Dintele este o formatiune formata din tesuturi dure (dentin, smalt, ciment) amplasata in alviolele ambelor maxilare, care

e ne serveste pentru incizarea si triturarea alimentelor. Dintii dintele este compus din coroana dentara si radacina acestuia, locul de trecere a coroanei in radacina se numeste coletul dintelui. Coroana se amplaseaza deasupra marginii gingivale, este acoperita cu smalt. In cea mai mare parte coroana este alcatuita din dentina. Radacina este implantata in aviola dentara. Ea este alcatuita din dentina si la suprafata de ciment. Radacina indeplineste functia de sprijin. Radacina se termina cu apexul dintelui, pe care se afla foramenul apical, prin care in dinte patrund vasele sangvine si nervi. Dintii au urmatoarele suprafete: Suprafata ocluzala care intra in contact cu dintii antagonisti. La incisivi ea este reprezentata de marginea incizala, la canini marginea libera (ocluzala) in forma de V. Suprafetele aproximale cu care dintele contacteaza cu dintele vecin. Cunoastem 2 suprafete: suprafata meziala (anterioara) si distala (posterioara). Suprafata vestibulara suprafata care este indreptata spre buza sau obraji. Suprafata orala indreptata spre cavitatea orala.

Dezvoltarea dintilor : este un proces complex si indelungat care a inceput in perioada embriogeneza si se termina la 18-25 ani. ................................................................................................ Smaltul tesut dur care acopera coroana dintelui. Este cel mai dur tesut din organism. Compozitia: substanta anorganica 95%, organica 1,2%, apa 3,8%. Componenta de baza a smaltului sunt prismele smaltiene cu diametru de 4-6 mkm, si substanta interprismatica. Traectul prismelor este sinios intre cele 2,3 interne ale smaltului. Aceste sinozitati intereseaza grupe de 5-7 prisme. Analizind smaltul in sectiune se observa prisme sectionate longitudinal (benzele, Hunter-Schreger) si striile Retzius. Substanta interprismatica este compusa din aceleasi cristale ca si la prismele smaltiene diferintiindu-se numai orietarea lor.

Substanta organica al smaltului se prezinta sub forma de structuri fibrilare. In smaltul dintelui se observa lamelele, smocurile si tufele smaltului. Lamelele patrund in smalt pe o profunzime importanta. Tufele smaltiene la o profunzime mai mica. Smocurile maltiene prelungirele odontoblastilor patrund in smalt prin jonctiunea smalt-dentin. Componenta structurala de baza a prismelor smaltiene cristalul de hidroxiapatita. Dentina tesutul de baza al dintelui. Compozitia: 70-72% substanta anorganica, 28-30% substanta organica si apa. Baza substantei neorganice o constituie fosfatul de Ca (hidroxiapatita), carbonatul de Ca, CaF, deasemenea sunt macro si micro elemente. Substanta organica a dentinei contine proteine, lipide, polizaharide. Dintre aminoacizi putem mentiona glicina, prolina, ocsiprolina. Substanta de baza a dentinei este strabatuta de o multime de tubi dentinali in numar de 30.000 75.000 la 1 mm2 de dentina. In tubii dentinali circula lichidul dentinal. Cimentul este tesutul ce acopera radacina dintelui. Compozitia: 68% neorganica, 32% substanta organica. Componenta de baza a cimentului imbibat cu saruri de calciu si este strabatuta de fibre de colagen. Cimentul se imparte : ciment acelular care acopera toata suprafata radacinii si cimetu celular care acopera apexul radacinii si la nivel de furcatie. Spre deosebire de tesut osos cimentul nu are vase sangvine. Lectia nr 2. Metodele clinice de examinare a bolnavului. Scopul examenului clinic al pacientului este de a stabili corect diagnosticul si stabilirea planului de tratament. Cunoastem mai multe metode de examinare: culegerea anamnezei, examinarea, termodiagnostica, electrodontodiagnostica, examenul radiologic si delaborator (analiza generala a singelui, examenul citilogic, alergologic, s.a. ). Examenul oricarui pacient este compus din 3 etape: Acuziile pacientului si anamneza bolii. Examenul propriu zis al pacientului (extraoral, intraoral-percutia, palpatia, auscultatia). Examenele suplimentare (radiologic, delaborator)

Interogatoriul este menit pentru a stabili acuziile si aspectele speciale ale bolii si deasemenea date suplimentare despre bolnav, pentru a pune un diagnostic clinic si a stabili un plan de tratament corect. Interogatoriul incepe cu stabilirea acuzelor pacientului. Un mare rol in stabilirea diagnosticului o are durerea. Este important sa cunoastem cauza aparitiei acesteia, caracterul (siciitoare, pulsativa, intepatoare), periodicitatea (permanenta si periodic), perioada de aparitie (de noapte si de zi), localizata sau cu iradieri. Se stabileste timpul de persistare a simptomelor si dinamica procesului. Dupa aceasta se intreaba despre prezenta tratamentelor anterioare: daca sau petrecut, si daca da cit de efective au fost; se stabileste afectiunile concomitente al pacientului, conditiile de munca, anamneza alergologica si epidemiologica. Examenul obiectiv include in sine examinarea, percutia, palparea (metodele de baza) si o serie de metode suplimentare. Examenul pacientului este compus din examenul exobucal si endobucal. La examenul exobucal atragem atentia la prezenta tumefactiilor, asimetriea fetei; culoarea, prezenta formatiunilor patologice pe piele si mucoasele vizibile. Examenul endobucal incepe cu examinarea vestibulului cavitatii bucale in timp ce gura este inchisa, ridicind buza superioara si coborind cea inferioara sau indepartind obrazul cu oglinda stomatologica. Se examineaza marginea rosie a buzelor si ungheriule gurii. Se trage atentia la culoare, prezenta de cruste, scuame. Se examineaza starea frenurilor buzei superioare si inferioare. Se stabileste adincimea vestibulului. Dupa aceasta cu ajutorul oglinzii se examineaza partea interna a obrajilor, efectuind examenul orificilor de iesire a glandelor salivare stabilind caracterul secretului. Se atrage atentia la culoarea si umeditatea mucoasei. Se stabileste relatiile dentodentare in pozitie de relatie centrica. Dupa examenul cavitatii orale se efectuiaza examenul gengiilor. In norma culoarea ei este roz-pala. Se stabileste prezenta sau absenta schimbarilor patologice, prezenta si profunzimea pungilor paradontale. Se determina igiena cavitatii bucale cu ajutorul indicilor de igiena. In timpul examinarii cavitatii orale se atrage atentia la culoarea si umeditatea mucoasei. Se examineaza limba, mucoasa acestiea, papilele, in special la prezenta acuziilor de schimbare a sensibilitatii sau usturimea si prezenta durerii. Dupa aceasta se examineaza

planseul cavitatii orale, starea frenului limbii, orificiilor glandelor salivare. Examinarea arcadelor dentare si dintilor : la examinarea cavitatii orale este nevoie de examenul fiecarui dinte imparte. Examenul dintilor se efectuiaza cu ajutorul instrumentelor speciale: oglinda stomatologica, sonda si spatula. Se stabileste forma si integritatea arcadelor dentare. Atragem atentia la forma si dimensiunea dintilor, culoarea, luciul smaltului, se stabileste prezenta difectelor tesuturilor dure carioase si necarioase. Lectia nr 3. Percutia se foloseste pentru stabilirea starii tesuturilor paradantale. Cu penceta sau minerul sondei percutam pe suprafata ocluzala sau pe marginea incizala a dintelui. Daca periodontul dintelui este sanatos percutia este indolora. In caz de prezenta procesului inflamotor in periodont percutia este dolora. Miscarile la percutie trebuie sa fie usoare si egale. Incepem percutia de la dintii sanatosi pentru a da posibilitate pacientului de a face comparatie intre dintii sanatosi si afectati. Exista percutie verticala, miscarile se efectuiaza in directia axului dintelui si orizontal cind percutia se efectuiaza lateral. Palparea dintilor. La palparea ulcerilor mucoasei cavitatii bucale un lucru important este stabilirea duritatii marginilor acesteia prezenta durerii. Absenta durerii la palparea ulcerilor cu margini dure este un semn de malignizare sau prezenta ulcerului sifilitic. Palparea tesuturilor moi ale fetei incepem cu palparea buzei inferioare, barbia, corpul, unghiul si ramura mandibulei, ATM, obraji, buza superioara, nas, dupa aceasta lojile submandibulara si submentoniera, zonele laterale ale gitului. Se atesta toate neregularitatile, ingrosarele, schimbarile din partea nodurilor limfatici, se analizeaza prezenta si localizarea fluctuatiei, consistenta, granitele, dimensiunea tumefactiei. Mobilitatea dintilor se apreciaza cu pensula. Dintele are mobilitatea fiziologica, care in norma practic nu se simte. In cazul prezentei unor afectiuni paradontale apare mobilitatea patologica. se efectuiaza pentru stabilirea prezentei tumefactilor, induratiilor, fluctuentei organelor si tesuturilor cavitatii orale, deasemenea pentru stabilirea mobilitatii

Cunoastem 3 grade de mobilitate: Mobilitate in sens vestibulo-oral Mobilitate in sens vestibulo-oral si in lateralitate Mobilitatea si in sens vertical

Termodiagnostica se foloseste pentru aprecierea starii pulpei. Ca iritant folosim apa ferbinte si rece. Dintele cu pulpa normala reactioneaza la schimbari importante de temperatura. La dintele cu pulpa afectata sensibilitatea ei la temperatura scade. Electrodiagnosticul-permite aprecierea starii pulpei dintelui si a periodontului acestuia.Metoda se datoreaza faptului ca tesuturile viabile ale dintelui se caracterizeaza prin excitabilitate ,dar la prezenta procesului patologic ea se schimba.Pentru diagnosticarea gradului de excitabilitate,se foloseste curentul electric de o fregventa reglabila.Dintele sanatos reactioneaza la curentul de 2-7 mkA. Examenul radiologic- a luat o amploare deosebita in stomatologie pentru stabilirea diagnosticului .In policlinicile stomatologice cel mai raspindit tip de radiografie este radiografia de contact , care permite vizionare 4-5 dinti si alveolele acestora.Cu ajutorul acestei radiografii putem sa stabilim starea tesuturilor dure ale dintelui,topografia si calitatea obturatiei de canal,analizam starea tesuturilor periapicale.Pe radiografie smaltul dintelui are o opacitate mai ridicata in comparatie cu dentina si cimentul. Radiografia panoramica-permite obtinerea imaginii a tuturor dintilor de pe ambele maxilare. Tomografia-permite tesuturi. Sialografia-explorarea radiologica a glandelor salivare cu ajutorul unei substante de contrast. Metoda de transluciditate- presupune analiza tesuturilor dure ale dintelui in urma trecerii prin ei a razelor reci de lumina?. Diagnostica cu raze ultraviolet-se bazeaza pe proprietatea tesuturilor dure ale dintelui de asi schimba culoare ,in urma trecerii prein ei a razelor ultraviolet. Dintre metodele functionale utilizate in stomatologie putem enumera urmatoarele: obtinearea unei imagini pe straturi a oricarei regiuni necesare.Aceasta metoda ne permite depistarea focarelor patologice situate profund in

Biomicroscopia(studiaza circulatia sangvina intradentara) Probele masticatorii Reodontografia (se analizeaza starea vaselor sangvine ale pulpei) Reoparadontografia (analiza vaselor paradontiului) microscopice de cercetare(citologia,biopsia,analiza

Dintre metodele de laborator folosite in stomatologie ,o deosebita importanta au urmatoarele:metodele bacteriologica),metodele serologice de cercetare,alergologia.Un loc deosebit ocupa asa metode de cercetare ca , analiza generala a singelui,analiza generala a urinei , analiza biochimica a singelui,urinei s.a. metode care ne permit sa stabilim un diagnostic chit mai corect. LECTIA NR4 ANESTEZIILE Anestezia se impare in trei tipuri:generala,locala si combinata. La anestezia generala se refera : narcoza i neuroleptanalgezia,ataralgezia,analgezia centrala,audeoanestezia,hipnoza. Narcoza poate fi unicomponenta sau multicomponenta,ultima la rindul sau se imparte in combinata si compusa. Anestezia locala se imparte in :infiltrativa si neinfiltrativa(chimica,fizica si fizicochimica) La anestezia combinata se refera asocierea anesteziei generale la cea locala,anesteziei locale cu neuroleptanalgezia,narcozei cu neuroleptanalgezia. Anestezia generala- o stare reversibila de inhibare a sistemului nervos central , instalata datorita preparatelor farmacologici,sau actiunea factorilor fizici ,psihici si altor factori. Indicatiile. Alergia sau hiposensibilitatea la anestezicile locale. Imposibilitatea Pacienti anxiosi Pacienti psihici Interventii operatorii masive si de lunga durata Interventii la copii efectuarii anesteziei locale,sau inefecacitatea ei(procese inflamatorii,tesuturi schimbate in urma unor cicatricii.)

Contraindicatii: Afectiuni acute ale organelor parenchimatoase Insuficienta cardiaca is stadiul de decompensare Infarct miocardic Sindrimul postinfarctic Anemie pronuntata Ast bronsic Afectiuni ale suprarenalelor Tratament indelungat cu glucocorticoide Afectiuni inflamatorii acute ale cailor respiratorii Pneumonie Tireotoxicoza Diabet zaharat preparatelor anestetice in plamini s.a).Efectuam (dietil narcoza cu

Narcoza se imparte in inhalatorie si neinhalatorie.Narcoza inhalatorie se efectuiaza prin inhalarea efir,ftorotan,trihloretilen,pentran,hloroform,ciclopropan. faringo-nazal,endotraheal. Pentru narcoza neinhalatorie,bazate pe injectarea inesteticului intravenos, se folosesc urmatoarele preparate ca : oxibutirat hecsenal,Na,ketamin tiopental,propanidid(sombrevin,epontol),baitinal,viadrid,Nacu doua si mai multe anestetice (narcoza combinata si compusa). Neuroleptanelgezia-injectarea intravenoasa a analgeticului fentanil in combinatir cu neurolepticul droperidol.Analgezia se instaleaza fara a proceda la folosirea analgeticelor narcotice.Pentru asa tip de analgezie este caracteristic indiferenta psihica, calm motoric,inhibarea neurovegitala. Ataralgezia-analgezia cu ajutorul preparatelor sedative si analgetice.Cel mai des preparate folosite in asa tip de analgezie sunt:seduxen,fentanildipidolor,pentazotin,decstromoramid

ajutotul mastelor speciale oro nazale si numai nazale,sau prin intermediul unui tub

s.a.Narcoza se poate de efectuat cu un singut anestetic (mononarcaza,unicomponent)sau

Analgezia centrala-analgezia , instalata in urma administrarii dozelor mari de asa analgeice (morfina,fentanil,pentazocin) .Metoda se foloseste urmarind indicatiile stricte,pentru ca are multe complicatii. Audioanestezia si hipnoza- se instaleaza in urma actiunii asupra aparatului auditiv cu un signal de o fracventa anumita,metoda este folosita foarte rar si nu permite un efect adecvat in interventiile de lunga durata. LECTIA NR 5 Anestezia locala Anetezia locala presupune anestezierea tesuturilor zonei de interventie ,pastrind cunostinta clara a pacientului, in cazul de fata se actioneaza asupra portiunii periferice ale sistemului nervos.Sunt doua tipuri de anestezie locala :infiltrativa si neinfiltrativa(chimica ,fizica si chimico-fizica) Anestezia neinfiltrativa permite instalarea efectului numai la suprafata local unde este aplicat anesteticul(metoda aplicativa),prin actiunea temperaturii joase,cu raze laser,unde electromagnetice(metoda fizica),introducerea anesteticului prin electroforeza(metoda chimico-fizica). Anestezia infiltrativa se efectuiaza cu ajutotul acului si seringii sau prin intermediul presiunii ridicate cu un instrument special. Se cunoaste metoda infiltrativa si de conducere. Indicatii si contraindicatii anesteziei locale: Interventie la tesuturile moi a regiunii OMF,la mixilare si dinti,organele cavitatii bucale. Bonavi cu slabiciune,de virsta senila. Pcienti cu insuficienta repiratorie si cardiaca.

Contraindicatiile la anetezia locala: Interventii laborioase si de lunga durata,alergie la anestezicile locale,bolnavi psihici si anxiosi. Metoda neinfiltrativa anesteticului in ele. Metoda aplicativa presupune aplicarea anesteticului pe tesuturile zonei de interventie.Se foloseste pentru a anestezia mucoasa bucala si nazala in zonele de intepare cu acul.Se folosesc anestezicele locale ca (dicain,xicain,anestezin,cocain). permite anestezierea de suprafata tesuturilor fara injectarea

Anestezierea prin refrigerare se efectuiaza cu preparate lichide cu temperatura joasa,care rapid se evaporeaza,inghetind si anesteziind zon data.Se foloseste cloretil.In prezent se foloseste rar aceasta metoda. Anestezia prin electroforeza-metoda e bazeza prin introducerea preparatului cu ajutorul curentului electric. Metoda injectabila-anesteticul e introduce in tesuturi cu ajutorul acului sau presiunii ridicate. Anestezia fara ac(sub presiune) se efectuiaza cu un injector special fara ac .In acest caz cantitatea de anestetic e mica 1,5 ml.Efectul se instaleaza imediat. Metoda infiltrativa- anestezia se instaleaza prin infiltrarea directa a tesuturilor zonei de interventie,si anihilarea terminatiunilor nervoase din jur. Anestezia infiltrativa- se foloseste la blocarea plexului nervos dentar superior,pentru extractia dintilor maxilarului superior,la interventiile la alveola,si mucoasa.Anestezierea se face prin injectarea anesteticului in regiunea plicii de trecere a mucoasei vestibulului cavitatii bucale,si injecteaza 0,25-0,5%. Anestezie intraligamentara- se efectuiaza cu seringa speciala gradata(1 grad 0,06 ml)se patrunde cu acul la o profunzime de 5 mm in ligamentul circular al dintelui.Metoda asigura un efect bun,folosind o cantitate minima de anestetic,se instaleaza rapid,si este o tehnica simpla. Metode de regionala-se efectuiaza la gaura rotunda si ovala anesteziind nervul mandibular si maxilar . Metoda de conducere- se realizeaza prin injectarea anesteticului la nivelul un filet ale nn maxilar sau mandibular asigurindu-se anestezia zonei enervate de acest nerv.Este o anetezie eficace ,efectul stabilindu-se cu o cantitate minima de anestetic,marindu-se doar concentratia acestuia (cu 1-2%). Lectia nr 6. Anastezicele locale in stomatologie Anastezicele-sunt substante, care inhiba sensibilitatea receptorilor si blocheaza trecerea impulsului prin fibrele nervoase. Pentru anestezia infeltrativa si locoregionala sunt

folosite diferite tipuri de anestetice. Anesteticele se impart dupa structura chimica in 2 grupe: Amide efire complexe? si amide. Efirele complexe: novocain, anestezii, dicain. Amidele: lidocain, trimecain, mepivacain, prilocain, bupivacain, etidocain, articain. Cerinte catre anestetice: sa nu erite tesutul sa nu delate vasele sangvine sa aiba un efect puternic sa asigure un efect indelungat sa nu fie toxice

Mecanismul de actiune: anesteticul actioneaza asupra receptorilor, scade permiabilitatea canalelor de Na ca rezultat se deregleaza patrunderea ionilor din Na in celula si se deregleaza sensibilitatea. Pentru a mari tipul de actiune a anesteticilor locale ele se combina cu vasoconstrictori (adrenalina). Efectele rezorbabile ale anesteticilor locale: posibilitatea de blocare a receptorilor in ganglionii vegetativi ceea ce scade tensiunea arteriala reactiile alergige (novocain) scaderea puterii de contractie a inimii latenta psihomotorie, somnolenta, oprirea toxica a respiratiei (novocain) novocain scade efectul anti microbian al suflamilamidilor la administrarea consecutiva. Lectia nr 7 Caria dentara Caria dentara proces patologic care apare dupa eruptia dintilor, si se caracterizeaza prin demineralizarea si ramulierea tesuturilor dure ale dintelui cu formarea ulterioara a defectului sub forma de calitate. Pentru apreciere afectarii dintelui de carie se folosesc 3 indicii de baza: fregventa imbolnavirii, intensitatea, cresterea intensitatii imbolnavirii. Fregventa cariei dentare se apreciaza dupa procentul persoanelor ce au dinti cariati, plombati si extrasi.

Itensitatea imbolnavirii cu carie dentara numarul mediu al dintilor afectati de carie dentara si complicatiile ei, plombati si extrasi. Suma finala a acestor dinti ne vorbeste despre indicele COE. La copii acest indice este compus numai din dinti cariati si obturati co. Studirea intensitatii si fregventii cariei dintilor este foarte importanta pentru ultirioara planificare a servicilor stomatologice. Dupa indicele COE se stabileste calitatea si eficacitatea lucrului si profilaxiei stomatologice. Gradul ridicat al indicilor COE ne vorbeste despre o profilaxie necorespunzatoare sau la absenta acestiea. OMS propune 5 grade de itensitatea cariei dentara in depedenta de indecele COE pentru virsta de 12 ani. 1. foarte joasa (0-1,1); 2. joasa (1,2-2,6); 3. medie (2,7-4,4); 4. inalta (4,5-6,5); 5. foarte inalta (6,6 in sus). Cresterea itensitatii se apreciaza la una si aceiasi persona sau unui contigent dupa o perioada anumita (1,3,5ani). Diferenta dintre datele primului si ultimului examen ne vorbeste despre cresterea intensitatii cariei. Indepedenta de afectarea tesuturilor deosebim: caria smaltului, dentinei, cimentului. Dupa localizarea focarului carios: caria in fisuri, la colet, aproximala. Clasificarea topografica. Se cunosc 4 stadii: stadii de macula, caria superficiala, caria medie, caria profunda. Dupa aspectul clinic macula se imparte in alba si in intunecata. Se cunoaste caria necomplicata (fara schimbari in pulpa) si complicata (pulpita sau periodontita). Exista carie recidivanta cind cavitatea apare alaturi de o opturatie efectuata anterior. Dupa evolutie: caria acuta, caria cronica. Sunt urmatoarele forme de evolutie a carie dentare: compensata, subcompensata si decompensata. Cunoastem afectarea sistemica cu caria dentara a dintilor la care observam o afectare aproape a tuturor dintilor cu localizarea procesului la colet. In timpul prepararii tesuturilor dure dentare ne conducem dupa clasificarea lui Black care imparte cavitatile carioase in 5 clase:

clasa 1 : cavitatea carioasa in regiunea fisurilor si gropitilor (molari, premolari, incisivi) clasa 2 : cavitati carioase localizate pe suprafetele de contact al premolarilor si molarilor clasa 3 : cavitati carioase localizate la nivelul suprafetelor de contact al incisivilor si caninilor fara lezarea unghiurilor acestora clasa 4 : cavitati carioase localizate proximal la canini si incisivi cu lezarea unghiurilor acestora clasa 5 : cavitati carioase la nivelul coletului dintilor

Uneori putem vorbi si de clasa a 6 : cavitati carioase localizate la nivelul marginii incizale grupului frontal de dinti si pe virfurile cuspizilor dintilor laterali. Teorie chimico-parazitale a cariei (Miller). Teoria presupune ca distructia carioasa se petrece datorita deminiralizarii tesuturilor dure ale dintelui. Acidul lactic format in urma aparitiei cavitatii sub actiunea microorganismelor descompune substantele neorganice ale smaltului si dentinei. Acest fenomen este influentat de calitatea si cantitatea salivei, de alimentatie, apa potabila, deasemenea se vorbeste despre factorul genetic si conditiile de formare a smaltului. Teoria fizico-chimica (Entin). Teoria presupune ca tesuturile dintelui sunt asemenea unei membrane semipermiabile prin care trec curentii osmotici, datorita diferentei presiunii osmotice a 2 spatii ce contracteaza cu dintele: singele interior si saliva exterior. In conditii normale curentii osmotici au directii centripeta ofera conditii normale pentru alimentarea dentinei si smaltului. In conditii anormale directia centripeta a directiei centripeta a curentii osmotici scade si capata directia centrifuga faptul ce duce la dereglarea alimentatiei smaltului si dentinei. Teoria biologica (Lucomschii) Autorul considera ca carienta de vitaminele D si B1, cit si carenta si proportia incorecta a sarurilor de Ca, P, F, absenta sau carenta razelor ultraviolete conduc o dereglare in metabolismul proteinelor si mineralului. Ca rezultat se afectiaza odontoblastii si duc la dereglari in metabolismul dentinei si smaltului.

Conceptia moderna in etiologia cariei. Mecanismul de baza in aparitia cariei este dimeniralizare progresiva a tesuturilor dure sub actiunea acizilor organici aparuti in urma activitatii microorganismelor. Caria o afectiune monoetiologica si polifactoriala. Factorul etiologic acidul format in cavitatea carioasa ca rezultat al fermentarii glucidelor de catre microorganisme. Simptomele clinice, situatia cariogene: igiena bucala nesatesfacatoare, tatru dentar, prezenta multiplelor macule cretoase, singerarea gingiilor. Lectia nr 8. In rezultatul folosirii exagerate a glucidelor si combinata cu igiena difectuoasa microorganismele cariogene se fixeaza strins pe pelicula formind tatru dentar. La folosirea alimentatiei lipicioase resturile acesteia se retin in locurile retentive ale dintilor fiind supuse procesului de fermentare si putrefactie. La formarea tractului dentar influenteaza: forma anatomica a dintelui, structura externa a dintelui, ratia alimentara si intensitatea masticarii, saliva si lichidul gingival, igiena cavitatii bucale, prezenta opturatilor si protezelor in cavitatea bucala. In tardul dentar moale ce are structura poroasa in rezultatul activitatii microorganismelor se petrece acumularea produselor acestora de metabolism si sarurilor minirale transformind tardul dentar moale in tardul dentar dur. Sub tardul denatar are loc acumularea acizilor organici in rezultatul acestuia se petrece deminiralizarea dentinei a zonei smaltului si dezvoltarea anterioara a procesului carios. Microorganismele cariogene de baza sunt: Str. mutans, Str. mitis, Str. salivarius. Microorganismele tatrului dentar au proprietatea de a se fixa, creste pe tesuturile dure ale dintelui, metal, plastic, si de a forma heteropolizaharide care contin urmatoarele glucide: glican, levan, dextran, care au deasemenea un rol foarte important in geneza cariei dentare. Anatomia patologica. Caria medie se caracterizeaza prin 3 zone care se observa sub mecorscop: zona de deminiralizare zona dentinei intacte zona dentinei secundare si schimbarilor in pulpa dintelui

In prima zona resturi de dentina distrusa si smalt cu o cantitate mare de microorganisme. Tubii dentinali sunt delatati plini cu bacterii. Prelungirele dentinale ale dontoblastilor in stare de distrofie grasoasa. Ramulirea si distructia dentinei este mai intensiva pe traiectul junctiunii smalt-dentina. Sun actiunea fermentilor formati de microorganisme se produce dizolvarea substantei organice a dentinei dimeniralizate. In a doua zona distructia prelungirilor dentinale ale odontoblastilor. Aici se gaseste o cantitate enorma de microorganisme si productie de metabolism al acestora. Sub actiunea fermentilor produsi de microorganisme se petrece dizolvarea substantei organice a dentinei miniralizate. La periferia cavitatii carioase canaliculii dentinali se delata si se deformeaza. In profunzime se afla zona de hiperminiralizare a dentinei in care canaliculii dentinali sunt ingustati. In a treia zona se formeaza stratul de dentina de substitutie. In el se afla canaliculi dentinali dezorientati. Lectia nr 9. Stadiu de macula. Se observa vizual schimbarile de culoare a smaltului pe o zona limitata, aparitia culorii albe, cafeniu deschis, cafeniu inchis, negru. La examinare: pierderea luciului a smaltului. Suprafata focarului de afectiune treptat se mareste. Cu cit mai mare este suprafata afectata cu atit mai itensiva este evolutia procesului. Caria in stadiu de macula alba evoluiaza asimptomatic si se observa numai la examinare. Macula se face vizibila dupa uscarea suprafetei dintelui cu un get de aer. Dintele reactioneaza la curent 2-6 mkA. Macula carioasa se coloreaza cu solutia de 2% mitelen blau. Macula pigmentata evoluiaza deasemenea simptomatic. Diagnosticul diferencial: macula carioasa trebuie diferenciata de pata in hipoplazia si floroza. In hipoplazie este caracteristic afectarea simetrica a acelorasi dinti. In floroza sunt prezente pete multiple cit albe atit si brune fara limete clare. Pentru floroza este caracteristic afectarea edemica. Caria superficiala apare in locul maculei albe sau brune. Ca rezultat al schimbarilor distructive in smaltul dintelui. Caracteristic este aparitia durerii de scurta durata, in general de la iritanti chimici dulce, sarat, acru, deasemenea de la iritanti puternici. La

examenul clinic se observa un defect superficial. Pulpa reactioneaza la curenti electrici 2-6 mkA. Diagnostic diferencial. Caria superfeciala este diferenciata de sihoplazia smaltului, erozia tesuturilor dure, si defect cuneiform. In hipoplazie suprafata smaltului este neteda nu e ramulita. Defectele sunt localizate in zone diferite ale dintilor simetrici. Erozia tesuturilor dure ale dintelui au forma unei cupe, fundul este neted si lucios, este prezenta hiperestezia sensibilitate marita la iritanti mecanici, chimici, termici. Difectul cuneiform este localizat prepoderent la nivelul coletului dintelui, are pereti duri si forma caracteristica defectului, decurg asimptomatic. Caria medie aceasta forma se caracterizeaza prin intreruperea integritatii junctiunii smalt-dentina. Oricum deasupra pulpei se pastreaza un strat important de dentina intacta. Bolnavii pot sa nu prezinte acuzii, uneori poate aparea durerea de scurta durata de la iritanti termici, chimici, mecanici. La examenul clinic cavitatea carioasa medie, prezenta dentinei ramolite si pigmentate care se detesta la sondare. Pulpa reactioneaza la curenti electrici 2-6mkA. Diagnosticul diferencial. Caria medie se diferenciaza de difect cuniform, erozie, caria profunda si periodontita cronica. De defectul cuniform si erozie caria medie se diferenciza dupa acelea principii ca la caria superficiala. De caria profunda se diferenciaza pe baza acuzilor bolnavului si datele obectivului dupa examinare. Diferencierea cariei medie cu periodontita cronica se bazeaza pe absenta durerii. Diferenciarea acestor doua forme de afectiuni consta in faptul ca la prepararea cavitatii carioase la caria medie apare senzatia de durere dar la periodontita aceasta reactie este absenta pentru ca pulpa este necrotizata. Deasemenea la carie medie dintele reactioneaza la iritanti termici, chimici, dar la periodontita reactie nu este. Pulpa dintelui reactioneaza la curentii electrici de 2-6 mkA. La periodontita 100 mkA. Importante sunt schimbarile vazute pe radiografie la nivelul periodontului. Caria profunda in aceasta forma a procesului carios se observa schimbari esentiale a dentinei. Acuzele: dureri de scurta durata la iritanti mecanici, chimici, termici, care trec dupa inlaturarea acestora. Examenul clinic: se observa cavitatea carioasa, profunda cu multa dentina ramulita. Se detesta margini subminate ale smaltului. Sondarea fundului

cavitatii carioase este indolora. Poate aparea durere in dinte dupa inlaturarea iritantului, aparitia de descomfort a dintelui. Pulpa dintelui reactioneaza la curentii electrici de 2-6 mkA. Diagnosticul diferenciar: caria profunda se diferenciaza de caria medie, pulpita acuta de focar si cronica fibroasa. De carie medie, caria profunda se deosebeste dupa acuzele mai pronuntate. De pulpita acuta de focar si cronica fibroasa caria profunda se deosebeste dupa caracterul durerii. La pulpita este mai intensiv si mai indelungat. Deasemenea dupa aparitia durerilor neprovocate de iritanti externi. La caria profunda dintele reactioneaza la curenti de 2-6 mkA. La pulpita de 15-20 mkA si mai sus. Lectia nr 10. Secunosc doua metode de tratament al cariei dentare:chirurgicala si nechirurgicala(conservativa). Metoda conservativa consta in: Terapia de remineralizare,administrare per oral,aplicatii pe dinte,electroforeza preparatelor in componenta carora intra ioni de Ca,F,P(aplicatii cu 10 % cu gluconat de calciu,folosirea pastelor de dinti cu continut de F,electroforeza cu 1 % NaF).Aceasta terapie se foloseste la tratamentul in special a cariei in stadiul de macula. Plombarea conservativa-se refera la sigilarea fisurilor,plombarea cavitatilor carioase mici.Se foloseste la tratamentul cariei superficiale. Metoda chirurgicala:consta din prepararea instrumentala a tesuturilor dure ale dinteluicu ulterioara obturare a cavitatii cu material de plombare. Etapele tratamentului chirurgical: 1.Pentru o preparare mai indolora si efectiva trebuie sa tinem cont de o serie de factori importanti ca(prepararea cu pauze,la turatii inalte,folosirea frezelor abrazive in stare ideala),o interventie chit mai linistita si indolora ne permite realizarea metodelor psihoterapeutice. O preparare indolora a dintilor in marea masura depinde si de starea dintelui si localizarea cavitatii.Se cunoaste faptul ca dintii anteriori sunt mai sensibili la durere,dechit cei posteriori.Deosebit de sensibile la preparare sunt zonele de jonctiune smalt-dentina,si la

coletul

dintelui.Uneori

cind

efectuam

largirea

cavitatii

putem

efectua

si

anestezia:aplicativa (buletele de bumbac imbibat in sol anesteica este introdus in cavitatea carioasa pe 3-5 min),anestezia prin injectare (prin infiltrare),si de de conducere. 2.Etapele prepararii cavitatii carioase: Deschiderea cavitatii carioase-inlaturarea unui acces liber marginilor spre tesuturile subminate necrotiate de si smalt.Scopul:formarea -

demineralizate.Se folosesc freze sferice sau fisurate de marimi medii. Largirea cavitatii carioase-Scopul:inlaturarea dentinei ramolite si pigmentate.Se foloseste lingura lui Black(excavatorul),freze sferice si coninverse se lucreaza la viteze mici. Necrectomia-Se efectuiaza indepartarea definitiva a dentinei si smaltului alterat.Folosim freze sferice si fisurate. Formarea cavitatii carioase-Scopul:formarea conditiilor optime pu fixarea materialului de plombare .Principiile:peretii duri , fundul cavitatii drepti,unghiul intre pereti si fund trebie sa fie egal cu 90 grade.Cavitatea formata poate avea forme geometrice diferite:triunghi,dreptunghi,ovala s.a. Finisarea cavitatii-Scopul : netezirea marginilor de smalt,prevenirea luxarii obturatiei in timpul masticatiei.Se efectuiaza cu freze diamantate sau fisuratepe toata grosimea smaltului sub unghi de 45 gradepe tot perimetrul cavitatii carioase. Prelucrarea medicamentoasa a cavitatii carioase:Scopul : inlaturarea dentinei bizotate .Folosim un jet de apa calda,antiseptice caldute(0,02% furacilin, 0,06% clorhexidina).Dupa aceasta cavitatea se usuca cu un jet de aer. 3.Obturarea cavitatii carioase. La obturarea cavitatilor carioase de clasa 2,3,4 folosim matricele celuloid si portmatricea. Etapele obturarii: 1.Efectuarea obturatiei izolatorii. Scopul:Prevenirea actiunii toxice a preparatelor asupra pulpei,care se contin in unele materiale de plombare,formarea barierului de termoizolare pentru pulpa,formarea punctelor retentive suplimentare pentru plomba.Materialul de izolare se depune pe fundul si peretii cavitatii carioase pina la jonctiunea smalt dentina intr-un strat subtire. metalice sau de

2.Depunerea obturatiei de baza. Succesul unei plombari efective consta in faptul ca:cavitatea trebuie sa fie ideal curatata,materialul de plombare terbuie maximal sa emita culoarea si transluciditatea dintelui,obturatia trebie sa restabileasca forma anatomica a dintelui. 3.Slefuirea si lustruirea obturatiei. Se efectuiaza slefuirea cu freze diamantate,lustruirea- cu perii cu polipant,cu gume aplatizate,obturatia este corect prelucrata cind dupa trecerea cu sonda nu se simte nici-o granita dintre obturatie si dinte. Lectia nr.11 Greselile aparute in timpul tratamentului cariei dentare: Denudarea intimplatoare a camerei pulpare in timpul prepararii ,ca rezultat a necunoasterii topografiei camerei pulpare. Caria secundara sau recidivanta-Apare ca rezultat a inlaturarii incomplete a dentinei ramolite,lasarea marginilor subminate ale smaltului. Inflamarea si necroza pulpei dentare-ca rezultat al obturari cu materiale toxice( cimenturi silicate,silicofosfate,cu acrilate) fara material izolator. Inflamatia papilei gingivale Apare ca rezultat a prezentei marginilor debordante ale obturatiei,si retentia de alimente in aceasta zona. Caderea obturatiei nu se indeplineste corect prepararea si formarea cavitatii carioase,alegerea incorecta a materialului de plombare,si greseli la prepararea acestuia. Schimbarea in culoare a dintelui alegerea neadecvata a culorii materialului de obturare. Gradul de afectare a dintilor cu carie depinde de mai multi factori:caracterul alimentarii,nivelul radiatiei solare,continutul de F in mediul inconjurator,hetero-i autosensibilitatea organismului,vaccinele antiinfectioase s.a. toate acestea influienteaza la scaderea imunitatii organismului. In mare masura gradul de afectare cu carie dipinde de starea igienei cavitatii bucale. Cei mai importanti in aparitia cariei dentare sunt 3 factori de risc: Tartrul dentar si microorganismele acestuia; Excesul de zahar in alimente;

Dificitul de F in apa si alimente;

Cel mai distructiv efect apare la actiunea a tuturor 3 factori consecutiv. Metodele de profilaxie a cariei dentare se impart in 3 grupe; Inlaturarea microorganisemelor tartrului dentar Scaderea continutului de zahar din alimentatie Restabilirea aportului normal de F in organism Profilaxia endogena nemedicamentoasa.Se bazeaza pe aportul in organism a alimentelor,bogate in proteine,aminoacizi,macromicroelemente,vitamine,alimente ce contin Ca si F. Profilaxia endogena medicamentoasa.Presupune profilaxia medicamentoasa a gravidelor,copiilor prescolari,scolari si maturi.Se folosesc preparatele de Ca si F.videhol,vitaminele B1,B6,D, grasimea de peste,fitin,metionin s.a.. Profilaxia exogena nemedicamentoasa.Presupune mestecarea intensiva a alimentelor dure ,igiena bucala minutioasa cu folosirea pastelor de dinti curativoprofilactice,igiena profesionala,alimentatia rationala,limitarea la glucide si zahar,protezare rationala. Profilaxia exogena medicamentoasa.Presupune administrarea locala a preparatelor remineralizante(10% solutie gluconat de Ca, 2% solutie NaF, 3% sol. Remodent, lac fluorat), sub forma de aplicatii pe tesuturile dure ale dintelui,clatituri ,electroforeza.

Actiunile profilactice le putem imparti in 4 grupe: