UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE “NICOLAE TESTEMIȚANU ”

Tema: Şanţul gingival. Lichidul gingival.

Profesor: Iurie Marina

Elaborat: Ciutac Anastasia
Grupa: S1808
 Cuprins:
 Şanţul gingival, noţiune.
 Delimintarea şanţului gingival, profunzime.
 Conţinutul şanţului gingival.
 Lichidul (fluidul) şanţului gingival.
 Originea lichidului gingival.
 Compoziţia chimică a lichidului gingival.
 Proprietăţile fluidului gingival.
 Cauzele sporirii fluxului fluidului gingival.
 Importanţa clinică a joncţiunii dento- gingivale şi a şanţului gingival.
 Raportul cantitativ al lichidului gingival în norma şi stări patologice.
 Metodele de colectare a lichidului gingival.
Şanţul gingival, noţiune

Șanț gingival- spațiul dintre suprafața dintelui și

epiteliul care căptușește marginea gingivală de la
creasta lui pînă la epiteliul joncțional
Delimintarea şanţului gingival, profunzime

Șantul este delimitat de:

- peretele intern (dentar)
-peretele extern (gingival)
- baza șantului (conturul coronar al epiteliului jonctional).
 Este un șanț superficial circular în jurul dintelui.
Adîncimea variaza intre 1-3 mm, medie 1,8 mm ,adîncimea
clinică este mai mare ca cea histologică.
 Lichidul (fluidul) şanţului gingival

 Lichidul gingival nu este un simplu transsudat (filtrat fiziologic),

ci un exsudat inflamator, produs ca urmare a unui mecanism
local de apărare activă.
 Se observă la coletul dintelui în șanțul gingival, după uscare și
izolarea fluxului salivar.
 Conține factori de origine serică. Este în cantitate inconstantă
depinzând de starea inflamatorie la locul de producere.
Originea lichidului gingival

 Originea lichidului gingival: provine din venulele corionului

gingival, datorită permeabilității sporite ale acestora ( există anse
capilare, ele sunt situate aproape de suprafața epiteliului). Prin
spațiile intercelulare are loc ieșirea pasivă a componentelor
lichidului.
 Formarea depinde de diferența de presiune hidrostatică și
coloidosmotică între capilarele sanguine , vasele limfatice,
lichidul interstițial și lichidul cervicular.
Compoziţia chimică a lichidului gingival

 elemente celulare: leucocite polimorfonucleare, limfocite, monocite;

 aminoacizi;
 albumine;
 alfa 1, alfa 2, beta și gamaglobuline cu funcție de anticorpi: imunoglobuline de tip IgA,
IgG, IgM;
 fibrinogen;
 fibrinolizina;
 fracțiuni proteice ale complementului C3, C4;
 glucide
 sistemul lactoperoxidazei cu roi in corectarea pH-ului;
 neutrofile intregi sau fragmentate dupa supraâncarcare cu bacterii și degranulare;
 enzime lizozomale;
 -enzime ca: fosfataza acida, fosfataza alcalina, betaglucuronidaza, catepsina, proteaze,
lactiodehidrogenaza și lizozim;
 - electroliti: Na, K, Ca, P
Proprietăţile fluidului gingival

 1. Îndepărtarea mecanica din șanțul gingival a materialului fluid

sau sub forma de particule străine, unele cu acțiune antigenică și
efecte agresive;
 2. Activarea adeziunii inserției epiteliale prin conținutul de
proteine plasmatice;
 3. Activitatea antimicrobiană complexă prin anticorpi, factori
antimicrobieni, leucocite viabile.
Cauzele sporirii fluxului fluidului gingival

Patrunderea în șantul gingival a microbilor sau a unor mici particule de

substanțe solide este urmată de creșterea fluxului de lichid și
eliminarea acestora începând la cateva minute dupa insinuarea lor.
Creșteri ale volumului de lichid gingival se constata:
 dimineața;
 in cursul masticației;
 prin masaj gingival;
 prjn periaj;
 in sarcină;
 in urma folosirii contraceptivelor;
 in cursul inflamației gingivale;
 -in perioada de vindecare după tratament chirurgical.
Importanţa clinică a joncţiunii dento- gingivale şi a şanţului
gingival.
• Șanțul gingival- spațiu în formă de fantă dintre suprafața dintelui și
gingia care aderă la el.
• Joncțiunea dento-gingivală asigură legătura dintre dinte și gingie ,
astefel nu permite pătrunderea bacteriilor în corionul gingival, servind
în calitate de barieră.
• Șanțul gingival, profunzimea și lățimea lui , este un indicator al
sănătății sau afecțiunilor parodontale.
• Aici se află lichidul gingival care posedă o activitate antimicrobiană
prin anticorpi, factori antimicrobieni, leucocite viabile.
• Fluxul fluidului gingival este un indicator clinic al anumitor stări
fiziologice sau patologice.
Raportul cantitativ al lichidului gingival în norma şi stări patologice

În mod normal- 0,5-2,4 ml în 24h;

 Parodontite- x 10,5 ori;
 În gingivite- x 4-6 ori.
 Metodele de colectare a lichidului gingival

 Intrasulculare;
 Extrasulculare.
 Metoda intrasulculară

Se determină cu ajutorul hârtiilor de filtru:

lățimea de 1,4mm
lungimea 10-15mm
Se introduce în șanțul gingival sau în pungă pe 3 min din partea
vestibulară sau interdentar cu 1 mm mai jos de gingia marginală în așa
mod ca să nu excităm țesuturile cu provocarea măririi cantității de
lichid.
A) Se determină aria hârtiei îmbibate cu lichid prin colorarea cu 0,2 %
sol alcoolică de ninhidrină;
B) Cântărirea hârtiei de filtru până și dupî probă cu valoarea de 0,05
mg o secțiune.
 Metoda extrasulculară

Vârful hârtiei se alipește de marginea gingivală.

Pot fi șabloane gradate în  mm² și mg cu proporțiaariei de masă. Pe
șablon se seprapune hârtia de filtru și se primește cantitatea de lichid
în  mm² și în mg.

Metode alternative:
cu micropipeta, cu meșe de vată.
.,
Mulțumesc pentru atenție!