LAVAJUL ENDODONTIC

Succesul tratamentului endodontic depinde de eradicarea microorganismelor din sistemul

endodontic si prevenirea reinfectiei, aceste obiective sunt indeplinite prin respectarea riguroasa a
etapelor de instrumentare chemomecanica si realizarea unei obturati tridimensionale.

Prepararea mecanica rotativa/manuala nu este suficienta pentru dezinfectia sistemului

endodontic, mai cu seama ca nu toate zonele sistemului endodontic sunt accesibile instrumentarii
mecanice, astfel ca aceasta etapa faciliteaza si trebuie sa fie completata de lavajul endodontic.

Astfel ca lavajul endodontic reprezinta o etapa importanta si indispensabila in tratamentul

endodontic, in cadrul careia sunt utilizate substante chimic active (iriganti endodontici), folosite atat
inainte, in timpul cat si la sfarsitul instrumentarii mecanice.

Obiectivele lavajului fiind debridarea, lubrefierea, solubilizarea si dezinfectia.

Substantele folosite sunt antisepticele (NaOCl, CHX, MTAD, Tetraclean, apa oxigenta 3%,
compusi ai iodului) si chelatori (EDTA, acid citric).

1) Hipocloritul de sodiu
- cel mai frecvent utilizat in tratamentul endodontic
- concentratia antimicrobiana eficienta in intervalul 0,5-5,25%
- solutie foarte alcalina, hipertonica si iritanta (se poate dilua cu 0,5% bicarbonat de sodiu),
citotoxica
- poate fi rapid inactivat, de aceea se recomanda a se inlocui si agita permanent
- intruneste o parte din calitatile irigantului ideal: spectru antimicrobian larg, capacitate de
inactivare a endotoxinelor, capacitate de a dizolva tesutul organic si componenta organica a detritusului
dentinar
- irgatia cu hipoclorit lasa detritus dentinar remanent, de aceea se indica in continuare irigarea cu
o solutie chelatoare pentru trei minute

2) Digluconatul de clorhexidina
- spectru larg si toxicitate scazuta
- folosit mai des in retratament, ca irigant si ca medicament intracanalar
- eficienta crescuta fata de C. albicans si E. faecalis
- dezavantaje: incapacitatea de a dizolva tesuturile si ineficienta de a indeparta DDR; de aceea se
combina CHX cu hipoclorit (CHX 2%, NaOCl 2,5%)
- eficient in irigatia finala cand peretii canalului sunt deja debridati

3) MTAD
- contine tetraciclina, acid acetic si detergent
 - elimina E. faecalis
- indeparteaza DDR, fara efecte nocive asupra dentinei (spre deosebire de combinatia NaOCl
5,25% si EDTA 17%)
- producatorul recomanda irigarea finala pentru 5 minute

4) Solutii iodurate
-actiune pe E. faecalis
- in practica, se foloseste o concentratie de 5% iodura in iodura de potasiu, sub forma de solutie
Churchill (iod, iodura de potasiu, apa distilata, etanol)
- DDR poate scadea eficienta irigantului (se prefera irigarea dupa indepartarea DDR)
- unii pacienti pot fi alergici la iod

5) EDTA
- proprieteti chelatoare - indeparteaza DDR prin solubilizarea componentei anorganice
- efect antibacterian indirect
- previne cresterea fungilor
- rol de inmuiere a dentinei pentru usurarea preparatiei (capacitate de demineralizare pe 20-50
micrometri)
-se poate utiliza sub forma de gel sau solutie apoasa 17%
- alternarea solutiilor in secventa EDTA-NaOCl-EDTA mai eficienta in indeparterea DDR decat
NaOCl- EDTA-NaOCl, care poate produce eroziune dentinara

Carcteristicile ideale pentru un irigant sunt :

Sa dizolve materialul organic
Sa dizolve materialul anaorganic
Lubrifierea canalelelor
Capacitate de penetrare crescuta
Antimicrobian
Biocompatibilitate fata de tesuturile periapicale
Sa nu coloreze dintele
Sa nu scada rezistenta dintelui
Sa prezinte un cost scazut

Nu exista nici un irigant care sa intruneasca toate aceste cerinte de aceea se folosesc combinatii
intr-o anumita secventialitate.
NaOCl si EDTA
NaOCl si apa oxigenata 3%
Apa oxigenata 3% si CHX
CHX si EDTA
NaOCl si MTAD
Factori care influenteaza activitatea irigantilor:
 Starea tesutului pulpar vital/necrozat/devitalizat chimic(influenteaza timpul de actiune)
Ph solutiei
Prezenta tesutului necrotic si exudatului inflamator(reduc activ)
Morfologia si anatomia canalului
Interactiuni chimice (prezenta surfactantilor potenteaza activitatea,prezenta tiosulfatului
de Na neutralizeaza NaOCl, EDTA este neutralizat de NaOCl)
Corectitudinea instrumentarii mecanice
Folosirea diverselor sisteme de activare a irigantului in interiorul canalului.

Parametrii unui lavaj endodontic sunt:

1. Timpul 30 minute (dinte vital) si 45 minute (dinte devital), reinnoire din 5 in 5 minute
2. Frecventa - la fiecare ac nou se reinoste irigantul
3. Cantitatea - 1-2 ml la fiecare irigare
4. Temperatura- cresterea temperaturii la 50C pentru NaOCl ii creste activitatea
5. Activarea prin instrumentare manuala dar si prin utilizarea microperiutelor, US,
EndoActivator, Vibring, plastic endo file (Castellucci recomandand 1 minut pentru EDTA si 3 minute
pentru NaOCl de activare US)

Introducerea acestor substante in interiorul sistemului endodontic se face:

clasic cu ajutorul unei seringi (de obicei de 5ml) si cu un ac (obisnuit/endodontic ). In

functie de 3 parametri (capacitatea de distribuire a unei cantitati de irigant necesara
dezinfectiei si irigarii portiunei apicale a canalului precum si riscul de a impinge irigantul
dincolo de apex si presiunea fata de peretii laterali ai canalului) s-au conceput mai multe
tipuri de designuri ale varfurilor acelor endodontice (2 variante : cu varf deschis: plat,
bizotat si notched si variant cu varf inchis:cu o fanta lateral,cu 2 fante laterale si cu mai
multe orificii), astfel ca un ac special trebuie sa fie flexibil, cu varf bont, cu o fanta
laterala, cu diametru mai mic decat al canalului, care se va introduce pana in 1/3 apicala,
la aproximativ 2-3 mm de apex. Injectarea de va face fara presiune, in continua miscare si
sub izolare cu diga si aspiratie corespunzatoare.
modern s-au inventat sisteme care potenteaza activitatea irigantului dar si introduc
irigant cu reducerea riscului de depasire a apexului de catre irigant :EndoVac,RinsEndo.

Bibliografie:

1) Irrigation in EndodonticsMarkus Haapasalo, DDS, PhDa,*, Ya Shen, DDS, PhDa,Wei Qian,

DDS, PhDb, Yuan Gao, DDS, PhDc
2) Endodontics-Arnaldo Castellucci,vol.2
3)