTA mai eficienta in indeparterea DDR decat
NaOCl- EDTA-NaOCl, care poate produce eroziune dentinara

Carcteristicile ideale pentru un irigant sunt :

 Sa dizolve materialul organic
 Sa dizolve materialul anaorganic
 Lubrifierea canalelelor
 Capacitate de penetrare crescuta
 Antimicrobian
 Biocompatibilitate fata de tesuturile periapicale
 Sa nu coloreze dintele
 Sa nu scada rezistenta dintelui
 Sa prezinte un cost scazut

Nu exista nici un irigant care sa intruneasca toate aceste cerinte de aceea se folosesc combinatii
intr-o anumita secventialitate.
  NaOCl si EDTA
 NaOCl si apa oxigenata 3%
 Apa oxigenata 3% si CHX
 CHX si EDTA
 NaOCl si MTAD
Factori care influenteaza activitatea irigantilor:
 Starea tesutului pulpar vital/necrozat/devitalizat chimic(influenteaza timpul de actiune)
 Ph solutiei
 Prezenta tesutului necrotic si exudatului inflamator(reduc activ)
 Morfologia si anatomia canalului
 Interactiuni chimice (prezenta surfactantilor potenteaza activitatea,prezenta tiosulfatului
de Na neutralizeaza NaOCl, EDTA este neutralizat de NaOCl)
 Corectitudinea instrumentarii mecanice
 Folosirea diverselor sisteme de activare a irigantului in interiorul canalului.

Parametrii unui lavaj endodontic sunt:

1. Timpul 30 minute (dinte vital) si 45 minute (dinte devital), reinnoire din 5 in 5 minute
2. Frecventa - la fiecare ac nou se reinoste irigantul
3. Cantitatea - 1-2 ml la fiecare irigare
4. Temperatura- cresterea temperaturii la 50°C pentru NaOCl ii creste activitatea
5. Activarea prin instrumentare manuala dar si prin utilizarea microperiutelor, US, EndoActivator,
Vibring, plastic endo file (Castellucci recomandand 1 minut pentru EDTA si 3 minute pentru NaOCl de
activare US)

Introducerea acestor substante in interiorul sistemului endodontic se face:

à clasic cu ajutorul unei seringi (de obicei de 5ml) si cu un ac (obisnuit/endodontic ). In

functie de 3 parametri (capacitatea de distribuire a unei cantitati de irigant necesara
dezinfectiei si irigarii portiunei apicale a canalului precum si riscul de a impinge irigantul
dincolo de apex si presiunea fata de peretii laterali ai canalului) s-au conceput mai multe
tipuri de designuri ale varfurilor acelor endodontice (2 variante : cu varf deschis: plat,
bizotat si notched si variant cu varf inchis:cu o fanta lateral,cu 2 fante laterale si cu mai
multe orificii), astfel ca un ac special trebuie sa fie flexibil, cu varf bont, cu o fanta
laterala, cu diametru mai mic decat al canalului, care se va introduce pana in 1/3 apicala,
la aproximativ 2-3 mm de apex. Injectarea de va face fara presiune, in continua miscare si
sub izolare cu diga si aspiratie corespunzatoare.
à modern s-au inventat sisteme care potenteaza activitatea irigantului dar si introduc irigant
cu reducerea riscului de depasire a apexului de catre irigant :EndoVac,RinsEndo.
9. Metode chimice de sterilizare a canalelor radiculare.
Sterilizarea canalelor radiculare reprezintă un complex de măsuri efectuate cu scopul de distrugere a
microflorei endodontice.

Sterilizarea canalelor radiculare poate fi efectuată prin procedee:

- chimice - prin medicație endodontică, aplicată topic.

- fizico- chimice – prin diatermie,ionoforeză, insuflații de medicamente înstare gazoasă etc.

stare gazoasă etc.

Scopul sterilizării canalelor radiculare :

 --- de a păstra spațiul endodontic neinfectat pînă la aplicarea obturației radiculare,

 --- în cazul spațiului endodontic infectat, se aplică tratament medicamentos de canal menit să
distrugă flora patogenă endodontică și să neutralizeze produselor de descompunere a acestor
resturi organice.

Sarcinile sterilizăriicanalelor radiculare :

1. Lichidarea focarului de infecție ;

2. curățirea și formarea canalului radicular ;
3. acțiune antiseptică asupra macro şi microcanalelor.

Sterilizarea canalelo rradicu-lare prin metodechimice:

 medicație endodontică
 aplicare topică

11. Cerințe față de antisepticele utilizate în tratamentul medicamentos al

canalului radicular.

Preparatele pentru prelucrareamedicamentoasă trebuie să corespundăcerințelor:

 Efect rapid bactericid si fungicid ;

 Acțiune antibacteriană suficient de îndelungată
 Stabilitate chimică la pastrarea în soluție ;
 Usurința introducerii pe canal ;
 Sa nu coloreze țesuturile dure dentare sau mucoasa gingivală;
 Penetrabilitate accentuată în țesuturi ;
 Tensiune superficială mică ;
 Păstrarea activității în contact cu sîngele,plasma, secrețiile purulente etc.
 Histocompatibilitate față de țesuturile periapicale si parodontale;
 Reducerea inflamației periapicale;
 Stimularea sau cel putin neinterferarea proceselor de vindecare periapicale;
 Inactivare usoara în mediile de cultură;
 Să prevină sau să evite durerea periapicală;
 Sa nu influențeze calitatile fizico-chimice ale materialului de obturație de canal.
Clasificarea remediilor medicamentoase:

o Nespecifice
o Specifice
o Speciale

Nespecifice:

1. (Preparate ce contin oxygen)

Peroxid de hidrogen(3%)-
la contactul cu țesuturile se descompune în apă şi oxigen
atomar. Oxigenul atomar contribuie la curațirea mecanică a canalului de masele
necrotizate şi de rumeguşul dentinar din contul înspumării, dispune de proprietăți
bactericidă şi hemostatică.

2. (Preparate halogene )

Preparate ce contin clor:

 cloramina,
 digluconat de clorhexidină,
 hipoclorid de sodiu .

- aceste preparate solubilizează masele necrotizate,

- exercită o acțiune bactericidă,fungicidă, antivirală.

 Cloraminile (1-2%) posedă proprietăți antibacteriene excelente, stabilitate

chimică, sunt mai putin toxice si iritante pentru țesuturile periapicale, au un
effect, redus de dizolvare a țesuturilor tisulare ,sunt utilizate pentru
pansamente (cloramina T).

 Hipocloridul de sodiu (2,5-3%) posedă effect antimicrobian foarte bun în
irigarea canalelor radiculare, este cel mai puțin iritant antiseptic endodontic,
însoțește orice tratament biomecanic de canal, este rar intrebuințat ca
pansament endodontic, deoarece acțiunea bactericidă se menține pe o
perioada scurtă datorită interacțiunii rapide cu materiile organice.

Preparate ce contin iod (iodinol, iodonat,tincture de iod, soluția Lugol) – exercită acțiune

bactericidă, fungicidă, accelerează regenerarea țesuturilor.

 Iodinolul(1%) este utilizat pentru prelucrarea medicamentoasă a canalelor

radiculare, ca indicator al curațeniei canalului radicular, deoarece la contactul
cu mediile ce contin produse ale descompunerii tesuturilor sau cu puroi,
preparatul se decolorează.

Preparate nitrofuranice:

- Sol. furacilină 0,5%

- Sol. furagină 0,1% - 0,15%

Folosite la irigarea canalelor,posedă un spectru larg de acțiune antiseptică,acționeaza
antiexudativ, stimulează fagocitoza.

Compusi cu aternari de amoniu:

- Sol. apoasă de decamină 0,1%

- Sol. apoasă de decametoxină 0,15%

- Sol.clorură de benzalconiu 1%(Zephiran)

- Sol. clorură de cetilpiridina 1%(Biosept)

- Folosiți în lavaj endocanalar; reduc tensiunea superficială și exercită o acțiune

moderată bactericidă şi bacteriostatică contra microorganismelor nesporogene,
blastomicetelor.

DMSO:- Sol.dimexid 20%

- Exercită acțiune antiseptică, antiinflamatoare, analgezică, bacteriostatică, fungicidă

Enzime proteolitice :

Tripsina

- Chemotripsina

- Exericită acțiune antiinflamatoare, disociază masele necrotizate, diluiază secrețiile

vîscoase, în special forme proteolitice imobilizate, pastreză activitatea timp de 3 – 6
zile.

Ortofen:

- Diclofenac – natrium

- Exercită acțiune antiinflamatoare puternică, decongestivă, analgezică.

Antiseptice de origine vegetală:

Sol. alcoolică clorofilipt 1%

ol.alcoolică de salvină 1%

Pojarniță

Frunze de eucalipt

Salvie

- Sunt dezinfectanți relativ slabi avînt mai degrabă proprietăi antiseptice decît
bactericide.
 Specifice

(Remedii antibacteriene:))

Peniciline(ampicilina,amoxicilina)
– sunt active pentru cocii gram–pozitivi si gram–negativi,
bacilli gram–pozitivi; difuzează bine în țesuturi, nefiind inactivate pe pH acid.

(cefazolina, cefoxitina,ceftazidima) – se indică în tratamentele

Cefalosporine
medicamentoase ale gangrenei pulpare, fiind totuși antibiotice de rezervă, din motive
de prudență există recomandare de a li se limita indicațiile terapeutice ca
pansamente endodontice, datorită posibilității instalării fenomenului de rezistență
bacteriană prin secreția de cefalosporenaze (beta – lactamaze diferite de
penicilinaze).

difuzeazăbine în țesuturi şi rezistă la pH acid, este antibiotic

Macrolidele (eritromicina)
bacteriostatic, activ pentru microoorganismele gram–positive, inclusivpentru
stafilococii penicilino–rezistenți.

(streptomicina,gentamicina) - au un spectru relativ larg de activitate

Aminoglicozidele
acționînd asupra cocilor gram–pozitivi, gram–negativi, bacilli gram–negativi.

Streptomicina asociată cu penicilina si bacitracina pot fi utilizate în pansamente

endodontice în cazul infecțiilor grave care manifesta rezistenta la alte antibiotic.

Metronidazol– utilizat în formă de pastă pentru obturarea temporară a canalelor

radiculare, cu reînnoirea pastei la 1–2–3 zile; posedă proprietăți antibacteriene foarte
pronunțate.

Speciale:

 Sol.geluri EDTA
 Acid citric
 Acid propionic

- Utilizate în calitate de agent chelator, care extrage ioni de calciu din hidroxiapatită,
astfel dizolvînd fracția minerală a stratului (format din fragmente de pulpă,
odontoblaste, dentină) al canalulradicular.

Antibiotice si combinațiile lor cu enzyme protioletice :

Septomixine forte – poseda acțiune antibacteriană,antifugică puternică; utilizată

pentru obturarea

temporară a canalelor radiculare cu reînnoirea pastei la 2 – 7 zile.

Cele mai cunoscute paste complexe pe bază de antibiotice, corticoizi, enzime sunt:

Pasta Grossman (PBCS-ul) - care conţine:penicilină, bacitracină, streptomicină,

caprilat de

sodiu, metil-siliconă.

Pasta Valerian Popescu – care conţine: streptomicină, marfanil, benzoat de Na ,

ulei vegetal.

Pasta Ledermix – care conţine:demeclociclină, triamcinolon, ZnO, Ca(OH)2,dioxid de

siliciu.

Pasta Clinicii de Odontologie Bucureşti –care conţine: eritromicină,

cloramfenicol,hidrocortizon.

Pulpomixina – care conţine: polimixina B,framicetină, dexametazonă şi evită

fenomenul de rezistenţă, alergiile, sindromul dureros al parodontitelor apicale acute
hiperemice.

Dontisolonul - care conţine: antibiotice+ corticoizi + enzime proteolitice, este bine

tolerat de ţesuturile periapicale, cu difuzibilitate mare, prevenind reacţiile inflamatorii
şi sindromul dureros.

10. Antiseptice cu uz endodontic. Clasificare. Compoziție. Utilizare.

Antisepticile utilizate la prelucrarea antiseptică a canalului radicular:

 Hipoclorit de natriu 3% ,
 Peroxid de hidrogen 3%,
 Cloramina 2% ,
 Cresophen ,
 Rocle’s .

13. Tehnici de prelucrare medicamentoasă a canalelor radiculare.

Modalitati de prelucrare medicamentoasa a canalelor radiculare:

Cu meșe de vată sau

Cu conuri de hîrtie îmbibate în soluție medicamentoasă
Irigarea canalului radicular cu soluție medicamentoasă
Pansamente antiseptic
Obturare radiculară provizorie
Metode fizico-chimice prin diatermie,ionoforeza, insuflații de medicamente în
stare gazoasă
12. Metode fizico-chimice de sterilizare a canalelor radiculare.
Sterilizarea canalelor radicu-lare prin procedee fizico-chimice:

Diatermia cu unde medii

Insuflaţiile de medicamente în stare gazoasă
Ionoforeza

Diatermia cu unde medii:- se bazează pe utilizarea curenților de înaltă

frecvență

- mecanismul de acțiune constă din efectul caloric dizolvat de curenții de înaltă

frecvență.

Indicaţiile diatermiei în tratamentul gangrenei pulpare:

1. Dezinfecţia canalelor radiculare

2. Fulguraţia transapicală

Ca metodă de dezinfecţie diatermia e indicată în momentul:

 Înaintea tratamentului biomecanic în reimea apicală a canalului;

 Înaintea cateterizării istmului apical;
 Înaintea aplicării primului pansament endodontic ocluziv cu antiseptic
 Ca procedeu suplimentar de dezinfecţie între şedinţele de pansament, de
maximum 2-3 ori, la interval de 3-4 zile.

Tehnica diatermiei cu unde medii în dezinfecţia canalelor radiculare:

- izolarea dintelui

- toaleta canalului

- uscarea canalului

- instalarea antisepticului pe canale (concentraţie cît mai mare)

- introducerea pe canal a acului Kerr sau Miller (cît mai aproape de foramenul apical)

- reglarea intensităţii curentului diatermic(40-60mA)

- contactul acului de pe canal cu electrodul activ al aparatului de diatermie.

2.Fulguraţia transapicală:
- este un procedeu terapeutic care se bazează pe efectul de combustie exercitat de
curenții diatermici de intensități mari

- în cazurile de parodontite apicale cronice cu secreţii endodontice moderate, rebele la

tratamentul convenţional, procedeul reuşeşte sistarea lor temporală prin
termocoagulare,permițînd efectuarea imediată a obturaţiei de canal.

Tehnica diatermiei cu unde medii în fulguraţia transapicală:

Izolarea dintelui

Îndepărtarea pansamentului oclusiv

Întroducerea pe canal a unui ac Kerr sau Miller(să depăşească apexul radiologic de

justeţe)

Reglarea intensităţii curentului diatermic la160-180 mA

-contactul acului de pe canal cu electrodul active al aparatului de diatermie (o

fracţiune de secundă)

Valoarea metodei:- tratamentul gangrenei pulpare simple şi complicate s-a redus

drastic în era pansamentelor endodontice cu hidroxid de calciu sau cu produse de
acţiune antimicrobiană avînd compoziţii medicamentoase complexe.

Insuflaţiile de medicamente înstare gazoasă:

Difuziunea gazelor în spaţiul endodontic este superioară lichidelor – doar în canalele

corect debridate şi uscate.

 Ozonoterapia
 Cloroterapia
 Insuflarea cu aldehidă formică
 Insuflarea cu vapori de iod

o Ozonoterapia:
Indicaţii clinice:
 Gangrenă simplă, înaintea aplicării primului pansamento clusiv, sau cu
antiseptice,
 Parodontitele apicale acute exaudative,
 Parodontitele apicale cronice,
 Parodontite apicale cronice fistulizate.

Tehnica ozonoterapiei

- izolarea dintelui

- toaleta canalului
- uscarea canalului

- insuflarea de ozon timp de 1 min, la un debit de 50cm³/min şi o concentraţie de ozon

de 1-3%-se va folosi o canulă cu dublu circuit

Insuflaţii scurte, intermitente De 10 secunde

Ozonul este extrem de iritant pentru căilerespiratorii.Se poate repeta la un interval de

24-48 ore

La pluriradiculari se va insufla fiecare canal în parte.

o Cloroterapia

Este indicată în tratamentul formelor de parodontite apicale cronice, inclusiv acelor

chistice.

După 2-3 şedinţe de cloroterapie se poate trece la efectuarea obturaţiei de canal.

Tehnica cloroterapiei

Izolarea dintelui

Toaleta canalelor

Uscarea canalelor

Insuflarea lentă, în funcţie de numărul canalelor,a 1-2 cm³ de clor, în porţiunea

cervicală

Îndepărtarea canulei

Închiderea rapidă a camerei pulpare cu unmaterial etanş de obturaţie.

o Insuflare de aldehidă formică

Se indică în tratamentul parodontitelor apicale cronice.

Tehnica de efectuare:

Izolarea dintelui

Toaleta canalelor
Uscarea canalelor

Insuflarea amestecului de aer/formaldehidă timp de20-30 secunde

Îndepărtarea canulei

Aplicarea unui pansament endodontic provizoriu oclusiv cu un antiseptic pe bază de

formol

După 48 ore se repetă insuflaţia, apoi pansament de formol sau se trece la obturaţia
canalului.

o Insuflarea cu vapori de iod

Se indică în tratamentul parodontitelor apicale cronice, mai ales a granulomului

actinomicotic.

Vaporii de iod sunt generaţi direct în canal

Curenţi diatermici asupra unui amestec de iodoform şi glicerină (procedeul

Dobrzyniecki)

incălzind iodoformul introdus în canal cu un ac Miller adus la roşu în flacără.

o Ionoforeza

Este un procedeu fizioterapic, bazat pe electroliză, ce dirijează ionii cu effect

bactericid din antiseptice, plasat în zonele greu accesibile ale spaţiului endodontic,
delta apicală şi parodonţiul apical.

După polaritatea ionilor cu acţiune terapeutică, ionoforeza poate fi de două tipuri:

 Ionoforeza catodică (electrodul activ estecatodul)

 Ionoforeza anodică (electrodul activ este anodul)

Efectul terapeutic constă:

Migrarea ionilor de zinc cu acţiune oligodinamică

Eliberarea de iod, al cărei potential bactericid este binecunoscut.

Indicaţiile:

A) În funcţie de afecţiune:

-gangrenă simplă,

-parodontite apicale cronice.

b) În funcţie de particularităţile cazului:

Eşuarea metodelor uzuale de tratament medicamentos

(antiseptice, antibiotice) ,

Canale parţial cateterizabile care nu pot fi dezinfectate prin alte procedee terapeutice,

Dinţi cu valoare protetică,

Pacienţi apţi monitorizare.

Electroliţii cei mai frecvent utilizaţi în ionoforeză:

 Soluţia iodoiodurată de potasiu (Lugol

 Clorura de zinc
 Hidroxidul de sodiu
 Clorura de sodiu
 Sulfatul de zinc
 Sulfatul de cupru