Lucrare practică № 4

Tema: Şanţul gingival. Lichidul gingival. Totalizare.

Întrebări de verificare:
1. Şanţul gingival, noţiune.
Santul gingival este spatiul situat intre suprafata dintelui si epiteliul sulcular care captuseste
marginea gingivala de la creasta acesteia pana la epiteliul jonctional. Santul este delimitat de
peretele intern (dentar), peretele extern (gingival) si baza santului (conturul coronar al
epiteliului jonctional). Este un șanț superficial circular în jurul dintelui.

2. Delimintarea şanţului gingival, profunzime.

Santul este delimitat de peretele intern (dentar), peretele extern (gingival) si baza santului
(conturul coronar al epiteliului jonctional). Este un șanț superficial circular în jurul dintelui.
Adîncimea variaza intre 1-3 mm, medie 1,8 mm adîncimea clinică este mai mare ca cea
histologică.

3. Conţinutul şanţului gingival.

Continutul şanţului gingival prezinta numeroase celule polimorfonucleare, macrofage şi
chiar limfocite. Elementele fagocitare, respectiv polimorfonucleare, trec în ţesuturi şi distrug
bacteriile care au reuşit să invadeze zona. In lichidul şanţului gingival sunt prezenţi si
următorii factori de apărare:

- complementul (extravazat din ser), este activat de bacteriile opsonizate, de produsele lor
metabolice, de endotoxinele bacteriene eliberate;

- anticorpii din clasa lgG în procent ridicat (extravazaţi din ser, dar şi sintetizaţi local);

- în procent mai mic anticorpi din clasa lgM.

4. Lichidul (fluidul) şanţului gingival.

În mod normal, provine, în cantităţi mici, continuu, din venulele corionului gingival, situat
sub epiteliul sulcular. Lichidul gingival nu este un simplu transsudat (filtrat fiziologic), ci un
exsudat inflamator, produs ca urmare a unui mecanism local de apărare activă.

5. Originea lichidului gingival.

Originea lichidului gingival sunt venulele corionului gingival, situat sub epiteliul sulcular.

6. Compoziţia chimică a lichidului gingival.

Compozitia chimica

- elemente celulare: leucocite polimorfonucleare, limfocite, monocite;

- aminoacizi;

- albumine;

1
- alfa 1, alfa 2, beta şi gamaglobuline cu funcţie de anticorpi: imunoglobuline de tip lgA, lgG,
lgM;

- fibrinogen;

- fibrinolizină;

- fracţiuni proteice ale complementului C3, C4;

- glucide (de 3-4 ori mai mult ca în serul sanguin, rezultatul activităţii florei microbiene locale
şi nu a unui mecanism metabolic tisular);

- sistemul lactoperoxidazei cu rol în corectarea pH-ului;

- neutrofile întregi sau fragmentate după supraîncărcare cu bacterii şi degranulare;

- enzime lizozomale;

- enzime ca: fosfataza acidă, fosfataza alcalină, betaglucuronidaza, catepsina, proteaze,

lacticdehidrogenaza şi lizozim şi acidul acetilmuramic din componenţa peretelui bacterian;

- electroliţi: Na, K, Ca, P;

- uneori, în cursul unor tratamente pentru infecţii şi afecţiuni generale, substante

medicamentoase ca tetraciclina si hidantoina sunt in concentratie mai mare decat in serul
sanguin.

7. Proprietăţile fluidului gingival.

Proprietăţile lichidului gingival

1) Îndepărtarea mecanică din şanţul gingival a materialului fluid sau sub formă de particule
străine, unele cu acţiune antigenică şi efecte agresive;

2) Activarea adeziunii insertiei epiteliale prin conţinutul de proteine plasmatice;

3) Activitatea antimicrobiană complexă prin anticorpi, factori antimicrobieni, leucocite

viabile.

8. Cauzele sporirii fluxului fluidului gingival.

Creşteri ale volumului de lichid gingival se constată:

- dimineaţa;

- în cursul masticaţiei;

- prin masaj gingival;

- prin periaj;

- în sarcină;

2
- în urma folosirii contraceptivelor;

- în cursul inflamaţiei gingivale;

- în perioada de vindecare după tratament chirurgical

Pătrunderea în şanţul gingival a microbilor sau a unor mici particule de substanţe solide este
urmată de creşterea fluxului de lichid şi eliminarea acestora începând la câteva minute după
insinuarea lor.

9. Importanţa clinică a joncţiunii dento- gingivale şi a şanţului gingival.

- Santul gingival – spatiu in forma de fanta dintre suprafata dintelui si gengia cere adera la el.
- Jonctiunea dento-gingivala – asigura legatura dintre dinte si gingie, astfel nu permite
patrunderea bacteriilor in corionul gingival, servind in calitate de bariera
- Santul gingival, profunzimea, latimea lui sunt niste indicatori al sanatatii sau afectiunilor
parodontale
- Aici se afla lichidul gingival care poseda o activitate antimicrobiana prin anticorpi, factori
antimicrobieni, leucocite viabile.
- Fluxul fluidului gingivaleste un indicator clinic al anumitor stari fiziologice sau patologice.

10. Raportul cantitativ al lichidului gingival în norma şi stări patologice.

- In mod normal – 0,5-2,4 ml in 24 h
- Parodontite – x10,5 ori
- in gingivite – x4,6 ori

11. Metodele dc colectare a lichidului gingival.

- Intrasulculare – se determina cu ajutorul hartiei de filtru (Latime – 1,4 mm, lungime – 10-
15 mm). Se introduce in santul gingival sau in punga pe 3 minute din partea vestibulara
sau interdentar cu 1 mm mai jos de gingia marginală de lichid.
Se determina aria hartiei imbibate cu lichid prin coloratia de 0,2% sol alcoolica de
ninhidrina;
Cântărirea hârtiei se face inainte si dupa proba cu valoarea de 0,05 mg o secțiune.
- Extrasulculare – vârful hârtiei se alipeste de marginea gingivala.
pot fi sabloane gradate in mm2 si mg cu proportia airiei de masa. PE sablon se suprapune
hartia de filtru si se primeste cantitatea de lichid in mm2 si in mg.
Metode alternative: Cu micropipeta, Cu mesele de vata