Elaborare metodica nr 8

1. Examenul radiologic. Formarea imaginii radiografice.

Radiografia dentara este, impreuna cu analiza modelului de studiu una din metodele de analiza paraclinica
folosite in elaborarea diagnosticului. Radiografia mai este folosita si in verificarea rezultatelor tratamentului
dentar.

Formarea imaginii radiologice

Obtinerea unei imagini radiologice se face prin "colectarea" in diverse moduri a radiatiei X ce a traversat obiectul
tinta (corpul uman). Diferentele intre tesuturile traversate vor genera diferente in radiatia X receptata, ducind la
formarea imaginii. Captarea radiatiei X se face pe film radiologic (radiografie), pe placi de scintilatie (radioscopie),
cu sau fara amplificare si transformare in imagine analoga sau digitala, pe receptori cu gaze rare - Xenon
(Computer Tomografie). anumite obiecte produc o absorbtie mai redusa a fascicolului radiogen creand prin
proiectia lor pe filmul radiografic o zona intunecata pe radiografie prin impresionarea filmului. Aceste zone
intunecate sunt cunoscute ca zone de radiotransparenta. Alte obiecte radioopace absorb radiatiile mai bine,
fascicolul emergent fiind foarte slab sau chiar absent. Pe filmul radiografic zona lor de proiectie este mai
transparenta, filmul nefiind impresionat atat de intens

La realizarea radiografiei, sursa de radiaţii este dispusă de o parte a obiectului, iar filmul de cealaltă parte.
Străbătând obiectul, radiaţiile sunt atenuate inegal în diferitele puncte ale acestuia (în funcţie de densitatea şi de
grosimea materialului), astfel încât, pe film, componentele obiectelor neomogene se diferenţiază prin contrast.

2. Radiografiile endoorale. cele mai utilizate in practica stomatologica, in functie de

orientarea fasciculului de raze X si pozitionarea filmului radiografic, sunt radiografiile
retroalveolare (apicale si muscate) si ocluzale:

Radiografie periapicală (incidenta endoorala retroalveolara, izometrica si ortoradiala) - (10-

12radografii) ne ofera date despre coroana dintelui, osul alveolar cat si despre radacina dentara (forma,
pozitie, lungime, rapoarte) si zona periapicala. Este cel mai des utilizata. Examinarea intregii cavitati bucale
se face cu radiografii seriate (radiografii periapicale ale tuturor dintilor, 10-12, si radiografii muscate in
zona premolar-molara)

Radiografie muscata (Bitewings)

(incidenta endoorala retroalveolara interproximala) - este folosita pentru detectarea cariilor interproximale
ce nu pot fi decelate clinic si pentru stabilirea nivelului orizontal al osului alveolar la nivelul dintilor
posteriori. Este folosita atat in dentitia temporara cat si in cea permanenta. Se folosesc filme speciale ce au
o aripioara de hartie care va fi muscata, filmul fiind plasat retroalveolar;
Principala deficienta care se reproseaza radiografiilor retroalveolare este aceea de a fi incomplete, de
a nu prezenta in totalitate pe acelasi film o suprafata mai intinsa care sa imaginea completa unei leziuni
mai mari

Radiografia ocluzala (incidenta endoorala axiala) se foloseste pentru zone intinse si expune dintele in unghi drept
fata de radiografiile retroalveolare, permitand astfel vizualizarea celui de-al treilea plan. Dintele apare
radioopac cu proiectia canalului radicular radiotransparent in mijloc. Se utilizeaza si pentru precizarea pozitiei
dintilor inclusi in raport cu creasta alveolara si pentru localizarea calculilor salivari.
3. Radiografiile extraorale sunt folosite pentru examinarea unor suprafete intinse ale capului si gatului.

Dintre acestea, ortopantograma este frecvent utilizata in ortodontie, parodontologie, cat si in analiza
aspectului condililor ATM. Relatiile oferite sunt atat in plan vertical, cat si in plan mezio-sagital.
Dimensiunile sunt foarte apropiate de cele naturale, astfel aprecierile avand la baza acest film sunt foarte
exacte.

Avantajele ortopantogramei sunt urmatoarele:

o ofera o vedere de ansamblu a coroanelor dentare, permitand o evaluare aproximativa a implantarii fiecarui
dinte;
o permite o prima evaluare privind eruptia normala si eruptiile intarziate;

o se evita expunerile numeroase reducandu-se iradierea pacientului;

o se economiseste timp;

o ne ofera date despre ageneziile si dintii supranumerari;

o prezinta topografia proceselor carioase in plan mezio-distal;

o permite evidentierea unor chisturi sau odontoame;

o ofera date legate de canalul radicular si fracturi dentare;

o se poate executa si de copii.

Dezavantajele ortopantogramei sunt:

Ø regiunea incisiva este deseori mascata ce catre coloana vertebrala;

Ø zonele proximale ale dintilor laterali deseori se suprapun (inghesuiri, malpozitii etc.):

Ø are numai o valoare orientativa asupra suportului parodontal.

In afara de tipurile de radiografii enumerate mai sus se mai folosesc si alte forme de tehnici avansate de
imagistica in analiza regiunii cefalice:

· Tomografia computerizata (CT). Imaginile se obtin prin scanarea unei sectiuni transversale subtiri a
corpului cu un fascicul ingust de raze X. Multitudinea de proiectii este prelucrata de un computer si se obtine
imaginea respectivei sectiuni transversale. Multitudinea de proiectii este prelucrata de un computer si se obtine
imaginea respectivei sectiuni transversale. Computerul poate realiza o reconstructie 3D pe baza datelor
obtinute. Imaginile CT sunt fara suprapuneri, fiind foarte utile pentru determinarea traumelor extinse sau
pentru chirurgie.

Dezavantaje: doza mare de radiatii, scumpa, mai putine informatii despre tesuturile moi, scumpa.