Nr. 8 Tema: Pregătiri preanestezice.

Întervențiile regiunii OMF se efectuiază în servicii de specialitate (ambulator și staționar,

urgente sau planificate),unde există posibilități de asigurare a unor tratamente. Este știut că
Anestezia Locală și Generală se efectuează nu numai în staționar dar și în ambulatoriu.
Dacă în cabinetul stomatologic sunt realizate toate condițiile materiale, necesare efectuării
unei operații sîngerînde, atunci se pot efectua intervenții(indicațiile) (anestezii+operații) -
(dentoalveolare: odontectomii—radex, dinte, dinte inclus, distopat, retinat; apicotomii, amputații
radiculare, exterparea chisturilor, aplicarea implantelor, sinus-lifting, nivelarea exostozelor,
intervenții de mică amploare asupra mucoasei bucale: intervenții asupra țesuturilor moi-înlăturarea
unei mici formațiuni-epulis, fibrom, periostotomii, a limbii-PChPP,a planșeului bucal- ablația
calcului din duct.
Pregătirea medicului și pacientului către (anestezie) intervenție chirurgicală este o mare
responsabilitate reciprocă. Mai mult ca atâta în staționar și ambulatoriu posibilitățile sunt diferite: în
staționar explorările paraclinice sunt amjore?? Pe când în policlinică (OPG, TA, Termometria, etc.).
Dar apariția unei complicații în policlinică este mai dificil de recuperat pacientul decât în staționar
unde sunt toate condițiile necesare-Reanimație, ...
Condiții de bază,necesare efectuării unei intervenții chirurgicale:
-asigurarea unei vizibilități perfecte asupra cîmpului prin crearea unui acces cît mai convenabil; -o
iluminare rece,care să nu încălzească operatorul și pacientul (mai greu de realizat și ușor de spus). -o
iluminare rece,care să nu arunce umbre asupra zonei pe care se intervine; -asigurarea evacuării
secrețiilor sau a sîngelui prin folosirea aspiratorului sau prin tamponament; -asigurarea evacuării
secrețiilor sau a sîngelui sinestătător de către bolnav. Pentru ca intervenția să se desfășoare în cele
mai bune condiții chirurgul are nevoie de un ajutor care să anticipeze nevoile sale.
1. Pregătirea pacientului către anestezie.
Pregătirea preoperatorie a bolnavului are ca scop: -Prevenirea infecțiilor postoperatorii, reușita
operației și evoluția postoperatorie; -Neutralizarea surselor de infecție care au originea la nivelul
pielii,mucoasei, osului, etc. -Reducerea posibilităților de contaminare a pielii, mucoasei, osului,
utilizînd antiseptice; -Depistarea și semnalarea unor leziuni cutanate, mucoasei, osului, infecții ORL
sau urinare recente ori vindecate, paraziți externi, posibilități de alergie.
Pregătirea Pshihică a bolnavului:
- Între pacient şi medicul său trebuie să se stabilească o relaţie de încredere şi respect(la fe ca
Student:Cadru didactic). -Psihicul bolnavului este la fel de important în procesul de vindecare ca şi
medicamentele administrate, - Odată ajuns la spital (policlinică cabinet), bolnavul trebuie să se
adapteze la noile condiţii (temporare) de viaţă, uneori percepute ce “agresive” de anumiţi indivizi.
Noile condiţii-botoșele de le încălțat, -cu mască-CoVi19, -să raspundă când îl înreabă, - să
îndeplinească indicațiile medicului, -Esenţial pentru toţi pacienţii dar mai ales pentru cei
(dispanserizați, cu vizite repetate) cu spitalizare îndelungată, este asigurarea încrederii prin contactul
direct cu chirurgul operator. -Trebuie avută în vedere o altă abordare pentru stabilirea contactului şi
comunicarea diagnosticului la pacienţii cu boli maligne. Diagnosticul practic nu poate fi ascuns
pacientului decât în cazurile care presupun efectuarea unei intervenţii mutilante. Foarte bine pentru
moralul bolnavului este contactul acestuia cu pacienţi care anterior au suferit aceeaşi intervenţie şi s-
au adaptat bine la handicapul lor. Explicarea modului în care va decurge operaţia şi alternativele
acesteia trebuie prezentate bolnavului în cuvinte simple, pe care acesta să le înţeleagă, -Psihicul
pacientului este influenţat şi de mediul ambiant. Cazarea în saloane mici, cu pat curat, existenţa
telefonului şi a televizorului asigură pacientului un confort psihic. Programarea va asigură un
confort psihic pacientului și medicului, se va evita așteptarea, stresul, ... - Vizita familiei şi a
prietenilor îi spulberă senzaţia de încarcerare -Pacienţilor stresaţi şi prăpăstioşi li se vor administra
sedative
4.Pregătirea biologică a pacientului: - Se face în funcţie de rezultatele clinice şi paraclinice şi de
urgenţa actului efectuat, - Examinarea clinică este cea care stabileşte sau orientează diagnosticul,
indicându-se şi testele paraclinice necesare (alergice la substanțele anestezice, OPG, ), - Importante
sunt antecedentele operatorii şi anestezice ale pacientului, dar şi afecţiunile ce pot fi contraindicaţie
a intervenţiei operatorii, - Obligatorie este şi revederea tratamentului urmat până la internare , - La
descoperirea factorilor de risc crescut cardiaci, pulmonari, renali, diabetici, etc. este foarte utilă
obţinerea avizului de la specialiştii în domeniu: Cardiolog, Emdocrinolog, Anestezist, Medic de
familie.
Analizele obligatorii pentru toate tipurile de intervenţii (în staționar) sunt: - Hemoleucograma,
-Grupul şi Rh-ul sanguin, -Electroliţii serici, -Ureea, -Creatinina, -Glicemia, -Probele hepatice,
-Sumar de urină, -EKG şi radiografie toracică. În funcţie de complexitatea cazului şi descoperirile
clinice, se pot efectua investigaţii suplimentare specifice care să conducă la un diagnostic exact.
Premedicația – este o parte componentă a anesteziei moderne, atît locoregională cît și generală.
Scopul premedicației este de a reduce excitabilitatea SNC, îndeosebi a scoarței, diminuînd
anxietatea,teama de intervenție,diminuînd secreția salivară și bronșică,se scade metabolismul și în
același timp, necesarul de oxigen și substanțe anestezice. Efectuînd premedicația,se ridică pragul de
percepție dureroasă la pacienții care urmează a fi supuși unei intervenții dureroase sau se determină
analgezia la pacienții cu dureri,se reduc unele efecte nefavorabile ale substanțelor
anestezice,crescînd acțiunile lor favorabile și ușurînd anestezia. Premedicația este obligatorie la
copii,la pacienți emotivi,anxioși,care prin comportamentul lor ar putea stingheri activitatea
medicului stomatolog. De asemenea,se recomandă în intervenții stomatologice mai ample,la
bolnavii cu reflexe exagerate,hipersalivație,mișcări dezordonate ale limbii,la bolnavii cu dureri.
Clasic,premedicația se realizează prin asocierea unui barbituric,cu un opiaceu și un
vagolitic.Analgezicele se vor utiliza doar în cazul cînd pacientul acuză dureri.De obicei,în seara
dinaintea intervenției se administrează (în staționar) fenobarbital asociat sau nu cu prometazin sau
diazepam;în dimineața respectivă se poate administra din nou fenobarbital,iar cu o oră înantea
intervenției un sedativ (diazepam sau phenergan) și atropină,la care se poate asocia și un analgezic.
În ambulator se indică mai rar și în mod obligatoriu pacientul să fie însoțit de rude, etc.
Pregătirea fizică a pacientului presupune : - Asigurarea libertății căilor respiratorii prin așezarea
bolnavului în poziție corectă și comodă,cu capul bine fixat,cu hainele desfăcute la gît; - Obiectele
care iar jena respirația sau ar încurca la obținerea accesului către cîmpul operator,se vor îndepărta; -
Pregătirea corespunzătoare a cavității bucale, clătirea acesteia cu substanțe antiseptice; - Scoaterea
protezelor mobile ; - Pentru anestezia generală, bolnavul nu va mînca 5-6 ore înainte de operație; -
Vezica urinară golită; etc
2. Pregătirea medicului către anestezie.
Poziția medicului chirurg către intervenție (anestezie): La efectuarea anesteziei – anterioară. La
extracția dinților de pe arcada inferioară din dreapta – posterior și dreapta. La extracția dinților de pe
arcada superioară și inferioară din stânga – anterioară și dreapta. La intervențiile chirurgicale în
staționar de obicei medicul din dreapta și asistentul din stânga bolnavului.
Pregătirea medicului chirurg către intervenție (anestezie) în regiunea oro-maxilo-facială presupune
pregătirea psihologică a acestuia și pregătirea fizică. Pregătirea psihologică este importantă în
special pentru tinerii specialiști, cercetările au arătat că o astfel de pregătire poate crește reușita
 operației. Nu rareori și cei cu experență au emoții. Se recomandă o serie de exerciții
autoadministrative. În funcție de specificul intervenției chirurgicale, chirurgul va ocupa poziția cea
mai confortabilă pentru el și pentru pacient, astfel încît să dețină control maxim asupra forței livrate
spre cîmpul operator. Pregătirea fizică include măsuri de asepsie, precum: Pregătirea mîinilor și
Îmbrăcarea echipamentului de protecție.
Echipamentul de protecție este reprezentat de: -Halat (Scrubs), -Bonetă, -Mască, -Mănuși, -Ciupici,
-Alte atribute speciale.
Toate elementele enumerate mai sus vor fi sterile, de unică folosință sau sterilizabile. Scrubs-urile:
-sunt tricouri și pantaloni, sau rochii purtate de echipa operatorie în sala de operație; -ele sunt
concepute pentru a fi simple, cu minim de locuri unde murdăria s-ar putea ascunde, să se spele ușor,
să fie ieftine și ușor înlocuibile. Bonetele: -Sunt concepute pentru a proteja pacientul de părul
chirurgului (potențial vector al infecției). Măștile: -Sunt necesare pentru protecția medicului chirurg
de o posibilă infectare în cazul bolnavilor cu boli infecțioase, cînd se utilizează turbina și răcirea cu
spray,etc. Mănușile: - Sunt obligatorii în orice tip de intervenție chirurgicală, degetele medicului nu
trebuie să vină în contact cu cîmpul operator. - Se vor utiliza mănuși curate la fiecare pacient nou.
Dezinfectarea mîinilor chirurgului este obligatorie și se realizează prin spălarea mîinilor și
antebrațelor cu apă, săpun și perii sterile, clătire cu apă caldă sterilă și în jet și 2-3 minute
antiseptizare cu alcool 70 % sau cu soluție ce conține clorhexidin, hexaclorofen, bromocet Tego 103
etc. Pentru intervențiile de mică chirurgie intraorală este suficient spălatul mîinilor 5 minute cu
peria, apă și săpun sterile, urmat de antiseptizare 2 minute cu alcool de 70% hexaclorofen,
bromocet,etc. După spălare mîinile se usucă cu aer cald, cu un prosop de hîrtie cu utilizare unică sau
cu un prosop textil steril care va fi din nou spălat și sterilizat. Înainte de începerea actului operator
medicul va îmbrăca mănușile.
3. Pregătirea instrumentarului către anestezie
În vederea realizării tehnicilor de anestezie loco-regională este necesar un instrumentar compus din:
A. Instrumentar de consultaţie și B. Instrumentar pentru tehnica de anestezie. .
A. Instrumentar de consultaţie - oglindă dentară, pensă dentară, sondă. • Folosesc
pentru examinarea pacientului, expunerea câmpului operator, antiseptizarea mucoasei,
verificarea insularii anesteziei etc. B. Instrumentar pentru tehnica de anestezie compus din:
seringă, ac de puncţie, soluţie anestezică. B-1. Seringi - se utilizează în practică: • seringi tip
Luer, din material plastic, pentru unică folosinţa, presterilizate; • seringi metalice, uneori
rabatabile, pentru carpulele anestezice. In timpul utilizării, carpula devine de fapt cilindrul
seringii, deja pregătită pentru folosire. B-2. Ace - se utilizează ace de diferite lungimi şi
grosimi, pentru unică unlizare.mAtenţie! în cazul seringilor si acelor pentru unică utilizare se
va verifica atent Integritatea ambaljului extern şi perioada dc garanţie a fteriliatârii. B-3.
Fiole (carpule) cu anestezii: • Se verifica - inscripţia de pe fiolfa (denumire, concentraţie);
data expirării; integritatea fiolei; - aspectul substanţei. • Se antiseptizeaza fiola prin ştergere
cu alcool, • Se secţionează gitul fiolei şi se aspira conţinutul, fără a atinge cu acul marginile
acesteia în aceste condiţii nu este necesară schimbarea acului după încărcarea seringii. • în
toate etapele montării şi încărcării seringii este interzisă atingerea suprafeţei interne a
pistonului acului, cu mâna sau cu orice obiecte sau suprafeţe nesterile. Se recomandă: toate
operaţiile de pregătire şi încărcare a seringii sâ se faca în prezenta pacientului. Se vor pastra
fiolele și capsulele ulilizate până la plecarea pacientului: în caz de accidente grave ele vor fi
predate organelor competente.
4. Pregătirea câmpului operator către anestezie.
Pacientul - va fi (preîntâmpinat) avertizat asupra intenţiei de efectuare a anesteziei şi asupra
locului si numărului de înţepături: Lămurim pacientului că pentru efectuarea intervenție
chirurgicale este nevoie de anestezie, ca să nu Vă doară. - va fi avertizat asupra riscului
mişcărilor necontrolate: mișcările necontrolate pot duce la stoparea intervenției chirurgicale, la
desterlizarea câmpului operator, traumatism adăugător, erori, .. etc. - va fi instalat într-o poziţie
cât mai comoda, care să permită însă accesul şi buna evidenţiere a reperelor locului de puncţie;
(Fotoliu: pentru arcada superioară-fotoliu se ridică la nivelul umărului medicului-așa ca spătarul
și titera să fie o linie ce va trece prin cap, gât și trunchiul pacientului).
La extracția dinților inferior fotoliu la nivelul cotului medicului, așa ca spătarul, titera și capul să
fie vertical – suprafața ocluzală a dinților va fi paralel cu suprafața podelei sau un unghi nu mai
mult de 10o. - aşezarea pacientului în poziţie orizontală de la început, sau imediat după
efectuarea anesteziei previne unele accidente postanestezice.
- Poziţie pacientului: Corpul (spinarea) bine sprijinit de spătar, cu capul fixat în titieră-să i se
asigure o poziție confortabilă.
• Cimpul operator: - Va fi expus pentru vizibilitate direct: Iluminare natural, general-pentru
cabinet și locală pentru medic și pacient. - va fi antiseptizat prin badijonare cu alcool etilic 70%
(din superior în inferior, de la centru spre periferi) sau alcool izopropilic, dupâ fixarea reperelor
pentru puncte cu degetele miinii stângi. înainte de antiseptizarea directă a locului de puncţie se
recomandă : • tegumentele se şterg cu alcool iodat, alcool izopropilic etc. • cavitatea bucală se
clăteşte cu o soluţie slab antiseptică: clorhexidină, hipermanganat de potasiu etc. Pentru a
diminua disconfortul din momentul puncţiei anestezice se poate badijona mucoasa cu o soluţie
anestezică de suprafaţă: Șprei 10% sau ??.....
Suplimentar(NCh, GM)
În vederea realizării tehnicilor de anestezie loco-regională este necesar un instrumentar compus din:
1. trusă de consultaţie: oglindă dentară, pensă dentară, sondă dentară.
2. instrumentar pentru tehnica de anestezie compus din: seringă, ac de puncţie, soluţie anestezică
Seringile pot fi:
 pentru fiole care au un corp, un piston şi un ac, fiind confecţionate din material plastic, de
unică folosinţă.
 Pentru carpule ce pot fi confecţionate fie din plastic şi sunt de unică folosinţă, fie din metal
şi se pot steriliza.
Seringile de plastic de unică folosinţă au o capacitate de 2-5 ml şi ac atraumatic cu diametrul de 0,6-
0,8 mm cu lungime de 25-50 mm. Aceste seringi au posibilitatea de aspiraţie prin retragerea
pistonului înaintea injectării substanţei anestezice.
Seringile pentru carpule au obligatoriu un dispozitiv de aspiraţie, care penetrează diafragma de
cauciuc ce ţine loc de piston. Carpula se introduce fie prin deplasarea posterioară a pistonului, fie
prin deschiderea în două jumătăţi a corpului seringii.
Un tip special de seringi este reprezentat de cele pentru injectări sub presiune
(intraligamentare), care au o formă de "pix", au un arc puternic care împinge uşor anestezicul în
spaţiul alveolo-dentar, dozându-l foarte bine. În aceste seringi carpula este complet acoperită pentru
a minimaliza riscul rănirii în cazul spargerii fiolei, dat fiind presiunea mare cu care se injectează.
Dezavantajul este dat de introducerea foarte rapidă a anestezicului, ceea ce poate determina un
disconfort al pacientului la injectare, precum şi posibilitatea apariţiei mai frecvente a alveolitei, prin
ischemia produsă de presiune.
Carpulele. Componente: 1. Agentul anestezic, 2. Vasoconstrictor (adrenalina sau fenilpresina care
cresc durata de acțiune a anestezicului, potența acestuia, scad toxicitatea sistemică și hemoragia). 3
Agent de reducere (previne oxidarea vasoconstrictorului). 4. Fungicid, 5. Substanță conservantă
(crește termenul de valabilitate. De cele mai dese ori acest component al anestezicului poate cauza
reacții alergice). 6 Substanță tranportoare (trebuie să fie izotonică, sterilă, fără toxicitate, pH-ul
acestiea să fie compatibil cu pH-ul țesutului)
Carpulele sunt cilindrii de sticlă care au la un capăt un dop de cauciuc ce reprezintă pistonul şi la
celălalt capăt un capac, de obicei de aluminiu, care are în centru o deschidere prin care se vede
diafragma de cauciuc ce închide fiola şi prin care va penetra acul. Toate carpulele au inscripţionat pe
ele felul anestezicului şi concentraţia, precum şi vasoconstrictorul adăugat şi concentraţia lui,
volumul de substanţă, şi termenul de valabilitate.
Pe unele carpule este reprezentată o scală care indică volumul lichidului la diverse nivele, de
obicei din 0,3 în 0,3 ml. Mărimea standardă este de 1,8-2,2 ml. Uneori în carpulă apare o bulă de
aer. Când bula are un diametru mic, aceasta este considerată o bulă normală, de azot, care constituie
mediul în care se încarcă soluţia anestezică pentru a nu pătrunde oxigen în ea, acesta putând inactiva
vasoconstrictorul. Bulele de dimensiuni mai mari se datoresc fie unor defecte de fabricaţie, fie
depăşirii termenului de garanţie, fie păstrării necorespunzătoare a carpulelor (în frigider şi au
îngheţat). În toate aceste cazuri carpulele nu se mai pot utiliza.
Orice carpulă are patru componente: - Tubul cilindru de sticlă, - Piston de cauciuc, - Capac de
aluminiu, -Diafragmă de caciuc
Acele permit agentului anestezic să treverseze din carpulă în țesuturile ce vor fi anesteziate.
Majoritatea acelor folosite în stomatologie sunt din oțel inoxidabil și sunt de unică folosință.
Toate acele au componentele:1. Bizoul acului. 2. Lumenul acului. 3. Baza acului. 4. Capătul adaptor.
5. Capătul penetrant. Pentru seringile destinate carpulelor acele sunt de 2 tipuri: scurte de 20 mm și
lungi de 35 mm. Acele pot fi de calibru 25-30.
Recomandări:
1. Să fie folosite doar ace sterile de unică folosință. 2. În caz de mai multe injectări, acele trebuie să
fie schimbate la fiecare 3-4 injectări. 3. Acele NU trebuie să fie folosite la mai mulți pacienți. . 4. Nu
trebuie introduse în țesuturi până la baza lor decât dacă este absolut necesar pentru efectuarea unui
tip anumit de anestezie. 5. Nu trebuie schimbată direcția acului în timp ce este introdus în țesut-NB-
direcția:Sup,Post,Med-???. 6 Niciodată nu trebuie forțat împotriva unei rezistențe. 7. Trebuie
aruncate și distruse după întrebuințare, pentru a preveni rănirea sau reutilizarea de către persoane
neatorizate.