EXAMEN-TERAPIE Final

EXAMEN TERAPIE 2019
1. Ordinea examinării cavității bucale.Istrumentarul stomatologic

pentru examinarea cavității bucale.
1. Vestibulul -marginea rosie a buzelor si a coltului gurii
-fata interna a buzelor
- fata interna a obrajilor
2. Determinarea ocluziei
3. Inspectia mucoasei gingivale
4. Estimarea starii igienice a cavitatii bucale
5. Exmenul limbii
6. Inspectia planseului bucal
7. Inspectia dintilor
Instrumentarul: sonda, oglinda, pensa.
Oglinda:
•plane, care dau imaginea reală a obiectului reflectat;
• concave, în care imaginea reflectată este mărită în raport cu dimensiunile reale ale
obiectului examinat.
Întrebuinţările oglinzilor
în calitate de instrument stomatologic oglinda este unicată.
1) asigură inspecţia zonelor greu accesibile
2) e cea de reflectare a luminii. La iluminaţia obişnuită suprafeţele linguale şi distale
ale dinţilor se află în umbră.
3) limbii de pantof". Cu ajutorul oglinzii poate fi deplasată limba sau obrazul la
aplicarea rulourilor de vată sau pentru asigurarea unui acces mai bun către aria de
lucru.
4) exercitarea de presiuni pe părţile moi în vederea exprimării unei colecţii supurate, când
acest lucru nu se poate realiza digital.
Sonda:
Sondele dentare sunt de două feluri rigide şi flexibile
Sonda stomatologică rigidă serveşte la studierea durităţii dentinei, depistarea intrărilor în
cavitatea dintelui în canalele radiculare.
Sondele dentare rigide sunt de mai multe feluri:dreaptă, curbă fin formă de baionetă și sub unghi. _
• Sonda dreaptă se utilizează la dinţi frontali superiori.

• Sonda în formă de baionetă se folosesc pentru dinţii premolari şi molari superiori.
• Sonda curbă este indicată la cercetarea zonelor de colet ale ultimilor molari, când curbura
arcadei este accentuată, sau a suprafeţelor distale ale molarilor cu bombeu exagerat.
• Sonda cu un unghi în acelaşi plan pentru cercetarea suprafeţelor netede (orală şi vestibulară)
ale dinţilor;
Întrebuințarea sondelor rigide
• explorarea suprafeţelor dentare pentru decelarea asperităţilor smalţului şi pierderile de
substanţă smalţiară.
• evaluarea volumului şi întinderii depozitelor de tartru, şi decelarea existenţei tartrului lui
subgingival;
• determinarea gradului de ramolire a dentinei;
• sensibilitatea ţesuturilor lezate;
• palparea cavităţii carioase pentru aprecierea întinderii, adîncimii, formei, atitudinii e faţă
de cavitatea pulpară, a conţinutului cavitar şi a durităţii peretelui dentinar;
• determinarea proiecţiei orificiilor de intrare în cavitatea dintelui şi canalele radicula re;
Pensa:
Pensa dentară este un instrument captator, executat din oţel elastic inoxidabil, şi constituit din două braţe
curbate şi efilate terminal In apropierea braţelor active ale pensei se găseşte un aşa-numit dispozitiv de
centrare\ alcătuit dintr-un pivot metalic fixat pe partea internă a unui braţ şi un orificiu de calibru
corespunzător, situat pe braţul opus
Intribuintarea penselor dentare
- manevrarea unor instrumente sterilizate de dimensiuni mici: ace de canal, ace Miller cu meşe, matrice;
- manevrarea unor materiale sterile: rulouri de vată, bulete de vată, conuri de gutapercă sau de hîrtie, fire
ş.a.
- aplicarea în cavităţi, după principiul capilarităţii, a unor substanţe lichide anestezice sau cu efect
terapeutic;
• aplicarea rulourilor de vată la izolarea dinţilor de salivă;
• fixarea buletelor de vată la introducerea şi înlăturarea lor din cavităţile carioase;
• aplicarea lejeră şi fixarea sigură a buletei sau a ruloului de vată folosite (la examinarea dinților)
pentru a şterge dinţii, gingiile, cavităţile carioase sau oglinda, - atunci când ea asudă in cavitatea
bucală;
- determinarea gradului de mobilitate a dintelui şi efectuarea altor manipulaţii auxiliare;
• aplicarea şi îndepărtarea din cavităţi a pansamentelor medicamentoase;
 manevrarea firului de sîrmă în cursul imobilizărilor dentare.
2. Ce informație obținem la sondare, percuție și palpare.

Sondarea- permite determinarea prezentei dentinei distruse, adincimea cavitatii
carioase, comunicarea ei cu cavitatea dentara, topografia orificiilor canalelor,
prezenta pulpei in ele.
Percutia- determinarea starii parodontiului. Cu pensa sau cu minerul sondei se
percuteaza marginea incizala sau fata masticatorie a dintelui. Daca percutia este
indolora inseamna ca lipseste procesul inflamator. Loviturile trebuie sa fie usoare
si uniforme.. se incepe de la dintii intcti ca pacientul sa poata face diferenta de
senzatii.
Percutia poate fi : verticala sau orizontala
Palpatia- determinarea intumescentei, induratiei, mobilitatii organelor sau
tesuturilor din cavitatea bucala. Se realizeaza cu 1 deget (indecele) sau 2
degete(indecele stingsi drept). Se recomanda de a incepe cu portiunea evident
intacta a mucoasei, venind trebtat spre focarul patologic.
Mobilitatea dintilor: 1 grad- sens vestibulo-oral
2 grad- sens vestibulo-oral si vertical
3 grad- deplasarea dintelui de-a lungul axului sau( sens
vertical)
3. Care este semnificația probei termice și electrice
Evidentierea starii pulpei:
1- zona fara reactie pentru incisivi = 30’C (50- 52’C- reactie la fierbinte si 17-22’C
reactie la rece)
2- Reactia pulpei la 60 mA- necroza pulpei coronariene; la 400mA- necroza a
patruns si la pulpa radiculara.
Periodontiul normal e sensibil la 100-200 mA.
Electroodontometria. Leziunile tesuturilor dure odontale coronare cum ar fi caria,
abraziunea pat etc, ca si dintii preparati sub coraone de invelis sau traumatismul
provoaca diferite afectiuni ale pulpei dentare. Prin urmare cind medicul pune la
indoiala viabilitatea pulpei este nevoie de un examen care ar stabili starea ei reala,
electroodontodiagnosticul ne permite sa stabilim pragul de sensibilitate a
sistemului nervos dentar care indica starea pulpei si a periodontiului. Pentru
determinarea gradului de excitare electrica se folosesc asa aparate ca
electrodontometrul.examenul se efectuiaza de catre mdeic si asistenta medicala.
Dupa izloarea dintelui de saliva medicul amplaseaza electrodul activ pe marginea
incizala ocluzala,iar asistenta medicala prin rotirea lenta a butonului pune in
functiune aparatul care transmite curent electric la dinte. In momentul aparitie
sensibilitatii ,asistenta fixeaza oe cadranul aparatului cifra care indica marimea
curentului in mkA. Sa constatat ca pragul de sensibilitate la dinstii sanatsi este 2-
6mkA, la inflamatie 40mkA,la necroza pulpara>60mkA, implicarea pulpei
radiculare 60-90mkA implicarea testurilor apicale 100-120mkA
Termodianosticul
Reprezinta reactia dintilor la excitanti termici.se aplica pe dinte un bulet de vata
imbibat cu apa fierbinte (+50grade) , deoarecde s-a dovedit ca dintii sanatosi
reactioneaza la o temp. +50 si mai mare.sau rece(+10 grade). La aplicarea
excitantilor termici se declanseaza o reactie de durere acuta.
4. Care metode de examinare sunt de bază și complementare.

1- Metoda de examinare de baza: -inspectia. - sondarea
- palparea
- percutia
2- metoda de examinare complementara: - investigatiile radiologice
- termodiagnostic
- electrodontodiagnostic
6. În ce ordine se completează fișa de observație – document juridic.
1. Datele de pasaport
2. Diagnostic
3. Evolutia afectiunii actuale
4. Planul terapeutic
Formula dentara
7. Funcția și structura sulcusului gingival.

Santul gingival este santul situat intre suprafata dintelui si epiteliu sulcular care
captuseste marginea gingivala de la creasta pina la epiteliu jonctional
Delimitat de _intern-dinte
_extern gingie
_baza-epiteliu jonctional
Adincimea medie 1,8mm
Functiile :depoziteaza lichidul gingival care provine din venulele corionului
Proprietatile lichidului gingival:
` indepartarea mecanica din santul gingival a materialului flui sau sub fm de
particule straine
àctivarea adeziunii insertie epiteliale
àctivarea antimicrobiana complexa prin anticorpi
Lichidul gingival creste :

`dimineata
`masaj gingival
`sarcina
àlimentative
`periaj
`contraceptive
ìnflamatie gingivala
8. Saliva. Rolul salivei pentru țesuturile cavității bucale.Deosebirea

dintre salivă și lichidul bucal.
Saliva este rezultatul excreţiei glandelor salivare majore (parotide,
submandibulare şi sublinguale) şi minore, diseminate la nivelul mucoaselor
orale. În momentul excreţiei, saliva este sterilă, dar se contaminează imediat ce
părăseşte orificiul de excreţiei al glandei.
Functiile :
Reglarea ph bucal
Mentinearea echilibrului ecologic bucal
Diluarea substantelor introduse in cavitatea bucala
Lubrifierea datorita mucinei ,Formarea bolului alimentar ,Deglutie fonatie
Digestiva
Excretorie
Favorizeaza perceptia gustativa
Deosebirea : saliva este secretul gl salivare dar lichidul buca ; contine saliva,
transudat al mucoaselor bucale si santurilor gingivale, exudat din pungile
paradontale, mucus nazofaringian,secretie gastrica regurgitata
10)Microflora cavitatii bucale.

imediat dupa nastere cavitatea bucala este sterila,insa incepe a se popula cu
numeroase specii de microorganisme (streptococci neiserii si lactobacilli).Odata cu
aparitia dentitie primare apar doua nise diferite. 1 suprafata dura a smaltului dentar
populat de streptococul mutans,sanguinis si actinomicis. 2 santul gingival populat
de prevotella, porfiromonas si spirochete. La adulti flora este mai bine constituita
constituind un numar mai mare cum ar fi :camppilobacter,fusobacterium. Datorita
fosetelor ocluzale mai profunde, santurillor gingivale,si a altor spatii retentive unde
cu usurinta bacteriile traiessc si se inmultesc. La virstnici numeroase specii de
bacterii care traiesc doar pe suprafete dure vor disparea de pe mediul oraldin cauza
perderii totale sau partiale a dintilor. Factorii care influenteaza dezv. microflorei
orale sunt :umeditatea,Ph neutru,hrana.
11. Tipurile de depuneri dentare. Cauzele ce determină apariția lor.

Din momentul in care dintele incepe sa crupa in cavitatca orala, el se poste
acoperi cu depozite dentare, reprezentate de:
I depozite dentare
a)depozite dentare moi;
1. pelicula dobandita;
2. placa bacteria.;
3. matcria alba;
4. resturile alimentare.
b). depozite dentare dure: 1. tartrul dentar.
II In functie de gradul de consistenta:
• moi; mixte; • semidure; • dure.
III. In functie de gradul de mineralizare:
• placa- faza 0;
• depozite nemineralizate — faza I- ( fa. De acumulare si raspandire);
• depozite mineralizate — faza 2 —(fa. de tranzitie);
• depozite mineralizate — faza 3 —(faza finala de formare a tartrului dentar)
• IV. in functie de localizare: • supragingivale; • mixte; • hibridc; •
subgingivale.
• V In functie de gradul de manifestare: • placa bacteriana; • depozite moi;
depozite moi cu o cantitate neinsemnata de tartru dentar; • tartru dentrar
supragingival considerabil fara distnictia santului dento-gingival; • tartru
dentrar supragingival neinsemnat cu distructia santului den-to-gingival; •
tartru dentrar supragingival pronuntat cu distructia santului dento-gingival; •
tartru dentrar subgingival pronuntat.
• VI in functie de locul de depunere: • pe dinti; • pe obturatii; • pe coroane; • pe
lucrari ortopedice fixe; • pe lucrAri mobilizabile; • pe tartru dentar.
• VII In functie de etapele de crestere a depozitelor dentare: • cresterea
depozitelor dentare din exterior; • cresterea depozitelor dentare din interior; •
crestere mixta; • crestere stabila
• Pelicula dobanditti reprezinta un depozit moale, subtire, constituit din
glicoproteine de origine salivara, ce se absoare selectiv si din cristalele de
hidroxiapatita, de la suprafata dintilor. Acest depozit acelular, amorf,
insolubil, translucid si omogen este aderent la suprafetele dentare — asa
numita pelicula dobandita dentara, dar si la tartru si restaurarile
stomatologice. In mod natural, coroana dintelui se acopera instantaneu cu
acest strat glicoproteic salivar, imediat dupa ce dintii nau fost periati si
curatati. Adsorbtia glicoproteinelor salivare se datoreaza interactiunilor ionice
stabilte Intre ionii de calciu si fosfat, ai hidroxiapatiei, cu gruparile
de energie opusa ale acestor macromolecule salivare.
12. Componența și mecanismul de formare a tartrului supra- și

subgingival.
a )Tar tr ul sup ra gin gi val
Poate fi descoperit in mod obisnuit in treimea gingivala coronara,
p r e d o m i n a n t i n d r e p t u l o r i f i c i i l o r d e d e s c h i d e r e a d u c t e l o r g l a n d e l o r sa l i v a r e
majore.
Cautam si descoperim TD in mod obisnuit pe fetele linguale ale frontalilorI
inf. sau pe cele V ale molarilor sup.
El p re zi nta o cu loa re In itia la a lb - galb uie ca re, p e ma sura mat ur ari I , t i n d e s p r e
brun- negru
ExiSta situati i clinice cand TD acopera intreaga suprafata coronara,
uneori chiar Si suprafata ocluzala; acest aspect se constata atunci cand
in zona respectiva nu se mai efectueaza de mult timp masticatia, ca
urmare a durerilor provocate de carii profunde netratate, de Iipsa
a nta gon i stil or etc
Cand tartrul este depus in zone vizibile, el se constituie intro
adevarata problema estetica.
b )Ta rtr ul su b gi n gi val

Poate fi descoperit pe suprafetele dentare care participa la constituirea
s a ntu ril or gi n gi val e si a pu n gilo r pa ro do ntale /
El este mai dur decit cel supragingival , prezinta o culoare gri spre
negru, este subtire Si foarte aderent; culoarea inchisa se datoreaza
sangerarilor produse de prezenta lui si degradarii ulterioare a Hb, dar Si
prezentei anumitor bacterii
D a c a t a r t r u l s u p r a g i n g i v a l p r e z i n t a o m i n e r a l i z a r e d e c c a 3 0 % m i ne rali za rea
cel ui s ub gin gi val e s t e d e c c a 6 0 % m i n e r a l i z a r e a s u b s e d a t o r e a z a c a n t i t a t i i
d e s u b s t a n o r g a n i c e d e I a n i v e l u l l i c h i d u l u i crevicular
Tartrul subgingival se indeparteaza nai greu si este nociv pt sanatatea
c on po nent elo r par odo nti ul ui moale .
13. Caria dentară.Etiologie. Metode de diagnostic ale cariei dentare.

Caria dentara- proces patologic infectios ce se manifesta dupa eruptia dintilor, ce
este insotit de demineralizarea si ramolirea tesutului dentinar dur cu formarea
ulterioara a unei cav. defecte.
Etiologia:
1.Teorii endogene:
Organotropa(Leimgruber), Odontoblastilor, Neurotrofica, Biochimica.
2.Teorii exogene:
Enzimatice (Lebor, Pincus, Gotlib), Proteolitice, Electrofizice, Fizico-chimice,
Chimio-bacteriene(Miller)
!!!Cea mai aproape de realitate- chimico-parazitara
Chimica (acidul lactic -dezintegrarea subst. anorganice)
Parazitara (bacterii acidogene ce distrug subst. organica)§
Factorii cariogeni:
1.Susceptibilitatea dintelui- structura, gradul de mineralizare a adamantinei
2. Placa bacteriana- microflora
3. Factorul alimentar (crenta de vit. A,C; Ca, fosfor, fluor, litiu, cupru)
4. Mediul bucal- saliva, lichidul bucal.
5. Continutul de fluor in apa, alimente: abuzul de Zahar si lipsa ac.grasi esentiali-
‘faguri de miere’(matricea organica a smaltului)
14. Rolul factorilor locali și generali în evoluția cariei.
Factori locali:
1. Saliva
- reducerea fluxului salivar sub 0,7-1ml/min
- reducerea factorilor antibacterieni: lizozimul, peroxidazele, imunoglobulinele,
Ac antibacterieni
- reducerea capacitatii salivare de tamponarea aciditatii (caria de biberon)
- reducerea factorilor protectori salivari- fluorul
2. Morfologia dentara retentiva si incongruenta dento-alveolara cu inghesuire
3. Calitatea tes. Dentare dure
- defecte de dezvoltare a smaltului: hipoplazii, hipomineralizarii, linia neonatala,
maturitatea posteruptica
- defecte dobindite posteruptiv ale smaltului dentinei - uzura dentara
4. Nivelul redus al igienei orale
Factori generali:
1. Predispozitia gazdei
2. Virsta sexului (fetele mai predispuse)
3. Factori socio-economici defavorabili cu: diete cariogene(ex:aport proteic
scazut), igiena orala derusa, fluorizari reduse, lipsa surselor financiare.
4. Boli generale: SIDA, diabet, sindrum Sjogren, tulb. nervoase/psihice
15. Clasificarea cariei (Lukomski, M.Gafar, C.Andreescu,OMS)
Dupa OMS:
Carie dentara k.02
K.02.0 1. Caria adamantinei (Incipienta)
K.02.1 2. Caria dentinei
K.02.2 3. Caria cementului
K.02.3 4. Carie dentara sensibilizata(stationata)
K.02.4 5. Odontoclazie, Melanodontie infantila, Melanodontoclazie
K.02.8 6. Alte carii dentare precizate
K.02.9 7. Carii dentare neprecizate
Dupa topografie (Lukomski)
1. Stadiu de macula : cretoasa( carie acuta). pigmentata(cronica)
2. Carie superficiala(a smaltului) - acuta, cronica
3. Carie de adincime medie (a dentinei)- acuta, cronica
4. Carie profunda(a dentinei parapulpare)- acuta, cronica
Dupa forma anatomo-clinica (Gafar si Andreescu )
1. In raport cu zonele in care sunt localizare
1. Carii in santuri si gropite
2. Carii aproximale: la niv, dintilor frontali, la niv dintilor mol/premol.
3. Carii cervicale
2. Dupa evolutie:
1. Cu evolutie rapida(carii umede)
2 cu evolutie lenta(carii uscate)
3. Stationare
3. Dupa profunzime
1. Superficiala, 2. De adincime medie, 3. Profunde
4. Dupa antrenarea/ neantrenarea cam.pulpare
1. Carii simple, unde cam. Pulpara nu e afectata
2. Carii penetrante, unde cam. pulp. Se deschide odata cu indepartarea dentinei
alterate din procesul carios.
5. Dupa gradul de afectare a pulpei dentare
1. Carii simple(fara semne de inflam.pulpara)
2. Carii complicate cu: hiperemie preinflam., pulpite(acute, cronice), gangrena
pulpara simpla, parodontite apicale(acute, cronice)
6. Dupa posibilitate terapeutica (gradul 1,2,3)
16) Indiciiprincipali de apreciere a gradului de afectare a dințilorprincarie.
OMS recomanda urmatorii 3 indici principali

1)indicele de frecventa
2) de intensitate
3) de sporire a intensitatii
1)indicele de frecventa reprezinta proportia persoanelor afectate prin carie din
cadrul unui grup de populatie la un anumit moment dat , si se caracterizeaza prin
procentul de persoane cu dinti afectati de(C) carie,(O) obturatie si (E)extrasi. Se
calculeaza prin impartirea numarului persoanelr afectate sau a cazurilor la numarul
total de persoane dintro populatie bine definita. Indicele are valori cuprinse intre 0
si 1 si nu are unitate de masura.
2)indicele de intesitate –reprezinta masurarea ratei de progresie a bolii si este
consituit din nr mediu de dinti(C) cariati(O) obturati si(E) extrasi ce revin unei
persoane. Valoarea indicelui COE exprima gravitatea procesului.
3) indicele de sporire a intensitatii cariei este determinata drept cresteriii indicelui
COE la una sia ceiasi persoane sau contengent intro anumita perioada de timp.
Diferenta in valorile indicelor obtinuti la primul examen si cele ulterioare
constituie indicele de sporire a intensitatii. Rata incidentii reflecta aparitia noilor
cazuri de imbolnavire intro perioada de timp data. Pentru estimarea ratei
incidentei,populatia este studiata intro perioada de timp data , iar numarul cazurilor
noi este numarat impreuna cu totalul timp-persoana. Totalul timp-persoana
reprezinta timppul total in care individul dintro populatie risca sa dezvolte boala in
perioada studiului..
17) .Indicele de intensitate.Gradațiilepentruestimareaintensitățiicarieidupă

OMS.
Indicele de intesitate –reprezinta masurarea ratei de progresie a bolii si este
consituit din nr mediu de dinti(C) cariati(O) obturati si(E) extrasi ce revin unei
persoane. Valoarea indicelui COE exprima gravitatea procesului. Pentru notarea
indicelui de intensitate la dintii permanenti se folosesc majuscule iar la dintii
temporari litere mici. Pentru a determina intensitatea de afectare a dintilor din
grup, sunt adunati indicii COE ai fiecarui individ examinat .Apoi suma acestor
indici este impartita la nr de perosane examinate. In cazul in care un dinte prezinta
concomitent o obturatie si o cavitate carioasa atunci el poate fi considerat a fia
cariat. Pentru inlesnirea evaluarii comparate a morbiditatii carioase pe diferite
continente ale lumii OMS a propus Urmatoarele nivele de intensitate a cariei la
copii de 12 ani : foarrte joasa 0-1,1
joasa 1,2-2,6
Moderata 2,7-4,4
Inalta 4,5-6,5
Foarte inalta >6,6
18) .Tabloul clinic, diagnosticul, diagnosticuldiferențial al carieiînstadiul de

maculă
Caria in stadia de macula : Stadiul de macula sau demineralizarea
carioasa. Demineralizarea adamantinei se deceleaza cu ocazia inspectiei prin
faptul ca e modificata culoarea ei normala pe o anumita portiune delimitata si
prin aparitia unor macule mate, alburii, brune deschise sau brune inchise.
Procesul debuteaza cu pierdere a luciului natural al adamantinei pe o portiune
restrânsa. De obicei aceasta se inregistreaza in regiunea coletului. Caria in
stadiul de macula alba evolueaza asimptomatic si se depisteaza doar in cazul
unui examen minutios. Macula devine vizibila dupa uscarea suprafetei
dintelui cu un jet de aer. Dat fiind faptul ca macula alba comporta
demineralizare, ea se coloreaza pregnant cu solutia de 2% metilen blau.
Macula pigmentara deasemenea evolueaza asimptomatic. Macula carioasa la
fel va fi diferentiata de macula in hipoplazie si flouroza. In hipoplazie e tipica
afectarea simetrica a dintilor omonimi, ceea ce se explica prin simultanietatea
formarii lor, dezvoltarii si mineralizarii acestora. In fluoroza exista macule
multiple, albe si brune , situate pe suprafata tuturor grupurilor de dinti. Pentru
fluoroza e caracteristica leziunea endemica – aparitia la toti sau la majoritatea
locuitorilor din regiunea concreta.
Tratamentul cariei in stadiu de macula:
- terapie remineralizanta in caz de macula alba
Preparate:
- 10% gluconat de calciu
- 1-3% sol remodent
- florura de sodiu 2-4 %
19) Tabloul clinic, diagnosticul, diagnosticuldiferențial al

carieisuperficiale
- Caria superficiala apare la nivelul maculei albe sau maculei pigmentare
de pe urma modificarilor distructive din adamantina dentara.Se observa o
cavitate mica, care se determina in prezenta senzatiei de denivelare.
Pentru caria superficiala sunt caracteristic dureri pasagere de la actiunea
unor excitanti chimici:dulce,sarat,acru,la fel e posibila aparitia durerii de
la excitanti termici. Fenomenul se observa mai frecvent in regiunea
coletului, in zona celui mai fin strat de adamantina.Cariile superficiale
sunt usor dureroasa la sondare datorita apropierii de jonctiunea smalt-
dentina.
- Diagnostic difential:
- 1.Hipoplazia adamantinei:
- In hipoplazie suprafata adamantinei este neteda,neramolita, defectele sunt
localizate la diferite nivele ale dintilor si nu pe zonele de electie ale cariei
- 2.Eroziunile tesuturilor dure:
- Eroziunea tesuturilor dure ale dintilor au un aspect calciform,fundul ei
este neted,lucitor. 3.Defectul cuneiform:
- Se localizeaza exclusiv pe coletul dentar, are peretii duri.Evolutia este
asimptomatica.
- Tratamentul:
- Prepararea cavitatii carioase
- Prelucrarea medicamentoasa
- Uscarea cavitatii
- Aplicarea obturatiei de durata
20. Tabloul clinic, diagnosticul, diagnosticuldiferențial al carieimedii

In caria medie bolnavii pot sa nu prezinte acuze, insa pot avea senzatii dolore
pronuntate la actiunea excitantilor mecanici, chimici si termici, dureri ce trec
imediat dupa suspendarea excitantilor. Examenul dintelui releva o cavitate carioasa
nu prea adinca, umpluta cu dentina pigmentata si ramolita, ceea ce se determina
prin sondare, sonda fixindu-se in cavitate. Tavanul cavitatii pulpare prezinta un
strat satisfacator de dentina neafectata. Sondarea peretilor cavitatii este dureroasa
de-a lungul jonctiunii smalt-dentina. Sondarea planseului cavitatii este dureroasa
(reactie pulpara).
Diagnostic diferential:
1.Defect cuneiform
2.Caria profunda:
In caria profunda sunt preazente acuze din partea pacientului si diversitatea datelor
examenului obiectiv.
3.Periodontita cronica:
La prepararea cavitatii cariei medii apar senzatia de durere,ceea ce nu este specific
in cazul periodontitei, durerea lipseste din cauza pulpei necrotizate. La fel difera si
reactia la excitantii externi: in caria medie dintele reactioneaza la agentii termici si
chimici,iar in periodontita lipseste.Pulpa dintelui in caria medie reactioneaza la un
curnt de 2-6mA,iar in periodontita la un curent de peste 100Ma.
Tratament:
Prepararea cavitatii carioase
Prelucrarea medicamentoasa
Aplicarea pe fundul cavitatii a captuselii din ciment-fosfat
Obturatia permanenta
21.Caria profunda.Tablou clinic,diagnosticul diferential si tratament

Sondarea releva o cavitate profunda, adesea larga ,umpluta cu multa dentina ramolita. Marginile adamantinei sunt
subminate. In timpul sondarii intrumentul se poate cufunda la o adincime mare,dar nu va comunica cu camera
pulpara a dintelui, deoarece deasupra ei ramine un strat fin(> 0,5mm) de dentina decalcinata. Sondarea fundului
cavitatii carioase este dureroasa.
Pacientul acuza dureri de la excitantii mecanici,chimici si termici ce trec imediat dupa inlaturarea
excitantului.Sondarea planseului este dureroasa.Pulpa dintelui reactioneaza la un curent de 2-6mA, insa
excitabilitatea poate fi redusa la 10-12mA.
Diagnostic difential:
1.Caria medie
Caria profunda difera de cea medie prin acuze mai pronuntate (dureri intensive de la toate tipurile de excitanti) ceea
ce depinde de profunzimea cavitatii carioase.
2.Pulpita Cronica fibroasa:
Caria profunda se distinge dupa caracterul si durata durerilor la excitantii externi,care in pulpita sunt paroxistice si
de mai mare durata, precum si de prezenta unor dureri spontane fara a se aplica careva excitanti externi.I n carie
dintele reactioneaza la un curent d 2-6 mA,in pulpite se remarca o excitare a pulpei la 15-20mA.
Tratamentul:
1 vizita: Prepararea cavitatii carioase
Pe fundul cavitatii se aplica pasta pe baza de calciu (calciu-eugenol)
Obturatia provizorie cu dentina pe apa
2 vizita: inlaturarea pansamentului provizoriu
Pelucrarea medicamentoasa
Pe fundul cavitatii se aplica pasta remineralzanta
Obturatie permanenta
22. Metodele de bază și complementare în diagnosticul cariei

dentare.
Diagnosticul cariei dentare
Diagnosticul cariei dentare presupune:
 Precizarea existenței cariilor = detectarea cariei
 Topografia (localizarea)
 Dimensiunea și extinderea
 Prezența complicațiilor precum pulpite, parodontite apicale, gangrenă/
I. Examen clinic
Inspecție
▪ Inspecția se realizează după o uscare prelungită pentru că pot exista demineralizări ascunse
de fluidul salivar
▪ La inspecție se pot observa:
▪ Modificări de culoare ale smalțului
▪ Cavități la nivelul smalțului și care pot interesa și dentina
Sondarea.
Trebuie efectuată cu multă grijă şi atenţie pentru a exclude la senzaţii inutile. Sonda se
reţine în cariile fisurale, pătrunzând uşor în dentina ramolită. De aceea se recomandă la început
îndepărtarea detritusului şi dentinei ramolite cu excavatorul, pentru aprecierea profunzimii
cavităţii etc.
Percuţia. Percuţia în sens vertical şi orizontal sunt negative. Numai în cazul cariilor
aproximale complicate cu un proces inflamator al parodonţiului marginal, poate fi sensibilă
percuţia în sens orizontal.
Metoda de uscare a suprafeţei dentare permite vizualizarea petei carioase, care are o
suprafaţă fară luciu, mată.
Semnulfirului de mătase se utilizează pentru diagnosticarea cariei suprafeţelor
aproximale. Flosa din mătase trecută printre dinţi se dilacerează sau se rupe.
II. Metode radiologice

Examenul radiologic. Permite de a depista şi aprecia profunzimea defectului carios, relaţia
sa cu camera pulpară, starea rădăcinii dintelui. Caria apare ca o zonă de transparenţă cu
contururi iregulare în regiunea coroanei dentare.
Pot evidenția carii proximale care nu se văd și nu sunt evidențiabile clinic.
Se pot indica:
a. Radiografia bitewing
▪ Cuprinde ambele arcade dentare
b. Radiografia periapicală
▪ Se indică când pacientul are leziuni carioase profunde și vrem să vedem dacă există
proces periapical sau pulpită (?)
c. Alte metode radiologice
● Radiografia panoramică: nu se prea folosește pentru că apar suprapuneri (dinții
frontali sunt acoperiți de aerul din cavitatea orală -> la nivel incizal apare
radiotransparență)
● CBCT : nu se indică datorită dozei mari de radiații
Metode radiologice
▪ Radiografia convențională , pe film
▪ Radiografia digitală
- Nu oferă avantaj față de radiografia convențională pe film;
- Sensibilitatea în detectarea cariilor pentru radiografia digitală nu e mai bună decât
pentru radiografia convențională , rezoluția imaginiii digitale fiind influențate de
rezoluția senzorului digital și a monitorului;
⇨ Metoda substracției: presupune realizarea a 2 radiografii la un interval de
timp, după care se suprapun imaginile. Prin sumarea celor 2 imagini o
leziuni carioasă devine mult mai evidentă.
⇨ Metoda enhancement filter (filtru pentru ameliorarea/amplificarea img)
III. Alte metode de diagnostic a cariilor dentare

1. Metode care utilizează lumina vizibilă
▪ Transiluminarea cu fibră optică și digital
▪ Fluorescența cu lumină vizibilă
2. Metode cu laser: Diagnodent (laser-fluorescență)
3. Metode care utilizează curentul electric
▪ Măsurarea conductanței electrice
▪ Măsurarea impedanței electrice
Transiluminarea (diafanoscopia)
Definiție: reprezintă trecerea unui fascicul luminous puternic prin țesuturile dentare.
Ne ajută doar în cazul cariilor proximale localizate la nivelul dinților frontali care au o grosime mai mică.
Pentru cariile proximale localizate la nivelul dinților laterali se preferă radiografia bitewing.
Indicație: carii proximale ale dinților frontali.
Avantaje: non invazivă, neiradiantă.
Diagnodent – laser fluorescența

Se foloseșe o sondă cu laser care se proiectează la nivelul suprafeței dentare. Se înregistrează un semnal care
e specific țesuturilor sănătoase și un alt semnal pentru țesuturile afectate de caria dentară.
Metode care utilizează curentul electric

Măsurarea conductanței electrice
Un gel care transmite curentul se aplică pe dinte. Există o sondă care se plasează pe acest gel. Substanța
sănătoasă transmite un alt semnal față de țesutul demineralizat, transmiterea fiind diminuată în cazul demineralizărilor
.Prin înregistrarea semnalului se formează diferite curbe.
23. Smalțul.Semnificația fiziologică.

Acopera intreaga suprafata a coroanei dentare anatomice terminându-se la colet si se sprijina pe dentina subiacenta.
Are grosimi variabile astfel:
- la nivelul cuspizilor M este de 2,6 mm
- la nivelul cuspizilor PM este de 2,3 mm
- la nivelul marginilor incizale ale I de 2 mm
- la nivelul coletului I lat. de 0,2 mm
Deci se poate vedea ca grosimea cea mai mare se afla la nivelul suprafetelor care participa in procesul de
masticatie si ea descreste spre colet unde se termina sub
forma unei muchii inguste care acopera pe o distanta de 2-3 mm cementul radicular, realizand ceea ce se numeste
jonctiunea smalt-cement.
Caracterele fizice ale smaltului

a) duritatea sa accentuată (cel mai dur ţesut osos din organism), realizată prin gradul mare de mineralizare.
Duritatea sa variază în funcţie de zonă şi de dinte, fiind în general mai mare în locurile cu solicitare funcţională mai
intensă, locuri unde poate să atingă gradaţia 8 de duritate pe scara Mohr.
Cel mai scăzut grad de duritate al smalţului este 5 şi se găseşte în zonele de solicitare minimă şi anume pe feţele
proximale coronare, în special spre colet.
• când nu este susţinut de dentina subiacentă,
• puţin rezistent la acţiunea acizilor
• neted si translucid
-transluciditatea depinde de:
- gradul diferit de mineralizare
- grad de omogenitate a smaltului
b) culoarea variaza de la alb-galbui la albastru- cenusiu, in raport cu:

- grosimea,
- structura arhitectonica a prismelor care il alcatuiesc,
- compozitia chimica,
- gradul de mineralizare astfel:
1. o mineralizare mai mare produce o culoare albă a smalţului,
2. o mineralizare mai redusă determină virarea culorii sale spre alb-albăstrui.
3. procesul de îmbătrânire însoţit de modificări de mineralizare şi deci, de reducere a proceselor funcţionale,
culoarea devine cenuşie.
- la nivelul coletului, datorita grosimii reduse, smaltul are o culoare galbuie
sau galben intens, datorita transparentei dentinei subiacente.
Importanţă clinică respectării principiului fizionomic, când se reface morfologia coronară, în odontoterapia în
protetică.
3. Componenta anorganica a smaltului

Substanţele minerale
- 90% din substantele minerale ale smaltului sunt formate din fosfati de calciu, majoritatea prezentandu-se sub
forma de hidroxiapatita, Ca10 (PO4)6 (OH)2, iar o mica parte sub forma unor cristale hibride rezultate din înlocuirea
radicalului hidroxil cu alţi ioni: fluor, clor, strontiu sau plumb: fluorapatita, Ca10 (PO4)6 (F2OH)2 , clorapatită
Ca10 (PO4)6 (ClOH)2 , Ca10 (PO4)6(StOH)2 , Ca10 (PO4)6 (PbOH)2 .
24. Terapia remineralizantă.Preparatele utilizate.Recomandări.

Terapia cariei prin metoda remineralizanta
Se realizeaza: suprafata dintelui se prepara mecanic minutios, curatim placa dentara prin periaj, tamponare
cu H2O2 si uscare. Se aplica pentru 15-20 min o bucata de vata umectata in sol remineralizanta ( tamponul
se schimba la fiecare 4-5 min )
Recomandari pentru pacienti in perioada de terapie remineralizanta.

Nu se recomanda sa manince si sa clateasca gura timp de 2 ore.
- Sa consume alcool si sa fumeze timp de 2 ore
25. Principiile tratamentului chirurgical al cariei dentare. Etapele

de tratament ale cariei dentare.
Deschiderea procesului carios
→ reprezinta calea de abordare a procesului carios in scopul pregatirii cavitatii.
→ uneori efectul acestui timp de lucru necesita usurarea accesului care se realizeaza cu ajutorul unei faze
preliminare de subtiere a zonei de smalt, urmata apoi de deschiderea propriu-zisa a procesului carios cu
ajutorul unei freze globulare (cazul de carie cu deschidere punctiforma).
Aceasta deschidere a procesului carios trebuie realizata astfel incat sa:
- fie proportionala cu intinderea in suprafata a procesului carios;
- sa fie suficient de mare pt a permite o buna vizibilitate directa sau indirecta in procesul carios;
- sa permita un acces satisfacator a intrumentelor de lucru;
La modul general deschiderea procesului carios se realizeaza prin indepartarea in totalitate a smaltului
periferic subminat de catre procesul carios, pana se ajunge in zona de smalt sprijinit pe dentina sanatoasa.
2 Extensia preventiva
→ urmareste extinderea marginilor viitoarei cavitati in zonele de autocuratire sau in zonele accesibile
curatirii artificiale, extensie care trebuie sa mearga pana in tesut sanatos al dintelui pt a preveni aparitia
cariei secundare marginale.
Varietatea de situatii clinice face ca extensia preventiva sa imbrace aspecte clinice particulare in raport cu
tipul de cavitate.
La dintii frontali se admit concesii in ceea ce priveste prelucrarea marginilor cavitatii pt ca primeaza
principiul fizionomic al zonei frontale dar nu sunt admise compromisuri fata de indepartarea in totalitate a
tesuturilor demineralizate si alterate de la marginea procesului carios.
3 Rezistenta peretilor cavitatii

→ urmareste prepararea unei cavitati cu peretii cat mai rezistenti la presiunile masticatorii transmise atat
direct asupra lor cat si prin intermediul obturatiei aplicate ulterior.
In cariile ocluzale sau proximale la dintii laterali, unde presiunile masticatorii sunt mari, peratii laterali
subtiri ai cavitatii sau cei nesustinuti de dentina sanatoasa, vor fi indepartati sau scurtati prin slefuire pana vor
deveni mai grosi prin sustinerea de catre dentina sanatoasa.
La dintii frontali se vor face concesii in asigurarea rezistentei peretilor pastrandu-se din motive estetice
chiar si peretii subtiri numai din smalt la nivel vestibular, chiar daca peretele e f subtire si nesprijinit de dentina
sanatoasa la fel se procedeaza si cu unghiul incizal subminat → se pastreaza.
Cavitatile de colet, nefiind supuse presiunilor masticatorii, nu ridica probleme in asigurarea rezistentei
peretilor.
4Retentia peretilor cavitatii

→ mijloacele pe care le folosim in prepararea unei cavitati pt a nu permite dislocarea obturatiei cand asupra
ei actioneaza fortele de presiune, de tractiune, de alunecare in timpul procesului masticator.
Forma de retentie a cavitatilor e specifica fiecarei clase, in general se stie ca pt asigurarea retentiei trebuie :
- cel putin 2 pereti ai cavitatii trebuie realizati paraleli intre ei, si perpendicular pe fundul
cavitatii.
- fundul cavitatii trebuie sa fie plan sau convex, dar niciodata concav (palnie).
- creerea de pereti usor divergenti spre baza contribuie la marirea gradului de retentie a intregii
cavitati.
- gradul de aderenta al obturatiei la pereti poate creste si datorita asperitatilor dentinare ale
peretilor laterali care corespund cu asperitatile materialului ce se va insera ulterior in cavitate.
.
5Exereza dentinei ramolite

Timpul de curatire a cavitatii→ indepartarea in intregime a continutului procesului carios si a dentinei
alterate pana la dentina sanatoasa care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie dura, sa fie normal
colorata.
In cazul in care raman mici insulite de dentina ramolita neidentificate acestea pot genera si alte procese
carioase → carii recidive.
In cariile profunde apropiate de camera dentara, indepartarea dentinei alterate se va face incepand de la
perferia procesului carios spre centru astfel incat peretele care protejeaza camera pulpara (pulpar sau para-pulpar) sa
fie ultimul asupra caruia sa se actioneze.
6Bizotarea marginilor cavitatii

Pentru a permite o perfecta adaptare a obturatei la marginile cavitatii, aceasta trebuie sa aiba un contur
regulat, unghiurile externe trebuie sa fie rotunjite, iar prismele de smalt periferic nesustinute de dentina trebuie sa fie
indepartate.
Bizotarea prezinta insa deosebiri de la clasa la clasa, fiind necesara mai ales in cavitatile mari si mijlocii, la
dintii laterali datorita divergentei prismelor de smalt fata de axul vertical al dintelui (dispunere radiala).
La cavitatile aproximale, la nivelul dintilor frontali si a celor de colet se urmareste ca marginile sa fie
drepte, netede, fara anfractuozitati, deci finisate pt ca la acestea nu se face bizotare.
7Pregatirea finala a cavitatii (toaleta cavitatii)
→ se realizeaza prin spalarea cavitatii pt indepartarea resturilor de dentina, saliva, sange, apoi se izoleaza
dintele, se degreseaza cavitatea, se usuca, se face controlul atent al peretilor cavitatii si mai ales a peretilor
pulpar si parapulpar pt depistarea eventualelor deschideri microscopice ale camerei pulpare, astfel
prelucrata cavitatea se va putea efectua la nivelul ei.
→ timpul urmator: tratamentul plagii dentinare
26. Etapele de tratament chirurgical ale cariei dentare

superficiale.Instrumentele utilizate pentru tratamentul cariei
dentare
Tratamentul plăgii dentinare în cavităţi superficiale
În acest tip de cavitate, pulpa dentară este acoperită de un strat gros de dentină sănătoasă, care asigură o
protecţie suficientă faţă de factorii agresivi din mediul bucal, iar infiltraţia microbiană este redusă.
Tehnică:
- se spală cavitatea cu un jet de apă de la unit, pentru a îndepărta resturile de dentină rezultate din frezare şi
eventualele urme de sânge ce au pătruns în cavitate;
- se izolează câmpul operator;
- se realizează toaleta plăgii dentinare prin ştergerea pereţilor cavităţii cu bulete de vată sterile îmbibate în
apă oxigenată, alcool şi, în final,
- se usucă folosind apă/aer de la unit.
Următorul timp este obturarea cavităţii cu amalgam de argint sau materiale estetice (compozite, cimenturi cu
ionomeri de sticlă), urmărind timpii operatori specifici fiecărui material în parte.
În acest tip de cavităţi, când se va folosi ca material restaurator amalgamul de argint, este suficientă aplicarea
unui lac dentar sau a unui adeziv amelo-dentinar special pentru amalgam pe peretele pulpar/parapulpar. Dacă
materialul restaurator este un compozit pentru obturaţii sau restaurarea se face prin incrustaţie (din ceramică sau din
compozit), se recurge la hibridizare prin tehnici adezive pentru protejarea suprafeţei dentinare denudate.
27. Etapele de tratament chirurgical ale cariei dentare medii.

Tratamentul plăgii dentinare în cavităţi medii
În acest tip de cavităţi stratul de dentină care separă camera pulpară de suprafaţa dintelui are o grosime care nu
oferă aceeaşi protecţie faţă de factorii agresivi ca în cazul cavităţilor superficiale. În această situaţie se impune
aplicarea unui strat de material suplimentar, izolant faţă de agenţii fizici şi chimici între suprafaţa dentinei expuse şi
materialul de obturaţie finală. Acest strat se numeşte obturaţie de bază şi se realizează din materiale cunoscute sub
denumirea de cimenturi dentare sau baze propriu-zise ce au rezistenţă mecanică asemănătoare cu a dentinei.
Rolurile obturaţiei de bază:
- de a conferi o protecţie fizică (mecanică şi termică) şi chimică pentru complexul pulpo-dentinar;
- de a constitui un suport mecanic pentru restaurarea de durată, distribuind stress-ul local exercitat asupra sa
spre dentina subiacentă;
- de a fi un substituent al dentinei distruse prin evoluţia procesului carios sau îndepărtate prin instrumentare.
Aceste obiective presupun o grosime minimă de 1 – 1,5 mm a obturaţiei de bază, care trebuie să prezinte
rezistenţă mare la compresiune, modul de elasticitate ridicat, precum şi conductibilitate şi difuzibilitate termică
similare cu cele proprii ale ţesuturilor dure dentare.
Materialele indicate pentru obturaţii de bază sunt:
- ciment fosfat de zinc;
- cimenturi policarboxilice;
- cimenturi zinc oxid-eugenol modificate;

- cimenturi cu ionomeri de sticlă.
Tehnicile de tratament diferă în funcţie de aspectul dentinei de pe peretele pulpar/parapulpar.

a) Dentină dură de aspect normal – tehnica obturaţiei de bază(cu ciment FOZ):
- se spală cavitatea cu un jet de apă pentru îndepărtarea rumeguşului de dentină şi a urmelor de sânge;
- se izolează dintele;
- se realizează toaleta cavităţii cu apă oxigenată, alcool
- se realizează uscarea cavităţii cu un jet de aer;
- pe o plăcuţă de sticlă se pregăteşte cimentul fosfat de zinc de consistenţă chitoasă şi se depune la marginea
plăcuţei;
- aplicarea în cavitate se face astfel: cu o spatulă bucală se ia o cantitate de ciment echivalentă cu grosimea viitoarei
obturaţii de bază şi se depune în cavitate. Cu un fuloar de ciment, prin uşoară presiune exercitată asupra pastei, se
aplică intim cimentul pe suprafaţa dentinară de pe peretele pulpar/parapulpar, realizându-se un strat de aproximativ
1 – 1,5 mm, cu suprafaţa netedă. În cazul cavităţilor compuse, la care obturaţia de bază se realizează şi pe pereţii
parapulpari, modelarea se poate face şi cu spatule bucale mici. În cazul în care cantitatea de ciment introdusă iniţial
nu a fost suficientă, se mai introduce, înainte de a se întări, o cantitate mică de pastă şi se aplică în acelaşi mod.
Recomandări:
- operaţia trebuie efectuată în 2-3 min. deoarece, dacă cimentul fosfat de zinc face priză, nu se va termina aplicarea
corectă a cimentului pe peretele pulpar/parapulpar. În cazul în care s-a întâmplat acest lucru, înainte de a modela
obturaţia de bază, este bine să se îndepărteze tot cimentul din cavitate şi să se reia operaţiunea. Nu se recomandă
adăugarea de ciment proaspăt peste unul întărit.
- consistenţa cimentului nu trebuie să fie cremoasă, deoarece se murdăresc pereţii laterali ai cavităţii, ceea ce
necesită ulterior operaţii migăloase curăţare. Aceleaşi neajunsuri pot să apară şi în cazul când se introduce de la
început o cantitate prea mare de pastă.
- partea activă a fuloarului de ciment cu care se aplică pasta se pudrează de la început în praful de ciment, pentru ca
pasta să nu adere de el şi să fie scoasă din cavitate în timpul aplicării cimentului;
- la cavităţile de clasa a III-a se recomandă ca obturaţia de bază să aibă o suprafaţă convexă, pentru mărirea
retentivităţii cavităţii;
- la cavităţile de clasa I, atunci când peretele pulpar (fundul cavităţii) are o formă concavă, prin obturaţia de bază se
realizează o suprafaţă plană, în scopul măririi retenţiei. De asemenea, la cavităţile de clasa a II-a, cu ajutorul
obturaţiei de bază din ciment se poate îndrepta peretele parapulpar când acesta este concav;
- dacă pe pereţii laterali şi marginile cavităţii au rămas urme de ciment, acestea se îndepărtează în totalitate cu o
freză cilindrică fină, cu excavatoarele sau cu toporiştile de dentină.
După realizarea obturaţiei de bază se trece imediat la efectuarea obturaţiei definitive.
b) Dentină dură şi pigmentată:
Pigmentarea dentinei reflectă un anumit grad de alterare şi infiltrare microbiană, care impune luarea unor
măsuri suplimentare, mai întâi de dezinfectare, obliterare a canaliculelor dentinare, şi apoi de protecţie faţă de
agenţii fizici şi chimici.
Dezinfectarea şi obliterarea canaliculelor se obţine prin:
- aplicarea pe peretele pulpar/parapulpar de lineri;
- impregnarea albă sau neagră cu azotat de argint;
- impregnarea albă cu clorură de zinc şi ferocinură de potasiu;
- badijonarea plăgii dentinare cu alcool timolat;
- aplicarea pe peretele pulpar/parapulpar de cristale de timol lichefiate prin încălzire.
Protecţia suprafeţei dentinare faţă de agenţii fizici şi chimici se obţine prin obturaţie de bază cu ciment fosfat de
zinc sau cu un ciment antiseptic, realizată după tehnica descrisă mai sus.
Termenul de liner este utilizat pentru suspensii, paste, cimenturi bicomponente pe bază de Ca(OH)2, ZOE şi CIS
convenţionale sau modificate cu răşini fotopolimerizabile. Linerii se aplică pe suprafaţa plăgii dentinare, strict pe
dentină, într-un strat de maximum 0,5 mm; se folosesc şi în coafajul indirect şi permit realizarea unei bariere
protectoare faţă de factorii chimici nocivi, dar şi un grad de protecţie termică.
Deoarece aceste preparate, cu excepţia CIS, nu au duritate şi rezistenţă mecanică suficientă şi nici grosimea
convenabilă pentru a asigura protecţie fizică eficientă, se recomandă acoperirea lor cu un ciment dentar (obturaţie de
bază).
Folosirea cimenturilor antiseptice în tratamentul plăgii dentinare
Cimenturile antiseptice sunt cimenturi speciale, cu adaos de una sau mai multe substanţe antibacteriene. Fără să
fie propriu-zis un ciment, în această categorie poate fi inclus şi eugenatul de zinc, care posedă proprietăţi similare.
Toate aceste materiale, pe lângă rolul lor antiseptic de durată, ca rezultat al componentelor ce le conţin
(eugenol, timol), sunt aderente la pereţii cavităţii şi au un rol izolant faţă de agenţii fizici şi chimici.
În această situaţie, prin aplicarea lor în cavitate, se realizează atât dezinfectarea plăgii dentinare, cât şi obturaţia
de bază.
Tehnica de aplicare: a eugenatului de zinc, a cimentului cu pulbere de argint sau cu antibiotice este
asemănătoare.
Se procedează astfel:
- spălarea cavităţii gata pregătite cu un jet de apă;
- izolarea dintelui;
- toaleta plăgii dentinare cu bulete de vată sterile, îmbibate în apă oxigenată, alcool 90˚;
- uscarea cavităţii;
- pe o plăcuţă de sticlă se preapară eugenatul de zinc de consistenţă chitoasă;
- cu o spatulă bucală se iau de pe plăcuţă de sticlă porţiuni de pastă, care se aplică prin răzuirea spatulei pe pereţii
laterali ai cavităţii, în aşa fel încât cavitatea să se umple de la periferie spre centru. Se repetă operaţia până la
umplerea completă a cavităţii şi se modelează; pacientul este chemat la cabinet dupa 24 - 48 de ore, pentru
continuarea tratamentului.
În şedinţa a II-a se sculptează în masa eugenatului de zinc cu ajutorul frezelor sau a instrumentelor de mână,
lăsându-se o parte din acesta pe fundul cavităţii, ca obturaţie de bază, în cazul în care se va folosi ca material
restaurator de durată amalgamul de argint.
Tot în cazul folosirii amalgamului de argint ca material restaurator de durată, se foloseşte obturaţia de bază cu
CIS (de preferinţă fotopolimerizabil) care oferă o rezistenţă optimă la forţele de condensare a amalgamului, precum
şi la posibila degradare datorată factorilor din mediul bucal care penetrează prin infiltraţie marginală.
Pentru restaurarea directă prin obturaţie cu compozit în cavităţi ocluzale sau ocluzo-proximale la dinţi laterali,
materialul ales pentru protecţia pulpo-dentinară este un ciment dentar compatibil cu compozitele şi rezistent la
forţele de masticaţie aplicate pe suprafaţa obturaţiei (CIS modificate prin adaos de răşini, CIS autopolimerizabile,
FOZ).
Dacă obturaţia din material compozit nu este supusă unor forţe ocluzale, atunci se poate utiliza pentru protecţia
pulpo-dentinară un liner cu Ca(OH)2 sau un liner pe bază de CIS fotopolimerizabil.
28. Etapele de tratament chirurgical ale cariei dentare profunde.

Tratamentul plăgii dentinare în cavităţile profunde
Stratul de dentină rămas pe fundul cavităţii fiind foarte subţire (0,5 – 1 mm), nu asigură o protecţie
satisfăcătoare pulpei dentare faţă de factorii agresivi.
În această situaţie, pe lângă protecţia pulpei faţă de excitanţii chimici şi fizici şi dezinfectarea plăgii dentinare,
tratamentul trebuie să vizeze stimularea proceselor pulpare de neodentinogeneză, pentru a se realiza, în timp, un
strat suficient de gros de dentină dură, care să separe camera pulpară de cavitate.
Actul terapeutic prin care se realizează aceste obiective se numeste coafaj indirect. Mijloacele de realizare a
coafajului indirect variază în funcţie de aspectul dentinei de pe fundul cavităţii.
Coafajul direct este o procedura endodontica prin care se acopera - panseaza pulpa dentara cu o substanta
neiritanta, cu actiune antiseptica si antiinflamatoare, ce mentine in totalitate vitalitatea pulpei dentare.
Aceasta procedura conservatoare este implementata in cazul cariilor profunde, cu camera pulpara deschisa si are
scopul de a pastra vitalitatea dintelui prin stimularea formarii de dentina noua, care sa acopere pulpa.
Materialul de electie in coafajul direct este hidroxidul de calciu. Acesta promoveaza vindecarea si repararea
leziunilor, obtinand formarea dentinei deasupra expunerii pulpare in 75 - 90 zile.
Coafajul indirect este o procedura endodontica utilizata in cazul cariilor profunde, in care
eliminarea tesuturilor carioase ar duce la expunerea camerei pulpare. In loc sa elimine intreg tesutul afectat, medicul
plaseaza in cavitate agenti de coafare si o obturatie temporara. Tratamentul are rolul de a proteja pulpa de agentii
exteriori si de a stimula formarea de dentina noua.
Coafajul indirect se realizeaza conditiile in care nu exista dovezi clinice de degenerare pulpara sau patologie
periapicala. Materialul cel mai folosit in coafajul pulpar este hidroxidul de calciu. In cazul in care procedura nu este
eficienta, se trece la efectuarea tratamentului endodontic.
29. Sisteme de izolare a cîmpului de lucru.

Diga.Componentele.Metodele de aplicare.
Izolarea înseamnă realizarea accesului către dinţi cu menţinerea concomitentă a curăţeniei câmpului operator,
protejându-l contra fluidului intraoral
la izolarea câmpului operator medicul urmăreşte următoarele obiective:

— protejarea ţesuturilor moi ale cavităţii bucale (buze, obraji, limbă, gingie) de acţiunea
unor materiale stomatologice nocive;
— protejarea căilor respiratorii ale pacientului de praf la prepararea dinţilor;
— îmbunătăţirea vizibilităţii sau a accesului către câmpul operator;
— protejarea pacientului de la aspirarea sau înghiţirea accidentală a unui instrument
sau material stomatologic, precum şi de înghiţirea particulelor de depuneri dentare
sau a ţesuturilor infectate ale dintelui;
— reducerea la minim a infectării posibile a cavităţii formate (în special a pulpei
denudate) cu fluidul bucal;
— prevenirea contaminării cu umiditate a materialelor stomatologice.
Cea mai sigură şi eficientă metodă este izolarea absolută a dinţilor, care se rea- lizează prin aplicarea unui
sistem de folii de latex — cofferdam, rubber-dam, quick- dam, optidam.
Avantajele folosirii izolării absolute
Pentru pacient:
— prevenirea ingestiei şi aspiraţiei unor instrumente mici (uneori — extrem de
periculoase — de ex., — cele endodontice), şi a unor elemente străine (particule de
ţesuturi necrotice ale unui dinte şi de obturaţii), precum şi a unor substan- ţe
agresive sau a celor ce produc reacţii alergice;
— protejarea mucoasei cavităţii orale de la nime- rirea unui gel pentru gravaj sau a
unor soluţii dezinfectante (EDTA, hipoclorit de sodiu, etc);
— prevenirea reflexul vomitiv, care se manifestă la iritarea palatului moale cu jet de
aer sau de apă.
Pentru stomatolog:
— dezinfectarea îndelungată a câmpului de lucru, deoarece nu există nici o
contaminare cu fluide biologice a câmpului de lucru;
— câmpul de lucru rămâne uscat, nu este necesar de a schimba permanent rulourile
de vată;
— se asigură o retracţie a ţesuturilor moi ale vestibulul cavităţii bucale şi a gingiilor
în timpul preparării şi obturării;
— acces bun la câmpul de lucru;
— reducerea riscului de a molipsi un stomatolog (în cazul tratamentului pacienţilor
HIV-infec- taţi, bolnavi cu hepatită), protecţia personalu- lui medical de la infecţii
respiratorii, tubercu- loză, etc;
— pacientul nu poate încetini tratamentul prin conversaţii (uneori acest aspect este
foarte actu- al).
Dintre toate metodele cunoscute de izolare a câm- pului operator, considerăm că cel
mai bun este diga, care nu are analogi atât din punct de vedere al eficienţei, cât şi din
punct de vedere al simplităţii folosirii acestuia.
Sistemul de izolare cu digă trebuie folosit în mod în obligatoriu în fiecare tratament endodontic din următoarele
considerente: îndepărtează buzele şi obrajii, astfel uşurând accesul la dintele tratat; protejează pacientul de
înghiţirea accidentală a instrumentarului endodontic, de aspirarea prafului, rezultat din prepararea cavităţilor
carioase, fragmentelor de obturaţii; izolarea câmpului operator (cavitatea carioasă şi cavitatea dintelui) de
contaminarea cu lichide biologice şi microbiene.
Sistemul Rubber Dam uşurează lucrul medicului stomatolog prin următoarele: asigură
o vizibilitate ameliorată; câmpul de muncă rămâne uscat şi dezinfectat; gura
pacientului rămâne permanent deschisă; exclude necesitatea clătirii gurii; asigurară
sterilitatea câmpului operator pe parcursul efectuă- rii manoperelor terapeutice; exclude
folosirii rulourilor de vată; economiseşte timpul (până la 20%) de lucru.
Dezavantajele folosirii sistemului Rubber Dam:
• Posibile reacţii adverse la latex. Această pro- blemă poate fi rezolvată prin folosirea
cauciucului în loc de latex;
• Modificări cu caracter iritativ a tegumentelor faciale şi a mucoasei bucale ce pot fi
uşor re- zolvate, folosind şerveţele speciale din hârtie, ce se aplică între latex şi faţa
pacientului;
• În unele cazuri, procedura de aplicare a digăi este desul de dureroasă pentru pacient.
anestezia locală poate rezolva această problemă;
• Pierderea orientărilor axiale a dinţilor. Aceas- tă problemă se rezolvă prin izolarea
nu doar a dintelui în cauză, ci şi a dinţilor vecini (a unui grup de dinţi);
Sistemul Rubber Dam este compus din mai multe elemente: piesa din latex sau cauciuc,
rama, sistemul de clame sau croşete, cleştele perforator, forceps sau aplicator, şablon şi
elemente accesorii, cum ar fi flose- le şi corzile din cauciuc. În practică se folosesc 3 me-
tode de aplicare a sistemului: metoda „aripii“, metoda
„arcului“ şi metoda „cauciucului“, fiecare cu indicaţi- ile şi particularităţile sale.
Materiale şi metode
Diga (confecţionată din latex sau cauciuc), de unică folosinţă, cu dimensiuni standard (12,5 x 12,5 cm şi
15,0 x 15,0 cm). Grosimea ei poate fi diferită:
 Subţire (thin) — 0,13 — 0,18 mm. Ultrasubţire, uşor de aplicat, însă se rupe foarte uşor.
 Medie (medium) — 0,18 — 0,23 mm. este cel
mai des folosită. Se manevrează uşor, posedă un grad bun de elasticitate, se foloseşte
pe larg în endodonţie şi în metodele conservative de tratament.
 Groasă (heavy) — 0,23 — 0,29 mm. fiind apli- cată, produce o retracţie gingivală
bună, practic nu se rupe.
 Extragroasă (X-heavy) — 0,29 — 0,34 mm. Nu
se rupe în condiţii extremale. la aplicare se obţine un efect maximal de retracţie
gingivală, dar în acelaşi timp, este greu de adaptat.
 Grosime specială (Sp -heavy) — 0,34 — 0,39 mm. acest tip de digă este folosit doar
atunci, când este necesară o protecţie maximă specială a ţesuturilor.
 .
1.rama, un element de care se fixează piesa de cauciuc. Poate fi confecţionată din

metal şi din mase plastice. ele pot fi de trei tipuri:
 Yong — cadru metalic, cu forma ce aminteşte litera „U“. este uşor de manipulat.
Dezavanta- jul este radioopacitatea.
 Starlite visu-fram — identică cu cea de mai
sus, dar confecţionată din plastic radiotransparent.
 Nygard-Ostby. Confecţionată din material
plastic, radiotransparent, de formă ovală, cu o faţă concavă şi una convexă, fapt
care îi oferă un grad bun de mulare pe faţa pacientului şi o izolare perfectă
împotriva contaminării opera- torii.
2.Clamele. există o multitudine de clame ce dife- ră prin formă şi dimensiuni,
prevăzute pentru diferite grupuri de dinţi şi diferite situaţii clinice. Clamele au
rolul de a fixa piesa din latex sau cauciuc pe dintele operat şi realizează retracţia
gingivală. Criteriul de bază în alegerea corectă a clamei sunt: fixarea maximă a
icurilor clamei la nivelul coletului dentar. Părţile componente ale clamei sunt:
arcul, de la extremităţile căruia porneşte câte un braţ. Pe fiecare braţ se găsesc
2-3 icuri cu rol de ancorare pe dinţi, câte 1-2 orificii, destinate plasării
forcepsului şi poate fi sau nu prezentă o aripioară. la diferite clame, forma
icurilor repetă designul coletului dentar, din care cauză, clamele se clasifică
după principiul anatomic în:
 Clame pentru molarii superiori;
 Clame pentru molarii inferiori;
 Clame pentru premolari;
 Clame pentru premolari, canini şi incisivi.
În funcţie de nivelul aplicării, clamele se vor clasi- fica în clame pentru rădăcina dentară şi
pentru coroa-na dentară există clame cu şi fără aripioare
2. Cleşte perforator (Poanson). este instrumen- tul prevăzut pentru crearea

orificiilor în piesa din latex sau cauciuc, pentru izolarea dinţilor. la formă este
asemănător unui cleşte. În func- ţie de producător (Ivory sau einsworth), ele pot
fi de două tipuri. ambele tipuri de perfo- ratoare au două braţe. Pe braţul superior
se află un ic perforator, iar pe cel inferior — un disc mobil, prevăzut cu cinci
orificii, în care pă- trunde icul în momentul acţionării celor două braţe. orificiul
cel mai mare, cu diametrul de 2,0 mm este prevăzut pentru crearea orificiilor
pentru izolarea molarilor. al doilea orificiul, cu diametrul de 1,5 mm, este
prevăzut pentru molarii cu dimensiuni medii şi premolarii vo- luminoşi. al treilea
orificiu, cu diametrul de 1,00 mm, este prevăzut pentru premolarii cu dimensiuni
reduse, canini şi incisivii superiori. al patrulea orificiu, cu diametrul de 0,5 mm,
este prevăzut pentru incisivii inferiori.
4.Forcepsul (aplicator), derivă din forcepsul gi- necologic ca design şi

funcţie, adaptat pentru îndepărtarea braţelor clamelor, făcând posibilă
aplicarea lor peste convexităţile dinţilor.
Metode de aplicare:
1.Metoda „aripii“. Se foloseşte doar în cazul folosirii clamelor cu aripi. Metoda
constă în fixarea clamei şi a cauciucului concomitent pe dinte. Pentru aceasta,
cauciucul se introduce şi se fixează în orificiul creat în piesa de cauciuc sau latex. Cu
ajutorul forcepsului se îndepărtează braţele clamei, care se fixează pe dinte. Controlul
asupra dintelui, ce necesită izolare, se efec- tuează prin orificiul din cauciuc, care se
obţine prin aplicarea şi îndepărtarea braţelor forcepsului. După aceasta, cu ajutorul
flosei, cauciucul este trecut în spa- ţiile interdentare.
2.Metoda „arcului“. Se foloseşte la izolarea grupu- lui de dinţi laterali. Ideea constă în aceea, că mai
întâi pe dinte se fixează clama, iar cauciucul este aplicat ulterior, mai întâi pe arcul clamei, apoi pe rând,
pe fiecare braţ al clamei. Se fixează cauciucul de ramă, apoi este trecut prin spaţiile interdentare cu ajutorul
floselor. Pentru metoda dată se folosesc clame exclusiv fără aripi.
3.Metoda „cauciucului“. Se foloseşte preponderent pentru grupul frontal de dinţi şi este realizat cu
ajutorul asistentului. Mai întâi, pe dinte este aplicată piesa din cauciuc sau latex, ea este trecută prin spaţi-
ile interdentare, după care este aplicată clama sau alt mecanism de fixare. asistentul sau medicul propul-
sează cauciucul prin spaţiul interdentar şi îl menţine la nivelul coletului, deplasând gingia de pe
suprafeţele vestibulară şi orală, astfel efectuându-se controlul efi- cienţei fixării clamei. După aceasta,
cauciucul este fixat de ramă. Cu ajutorul floselor, cauciucul este trecut prin spaţiile interdentare.
30. Sistemele adezive și rolul lor. Clasificare sistemelor adezive
Clasificarea sistemelor adezive actuale

a) Dupa modul de actiune:
b) dupa forma de prezentare si tehnica de lucru;
-adezivi tip I in 3 etape= generatia IV-a (gravaj acid separate:
acid/primer/rasina)
-adezivi tip II in 2 etape= generatiaaV-a (gravaj acid separate: acid/primer+rasina)
-adezivi tip III in 2 etape= generatia a VI-a (autogravant: acid+primer/rasina)
-adezivi tip IV o etapa= generatia VI si VII (autogravant: acid+primer+rasina)
Cerintele esentiale pe care trebuiesa le intruneasca un adeziv dentinar efficient si factorii de

care depend eadeziunea dentinara.
-Adeziune puternica cu dentina,smalt.
-Sa fie bine tolerat de complex pulpo/dentinar.
-Inchidere perfecta a canaliculilor dentinari.
-Priza prin autopolimerizare/sistem dual.
-Adeziune/timp scurt manipulare si realizare cat mai usoara.
-Sa permita adeziunea in mod egal la mai multe substraturi.
Indicatiile adeziunii
• Restauratii directe cu rasini compozite
• Cimentarea adeziva a restauratiilor integral ceramice, sau metalo-ceramice
• Restauratii cu amalgam
• Sigilarea santurilor si fisurilor
• Reconstituiri de bonturi
• Tratamentul hipersensibilitatii dentinare
• Cimentarea bracket –urilor
• Repararea lucrarilor protetice din portelan sau compozit
31. Proprietățile fizico-chimice. Mecanismul de interacțiune a sistemelor

adezive cu țesuturile dure dentare.
Aspecte fizice privind adeziunea
Este realizată prin fenomene mecanice între segmentele care se unesc.
a. Mecanică: este caracteristică restaurărilor neaderente la ţesuturile dure dentare. Se realizează exclusiv prin
design-ul cavităţilor care trebuie să aibă o anumită „formă de retenţie”
b. Prin microretenţii („micro-mecanică”): este practic adeziunea fizică propriu-zisă. Se realizează prin două
mecanisme în care sunt implicate pe de o parte suprafaţa dentară, iar pe de altă parte modificările dimensionale pe
care le pot suferi diferite medii adezive.
Aceste două mecanisme sunt:
• Efectul geometric – se referă la neregularităţile de suprafaţă care pot ţine în contact două corpuri solide Adezivii
dentari în stare lichidă sau semilichidă pătrund în neregularităţile de suprafaţă ale structurilor dentare, obţinute în
urma condiţionării acide. În urma prizei, stratul adeziv devine solid şi rămâne în contact cu suprafaţa dentară.
• Efectul reologic – dacă pe o suprafaţă a unui solid se aşează un lichid sau un semisolid care va trece în stare solidă,
este posibil ca în urma contracţiei sau expansiunii, după caz, cele două suprafeţe să se ajusteze de aşa manieră încât
să adere fizic una la alta (este cazul amalgamului condensat în cavităţi).
Aspectele fizice legate de adeziune se bazează pe atracţia exercitată între două corpuri aflate în contact foarte
strâns, datorită forţelor apărute între moleculele (sau între atomii) de la suprafaţa acestora. Tipurile de forţe de
atracţie implicate în adeziunea fizică sunt:
- forţe intermoleculare;
• forţe electrostatice;
• forţe specifice.
Cei mai mulţi adezivi folosiţi în medicina dentară aderă fizic prin forţe de atracţie intermoleculare.
Aspecte chimice privind adeziunea
Din punct de vedere chimic adeziunea reprezintă unirea (lipirea) a două corpuri, din acelaşi material sau din
materiale diferite, cu ajutorul unui compus chimic, numit adeziv. Ea se realizează în urma reacţiilor prin care se
formează legături chimice între suprafeţele aflate în contact.
Adeziunea chimică apare prin formarea de legături chimice:

A. Legăturile chimice intramoleculare (interatomice) menţin atomii legaţi în molecule (de aceea sunt denumite
legături de valenţă primară – puternice).
a. legături ionice;
b. legături covalente;
B. Legăturile chimice intermoleculare se formează între molecule, ioni sau atomi fără legături, în alte condiţii (de
aceea sunt denumite legături de valenţă secundară – slabe).
a. forţe van der Waals: se formează cel mai des – pot apărea între toate structurile chimice
b. legături (punţi) de hidrogen
c. interacţiuni cation
32. Ce prezintă plaga dentinară. Deosebiri dintre plaga dentinară și cea a

țesuturilor moi.Remedii.
Plaga dentinara-leziune dentinara rezulata in urma prepararii unei cav.carioase,o suprafata de dentina expusa
mediului extern(cav.pentru carie,slefuirea dintilor –bont dentar in protezare)
Caracteristici:
1. Este nesingerinda
2. Este expusa direct factorilor iritanti din mediul bucal
3. Este o plaga infecata
4. Prezinta la suprafata sa un lichid=Limfa dentinara
5. Pe suprafata plagii avem =>Detritus Dentinar Remanent(DDR)=particule fine de aspect
globular alcatuite din matrice de colagen mineralizata,rezultata prin zdrobirea dentinei in
timpul actului chirurgical de prep. A cavitatii
Remedii medicamentoase util. in trat. Plagii dentinre
 Apa oxigenata
 Clorhexidina
 Furacilina
33. Ce prezintă lichidul dentinar.

Lichidul dentinar- lichid adapostit in interiorul canaliculilor dentinari.Numit si limfa dentinara
o Asemanator la compozitie cu lichidul interstitial
o Componenta diferita fata de limfa si singe
o Are in compozitie( enzime,aminoacizi,minerale)
o Rol trofic p/u complexul pulpo-dentinar
o Reprezinta un mediu de cultura (nutritiv)p/u m/o=>dezavantaj
34. Tratamentul plăgii dentinare în cavități superficiale, medii și

profunde.Remedii.
Cav.superficiale
1. Spalare,izolare
2. prelucrare medicamentoasa -ser fiziologic,apa oxigenata,clorhexidina,furacilina
3. Uscare
4. Material definitiv de obturare
Cav. Medii
1. Spalare,izolare
2. Toaleta plagii(prelucrare medicamentoasa)-ser fiziologic,apa
oxigenata,clorhexidina,furacilina
3. Uscare
4. Material de obturare izolatoriu
5. Material de obturare definitiv
Cav. profunde
1. Spalare,izolare
2. prelucrare medicamentoasa-ser fiziologic,apa oxigenata,clorhexidina,furacilina
3. Uscare
4. Aplicarea pastei curative pe baza de Ca
5. Material de obturare izolatoriu
6. Material de obturare definitiv
35. Noțiune de coafaj indirect. Indicații și contraindicații în coafajul indirect.

coafaj indirect-aplicarea unei obturatii curative,pe baza de hidroxid de Ca asupra peretelui parapulpar(alcatuit din
dentina colorata sa usor pigmentata si camera pulpara inchisa)!utilizata in trat. Cariilor profunde
Indicatii
1. Pulpita acuta de focar
2. Pulpa accidental denudata
3. Virsta tinara-pina la 30 de ani
4. Electroexcitabilitatea pulpei=>20—25mA
5. Lipsa unor afectiuni cronice asociate cu afect. Acute inainte/in timpul trat
6. Lipsa schimbarilor radiologice la apex
7. Lipsa reactiilor alergice la prep.medicam adm.
8. Dinte ce nu poate fi supus unui trat. Protetic
9. De la momentul aparitiei durerii-nu mai mult de 24h
10. Dentina suprapulpara neinfectata
Contraindicatii
1. Virsta peste 35 ani
2. Stare generala cu afectiuni cronice(diabet,aterscleroza,avitaminoze,paradontite)
3. Cav. Carioasa in zona cervicala
4. Schimbari radiologice la apex
5. Folosirea dintelui ca sprijin(stilp) la protezare
6. Elecrtosensibiltate peste 25 mA
36. Paste curative utilizate în coafajul indirect și componența lor.Mecanismul
de acțiune. Tehnici și procedee de tratament.Remedii curative
fotopolimerizabile.
Paste pe baza de hidroxid de Ca
o Calcimol "VOCO"
o Life "kerr"
o Dycal "dentsply"
o Septo-calcine ultra "septodont"
Paste pe baza de fluor
MTA(mineral trioxide agregate)
o Proroot mta "dentsply"
Cement fosfat de Ca
Cement policarboxilat
ZOE(zinc-oxid eugenol cement)
Mecanismul de actiune
1. Efect bactericid
2. Act. Antiinflamatorie si deshidratanta
3. Stimuleaza procesele de remineralizare
Tehnici si procedee de trat
 Pe fundul cav. E lasa putina dentina patologic schimbata
 Se aplica un strat de hidroxid de Ca(0,5 mm) , cu sonda butonata pe portiunea mai
profunda a planseului cav.=>dupa uscarea ei cu un jet de aer
 Se acopera cu un ciment ionomer
37. Scopul tratamentului cariei dentare profunde în două vizite.

1 vizita: Prepararea cavitatii carioase
Pe fundul cavitatii se aplica pasta pe baza de calciu (calciu-eugenol)
Obturatia provizorie cu dentina pe apa
2 vizita: inlaturarea pansamentului provizoriu
Pelucrarea medicamentoasa
Pe fundul cavitatii se aplica pasta remineralzanta
Obturatie permanenta
38. Forma lăuntrică a cavităților carioase localizate la colet și pe suprafețele
vestibulare.
Cav de clasa a V
forme
1.ovala
2."in rinichi"
39. Grosimea adamantinei în zona coletului.Particularătățile preparării
cavităților carioase de colet cu extindere subgingivală.
Grosimea adamantinei în zona coletului-0,5mm
Particularătățile preparării cavităților carioase de colet cu extindere subgingivală
 Indepartarea gingiei-ata de retractie,diatermocoagulatoru
 Cav se formeaza =>freza con invers ,fisurala
 Planseul trebuie sa repete curbura suprafetei V(daca depaseste 1,5mm)
 Cav.nu se face adinca
 Se bizoteaza marginile 0,5 mm
 Fundul se face plat daca nu depaseste ,5 mm
40. Particularitățile evoluției carie de clasa II după Black.

 Caria aproximala la dintii laterali este a 2 forma dupa cl.I ce apare dupa 8 ani
 Creste ca frecventa dupa erupria primului molar permanent,ce stringe punctele de
contact,deci creaza zone de retentie alimentara
 Apare deobicei simetric pe dinti omologi si in oglinda
 Evolueaza de obicei mai rapid decit cea ocluzala producind frecvente deschideri pulpare
41. Variante de cavități de clasa II după Black.

1. Carii pe ambele fete proximale ale aceluiasi dinte
2. Carii pe o fata proximala+colet
3. Carii pe o fata proximala+ ocluzal
4. Carii situate fata in fata pe fetele proximale a 2 dinti vecini=>in oglinda
5. Carii sub punctul de contact
6. Carii la niv. Punctului de contact
7. Carii asupra punctului de contact
42. Particularitățile preparării cavităților cu și fără crearea acccesului.

Daca cavitatea e localizata pe suprafata de contact si dintele vecin lipseste,ea se formeaza fara a
fi scoasa pe suprafata masticatorie Daca dintii vecini sunt prezenti accesul se face prin fata
masticatorie.
43. Prepararea cavităților verticale.
- adâncimea cavităţii, raportată prin lăţimea peretelui gingival trebuie să fie de minimum 2 mm;
- pereţii vestibular şi oral trebuie să fie uşor înclinaţi în plan axial, convergent spre ocluzal; în plan transversal,
trebuie să existe o deschidere în evantai spre dintele vecin;
- peretele parapulpar trebuie să fie plan; se obţine fie prin sculptarea în dentină, fie prin aplicarea unei obturaţii de
bază;
- unghiurile de întâlnire între pereţi trebuie bine precizate.
44. Prepararea cavităților orizontale.
- conturul cavităţii depinde de desenul ocluzal;
- trebuie să fie în prelungirea cavităţii verticale, în aşa fel încât dacă cele două cavităţi ar fi desfăşurate pe o
suprafaţă plană, axele lor longitudinale să constituie o singură dreaptă;
- între cele două cavităţi apare o zonă de trecere numită istm; lăţimea istmului trebuie să fie 1/3 din lăţimea maximă
a cavităţii şi este indicată bizotarea lui;
- este recomandabil ca suprafaţa cavităţii ocluzale să reprezinte maximum 1/2 din suprafaţa cavităţii verticale;
- adâncimea acestei cavităţi este, în medie, de 2 mm, dar se admit concesii în plus sau în minus; astfel, la dinţii care
prezintă abraziune accentuată, adâncimea cavităţii de retenţie poate fi redusă, dar cavitatea va fi extinsă în suprafaţă,
în timp ce la dinţii cuspidaţi (cu relief ocluzal accentuat), adâncimea poate fi mai mare.
45. Cavitățile MOD, VDO, VMD și prepararea lor.
Cavitati comune MOD(mezio-ocluzo-distal)
VDO(vestibulo-disto-ocluzal)
VMD(vestibulo-mezio-distal)
Pregătirea unei cavităţi comune mezio-ocluzo-distale. Această situaţie solicită o pierdere mai mare de substanţă
dentară sănătoasă şi devine necesară frecvent la nivelul premolarilor, a căror suprafaţă ocluzală îngustă nu permite
pregătirea distinctă a două cavităţi de clasa a II-a.
Pregătirea propriu-zisă a cavităţii MOD:
Deschiderea proceselor carioase poate fi obţinută în două moduri: -
deschiderea separată a fiecărui proces carios, prin mijloace corespunzătoare stării crestei lor marginale;
- deschiderea simultană a celor două procese carioase; -
deschiderea se poate realiza cu o freză sferica, con invers sau cilindrică pentru turbină; se acţionează de-a lungul
şanţului intercuspidian mezio-distal, până se ajunge la suprafaţa dentinei. Dacă unul din cele două procese a
subminat creasta marginală de smalţ, prin acţiunea frezei de turbină se cade, la acest nivel, în cavitatea carioasă,
lărgindu-se în continuare accesul. În cazul în care creasta marginală de smalţ este integră, pentru deschidere se
acţioneză vertical cu o freză sferică extradură deasupra tavanului cariei până se creează un tunel. Prin largirea
tunelului cu freza sferică, se obţine o breşă care este mărită până se asigură un acces satisfăcător.
Porţiunea orizontală a acestei cavităţi diferă prin următoarele caractere: - are un
aspect liniar; - este
continuă pe toată suprafaţa ocluzală de la cavitatea mezială la cea distală; - are o lăţime
aproape uniformă pe tot traiectul ei; - respectă desenul
cuspidian; - este mai puţin
adâncă (mai ales la premolari, pentru a nu acţiona ca o pană) şi mai lată.
47.Metodele de diagnostic ale cariei de contact. 1)Semnul
firului de mătase. Flosa din mătase trecută printre dinţi se dilacerează sau se rupe. 2)Transiluminarea(cu lampa
fotopolimer) Maculele carioase se caracterizează prin contururi iregulare cu diferit grad de intensitate, variind de la
nuanţe deschise până la închise şi care se evidenţiază pe fondul general luminos al coroanei dentare.
3)Examenul radiologic Caria apare ca o zonă de transparenţă cu contururi iregulare în regiunea coroanei dentare.
48. Restabilirea punctului de contact. Importanța. Instrumente. Bizotarea pragului gingival. Punctele
de contact- sunt localizate pe partea proximala a coroanelor unde dintele face contact cu dintii adiacenti ai aceleiasi
arcade dentare. Punctul de contact se restabileste cu ajutorul matricii. Matricea este o piesa dentara metalica sau
nemetalica care se fixeaza pe dinte dupa diferite tehnici, avand ca scop adaptarea perfecta a obturatiei la nivelul
pragului gingival si realizarea unei arii de contact cu dintele vecin corect plasate.
Exista 2 metode de aplicare a matricii:
1.Matricea este pusa in modul traditional, este fixata aplicind captuseala izolatorie pe toti peretii dupa aceasta
amalgamul este introdus in cavitatea pregatita. 2. Este folosita
la localizarea cavitatii principale pe suprafata de contact posterioara, cind este dificil abordul catre ea, este aplicata
captuseala izolatorie, este fixata matricea, apoi amalgamul este introdus in portii mici.
Instrumente:Matricea(metalică/plastică) Penele
dentare Importanța: Prevenirea pătrunderii alimentelor Stabilizarea dinților arcadelor pentru un contact ocluzal bun
Dispersia forțelor ocluzale
49.Particularitățile de evoluție ale carie dentare clasa III și IV după Black.
Clasa III :
-Extindere Vestibulara sau Orala -
Extindere cu subminarea crestei marginale -
Extindere pe dintele vecin(în oglindă) Clasa IV
carie care a interesat și unghiul incizal. -distructia
redusa a unghiului incizal -distructie
masiva a unghiului incizal
50. Variante de cavități carioase de clasa III. 1.

carii proximale care întrerup continuitatea crestei marginale de smalţ, localizate faţă în faţă pe doi dinţi vecini(în
oglindă) 2. carie
proximală care întrerupe continuitatea crestei marginale situată faţă în faţă cu o carie proximală incipientă;
3. carii proximale care subminează creasta marginală de smalţ, situate faţă în faţă pe doi dinţi vecini; 4. carie
proximală care subminează creasta marginală de smalţ situată faţă în faţă cu o carie proximală incipientă, la doi dinţi
vecini; 5. carii proximale
incipiente situate faţă în faţă pe doi dinţi vecini; 6. carie pe una sau
ambele feţe proximale, care se continuă cu o carie de colet.
51.Crearea accesului spre cavitățile de clasa III cu localizare diferită.
- acces prin fata orala, cind e afectata creasta
-acces prin fata vestibular
-acces direct pe fata proxiamal lezata cind lipseste un dinte vecin, este o diastema
52.Particularitățile preparării și formarii cavităților de clasa III. -
Dacă caria s-a extins spre suprafața orală se vor forma și unele cavități comunicante pe aceste suprafețe ale dintelui
-Mișcări spre colet pentru a nu deteriora rezistența unghiului incizal -
Unghiurile cît mai pronunțate între suprafețe -Se
efectuează puncte de retenție în direcția marginii incizale și pereților laterali -Putem
lăsa dentină pigmentară
53.Particularitățile preparării și formarii cavităților de clasa 4. -
cavitatea se formează foarte precaut -
unghiul de înclinare către axa dintelui sa fie mai mic de 90 grade -
putem lasă dentina pigmentară -
retenție numai din precizarea unghiurilor dintre pereți -
netezirea marginilor de smalț -
crearea unei cavități suplimentare de retenție pe fața orală a dintelui nu mai adîncă de 2 mm, preferându
-se o extindere mai mare in suprafața, nu se face bizotarea marginii de smalț.
54.Metode de restabilire a unghiurilor lezate in dinții frontali. -
distructia redusa a unghiului incizal, posibil de refacut cu un material compozit -
distructia unghiului incizal care se va reface cu un material de obturatie neadeziv(CIS) -
distructie masiva a unghiului incizal care necesita mijloace speciale de retentie
55.Pivoți parapulpari. Caracteristica lor. Metoda de restabilire a unghiurilor cu ajutorul pivoților

parapulpari.
Pivotii parapulpari sunt dispozitive metalice fixate in adincitura formata in dentina mai mica decit grosimea
pivotului(0,05) la o adincime de 2mm.In adincime se fixeaza pivotul parapulpar, daca are filet se insurubeaza, daca
este confectionat de medic(0,5-0,7) se fixeaza. In functie de modul de
agregare la dentina: 1.pivoti fixati prin cementare;
2.pivoti fixati prin fixtiune;
3.pivoti fixati prin infiletare.
Este o tehnica de adeziune amelo-dentinara: *pentru
dintii vitali - pivoti parapulpari(dentinari); *pentru dintii
devitali - pivoti corono-radiculari. Se indica cind
retentia materialului de restaurare la dinte este deficitara si necesita a fi suplimentata. Folosind pivoturi parapulpari
se exclude formarea cavităților suplimentare.
56.Clasificarea materialelor de obturare. Cerințele prezentate. Metodele de alegere a materialului de

obturație.
I. Materiale pentru obturaţii definitive [de durată] — pentru restabilirea formei anatomice şi a funcţiilor. 1.Materiale
pentru obturarea directă dinţilor. • Cimenturi
(minerale/ polimerice); • Materiale de
obturaţie metalice (amalgame, coezive); • Materiale de
obturaţie polimerice (mase plastice, compozite, compomere, ormo- cere).
2.Materiale pentru obturarea indirectă a dinţilor. •
metalice; • ceramice; • polimerice.
II.Materiale pentru obturaţii coronare provizorii — pentru plombarea temporară a cavităţii dentare.
III Materiale pentru obturaţii [căptuşeli]: • curative; • izolatorii.
IV Materiale pentru umplerea canalelor radiculare. 1.
Materiale pentru obturaţii provizorii; 2.
Paste (sealere); 3. Filler. V
Adezive. 1.
Autopolimerizabile (cu polimerizare chimică); 2. fotopolimerizabile; 3.dual cure
VI Sigilanţi superficiali. 1. Fisurali; 2. radiculari; 3. pentru obturaţii.
Cerinţ ele
Să adere relativ bine la pereț ii dentari
Să fie introduse, aplicate ș i modelate uș or în cavitatea carioasă;
Să fie îndepărtate cu uș urinț ă din cavitatea carioasă cu ajutorul instrumentelor de mână sau a celor rotative;
Să nu coloreze dintele;
Să poată fi păstrate îndelungat în condiț iile unui cabinet stomatologic
Să aibă un timp de priză convenabil
Să aibă în mediul bucal o rezistenț ă mecanică suficientă la acț iunea forț elor masticatorii;
Să posede proprietăț i antiseptice;
Să nu fie nocive faț ă de întregul organism;
Să fie bune izolatorii termice ș i electrice;
Să prezinte gust ș i miros agreabil, sau să lipsească acesta absolut.
Să nu afecteze pulpa dintelui;
Să aibă efect antiinflamator ș i reparator asupra pulpei dentare;
Să exercite o acț iune bactericidă ș i bacteriostatică;
Să fie plastice;
Să suporte presiuni masticatorii după întărire;
-Pentru obturația provizorie: Dentina artificiala,Dentin-pasta,Vinoxolul, Gutaperca ,Cimenturile zinc-oxid-
eugenol si policarboxilici,Materiale polimerice- Clip,Voco,Septodont,Vivodent
-Pentru obturația izolatorie: Ciment fosfat si cement hidrofosfat, Cement policarboxilat C.glasionomere
-Sisteme adezive ale compozitelor :Lacuri izolatorii
-Pentru obturația de bază curativă: Materiale cu continut de hidroxid de calciu :auto/fotopolimerizabile
-Cimenturi de zinc-eugenol: Paste curative cu fluor:Gel Elmex / Ciment zinc fosfat cu fluor
-Paste medicamentoase combinate cu remedii curative: gata preparate/preparate in farmacii la comanda.
Pentru obturația de durată:
- Cementuri minerale pe baza de acid fosforic:fosfat de zinc,silicate,silicofosfate
- Cementuri polimerice pe baza de acid poliacrilic /alt acid organic
- Cementuri ionomere de sticla
- Glasionomeri de cimentare (de fixare)
- Glasionomeri de restaurare
-Lineri sau obturatii de baza
- Cementuri rasini:acrilice,diacrilice
- Compozite:auto,termo,fotopolimerizabile
57.Proprietatile fizico-chimice ale compozitelor autopolimerizabile.

* formarea microporilor în timpul amestecării materialului
* se micsoreaza in volum
* timp redus de manipulare
* aderenta buna la peretii cavitatii
* este plastic
* relativ inofensiv pentru pulpa dintelui
* instabil fata de lichid bucal
*nu este suficient rezistent
*difera de tesuturile dintelui prin culoare
58.Proprietatile fizico-chimice ale compozitelor fotopolimerizabile.
• Adeziune chimica buna la tesuturile dentare dure
•Priză controlată
•Priză rapidă
* Radioopac
•Stabilitate îmbunătățită a culorii
• Biocompatibilitate buna
• Coeficient de dilatare termica cu cel al smaltului si dentinei
• Rezistenta mare la compresiune
• Rezistenta redusa la abraziune
• Duritate
• Chimic mai rezistente
• Plasticitate
•Nu aderă de instrumente. Se manipulează și se modelează ușor
•Rezistență crescută la șlefuire
59/60. Tehnica preparării cavităților în aplicarea materialelor compozite auto/fotopolimerizabile. Etapele
fundamentale în prepararea cavităților sunt:
• Deschiderea cavităţii carioase.
• Extensia preventivă a cavităţii carioase.
• Necrectomia (excizia [exereza] smalţului şi dentinei alterate [patologic modificate]).
• Formarea [modelarea] cavităţii; atribuirea acesteia unei forme, ce facilitează o adeziune mai bună a materialului de
obturaţie.
• Bizotarea [netezirea] marginilor de smalţ ale cavităţii carioase.
Principile de baza ale lui Black sunt:

1. Marginile cavității formate trebuie sa fie netede, drepte, fară zimții. Marginile de smalt subminate, fară dentină
subiacentă, trebuie să fie înlaturată, pentru a preveni fracturarea lor.
2. îndepartarea minuțioasă și completă a dentinei carioase.
3. Extinderea profilactică a limitelor cavitații carioase pînă la a.n"zone imune" (nereceptive) cu scopul prevederii
cariei recidivante.
4. Crearea unei cavitați în formă de casetă(cutie) este optimă pentru o retenție stabilă maximă a obturației și dintelui
aparută în cadrul masticației
• Pereții și fundul trebuie să formeze unghi drept de 90.
• Peretele cavitații trebuie să vină verticali si plan .
• Trecerea unui perete în altul trebuie sa fie sub un unghi(reprezinta o exceptie doar cavitatea de clasa V-a
• Cavitatea formată poate avea o configurație din cele mai variate triunghiulară, dreptunghiulară, halteriformă,
cruciformă,etc.
• Fundul cavităţii este făcut, de regulă, drept şi plan; servesc drept excepţie cavităţile carioase profunde. • Pereţii
trebuie să fie verticalizaţi.
• Formarea trecerii de la fundul cavităţii către peretele lateral, cu colţuri bine exprimate = 90°.
• Formarea trecerii a unui perete în altul sub unghi. Fac excepţie cavităţile de clasa V-a.
• Marginile smalţului trebuie să fie drepte şi netede.
•Unghiurile de întîlnire între pereți bine precizate
•Peretele parapulpar-plan
•Pereții V și O ușor înclinați axial.
61. Ce rol are obturatia izolanta la obturarea cu amalgam. Regulile de

aplicare a obturatiilor izolante.
Obturatia izolatorie se aplica cu scopul de a :
-a izola dentina si pupla de la substantele toxice , continute in amalgam
-a crea o bariera in calea termo- si acrioconductibilitatii
-a creste adezivitatea materialelor de obturare putin adezive
- a crea puncte de retentive suplimentare pe fundul si peretii cavitatii.
Obturatia izolatorie trebuie sa acopere fundul si peretii cavitatii pina la konctiunea smalt-dentina printr=un strat fin ,
sa nu modifice configuratia , sa nu depaseasca limitele cavitatii preparate , nu trebuie sa existe bombari si gropite.
La obturarea cu amalgam se aplica o obturatie izolatorie din ciment fosfat de zinc, ceva mai groasa (pina a 1-1,5
mm) pina la jonctiunea smalt-dentina.
62.Particularitatile obturarii cavitatilor carioase cu amalgam.
Dupa ce a fost preparat adecvat in amalgamator, amalgamul urmeaza a fi transferat in cavitatea carioasa.
Amalgamul se introduce in cav carioasa in portii mici cu ajutorul unui instrument special numit port-amalgam.
Deoarece amalgamul se caracterizeaza printr-o adeziune mecanica slaba, el este asezat pe o obturatie izolatorie care
inca nu s-a intarit pina la capat. La condensarea amalgamului pe suprafata obturatiei se elimina o cantitate excesiva
de mercur , care trebuie indepartata, doar dupa inlaturarea acesteia se va introduce o portie noua de amalgam.
Treptat intraga cavitate este umpluta cu amalgam , cu un mic surplus de amalgam. Modelare obturatiei este realizata
atit timp cit amalgamul ramine maleabil. La aceasta etapa in caz de necessitate sunt create pe suprafata obturatiei
fisuri cuspizi sau creste. Stratul superior care contine o cantitate sporita de mercur este indepartat cu o spatula,
netezitoare sau excavator. Apoi suprafata obturatiei este netezita cu un fuloar si cu buleta de vata (*planarea
obturatiei). Obturatia modelata correct devina mata.
63. Particularitatile obturarii cavitatilor carioase cu cimenturi .
Materialul se introduce intr-o singura portie. Este preferabil sa fie utilizat fuloarul si netezitoarele din plastic.
Timpul de lucru constituie in mediu circa 2 minute. Polimerizarea obturatiei trebuie sa decurga in conditiile de lipsa
totala a umezelii (fluidului bucal ) , si preferabil sub presiune(ceea ce garanteaza reducerea porozitatii). Intarirea
initiala a materialului se instaleaza peste 3-4 minute. Prelucrarea primara si modelarea obturatiei sunt effectuate cu
un excavator ascutit(sau cu un bisturiu) prin retezarea surplusului de material. Nu se recomanda prelucrarea cu freze
a unei obturatii din ciment primele 24h dupa aplicarea, deoarece supraincalzirea si vibrarea materialului afecteaza
fixarea obturatiei. Este necesar de a izola obturatia de contactul cu flluidul bucal pe 24h. Pentru aceasta obturatia
este acoperita cu lacuri izolatorii speciale sau cu bon-agentii compozitelor.
64. Cementuri ionomere. Indicatii de aplicare.
Cimenturi ionomere de sticla au fost elaborate in 1971 de Wilson , obiectivul fiind aducerea in practica a unui
material de obturatie adeziv si fizionomic, acceptabil pentru refacerea leziunilor coronare ale dintilor frontali.
Cimentul ionomer de sticla constau din 2 componente – o pulbere de sticla fluoroaluminosilicatica si fluid – o
solutie apoasa a acidului poliacrilic sau polimaleinic.
Indicatiile:
-Obturare cav carioase de clasa 3 si 5 a dintilor permanenti, incusiv extinse pe dentina radacinii.
-obturarea cav tuturor claselor carioase a dintilor de lapte si sigilarea profilactica a fisurilor dintilor permanenti
-obturarea leziunilor tesuturilor dure dentare cu localizare cervicala de origine necarioasa
-obturarea cavitatilor in carii radiculare
-obturarea temporara aminata(pe 1-2 ani) a dintilor permanenti
-sigilarea fisurilor
-tratamentul cariilor dentare cu utilizarea tehnicii Art si prin tunelizare
-fixarea fatetelor,constuctiilor protetice aparatelor ortodontice
-fixarea intraradiculara a incrustatiilor
65. Lacurile si linerele.
Lacurile dentare sau varnish-urile sunt solutii incolore sau galbui de rasini natural sau sintetice dizolvate in solvent
organici. Unele lacuri contin agenti terapeutici. Dupa aplicarea unui lac pe plaga dentinara prin evaporarea
solventului ramine o pelicula protectoare poroasa de rasina groasa de obicei de 5-10 nm.
Indicatii:
-sigilarea canaliculelor dentinare inaintea obturatiilor cu amalgam
-protectia chimica a plagii dentinare fata de bazele de ciment fosfat sau material de obturatie coronara(ciment
silicat)
-protectia bonturilor dentare la dinti vitali
-protectia temporara a uzurii masticatorii la obturatiile coronare
-reducerea hipersensibilitatii debtinare dupa obturatiile coronare recente
-protectia obturatiilor din cis conventionale impotriva hidratarii primele 23-48h dupa prize
Contraindicatii:
-sub coafajele indirecte
-sub lineri sai bazele cu effect therapeutic pulpodentinat
-sub obturatiile din rasini acrilice sau composite.
Avantajele :
-reduc.dar nu impiedicapenetrarea acidului cimentului dosfat de zinc in plaga dentinara, insa mai multe straturi
asigura o protective mai buna
-incetiesc patrunderea in canalicule dentinare a prdusilor de coroziune ai amalgamului de argint
-rezistente in mediul salivar. Fiind insolubile in apa
Dezavantaje :
-aderenta de natura fizica si nu chimica ca tes dentare dure
-rezistenta mecanica slaba la solicitarile masticatorii
-izolare termica necorespunzatoare
-indepartarea rapida in urma actului de masticatie
Linerii s-au folosit suspensii de hidroxid de calciu in apa sau un solvent organic a caror viscozitate ptea fi crescuta
prin adaos de metil sau etilceluloza. In present in practica stomatologica exista 3 feluti de lineri contitiuti din :
=hidroxid de calciu
-ciment cu ionomeri de sticla
-eugenat de zinc
Linerii se aplica sub forma unei pelicule foarte fine cu grosime minimala sun 0,5 mm strict pe plaga dentinara.
Avantaje :
-protectie chimica prin sigilarea canaliculelor dentinare ipotriva efectului irritant sau neutralizarea materialului de
obturatie coronara
-efect cariostatic la interfata plagii cu materialil de oburatie cotonara (linerii cu fluor)
-utilizarea in coafajul direct.
Dezavantaje :
-solubilitatea si dezintegrarea in lichide bucale
-lipsa unei rezistente mecanice semnificative=izolarea termica necorespunzatoare
66. Ce reprezinta stratul uleios sau estompat.
Stratul uleios sau estompat este alcatuit din bacterii, compozitele lichidului bucal si strujitura de dentina care
acopera peretii si planseul cavitatii preparate si impiedica aderenta obturatiei si actiunea medicamentelor.
67.Metodele si remediile de gravaj ale tesuturilor dentare dure.
Sisteme adezive de gen. a 4 prevad tehnica de aplicare in trei etape:
1) Gravajul. La inceput se efectueaza gravajul totl al suprafetii smaltului si dentine. Pe smalt este aplicat gelul
gravant (acid ortofosforic) SAU LICHIDUL GRAVANT (ACID MALEIC). Expunerea recomandata a
compozitiei gravante : pe smalt-nu mai putin de 15 secunde, pe dentina –nu mai mult de 15 seunde. Dupa
gravare cav este clatita cu apa si usor uscata cu aer. Ca urmare a efectuarii acestei etape smaltul devine
microruguros “smear layer” –ul de pe suprafata dentinei se dizolva si este complet indepartat, dentina
superficiala este demineralizata, tuburile dentinare sunt dezobturate si sunt denudate fibrele de collagen.
2) Aplicare primerului
3) Aplicarea adezivului
Sisteme adezive de gen a 5 reprezinta preparate ligande monocomponente, in care primerul si agentul bonding
sint reunite intr=o singura etapa.
1 ) Gravajul. La inceput se efectueaza gravajul totl al suprafetii smaltului si dentine. Pe smalt este aplicat gelul
gravant (acid ortofosforic) SAU LICHIDUL GRAVANT (ACID MALEIC). Expunerea recomandata a
compozitiei gravante : pe smalt-nu mai putin de 15 secunde, pe dentina –nu mai mult de 15 seunde. Dupa
gravare cav este clatita cu apa si usor uscata cu aer. Ca urmare a efectuarii acestei etape smaltul devine
microruguros “smear layer” –ul de pe suprafata dentinei se dizolva si este complet indepartat, dentina
superficiala este demineralizata, tuburile dentinare sunt dezobturate si sunt denudate fibrele de collagen.
2) Aplicarea unui adeziv monocomponent.
Sisteme adezive de generatia a 6 reprezinta in sine niste preparate ligande autogravante monopas bicomponente.
68.Zona hibrida . Definitie .

Hibridizarea placii dentinare a smaltului sau cimentului este definite ca un process care creaza la nvel olecular
in tesutul respective un hybrid, adica o zona cu proprietati fizico-chimice complet diferite de structura locala
originara, a urmare a dimineralizarii sale partiale si imregnarii fibrelor de collagen eliberate din masa de tesut
dur cu polimeri din rasini adezive.
Aceasta este caracterizta prin : -generare rapida
-grosime redusa
=structura neomogena
-insolubilitate in mediul bucal
-mare rezistenta la enzimele proteolitice
-facilitarea obturatiilor coronare adezive de compozit sau amalgam
-formarea unei interfaze cintimue untre adeziv si dentina
69. Particularitatile spalarii si uscarii aviatilor carioase la aplicarea
compozitelor.
Cavitatea este irigata cu apa pentru a indeparta rumegusul dentinar si saliva, apoi este uscata cu aer
cald.Trebuie de mentinut ca aerul pompat de catre unitul stomatologic catre pusler nu trebuie sa contina ulei.
70. Instrumente pentu poleirea si slefuirea obturatiilor din compozite.
Instrumentar :
-freze diamantate cu granuatie fina
-freze din carbora cu 12-20 lame
-pietre montate albe flacara si rotunde
-bisturie
-benzi de finisat si discuri Soft-Flex
-hirtie de articulatie
-discuri fine de hirtie
-polipant alb sub forma de cupa
Degrosarea sau coturarea se efectueaza cel mai bine si mai usor cu freze diamantate cu granulatie fina sau freze
carbid la viteza medie. Excesul de la nivelul pragului sau ambrazurilor se vor ondeparta cu un bisturiu. Benzile
din plastic se vor folosi prntru finisarea suprafetelor proximale, Aceste sunt placate cu dioxid de carbon. Dupa
terminarea finisarii este benefica plicarea unui sealant cu viscozitate redusa peste suprafata ocluzala.
71. Restaurari dentare. Indicatii si contraindicatii in restaurarile dentare.
Materiale si intrsumente utulizate in restaurarile dentare.
72.Discromii dentare. Cauzele. Discromii intrinseci. Discromii intrinseci.
Tratamentul discromiilor dentare.
Discromiile dentare
Definiţie
Discromiile dentare reprezintă o entitate clinică bine definită, cu frecvenţă crescută, produsă de o
multitudine de factori atât locali, cât şi sistemici, având ca rezultat efecte estetice neplăcute asupra dinţilor şi
surâsului.
Etiologia discromiilor dentare extrinseci
1. Factorii predispozanţi:
- defecte ale smalţului, fisurile şi defectele microscopice de pe suprafaţa smalţului sunt susceptibile
la acumularea coloraţiilor produse de alimente, băuturi, nicotină şi alţi agenţi locali
- disfuncţia salivară, saliva joacă un rol important în îndepărtarea detritusului alimentar şi a plăcii
bacteriene de la nivelul suprafeţelor externe şi interproximale ale dinţilor, o reducere a fluxului salivar contribuie la
apariţia discoloraţiilor extrinseci.
2. Factori favorizanţi
- Placă bacteriană, tartru şi particule alimentare Þ coloraţii brune sau negre.
- Depunerea de tanin (ceai, cafea) Þ coloraţii brune (V,O)
- Nicotina Þ brun închis sau negru (1/2, 1/3 colet)
Compuşii metalici prin interacţiunea dintre metale şi placa bacteriană.
Etiologia discoloraţiilor intrinseci

3. Traumatismele dinţilor temporari si permanenti, (hemoragie intrapulpară şi sulfura de fier depusă de- a lungul
canaliculelor dentinare produce o coloraţie neagră-albăstrie
4. Infecţiile gravidei (rubeola gravidei sau sarcina toxică) pot produce discoloraţii dentare, care se manifestă ca o
bandă opacă de smalţ hipoplazic la nivelul dinţilor temporari.
5. Infecţiile sistemice postnatale (infecţiile streptococice, rujeolă, varicelă,scarlatină) pot fi cauze ale hipoplaziei
smalţului. Formarea coroanei dinţilor permanenţi are loc în copilărie, înainte de vârsta de 8 ani.
6. Medicaţia tetracicline Ea difuzează prin dentină la suprafaţa smalţului, legând ionii de calciu şi incorporându-i
în hidroxiapatită sub forma unui complex de kelare calciu-tetraciclină- oxifosfat care după erupţia dinţilor, sub
influenţa luminii (radiaţiilor UV) se oxideză, îşi pierde fluorescenţa prin pierderea fosforului şi se formează un
pigment roşu. Ea interesează în acelaşi timp ambele arcade, primele zone afectate fiind feţele vestibulare ale
incisivilor. Astăzi se acceptă 3 forme de discromii: Forma moderată, la care coloraţia este de nuanţe de la galben
închis până la brun şi cenuşiu, fără localizare şi delimitare precisă în suprafaţăDiscromie produsa de minociclina
7. Intoxicaţia cu F. Forma minoră, în care smalţul apare pătat, cu zone albicioase, cretoase;Forma medie, în care
apar pete cafeniu-gălbui;Forma severă cu apariţia unor modificări în structura smalţului care apare opac, cafeniu,
friabil şi se desprinde parcelar de pe dentină.
8. Deficienţele nutriţionale şi alte tulburări În ceea ce priveşte deficienţele de nutriţie, avitaminozele C şi D

produc coloraţii anormale ale dinţilor datorită tulburărilor vasculare consecutive. Anemia hemolitică a nou
născutului, incompatibilitatea de Rh între mamă şi făt pot determina o discromie dentară, dinţii apărând de culoare
albastră, maro sau verde. Apar datorită unor episoade traumatice apărute la vârste timpurii, cu ruperea vaselor
sanguine şi extravazarea eritrocitelor în interiorul canaliculelor dentinare. Ca urmare, se impregnează
dentina intercanalară mai puţin mineralizată, care are capacitate mare de absorbţie. Discoloraţia afectează unul sau
mai mulţi dinţi frontali, dinţii sunt de regulă vitali, de nuanţă roz.
9. Tulburări genetice şi boli ereditare. Afectarea genetică a formării smalţului şi dentinei include amelogeneza
imperfectă (AI), dentinogeneza imperfectă (DI) şi displazia dentinară (DD), care predispun la apariţia coloraţiilor
intrinseci.
Etiologia discromiilor dentare

Cauzele extrinseci
· coloraţia brună:
– fumat
– placă dentară
– ceai, cafea, vin şi alte băuturi
– soluţie cu clorhexidină
· coloraţia neagră:
– fumat
– placă dentară
– ceai, cafea, vin şi alte băuturi
– bacteriile cromogene
– metale (Fe, Mn, Ag)
· coloraţia verde:
– ceai
– metale (Cu, Ni)
· coloraţia orange:
– metale (Cr)
Cauzele intrinseci – coloraţii localizate
· coloraţia albă:
– carii incipiente
– traumatisme uşoare în timpul formării smalţului
(dinteTurner)
· coloraţia galbenă:
– traumatisme moderate în timpul formării smalţului
– restaurări cu compozite, CIS, răşini acrilice
– traumatisme severe în timpul formării smalţului
– carii
– traumatisme pulpare însoţite de hemoragii
· coloraţia albastră, gri sau neagră:
– restaurări cu amalgam
– traumatisme pulpare însoţite de hemoragii
Cauzele intrinseci – coloraţii generalizate

· coloraţia albă:
– forma uşoară de fluoroză
– amelogeneza imperfectă
· coloraţia galbenă:
– forma moderată de fluoroză
– amelogeneza imperfectă
– dentinogeneza imperfectă
– displazia dentinară
– boli hemolitice
– porfiria
– terapia cu tetraciclină (expunere pe termen lung)
· coloraţia albastră, gri sau neagră:
– terapia cu tetraciclină (expunere pe termen lung)
– tratamentul cu minociclină
· coloraţia verde:
– boli cauzatoare de hiperbilirubinemie (boala hemolitică nou-născutului)
Microabrazia smalţului
Această tehnică implică utilizarea unui amestec sub formă de pastă de HCl în concentraţie redusă şi
particule de silicon carbid solubile în apă. PREMA Suprafaţa rezultată este netedă, cu aspect sticlos.
Metoda este indicată pentru:
v îndepărtarea discoloraţiilor intrinseci superficiale,
v îndepartarea discoloraţiilor prin administrarea de fluor
v Decalcificări secundare bracket-urilor ortodontice.
v Metoda poate fi folosită în asociere cu tehnica de albire a dinţilor.
Tehnica de tratament presupune:
- izolarea perfectă cu digă şi protecţia pacientului şi medicului cu ochelari de protecţie, deoarece HCl este un
produs caustic foarte agresiv. Din acelaşi motiv în jurul dintelui supus microabraziunii se aplică bicarbonat de
sodiu,care neutralizează aciditatea preparatului, pentru a evita arsurile gingivale.
- Pe dintele periat profesional, spălat şi uscat se aplică gelul cu HCl pe suprafaţa vestibulară a dintelui cu
discromie, într-un strat de 1 mm şi cu ajutorul unei cupe de cauciuc destinată acestui scop, montată la o piesă de
mână, la viteză mică se efectuează mişcări circulare timp de 60 sec. Apoi se spală faţa vestibulară a dintelui cu jet
de apă cu aspiraţie.
- Se examinează culoarea dintelui, dacă aceasta nu e corespunzătoare, operaţiunea se poate repeta de maximum
10 ori, ceea ce duce la îndepărtarea unui strat mai mic de 0,1 mm de smalţ, iar petele superficiale dispar.
- Smalţul astfel tratat, după spălare şi lustruire, va beneficia de o metodă locală de fluorizare.
73. Metodele de fatetare.
Clasificarea Fatetelor :
Dupa scop: corectarea culorii, formei, combinate
Dupa materialul de confectionare : acrilice, ceramic, composite
Dupa metoda de confectionare : standard (garnitura), individuale, directe , indirecte ,combinate
Dupa prepararea dintelui : cu si fara preparare
Dupa marime : totale . partiale(semifatete)
Dupa durata utilizarii : provizorii si permanente.
Ultimul timp in clinica tot mai des se utilizeaza tehnologia restaurativa – metoda directa de restaurare a veneerilor,
acestea din urma sunt mult mai accesibile si commode pentru stomatologi , din considerente economice si tehnice –
este emisa veriga laboratorului de tehnica dentara.
Metoda directa prevede modelarea veneerului din compozit fotopolimerizabil si polimerizarea lui pe suprafata
dintelui direct in cavitatea bucala.
74. Metode si material de albire a dintilor.
Cele mai utilizate substanţe pentru albirea dentară sunt: peroxidul de hidrogen, peroxidul de carbamidă, perboratul
de sodiu.
Indiferent de tehnica de albire a dinţilor sau de substanţa de albire folosită, mecanismul de acţiune este
acelaşi, fiind reprezentat de o reacţie de oxido-reducere, cunoscută şi sub denumirea de reacţ ie redox. În urma
acestei reacţii se eliberează ioni de oxigen.
Pentru albirea (decolorarea) dinţilor devitali se aplică agentul de albire atât pe suprafaţa smalţului dintelui de tratat
(albire externă) cât şi în camera pulpară (albire internă).
În cazul tehnicii de albire externă a dinţilor devitali, agentul de albire are proprietatea de a penetra prismele de
smalţ, ajungând la nivelul dentinei unde alterează moleculele organice colorate, transformându-le în molecule
incolore.
În cazul tehnicii de albire intern ă a dinţilor devitali, agentul de albire pătrunde în canaliculele dentinare şi
degradează moleculele organice colorate.
Cu cât concentraţia substanţelor de albire este mai mare, cu atât rata descompunerii în ioni de oxigen este mai
mare şi timpul de acţiune este mai scurt. De aceea am ales pentru cazul clinic prezentat un produs pe bază de
peroxid de hidrogen 38% (Opalescence XtraBoost, Ultradent) . Tehnica de albire folosită este „paint-on”, adică
aplicarea individuală, pe fiecare dinte, a gelului de albit.
75.Hipoplazia, hiperplazia si fluoroza. Etiologie.

Hipoplazie- constituie o anomalie de dezvoltare care consta in subdezvoltarea dintelui sau tesuturilor lui. Aparitia
hipoplaziei tine de tulburarile brutale in organismal copilului la baza carora rezida factorii exogeni si endogeni. Din
factorii endogeni fac parte anomaliile de primordializare a celulelor embrionului , din factorii exogeni fac parte
agentii cu influente nefavorabile asupra celulelor fatului sau organului. Unii autori raporteaza hipoplazia doar la
dereglarile metabolismului mineral, iar portiunea hipoplazica a adamntinei o determina ca o zaona de mineralizare
imperfecta. Hipoplazia apare dupa suportarea in copilarie a unor boli anumite : rahitism , infectii grave, tulburari ale
digestiei, insuficientei in functia glandelor endocrine.
Fluoroza – este u afectiune ce se explica prin intoxicatia cu fluor, aparuta in urma continutului sporit de fluor in apa
potabila. Aportul nictemeral de fluor este de 2,2 -2,5 mg. In cazurile in care concentratia de fluor in apa depaseste
1.5mg’l apare sedimentarea fluorului In dinti.
Hiperplazia – consta in producerea exagerata de smalt in cursul dezvoltarii. Sub forma de picaturi de perle de smalt
cu diamtru inttre 1 si 2- mm , localizate in zona coletului spre gingie sau in regiunea de bifurcatie a radacinii ,
smaltul hiperplazic este delimitat de smaltul normal printr-o arie de cement. Uneori perlele pot contine in interior ,
dentina si cavitati minuscue c pulpa dentara. Sunt vizibile pe radiografii. Nu determina turburari functionale insa pot
retention alimentele favorizind paradontopatii.
Hiperplazia de smalt Constă în producerea exagerată de smalț în cursul dezvoltării. Cauze -Traumatismele produse
în timpul dezvoltării organului smalțului induc hipersecreția de substanță minerală, ca mecanism de protecție. Dupa
erupția în cavitatea orală, această hipersecreție se traduce prin dinți cu o cantitate mai mare de smalț decât omologii
lor. - Anomaliile congenitale de dezvoltare ale mugurilor dentari.
76. Clasificarea hipoplaziei, fluorozei și hiperplaziei.
Hipoplaziile smalţului se împart în: locale şi sistemice
. Hipoplazia locală se referă la cazuri cu prezenţă a hipoplaziei la 1 sau la 2 dinţi. Ea rezultă din tulburări ale
metabolismului într-o zonă localizată în apropierea primordiilor dinţilor constanţi; de exemplu, poate fi vorba despre
un proces inflamator în regiunea apexului rădăinii dintelui de lapte.
Hipolazia sistemică. După manifestările ei clinice, care deseori corespund gravităţii procesului, hipoplazia se
împarte în trei forme: — modificări în culoarea adamantinei; — subdezvoltarea adamantinei care include formele:
maculată, ondulată, punctiformă, fisurată, scalarată; — lipsa smaltului (E.V. Borovschii, 1990).
Hiperplazia nu are clasificare, dar putem spune.. Forme particulare de dinți hiperplazici Dinții Hutchinson –
incisivii centrali sunt în formă rotundă, de butoiaș; acesta reprezintă un semn patognomonic al sifilisului. Dinții
Turner – apar în urma traumatizării foliculilor dentari în perioada de dezvoltare. Dinții prezintă pete albe sau galben-
brune bine delimitate și smalț în cantitate redusă. Fluoroza este o afecţiune endemică ca consecinţă a acţiunii toxice
a fluorului în timpul formării şi mineralizării smalţului şi dentinei. Clasificarea după B.K.Патрикеев(1956) în
funcţie de gravitatea procesului se disting următoarele forme: 1. haşurate; 2. maculată; 3. granular– cretoasă; 4.
erozivă; 5. distructivă.
OMS (1997) (Organizatia Mondiala a Sanatatii) recomanda urmatoarele coduri si criterii de calsificare a fluorozei:
1. Norma. Suprafaţa smalţului este netedă, strălucitoare, crem- albă palidă.
2. Chestionabillă. Dereglări uşoare ale semitransparenţei smalţuluinormal, care se manifestă prin câteva macule
albicioase.
3. Foarte uşoare. Macule mici netransparente, situate iregular pesuprafaţa dintelui şi care ocupă mai puţin de 25%
din suprafaţadentară.
4. Uşoară. Sectoarele cu macule albe sunt mai mari şi ocupă până la50% din suprafaţa dintelui.
5. Moderată. Suprafeţele dentare sunt abraziate, frecvent sunt depistatemacule cafenii cu o formă iregulată.
6. Severă. Sunt afectate toate suprafeţele smalţului, pot fi dereglări ale formei dentare, iar esenţială este prezenţa
defectelor unitare sau care se contopesc. Frecvent sunt depistate macule cafenii.
7. Exclus (de exemplu dinte acoperit cu coroană).
8. Nu se înregistrează.
In fuctie de gravitate : hasurata, maculate, granular-cretoasa, eroziva si destructive.
77. Tabloul clinic al hipoplaziei, fluorozei și hiperplaziei.
Hipo si Hiperplazia : Modificările smalţului pot fi: superficiale, profunde, solitare sau multiple şi de diferite
dimensiuni. Pot fi linii şi fisuri, brazde în jurul coroanei, dispuse la diferit nivel, ele sunt paralele marginii incizale
sau ocluzale Forma maculată sau cretoasă uneori prezintă ten albicios sau gălbui, se caracterizează prin faptul că
pacienţii nu expun senzaţii neplăcute. Maculele sunt localizate pe suprafeţele vestibulare, sunt două, netede,
lucioase, la coloraţia vitală nu se colorează, nu se măresc în dimensiuni.
Pentru fluoroză sunt caracteristice: macule cretoase, macule de culoare galbendeschisă, care uneori conferăun aspect
„tigrat” smalţului; macule de culoare galben- închisă sau brune. În unele cazuri pot apărea defecte punctiforme. În
dependenţă de forma şi gradul afectării se modifică caracterul maculelor: de la macule mici, albicioase aproape
invizibile – până la macule întunecate, eroziuni pe toate suprafeţele dinţilor, care duc la distrucţii ale ţesuturilor dure
şi formei coroanei dentare. Gradul de afectare este condiţionat de cantitatea de fluor în apa potabilă.
78. Diagnosticul hipoplaziei fluorozei si hipoplaziei.
79. Diagnosticul diferential al fluorozei , hipoplaizei si hiperplaziei.
80. Tratamentul hipoplaziei, fluorozei și hiperplaziei ,
, Hipoplazii: Tratamentul se efectuează individual, în funcţie de forma clinică a afecţiunii şi de vârsta pacientului. Se
utilizează terapia remineralizantă, măsuri de restaurare sau înălbire Ю.А. Фёдоров, В.А. Дорожина, 1997). Autori
citaţi au propus o schemă de tratament a afecţiunilor necarioase care constă în efectuarea terapiei reminalizante
complexe (locale şi generale) în cazul afecţiunilor în formă de maculă, iar în cazul defectelor de ţesut terapia
emineralizantă este precedată de tratamentul restaurativ al dinţilor.
Terapia remineralizantă generală prevede administrarea: 1. Glicerofosfat de calciu câte 1,5 g/zi (la cei cu vârste de
la 14-16 ani) timp de o lună. 2. „Clamin“ câte o pastilă în zi cu 15 min. preprandial ( de la 10 ani ), timp de o lună.
3. Complexele polivitaminice reprezentate de „Complivit“ sau „Qadevit“, câte 2 drajeuri în zi de la 10 ani), timp de
o lună.
Terapia remineralizantă locală 1. Antrenarea pacienţilor în igienizarea corectă a cavităţii bucale. 2. Utilizarea
pastelor de dinţi cu conţinut de fosfaţi . 3. Electroforeză cu soluţie de glicerolfosfat de calciu de 2,5 % (pacienţilor
după 10 ani), Алешина Н.Ф., Кондратенко А.А., 2005).
Tratament reconstructiv n cazul defectului de smalţ, se efectuează o cură generală de remineralizare după care
esuturile dentare se restabilesc cu ajutorul materialelor de plombare sau prin metoda ortopedică ce prevede
acoperirea cu coroane de inveliş. De menţionat că metoda ortopedică este destul de agresivă fiind indicată în
tratamentul de restabilire coronară a dinţilor hipoplazici în: — Stadii avansate, cu distrucţii coronare masive; — În
cazul aplicării punţilor dentare în scopul restabilirii breşelor arcadelor dentare.
Tratamentul reconstructiv terapeutic include: Obturaţia — înlocuirea ţesuturilor dentare afectate până la 1/3 din
suprafaţa coronară cu materiale pentru restaurarea, prin tehnica unui strat timp de 20–30 minute. Restaurarea —
înlocuirea ţesuturilor dentare afectate prin tehnica din 2–3 straturi cu material compozit, la un loc de muncă adaptat
pentru tehnica adezivă timp de 60 minute. Din categoria de restaurări fac parte defectele ce în trecut se tratau ca
restaurări indirecte (în laborator): venire, coroane, punţi. Restaurare estetică — restabilirea ţesuturilor dentare
afectate în parametrii estetici ai dintelui şi arcadei dentare, cu compozit, prin tehnica de mai multe straturi fără limita
timpului, la loc de lucru adaptat pentru tehnica adezivă (Burlacu V., Radlinschii S.V., Radlinscaia V.N., 2006).
Fluoroza - reducerea dozelor excesive de F - majorarea rezistenței organismului - indicarea tratamentului
medicamentos cu conținut de Ca,P, vit.C,D,microelemente
- inlăturarea defectului cosmetic(în formele hașurată,maculată,granular - cretoasă decolorarea cu acizi organici
urmată de terapia de remineralizare,iar in formele erozivă și distructivă restaurari estetice cu materiale
compozite,sau tratament ortopedic).
80. Tratamentul hipoplaziei, fluorozei și hiperplaziei:

Hipoplazii: Tratamentul se efectuează individual, în funcţie de forma clinică a afecţiunii şi
de vârsta pacientului. Se utilizează terapia remineralizantă, măsuri de restaurare sau înălbire
(Ю.А. Фёдоров, В.А. Дорожина, 1997). Autori citaţi au propus o schemă de tratament a
afecţiunilor necarioase care constă în efectuarea terapiei reminalizante complexe (locale şi
generale) în cazul afecţiunilor în formă de maculă, iar în cazul defectelor de ţesut terapia
remineralizantă este precedată de tratamentul restaurativ al dinţilor.
Terapia remineralizantă generală prevede administrarea:
1. Glicerofosfat de calciu câte 1,5 g/zi (la cei cu vârste de la 14-16 ani) timp de o lună.
2. „Clamin“ câte o pastilă în zi cu 15 min. preprandial ( de la 10 ani ), timp de o lună.
3. Complexele polivitaminice reprezentate de „Complivit“ sau „Qadevit“, câte 2 drajeuri în zi
(de la 10 ani), timp de o lună.
Terapia remineralizantă locală
1. Antrenarea pacienţilor în igienizarea corectă a cavităţii bucale.
2. Utilizarea pastelor de dinţi cu conţinut de fosfaţi .
3. Electroforeză cu soluţie de glicerolfosfat de calciu de 2,5 % (pacienţilor după 10 ani),
(Алешина Н.Ф., Кондратенко А.А., 2005).
Tratament reconstructiv
În cazul defectului de smalţ, se efectuează o cură generală de remineralizare după care
ţesuturile dentare se restabilesc cu ajutorul materialelor de plombare sau prin metoda
ortopedică ce prevede acoperirea cu coroane de inveliş.
De menţionat că metoda ortopedică este destul de agresivă fiind indicată în tratamentul de
restabilire coronară a dinţilor hipoplazici în:
— Stadii avansate, cu distrucţii coronare masive;
— În cazul aplicării punţilor dentare în scopul restabilirii breşelor arcadelor dentare.
Tratamentul reconstructiv terapeutic include:
Obturaţia — înlocuirea ţesuturilor dentare afectate până la 1/3 din suprafaţa coronară cu
materiale pentru restaurarea, prin tehnica unui strat timp de 20–30 minute.
Restaurarea — înlocuirea ţesuturilor dentare afectate prin tehnica din 2–3 straturi cu material
compozit, la un loc de muncă adaptat pentru tehnica adezivă timp de 60 minute. Din
categoria de restaurări fac parte defectele ce în trecut se tratau ca restaurări indirecte (în
laborator): venire, coroane, punţi.
Restaurare estetică — restabilirea ţesuturilor dentare afectate în parametrii estetici ai dintelui
şi arcadei dentare, cu compozit, prin tehnica de mai multe straturi fără limita timpului, la loc
de lucru adaptat pentru tehnica adezivă (Burlacu V., Radlinschii S.V., Radlinscaia V.N.,
Fluoroza:este o afectiune ce se explica prin intoxicatia cu fluor,aparuta de pe

urma continutului de fluor in apa potabila in exces afectind structura dentara.
Tratament: Terapia fluorozei depinde de etapa procsului patologic.In fluoroza ce
comporta doar modificari in culoarea smaltului se obtine un effect pozitiv prin
tratament local ce prevede procedee de decolorare cu remineralizare
ulterioara.Decolorarea se face cu solutii de acizi minerali.Dupa izolarea dintelui de
saliva se face disecarea lui si se trataeaza cu sol de acid clorhidric sau foofric de
20-30% timp de 2-3 min pin la decolorarea smaltului.poi suprafata dinteui se spala
cu apa si se face disecarea ei.Apoi pe dinti se face o aplicatie cu solutie de 10%
calciu gluconat pentru 15-20 min .La vizita urmatoare procedura se repeta.Cursul
terapeutic dureaza 10-15 vizite.Pe parcursul tratametului se recomanda per oral
calciu gluconat,glicerofosfate.
In formele eroziva si distructiva insotite de tulburarea integritatii smaltului
decolorararea nu aduce efectul dorit,aici se aplica pe larg metodele de reparatie a
formei si culorii coronare,In acest scop se folosesc materiale compozte ,pe linga
aceasta se vor folosi si metode ortopedice de trataement.
81. Profilaxia hipoplaziei, fluorozei și hiperplaziei.
Hipoplazia: Profilaxia hipoplaziei de sistem constituie dezvltarea armonioasa a copilului in primel zile de viata.
Administrarea cu precautie tetraciclinei ,care are efect direct asupra structurii dentare la copii.
Fluoroza:Profilaxia fluorozei se va face pretutineni unde se inregistreaza continut sporit de fluor in sursele de
alimentare cu apa.Masurile profilactice se impart in colective si individuale.
Colective ,diminuarea cantitatii de fluor in apa potabila poate fi realizata prin schibarea sursei de apa sau reducerea
cntinutului de fluor prin amestecarea apelor din diferite surse.Individuale ,se intreprind din momentul nasterii
copilului,In primul rind se va eita aalimentarea artificiala si alimentarea suplimentara precoce.Vom evita folosirea
apei in cantitati mari ,ea fiind substituita cu sucuri sau lapte,deasemena vom exclude sau limita produsele cu
continut sporit de fluor.
82. Răspîndirea fluorozei în Republica Moldova.
Concentratia de fluor in sursele de apa potabila in unele localitati din Republia Moldova este sporita ,depasind
limita admisibila: Camenca 2,6-8,5%,Glodeni 2,0-8,16%,Falesti 3,2-8,7%,Ungheni 5,7%,Pirlita 9,0-14%.
83. Amelogeneza imperfectă
Reprezintă o tulburare în dezvoltarea adamantinei cu manifestărivariate ce depind
de severitatea patologiei. După gravitatea procesului sunt descrise 4 forme de
manifestări clinice:
Prima formă – dinţii erup în termeni cuveniţi, dar uneori sunt puţin mai mici decât în
normă. Din cauza micşorării laţimii coroanelor,între dinţi apar treme. Smalţul este
neted, lucios, dar are o culoare galbenă sau cafenie. Pe diferiţi dinţi pot fi diferite nuanţe
de c u l o r i
. F o r m a a d o u a – dinţii erup în termen, dar coroanele sunt mai voluminoase la
colet sau o mărime egală. În primul caz dinţii au o formă conusoidală, în cazul doi pot
avea o forma cilindrică. Dinţii pot avea o culoare galbenă, galbenă – c a f e n i e .
F o r m a a t r e i a – dinţii erup în termeni normali, au o formă,mărime şi culoare
normală, dar pe suprafaţa albă a smalţului persistă fisuri cu orientare haotică. Spre
deosebire de hipoplazie, fisurile pe suprafaţa dintelui nu sunt orientate orizontal, dar mai
frecvent vertical. Sunt lezaţi toţi dinţii – are loc erodarea smalţului cu degajarea dentinei
F o r m a a p a t r a – coroanele dinţilor au formă şi dimensiuni normale, dar la
erupţie se observă că adamantina este cretoasă, fără luciu, uşor se detaşează de la
dentină cu degajarea dentinei. Dentina la început are o culoare gălbuie, apoi devine
cafenie
Tratamentul:
pentru a păstra adamantina recurgem la terapia remineralizantă, albire, restaurări
dentare.
84. Dentinogeneza imperfectă.
Este o leziune ereditară cu tulburări în formarea numai a dentinei. În unele cazuri,
pacienţii pot cauza dureri de la rece şi fierbinte. Dar mai frecvent se adresează
în legătură cu afecţiunile parodontale (gingivite, parodontite),mobilitatea dinţilor fără
pungi parodontale. Căderea timpurie a dinţilor. Radiologic dinţii au rădăcini
scurte,rudimentare cu nişte apexuri ascuţite, canalele nu se proiecteză, camera pulpară
nu coincide cu forma normală.Coroana dinților având o forma,dimensiune și culoare
normală. În ţesuturile periapicale – manifestări de tipul chisturilor cu contururi clare.
85. Osteogeneza imperfectă.
Osteogenesis imperfecta sau boala oaselor fragile este una dintre cele mai frecvente
displazii scheletice. Este o boala generalizata a tesutului conjunctiv care se poate
manifesta prin unul sau mai multe dintre urmatoarele elemente: sclere albastre, fata
triunghiulara, macrocefalie, surditate, dentitie defectiva, torace in butoi, scolioza,
deformari ale membrelor, fracturi, laxitate articulara si retard al cresterii. Caracteristicele
aditionale precum constipatia si transpiratiile excesive pot aparea de asemenea.
In osteogenezis imperfecta modificarile patologice sunt observate in toate tesuturile in
care tipul 1 de colagen este un component important, cum este osul, ligementele,
dentina si sclerele. Defectul principal este cantitativ sau calitativ al colagenului tip 1.
Mutatiile in genele care codeaza colagenul tip 1 afecteaza una sau doua gene,
numarind peste 80% dintre cazurile de osteogenesis imperfecta.
Morbiditatea si mortalitatea asociate cu osteogenesis imperfecta variaza larg in functie
de genotip. Variabilitatea depinde si de mutatiile suferite. Corpul prezinta virtual multiple
fracturi in toate oasele. Forma perinatala este fatala la citeva ore dupa nastere, desi unii
bebelusi supravietuiesc citeva luni. Osteogenesis imperfecta are si o forma usoara, in
care adultii care nu au suferit inca nici o fractura se adreseaza medicului datorita
fracturilor altor membri ai familiei. Intre cele doua forme de boala exista un
continuu de
severitate.
Pina recent corectarea chirurgicala a deformarilor, fizioterapia si sustinerea ortotica
erau principalele optiuni terapeutice pentru osteogenesis imperfecta. Odata cu
intelegerea mai profunda a mecanismelor moleculare ale bolii, a cistigat popularitate si
tratamentul medical pentru cresterea masei osoase si a duritatii osului. Se
folosesc bifosfonatii, pamidronatul, care inhiba resorbtia de os mediata de osteoclaste
prin legarea de hidroxiapatita. Imbunatateste semnificativ evolutia bolii tip III, IV prin
scaderea frecventei fracturilor, cresterea densitatii osoase, scaderea durerii osoase si
cresterea inaltimii. Se administreaza hormon de crestere pentru stimularea functiei
osteoclastelor, hormon paratiroid recombinat uman, transplant de maduva.
86. Sindromul Stainton-Capdepont.
Este o leziune ereditară. Sunt afectaţi dinţii temporari şi permanenţi, dar mai sever sunt
afectaţi cei temporari.
Dinţii au dimensiuni şi formă normală, dar la erupţie dinţii deja sunt lipsiţi de
adamantină, au o culoare galben- brună. Apoi treptat ei se distrug de
abraziune. Smalţul are margini ascuţite,dentina este lucioasă, poleită, prin ea adesea se
prevedecavitatea dentară umplută cu dentină.
Durerile sunt absente. Electroodontometria pulpei în majoritatea
cazurilor este zero, sau în unii dinţi se mai determină o reacţie uşoară a ei.Dinţii se
erodează complet, apar gingivite. Rădăcinile dinţilor potfi foarte subţiri, scurte cu canale
obliterate. În ţesuturile periapicale se observă focare de rarifiere a osului, pot fi
depistate chisturi, fistule,conținutul de apă în dinți este sporit iar al materiilor minerale
redus.
Tratamentul este foarte dificil,eficiente fiind mai ales metodele ortopedice
87. Boala oaselor de marmură sau osteopetroza.
Este o patologie rară cu osteoscleroza difuză în majoritatea oaselor scheletului. Se
deosebesc două forme: benignă şi malignă.
În forma benignă se observă scleroza oaselor maxilarelor şi dereglări în dezvoltarea
dinţilor( erupţie întârziată, modificări de structură). Dinţii au rădăcini rudimentare,
obliteraţia cavităţii dentare. Dinţii treptat se distrug.Sinusurile frecvent sclerozate.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: hipoparatiroidismul, boli
myeloproliferative, boala Paget, pseudohiperparatiroidismul, metastaze osteoblastice,
leucemia.
88. Traumatismul dentar.Cauzele. Clasificarea traumatismului
acut.
Distingem traume acute:contuzia, luxatia, fractura.
Contuzia dintelui- In timpul primelor ore apare o senzatie de durere ce se accentueaza
in timpul muscarilor. In urma contuziei uneori se poate rupe facscicolul vascular, care
provoaca o hemoragie in pulpa dintelui.
Luxatia dintelui- deplasarea dintelui in alveola.
Fractura dintelui poate interesa o parte coronara sau intregime, la fel si a radacinii.
Contuzia- o stare aparută în urma loviturii puternice de niște obiecte tari cu afectarea
paradonțiului,mobilitate, dar fară deplasarea dintelui.
Caracteristica contuziei:
1.Inclavare
2 . D i n t e l e s e p r e z i n t a c u p a r a d o n țiul distrus, fracturat, mobilitate.
Fractura orizontala/oblica
F.d. de cor. 1/3 - fara deschiderea camerei pulpare
F.d. de cor. 1/2 - fara sau cu deschiderea pulpei
F.d. de cor. 2/3- cu deschiderea pulpei
F. d. de radacina 1/3
F.d. de radacina1/2
F.d. de radacina 2/3.
89. Tabloul clinic, diagnosticul și tratamentul luxației dintelui.
Leziuni traumatice
Defectele taumatice ale dintilor pot aparea in rezultatul actiunii traumelor acue si cronice
Distingem traume:
1. Acute: a) Contuzia; b) Luxatia c) Fractura
2. Cronice: a) Traumatismul cronic
Luxatia dintelui - o deplasare a dintelui in alveola in dependenta: (extruziva, laterala, intruziva)

Ectruziva: traumatism dentar caracterizat prin deteriorarea totală sau parţială a ligamentelor periodontale rezultând
slăbirea ancorării şi deplasarea axială a dintelui din alveolă.-alveola osoasă este intactă, iar deplasarea axială
generează aspectul de protruzie mai mult sau mai puţin accentuată a dintelui interesat.
Structurile afectate: pachetul vasculo-nervos pulpar este erupt; ligamentele periodontale : o parte rupe si restul
elongate; radacina dentara este expusa pe o anumita suprafata
Laterala: raumatism dento-parodontal caracterizat de deplasarea dintelui în alt ax decât cel de erupţie. este însoţită
de o fractură a peretelui alveolar vestibular sau palatinal care rareori afectează un singur dinte.- în cele mai multe
cazuri apexul dintelui interesat este forţat în peretele osos deplasat, dintele devenind imobil.
Structuri interesate: Pachetul vasculo-nervos pulpar este rupt.• Ligamentele periodontale sunt parţial sau total
rupte.•Peretele alveolar vestibular sau palatinal este fracturat.•Apexul dintelui este blocat.•Ligamentele periodontale
cervicale sunt comprimate
Intruziva: reprezintă traumatismul prin care dintele este dislocat axial în osul alveolar. Este însoţită defractura
cominutivă a osului alveolar.-de regulă este un traumatism extensiv implicând mai mulţi dinţi.
Structuri interesate:•Pachetul vasculo-nervos apical este rupt.•Ruperea ligamentelor periodontale.•Contuzia
ligamentelor periodontale.•Contuzia osului alveolar.• Plagă la nivelul marginii gingivale
Tratament: Evidenta indivituala, dieta curatatoare timp de o saptamina , in caz de inclavare- repozitionarea,
prelurarea medicamentoasa, dintele se fixeaza cu compozit-conect
Traumele acute sunt supuse prepoderent dintilor forntali superiori, drept consecinta poate aparea fractura dinteleui la
diferite niveluri
90. Tabloul clinic, diagnosticul și tratamentul contuziei dintelui.

Leziuni traumatice
Distingem traume:
Contuzia dintelui-o stare aparuta in urma loviturii puternice de niste obiecte tari cu afectarea paradontiului ,
mobilitate, dar fara deplasarea dintelui .
-în primele ore apare o senzaţie de durere ce se accentuează în timpul muşcării. În urma contuziei uneori se poate
rupe fascicolul vascular, care provoacă o hemoragie în pulpa dintelui.
Caracteristica Contuziei:
1. Inclavare
2. Dintele se prezinta cu paradontiul dinstrus , fracturat , mobilitate
Tratament: Evidenta indivituala, dieta curatatoare timp de o saptamina , in caz de inclavare- repozitionarea,
prelurarea medicamentoasa, dintele se fixeaza cu compozit-conect
Traumele acute sunt supuse prepoderent dintilor forntali superiori, drept consecinta poate aparea fractura dinteleui la
diferite niveluri
91. Tabloul clinic, diagnosticul și tratamentul fracturii dentare.

Leziuni traumatice
Distingem traume:
Fractura dintelui - poate interesa o parte a sau coroana in intregime si radacina . Traumele acute sunt supuse
prepoderent dintilor forntali superiori, drept consecinta poate aparea fractura dinteleui la diferite niveluri
Fractura orizontala/oblica
F.d. de cor. 1/3 - fara deschiderea camerei pulpare
F.d. de cor. 1/2 - fara sau cu deschiderea pulpei
F.d. de cor. 2/3-cu deschiderea pulpei
F. d. de radacina 1/3
F.d. de radacina1/2
F.d. de radacina 2/3.
Factura verticală a dintelui de coroană
Diagnosticul: -examinarea menuțioasă a dintelui
Obiectiv: mobilitatea, luxație, edem
Radiologic: marirea sau îngustarea fantei periodontale, prezența liniei de factură
In caz de fractura, e necesar de stabilit starea pulpei (Intacta, sau cointeresata in fractură ).
Dacă e vorba de o fractură coronară pe 1/3 fara cointeresarea pulpei dupa o remterapie, local se va face restaurarea
coroanei cu compozite. În cazul fracturii coronare pe 1/2, 1/3, când pulpa este trau mată, se poate incerca metoda
biologică (conservativă) sau ampu-tarea vitală cu restaurarea ulterioara a coroanei.
Atunci cand fractura coroanei trece la 2/3 de coroană se efectuează depulparea dintelui cu restaurarea
ulterioară(pivot metalic/sintetic). în cazul în care are loc fracturarea radacinii la nivelul pri-mei 1/3 se recurge la
extractia dintelui. Ulterior - înlocuirea dinteluise face cu ,,conect" + compozite.Daca linia fracturii se află la nivelul
1/2, 2/3, asemenea dinte se pastrează în 2 situații:1.Dintele se fixează, se supune tacticii dc așteptare. Daca dintele s-
a intărit, durerile au dispărut, radiologic procesul apical lipsește,dintele nu este schimbat la culoare, EOD este in
limita 2-10 mkA-dintele este salvat.Radiologie:linia fracturii se consolidează.
2. Dintele se fixează, dar se schimbă în culoare, EOD- 90 -120 mkA.
Radiologic:se observă un proces în regiunea apexului sau fracturii. In această situație sc efectuează tratament
endodontic, obturație cu pivot metalic, la necesitate - apecotomie
92. Necroza acidă.Etiologie.Tablou clinic.Diagnostic, diagnostic diferențial.Tratament.

Necroza - reprezinta un defect structural al tesuturilor dure
Etiologie: apare in rezultatul actiunii acizilor asupra dintilor si poate fi intilnita la persoanele: care muncesc un timp
îndelungat în condiţii neprotejate in procesul de producere a acizilor orgaici si neorganici; pacienti cu gastrite
hiperacide (acidoza); anacide in urma utilizarii HCL-lui. Mai frecvent provoacă necroză- acidul clorhidric, azotic,
sulfuric şi mai rar se observă necroze de la acţiunea acizilor organici.
Clasificare: Acumularea vaporilor în aer modifică pH salivar până la 5,8-6,2, iar ca rezultat area loc decalcinarea
smalţului. Luînd în calcul sistematizarea etiologică a necrozei ea poate fi :
-Exogenă(chimică)
-Endogenă
Tabloul clinic: Subiectiv: Deja în fazele iniţiale a necrozei acide pacienţii au senzaţii de strepezire, amorţire, apoi
hiperestezie pronunţată de la agenţi termici, chimici şi mecanici.
In toate cazurile sufera in primul rind dintii frontali superiori. Pot apărea şi dureri spontane în dinţi. Uneori apare o
senzaţie de lipire a dinţilor la angrenare. Cu timpul aceste senzaţii dispar în urma depunerii dentinei terţiare şi
distrofiei pulpei sau necroza ei.
Obiectiv: Cu timpul adamantina capătă un aspect opac, mat cu o culoare gri – murdară sau întunecată, devine
rugoasă. Are loc distrucţia ţesuturilor. Adamantina dispare, apar margini ascuţite a dinţilor care uşor se fracturează.
Mai frecvent sunt lezaţi dinţii frontali pe suprafaţa lor vestibulară. Coroanele incisivilor şi caninilor se micşorează în
înălţime, iar marginea incizală devine ovală, uneori coroanele capătă o formă de clin. Treptat coroanele dinţilor
frontali se ruinează până la gingie, apar gingivite, molarii şi premolarii sunt supuşi abraziunii.
Diagnosticul diferential:
Se stabilește în raport cu eroziunea pentru care este caracteristică prezența suprefeței lucioase,dure,poleite ,pe cînd
în necroza suprefața e rugoasa , moale ( dimeneralizata)
Tratamentul si Profilaxia:
- examinarea multilaterala, la prezenta xerostomiei este necesar echilibrul Ph-ului si a cantitatii de saliva
- tratament remineralizator se aplica diferite remedii ce contin Ca, P, F, microelemente
- utilizarea lacurilor ce contin F, Belec-F, hidroxid de Ca
- acoperirea dintilor cu Admira Protect , fotopolimer , armacer pentru izolarea si protejarea tesuturilor denare
- igiena cavitatii bucale cu paste
- clatituri ambundente cu solutii bazice ( bicarbonat de sodiu)
- restaurari coronare cu compozie
- tratament specific al afectiunilor generale ce pot provoca necroza
- administrarea preparatelor Ca, P , microelemente si a complexului de vitamine
93. Defectul cuneiform. Etiologie.

Defectul cuneiform-o patologie necarioasă a ţesuturilor dentare dure, apărută posteruptiv, condiţionată de formarea
leziunii pe suprafaţa dentară sub formă de con.
Clinic se manifestă prin apariţia defectului de ţesut dentar pe suprafaţa vestibulară a dinţilor la nivelul coletului.
Acuzele pacienţilor sunt hiperestezia şi dereglări ale aspectului fizionomic.
Defectele cuneiforme se intilnesc 34% din cazuri pe prim plan sunt:
caninii 36%; premolarii 20%; molarii 13%; incisivii 8%; persoanele cu asemenea defecte sunt rar afectate de carie si
se observa preponderent la virsta medie si in etate.
Dupa localizare:
radicular; de colet (cervical); coronar
Etiologie: Apare sub influenţa factorilor mecanici, este suspectată periuţa de dinţi. Stîngacii care işi curaţă dinţii
părţii drepte mai minuţios, defectele se observă pe partea dreaptă. Dar ca contra argument la teoria mecanică servesc
datele că defectul cuneiform apare şi la persoanele care nu folosesc periuţi. Defectul cuneiform nu este însoţit de
senzaţii dolore, cîteodata pacienţii pot să indice locul defectului la colet.Dar uneori defectul poate să progreseze dar
lent şi aprofunzîndu-se el nu produce necroză sau osteoporoză, în foarte rare cazuri pacientul poate să declare o
durere pasageră de la agenţi termici, chimici şi mecanici. Defectul cuneiform
cuprinde o grupa de dinţi. Pereţii defectului sunt duri, lucitori şi netezi. Uneori defectul poate atinge o profunzime
atît de mare, că se poate produce fractura coroanei.
94. Abraziunea dentară.Etiologie.

Atritia- eprezinta uzura dentara cauzata de contactele dento-dentare antagoniste
Etiologie: Trauma cronica sau abraziunea dinților reprezintă un proces care se infaptuiște în timpul întregii vieți si
provoacă schimbarea formei anatomice a dinților, roaderii, abraziunii tesuturilor dure dentare, cu suprafata plana
bine delimitata circumscrisa, observate diferite striatii intro singura directie pe aceiasi supratata, fetele antagonistilor
coincid perfect una fata de alta
Clasificare:
Abraziunea poate fi:
•Fiziologica în limita smalțului
•Tranzitorie în limita smalțului și dentinei 50-60ani
•Patologică în limita dentinei la vîrsta de 30 -40 ani
-Dupa gradul de abraziune patologica poate si clasificata in 3 grupe:
gr1- 1/3 coroana
gr2- 1/2-2/3 coroana
gr3- abraziunea coroanei pina la gingie
-Dupa suprafetele abrazive:
orizontala; verticala; combinata
-Dupa continuitate:
limitata; generalizata
-Localizarea forma si viteza formarii abraziunii mai poate fi influentata de tipul ocluziei:
ortognata, dreapta, progenica.
Gradul de abraziune a tes dur dentare depinde de :
Factorii locali: caracterul alimenteleor, intentsatea utilizarii aparatului dentomaxilar, starea ocluzieil lipsa molarilor,
nerespectarea ternologiilor de protezare, defectele arc dentarel ocluzie traumatica incazul afectiunilor parodontale si
anomaliilor; anomalii ocluzale sau dentare; factori profesionali in activitatra cusutoreselor, cizmarilor, muzicantilor
Factori generali: dereglari endocrine, metabolice, afect ale SNC (bruxizm), afectiuni ale TGI, dereglari ereditare
95. Eroziunea dentară.Etiologie.
Eroziunea- un defect de progresare inreversibil al tesuturilor dure dentare, superfiial care se datoreaza unui proces
chimic fara implicarea florei microbiene; leziune cu o pierdere progresivă a smalţului şi dentinei. Se localizează pe
suprafeţele vestibulare a dinţilor, rar cea orala a dintilor superiori frontali , rara premolari.
Clasificare:
1.afectarea suprafetelor superficiale ale smaltului ( corespune leziunii timpurii , eroziunea smaltului)
2. afectarea localizata a smaltului si a dentinei, sprafata dentinei abraziate ocupa nu mai mult de 1/3 din suprafata
totala a coroanei
3. leziunea generalizata: dentina dezgolita ocupa mai mult de 1/3 de afectiune. apartinind leziunilor avansate ,
eroziunea smaltului si dentinei.
Tablou Clinic: Au o fromă ovală sau rotundă. Mai frecvent sunt afectaţi incisivii superiori, caninii şi mai rar
premolarii. Nu afectează dinţii arcadei inferioare. Se întâlnesc la persoanele de vârstă medie.
Etiologie: Eroziunile pot fi rar solitare, mai frecvent afectează câţiva dinţi cu localizarea simetrică. La început apare
o pierdere mică de smalţ, care treptat se aprofundează ajungând până la dentină. Fundul eroziunii, atingând dentina,
are o culoare galbenă sau chiar brună.
Daca eroziunea afecteaza numai smaltl , poate aparea senzatii dolore provocate de factorii termici, chimici; in
limitele dentinei sunt mai putin dureroase.
Cauze: alimentele cu aciditate marita ( suc, vin , fructe , mere , muraturi); medicamente ( vit C, aspirina , HCL in
cazul hipoaciditatii gastrice), factori mecanici - periaj intens; dereglari endocrinel gastrointestinal - voma cronica ,
recurgitare, hiperaciditate cornica
96. Tabloul clinic, diagnosticul pozitiv și diferențial al defectului cuneiform.Tratamentul.

Defectul cuneiform-o patologie necarioasă a ţesuturilor dentare dure, apărută posteruptiv, condiţionată de formarea
leziunii pe suprafaţa dentară sub formă de con.
Tabloul Clinic se manifestă prin apariţia defectului de ţesut dentar pe suprafaţa vestibulară a dinţilor la nivelul
coletului. Acuzele pacienţilor sunt hiperestezia şi dereglări ale aspectului fizionomic.
1. Manifestari incipiente- lipsa defectelor , cu prezenta sensibilitatii smaltului in regiunea coletului
2. Defecte superficiale - defecte in forma de fisuri smalgtiere , sensibilitate, aceasta stare se mai numeste
abfractie
3. Defecte medii- cu adincimea de 0,2-0,3 mm
4. Defecte profunde- de 0,3-0,4 mm cu afecarea straturilor profunde de dentina
Perioadele defectului cuneiform:
prodromala- in dintii afectati se observa strevezire cu pipsa modificarilor morfologice
incipienta- pe coroana dintelui in regiunea cervicala in limita smalt-cement se depisteaza microdefecte unitare sau
multiple
dezvoltata- prezenta defectului pronuntat in tesuturile dentare cu dureri la excitati fizici
Diagnosicul diferenţial se face de caria supeficială şi medie de colet, de eroziunea ţesuturilor dure, necroza acida
Tratamentul:
•Sfat igienic(periaj leger, mișcarile periajulului numai indirecție verticala) peria de dinti trebuie sa fie nu prea aspra ,
naturala , miscarile periei paralel suprafetei dintilor si nu sub un unghi.
•Se recomandă de schimbat mai des pastele de dinți(interzicerea folosirii pastelor de dinți pentru albire)
•Atunci cind este prezenta sensibilitatea la factorii fizici se prescrie Remterapia cu
preparatele,Gluma(Kerr),Desinzeter(Admira)Bifidum-12(Voco)
• In caz de prezența a defectelor mici ele se acopera cu compozite fluide(foto)
•La prezența defectelor mai mari-obturari,restaurari
97. Tabloul clinic, diagnosticul pozitiv și diferențial al abraziunii dentare.Tratamentul

Atritia- eprezinta uzura dentara cauzata de contactele dento-dentare antagoniste
Trauma cronica sau abraziunea dinților reprezintă un proces care se infaptuiște în timpul întregii vieți si provoacă
schimbarea formei anatomice a dinților, roaderii, abraziunii tesuturilor dure dentare, cu suprafata plana bine
delimitata circumscrisa, observate diferite striatii intro singura directie pe aceiasi supratata, fetele antagonistilor
coincid perfect una fata de alta
Tabloul clinic:
Coroanele clinice ale dinților au diferite inalțimi și formeaza un platou convex de diferite forme, mărimi si
adâncimi. Suprafața dintelui este neteda, dura, poleită, deseori sensibilă la sondare, în centru are culoare mai
întunecată “roaderea” tesuturilor dentare se poate manifesta prin: Micsorarea si deformarea inaltimii ocluziei;
deformarea ATM. Dintii au margini ascutite care traumeaza obrajii, limba , buzele; uneori se poate prevede camera
pulpara ( dar in niciun caz nu este deschisa) deoarece procesului lent pulpa reuseste sa depuna dentina de substituie.
aparitia senzatiei la factorii mecanici , termici, scurtarea , aparitia zabalutelor.
Tratamentul: depinde de factorul etilogic care trebuie inlaturat, gradul abraziunii, recomandarea tratamentului
remineralizant pentru reducerea sensibilitatii, slefuirea selectiva a marginii ascutite, obturarea si restaurarea dintilor
cu compozite la necesitate; in caz de abraziune severa se ridica ocluzia cu compozite pe etape: 1. molarii 6,7
superiori si inferiori intro vizita pina la obtinerea confortului ;2. prem
98. Tabloul clinic, diagnosticul pozitiv și diferențial al eroziunii dentare.Tratamentul

Eroziunea- un defect de progresare inreversibil al tesuturilor dure dentare, superfiial care se datoreaza unui proces
chimic fara implicarea florei microbiene; leziune cu o pierdere progresivă a smalţului şi dentinei. Se localizează pe
suprafeţele vestibulare a dinţilor, rar cea orala a dintilor superiori frontali , rara premolari.
Tablou Clinic: Au o fromă ovală sau rotundă. Mai frecvent sunt afectaţi incisivii superiori, caninii şi mai rar
premolarii. Nu afectează dinţii arcadei inferioare. Se întâlnesc la persoanele de vârstă medie.
Diagnosticul diferenţial:
•Defectul cuneiform
•Necroza acida
•Abfracția
•Caria superficiala
Pentru eroziune este caracteristica localizarea , forma defectului si suprafata , pe cind in cazul cariei ea este rugoasa
spre deosebire de carie, aparitia eroziunii nu este influentata de microbi.
Tratamentul: alegerea metodei tratamentului se face in conformitate cu starea generala
General:
•Tratament general al glandei tiroide si tratament general remineralizator (A.Fiodorov -2000).
Local:
•Înlaturarea factorilor provocatori(chimic,fizici)
•Igienizarea cu paste de dinți ce conțin(Ca,P,F,microelemente)
•Remterapia locala ( Ca, P, F, fitina , ghefefitina, fluor-lac)
•Obturarea sau restaurarea cu compozite, recomandam o usoara preparare a suprafetei abrazive si obturarea cu
compomeri, glasionomeri, compozite fotopolimerizabile
•În nici un caz nu se recurge la protezare
99. Tabloul clinic, diagnosticul pozitiv și diferențial al necrozei acide.Tratamentul

Necroza - reprezinta un defect structural al tesuturilor dure
Etiologie: apare in rezultatul actiunii acizilor asupra dintilor si poate fi intilnita la persoanele: care muncesc un timp
îndelungat în condiţii neprotejate in procesul de producere a acizilor orgaici si neorganici; pacienti cu gastrite
hiperacide (acidoza); anacide in urma utilizarii HCL-lui. Mai frecvent provoacă necroză- acidul clorhidric, azotic,
sulfuric şi mai rar se observă necroze de la acţiunea acizilor organici.
Clasificare: Acumularea vaporilor în aer modifică pH salivar până la 5,8-6,2, iar ca rezultat area loc decalcinarea
smalţului. Luînd în calcul sistematizarea etiologică a necrozei ea poate fi :
-Exogenă(chimică)
-Endogenă
Tabloul clinic: Subiectiv: Deja în fazele iniţiale a necrozei acide pacienţii au senzaţii de strepezire, amorţire, apoi
hiperestezie pronunţată de la agenţi termici, chimici şi mecanici.
In toate cazurile sufera in primul rind dintii frontali superiori. Pot apărea şi dureri spontane în dinţi. Uneori apare o
senzaţie de lipire a dinţilor la angrenare. Cu timpul aceste senzaţii dispar în urma depunerii dentinei terţiare şi
distrofiei pulpei sau necroza ei.
Obiectiv: Cu timpul adamantina capătă un aspect opac, mat cu o culoare gri – murdară sau întunecată, devine
rugoasă. Are loc distrucţia ţesuturilor. Adamantina dispare, apar margini ascuţite a dinţilor care uşor se fracturează.
Mai frecvent sunt lezaţi dinţii frontali pe suprafaţa lor vestibulară. Coroanele incisivilor şi caninilor se micşorează în
înălţime, iar marginea incizală devine ovală, uneori coroanele capătă o formă de clin. Treptat coroanele dinţilor
frontali se ruinează până la gingie, apar gingivite, molarii şi premolarii sunt supuşi abraziunii.
Diagnosticul diferential:
Se stabilește în raport cu eroziunea pentru care este caracteristică prezența suprefeței lucioase,dure,poleite ,pe cînd
în necroza suprefața e rugoasa , moale ( dimeneralizata)
Tratamentul si Profilaxia:
- examinarea multilaterala, la prezenta xerostomiei este necesar echilibrul Ph-ului si a cantitatii de saliva
- tratament remineralizator se aplica diferite remedii ce contin Ca, P, F, microelemente
- utilizarea lacurilor ce contin F, Belec-F, hidroxid de Ca
- acoperirea dintilor cu Admira Protect , fotopolimer , armacer pentru izolarea si protejarea tesuturilor denare
- igiena cavitatii bucale cu paste
- clatituri ambundente cu solutii bazice ( bicarbonat de sodiu)
- restaurari coronare cu compozie
- tratament specific al afectiunilor generale ce pot provoca necroza
- administrarea preparatelor Ca, P , microelemente si a complexului de vitamine
100. Hiperestezia țesuturilor dentare dure. Tabloul clinic, diagnosticul pozitiv și diferențial al hiperesteziei.
Tratamentul.
Hiperestezia este sensibilitatea sporită a ţesuturilor dure la agenţi mecanici, chimici, termici. Se atribuie către
patologia ţesuturilor dure, care aparea după erupţia dinţilor.
Sensibilitatea sporită apare în leziuni unde este lezată integritatea ţesuturilor dure ca: caria dentară, abraziunea
patologică, eroziuni, defecte cuneiforme, sau după prepararea dinţilor sub coroane de înveliş, sau când are loc
denudarea rădăcinilor, în caz de parodontoză şi parodontită.
Sunt mai multe clasificări:
A – după extinderea procesului:
1. forma localizată (în 1 sau câţiva dinţi)
2. forma generalizată – sensibilitatea majorităţii dinţilor.
B – după provenienţă:
1. hiperestezia dentinei cauzată de reducerea ţesuturilor dure (caria, şlefuirea dinţilor, abraziunea patologică,
eroziuni).
2. hiperestezia în cazul când ţesuturile sunt integre (la denudarea rădăcinilor, în afecţiunile parodontale, la diferite
boli generale).
După manifestarea clinică deosebim trei grade:
Gradul I – hiperestezie de la iritanţi termici;
Gradul II – hipersensibilitate de la iritanţi termici şi chimici;
Gradul III – apare hipersensibilitate de la factorii mecanici, termici, chimici.
Tabloul clinic : senzaţii dolore în dinţi de la acţiunead iferitor factori, cu înlăturarea excitantului durerile dispar.
Uneori durerile pot apărea spontan, dar de o foarte scurtă durată
Diagnosticul diferenţial:
•pulpita acută(în pulpită durerea este indelungată,se declară noaptea,în pulpită dintele reacționeaza la curent de peste
20mA,iar in heperestezie 2-6mA)
Tratament: 1.Local 2.General 3.Complex
Local:•Tratament remineralizator cu utilizarea sistematica a pastelor de dinti pe baza de Ca,P,F.(sol.10%Gluconat
de Ca(aplicații),fetina,preparate oficiale pe baza de hidroxid de Ca, calcimol, calcxid, lyfe
sealapex,ultrablend)•Preparate pe baza de F:SOL2% NaF,fluorlac,dentin fluid,enamel fluid fluoridin, bifluorid-12,
profluoridin •Obturarea defectelor
General:•Echilibrarea metabolizmului mineral•Coamid sol. 1%-1ml,i/m sau per
os•Sedative,tranchilizante•Consultațiași tratamentul specific la alți specialiști
101. Erori și complicații în diagnosticul și tratamentul cariei dentare.

Erorile legate de diagnostic:
apar la diferentiera cariei dentare cu afectiunile necarioase:
- caria medie cu periodontita cronica
- caria profunda acuta cu pulpita ( mai des la copii)
- in caria profunda este necesara aplicarea unei obturatii curative, iar daca caria este medie , obturatia
curativa nu trebuie facuta , altfel se va produce o carie complicata ( prin pulpita, periodontita||)
- daca nu sa facut diagnosticul si sa administrat o anestezie, este imposibila efectuarea diagnosticului
diferential intre caria medie si periodontita cronica , si prin urmare , nu poate fi efectuat un tratament adecvat
erori la tratamentul conservativ al demineralizarii de focar al smaltului:
- dereglarea terminilor de aplicare a urmatoarelor proceduri si serii de remineralizare
- folosirea aplicatiilor cu sol de fluorura de sodiu fara anticiparea a preparatelor de calciu duce la formarea
unui strat de fluoride ce blocheaza difuziunea altor ioni , in consecinta progreseaza procesul carios
complicatii in perioada de anestezie:
-intoleranta ; reactii alergice ; lezarea vaselor/nervilor; anestezia necalitativa
erori la prepararea cavitatii carioase:

-la deschiderea extinsa sau incompleta a cav carioase: cimp vizual redus, insuficient , urmat de necrotomie
incompleta , obturatia va cadea din cauza prezentei dentinei ramolite
- la formarea finala incompleta a cavitatii carioase se poate intimpla inlaturarea partiala a dentinei patologic
modificata- temerea de a deschide cavitatea dintelui
- la formarea incorecta a cavitatilor- caderea obturatiei
- supraincalzirea - pulpita ; deschiderea accidentala a camerei pulpare
- prelucrarea insuficienta a cavitatii cu antiseptic duce la progresarea procesului carios sub obturatie
- uscarea insuficienta - adeziune precara
- timp redus sau depasit de gravaj- ducind la erori ale tehnicii adezive
- inghitirea frezelor- asfixie
- aspirarea de corpi straini
102. Erori și complicații în tratamentul leziunilor odontale de origine necarioasă.

- daca nu se efectuiaza un tratament imediat al luxatiei extruzive, laterale , fracturii coronare atunci se
atrofiaza ligamentele si repozitionarea nu va fi posibila
- arsuri - in cazul efectuarii aplicatiilor cu Ca , P, F
- la ridicarea ocluziei cu compozite - se pot produce dereglari in ATM insotite cu dureri de cap , si gura
inclestata
-complicatii in perioada de anestezie: intoleranta ; reactii alergice ; lezarea vaselor/nervilor; anestezia necalitativa
- in cazul cind avem cavitati profunde ce necesita un tratament endodontic atunci se pot produce urmatoarele
erori: perforarea canalului , largirea , inaintarea excesiva spre apex, aspirarea de corpi straini ; inghitirea frezelor ,
acelor endodontice ; aspirarea de corpi straini
- erori in organizarea lucrului medicului a pozitiei in fotoliu
- lucrul medicului cu o singura mina ;
- incorect selectarea piesei , frezei , materialului ; necunoasterea morfologiei , topografiei nervilor ;
- suprafinfectarea mucoasei cu aplicarea medicamentelor incorecte ;
- modificarea culorii dintelui sau culorii obturariei

EXAMEN-TERAPIE Final

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EXAMEN-TERAPIE Final

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EXAMEN TERAPIE 2019

1. Ordinea examinării cavității bucale.Istrumentarul stomatologic

• Sonda dreaptă se utilizează la dinţi frontali superiori.

2. Ce informație obținem la sondare, percuție și palpare.

4. Care metode de examinare sunt de bază și complementare.

7. Funcția și structura sulcusului gingival.

Lichidul gingival creste :

8. Saliva. Rolul salivei pentru țesuturile cavității bucale.Deosebirea

10)Microflora cavitatii bucale.

11. Tipurile de depuneri dentare. Cauzele ce determină apariția lor.

12. Componența și mecanismul de formare a tartrului supra- și

b )Ta rtr ul su b gi n gi val

13. Caria dentară.Etiologie. Metode de diagnostic ale cariei dentare.

16) Indiciiprincipali de apreciere a gradului de afectare a dințilorprincarie.

OMS recomanda urmatorii 3 indici principali

17) .Indicele de intensitate.Gradațiilepentruestimareaintensitățiicarieidupă

18) .Tabloul clinic, diagnosticul, diagnosticuldiferențial al carieiînstadiul de

19) Tabloul clinic, diagnosticul, diagnosticuldiferențial al

20. Tabloul clinic, diagnosticul, diagnosticuldiferențial al carieimedii

21.Caria profunda.Tablou clinic,diagnosticul diferential si tratament

22. Metodele de bază și complementare în diagnosticul cariei

II. Metode radiologice

III. Alte metode de diagnostic a cariilor dentare

Diagnodent – laser fluorescența

Metode care utilizează curentul electric

23. Smalțul.Semnificația fiziologică.

Caracterele fizice ale smaltului

b) culoarea variaza de la alb-galbui la albastru- cenusiu, in raport cu:

3. Componenta anorganica a smaltului

24. Terapia remineralizantă.Preparatele utilizate.Recomandări.

Recomandari pentru pacienti in perioada de terapie remineralizanta.

25. Principiile tratamentului chirurgical al cariei dentare. Etapele

3 Rezistenta peretilor cavitatii

4Retentia peretilor cavitatii

5Exereza dentinei ramolite

6Bizotarea marginilor cavitatii

26. Etapele de tratament chirurgical ale cariei dentare

- se izolează câmpul operator;

- se usucă folosind apă/aer de la unit.

27. Etapele de tratament chirurgical ale cariei dentare medii.

- cimenturi zinc oxid-eugenol modificate;

Tehnicile de tratament diferă în funcţie de aspectul dentinei de pe peretele pulpar/parapulpar.

28. Etapele de tratament chirurgical ale cariei dentare profunde.

29. Sisteme de izolare a cîmpului de lucru.

la izolarea câmpului operator medicul urmăreşte următoarele obiective:

1.rama, un element de care se fixează piesa de cauciuc. Poate fi confecţionată din

2. Cleşte perforator (Poanson). este instrumen- tul prevăzut pentru crearea

4.Forcepsul (aplicator), derivă din forcepsul gi- necologic ca design şi

30. Sistemele adezive și rolul lor. Clasificare sistemelor adezive

Clasificarea sistemelor adezive actuale

Cerintele esentiale pe care trebuiesa le intruneasca un adeziv dentinar efficient si factorii de

31. Proprietățile fizico-chimice. Mecanismul de interacțiune a sistemelor

Adeziunea chimică apare prin formarea de legături chimice:

32. Ce prezintă plaga dentinară. Deosebiri dintre plaga dentinară și cea a

33. Ce prezintă lichidul dentinar.

34. Tratamentul plăgii dentinare în cavități superficiale, medii și

35. Noțiune de coafaj indirect. Indicații și contraindicații în coafajul indirect.

37. Scopul tratamentului cariei dentare profunde în două vizite.

40. Particularitățile evoluției carie de clasa II după Black.

41. Variante de cavități de clasa II după Black.

42. Particularitățile preparării cavităților cu și fără crearea acccesului.

50. Variante de cavități carioase de clasa III. 1.

55.Pivoți parapulpari. Caracteristica lor. Metoda de restabilire a unghiurilor cu ajutorul pivoților