Sunteți pe pagina 1din 5

EXAMENUL CLINIC Este partea cea mai importanta a cercetarii unui bolnav, esentiala pentru stabilirea diagnosticului.

Din punct de vedere tehnic cuprinde etapele: 1. 2. 3. 4. examenul clinic loco-regional examenul clinic general pe aparate examenele de laborator examenele complementare.

Scopul principal al examenului clinic este cautarea anomaliilor , acestea putind fi: a) b) c) d) e) f) morfologice-cresterea sau diminuarea volumului sau modificarea formei unei regiuni; perturbari ale coloratiei normale a tegumentelor:hiperpigmentari, depigmentari; modificarea consistentei; anomalii de mobilizare:perturbari in miscarea mandibulei sau limbii; modificari functionale (hipersecretia sau hiposecretia gl. salivare); durerea care poate fi spontana sau provacata. localizata sau generalizata EXAMENUL LOCO-REGIONAL Examenul loco-regional bucodentar si maxilofacial cuprinde: EXAMENUL EXOORAL: ex. fetei si regiunilor invecinate; EXAMENUL ENDOORAL: ex. dintilor si continutului cav. bucale.

Atit ex. exooral cit si endooral, se vor executa cu ajutorul organelor de simt ale medicului (prin inspectie, palpare) utilizind instrumente corespunzatoare si in bune conditii de vizibilitate si iluminare. Important pentru cistigarea increderii pacientului este ca instrumentele sa fie scoase din cutia sterila in fata acestuia. Examenul exooral consta in examinarea fetei si regiunilor invecinate (regiunea submandibulara, cervicala) prin inspectie si palpare (metode ca percutia, auscultatia sunt mai rar utilizate). Inspectia cerceteaza: simetria fetei, reliefurile si santurile naturale, miscarile mimice,raporturile buzelor, ocluzia palpebrala;modificarile de coloratie a pielii;deformatiile evidente;semnele de inflamatie;prezenta de fistule, ulceratii, plagi Palparea se face mereu prin compararea cu partea opusa: se urmareste contururile osoase ale maxilarului, nasului, marginile orbitei, ale osului si arcadei zigomatice, peretele sinusului maxilar, reliefurile mandibulei. se cerceteaza daca exista vreo mobilitate anormala a eventualelor fragmente osoase in cazul traumatismelor.

Cind se constata formatiuni tumorale sau deformatii ale partilor moi sau osoase, se cerceteaza: marimea, apreciate in cm. forma (regulata, boselata, infiltrativa) consistenta (dura, pastoasa, depresibila, fluctuenta) daca formatiunea este sau nu dureroasa,spontan sau la presiune starea tesuturilor invecinate (induratie, edem).

Examenul limfonodulilor Tot prin palpare se controleaza grupele de limfonoduli tributari regiunii oro-maxilofaciale: limfonodulii preauriculari, imediat inaintea tragusului. lim. retrouriculari. lim. genieni, in obraz, dea lungul vaselor faciale. lim. submandibulari, in loja submandibulara, dedesuptul si inauntrul corpului mandibulei, precum si nodulii sub- si retro- angulomandibulari. lim. submentonieri, in regiunea submentoniera. lim. cervicali superficiali, inainte m. sternocleidomastoidian si dea lungul vaselor mari ale gitului. lim. cervicali profunzi, dea lungul marginii posterioare a sternocleidomastoidianului. lim. supraclaviculari, in fosa supraclaviculara.

Examenul ATM Se procedeaza astfel:in conductele auditive, in ambele parti, se introduce pulpa indexului, iar policile se va aplica pe regiunea preauriculara, cerind bolnavului sa inchida si sa deschida gura.Astfel se percep miscarile condilului mandibular si se constata prezenta deformatiunilor traumatica, tumorale sau inflamatorii.Se apreciaza durerile declansate de presiune pe articulatie,ca si eventualele contracturi ale m. inchizatori a mandibulei (temporal, maseter, pterigoidean). Examenul endooral Bolnavul este pus intr-o pozitie sezinda pe fotoliul dentar, cu capul bine fixat in tetiera, medicul stind in partea dreapta. Cind se examineaza arcada superioara , vestibulul superior si bolta palatina, fotoliul va fi ridicat, iar capul in extensie, iar cind se examineaza arcada inferioara, santul vestibular inferior, limba si planseul bucal, fotoliul va fi coborit, iar capul bolnavului asezat vertical. Instrumentarul pentru examenul orodentar: Oglinda bucala, care serveste pentru a se putea face ex, mai comod, prin imaginea indirecta si ca departator de limba, obraz, buze (se foloseste o oglinda plana care da o imagine nemodoficata); Pensa dentara; Sonda dentara, cae serveste pentru explorarea plapatorie a supr, dentare si a fundurilor de sac gingivodentare.Este utila pentru detectarea cariilor, explorarea pungilor parodontale, fistulelor; Aspirator de saliva si secretii; Stilete butonate, subtiri pentru explorarea traiectelor fistuloase; O seringa si ace de punctie pentru explorare;

Tehnica ex. Endooral Se cerceteaza deschiderea gurii observindu-se: amplitudinea miscarilor manduibulei; deviatii laterale in miscare.

Deschiderea gurii poate fi limatata sau imposibila in caz de: trismus,infectii, disfunctii articulare sau tumori,cazul existentei unor obstacole tumorale sau osoase care impiedica excursia mandibulei.

Examenul mucoasei orale Se face indepartind cu oglinda buzele si obrajii. Mucoasa orala in mod normal este de culoare roz. Se observa aspectul general al mucoasei(coloratie,vascularizatie, edeme). Se examineaza mucoasa gingivala la nivelul carei se pot gasi:eroziuni, ulceratiise noteaza retractia gingivala si dezlipirea marginii gingivale de pe coletul dintilor, cu formarea pungilor parodontale. Se trece la examinarea celorlalte mucoase orale:labiala si jugala, mucoasa santurilor vestibulare, a planseului bucal, a limbii, mucoasa boltii palatine, valul palatin. Limba va fi examinata mai intii static observinduse eventualele devieri de pozitie sau leziuni superficiale. La nivelul mucoasei obrazului se va cerceta papapila canalului Stenon in dreptul molarului 2 superior, iar pe mucoasa sublingula de o parte si alta a frenului lingual, carunculii sublinguali, cu orificiile canaleler gl. submandibulare (canalul Warthon) si gl. sublinguale.Se noteaza daca sunt modoficate (proeminente, ulcerate) si caracterul salivei(limpede, tulbure, purulenta) precum si debitul acesteia (abundenta, redusa). Examenul dentoparodontal Trebuie facut sistematic si minutios si acesta cuprinde: Examenul de ansamblu al arcadelor dentare; Apelul dintilor; Starea dintilor; Starea parodontiului.

Examenul de ansamblu al arcadelor dentare. Se va face la inceput pentru a observa raporturile celor doua arcade, articularea interdentara, tulburari de ocluzie, malpozitii dentar e Apelul dintilor. Se noteaza dintii prezenti, lipsurile dentare, dintii neerupti sau dintii supranumerari, specificindu-se felul lor:temporari sau permanenti. Starea dintilor.Se examineaza fiecare dinte in parte, prin inspectia directa sau cu ajutorul oglinzii si prin explorare cu sonda a tuturor supr. V,O,M,D si asupra sup. ocluzale. Leziunile de carie sunt cercetate, precizindu-se: Sediul lor in raport cu coroana:ocluzal, mezial, distal, combinat Gradul de interesare a tesuturilor:smalt, dentina, cement. Leziune pulpara (pulpita, mortificare, gangrena)

Este necesar de precizat caracterul durerilor dentare-spontane, provocate-si de ce anume factori saunt provocate sau calmate(cald, rece, atingere) Se noteaza dintii care au coroana complet distrusa, ramasi sub forma de resturi radiculare. Percutia se va face prin mici ciocanituri cu minerul sondei atit lateral cit si in axul dintilor.Tonalitatea sunetului la percutie si durerile provocate vor fi apreciate cu atentie.Motilitatea anormala se controleaza prin mobilizare V-O sau in ax. Probele de vitalitate sunt indespensabile atunci cind prin ex. clinic nu se poate preciza starea pulpei. Starea parodontiului. Se cerceteaza insertia gingivala, existenta fundurilor de sac gingivale,absenta sau prezenta secretiilor purulente, mobilitatea dintilor, singerraea gingivalaSe noteaza existenta placii dentare bacteriene, si a tartrului.

EXPLORARI PARACLINICE LOCO-REGIONALE

Teste de vitalitate pulpar prin procedee termice, electrice, sau prin frezaj denti nar explorator cnd primele 2 procedee nu snt concludente. Se caut mai nti pragul sensibiltii dentare a pacientului pe un dinte sntos, de preferat pe dintele simetric i pe dinii vecini dintelui cercetat. Printre investigaiile paraclinice ale afeci- unilor oro-maxilo-faciale se regsesc: Examenul radiologic - folosete radiografiile standard fie n incidene endobucale, retrodentare pentru leziuni ale regiunilor dento-alveolare, fie incidene extraorale n tehnici extrem de variate pentru explorarea oaselor maxilare: semiaxial,axial, profil i baza craniului. Tehnici speciale: a) Radiografiile panoramice obinute prin diferite operaii i tehnici (Panoramix, Panorax) care realizeaz pe un singur film ntr-o singur expunere imaginea ntregii regiuni alveolo -dentare a mandibulei i a infrastructurii maxilarului. Tomografii convenionale simple permit obinerea de imagini ale unor straturi subiri la profunzimi diferite. Sialografia (Iacobovici- 1929) const n execuia de radiografii dup introducerea n glandele salivare (parotide, submaxilare) a unei substane de contrast (lipiodol). Arteriografia carotidian prin puncie direct a arterei carotide externe sau prin cateterism retrograd pe calea arterei temporale superficiale i introducerea unei substane radioopace triiodat. Este indicat n malformaiile i tumori vasculare, tumori ale maxilarelor i glandelor parotide, anevrisme arteriovenoase Scanner tomodensitometrie sau tomodensimetrie (Cormack 1963, Hounsfield 1972) este o tehnic de explorare cu razele X a unei structuri sub diferite unghiuri i reconstituirea imaginii acesteia cu ajutorul unui ordinator care apr ecieaz cantitativ diferenele de structuri. Ei situeaz o tumor n contextul su anatomic. Scintigrafia salivar realizat cu Th 99, este indicat pentru explorarea morfologic a parenchimului salivar, preciznd sediul topografic al unei leziuni. Ecografia sau ultrasonodiagnosticul completeaz radiologia furniznd date pentru diferenierea tumorilor solide de cele lichidiene, rezultate pozitive n diagnosticul tumorilor maligne ale glandelor parotide. Biopsia este n unele cazuri singura metod care poate preciza diagnosticul. Ca metode se folosesc: biopsie prin excizie indicaie pentru leziuni mici, superficiale sau profunde bine delimitate; biopsie prin incizie folosit pentru leziunile ntinse i voluminoase care pentru rezolvare necesit o intervenie mai laborioas biopsie prin chiuretaj folosit pentru leziunile ulcerate, vegetante sau cele profunde exteriorizate; biopsie prin aspiraie (forajul bioptic) se practic pentru leziuni profunde, dificil accesibile. Dintre regulile generale privind biopsia subliniem necesitatea de a nu se face biopsie unei leziuni presupus malign, dac nu dispunem de posibilitatea sau competena de a efectua tratamentul complet al cazului, ntruct biopsia poate accelera boala (evoluia tumorii); un rezulta t bioptic negativ la un caz clinic considerat malign necesit repetarea biopsiei. Citodiagnosticul sau citologia exfoliativ , const n examinarea direct a celulelor superficiale recoltate prin amprent direct pe lam sau puncie cu un ac subire. D relaii aproximative despre caracterul benign sau malign al unei leziuni.

b) c) d)

e)

Puncia exploratoare se face cu ace groase sau trocare adaptate la o sering. Este indicat pentru precizarea diagnosticului unor formaiuni tumorale ale prilor moi sau ale maxilarelor , evacuarea unui hematom, n colecii purulente. Permite examenul bacteriologic, histologic, etc. al produsului recoltat. Stomatoscopia investigaie a mucoasei bucal executat cu un aparat optic, care mrete imaginea de 10-20 ori. Permite observarea anurilor superficiale ale mucoasei bucale i chiar a chorionului cu vascularizaia sa; poate surprinde precoce modificri suspecte de malignitate. Teste de colorare vital a mucoasei bucale- pentru depistarea leziunilor maligne. Se utilizeaz curent testul Schiller cu lugol sau testul Richard cu albastru de toluidin; zonele patologice rein mai intens colorantul. Transiluminarea sau diafanoscopia este folosit pentru descoperirea leziunilor dentare, ale sinusului maxilar sau ale obrazului. Folosete o surs de lumin puternic i se execut ntr-o camer obscur. Se observ pe fondul luminat, transparena, opacifierile produse de un sinus bolnav, calculi, mici tumori sau dini devitali. Examenul secreiei salivare Saliva parotidian sau submandibular se recolteaz prin cateterism prin tuburi de polietilen i se analizeaz cantitativ i calitativ (pH., structur chimic, citologie). Examenul bacteriologic al produselor patologice recoltate direct de pe suprafaa leziunilor, de la nivelul orificiilor fistuloase sau prin puncie din colecii nchise, n vederea izolrii i identificrii germenilor i antibiogramei. Craniometria const n msurarea distanelor dintre diferite puncte antropometrice cranio faciale, fiind indicat n vederea coreciei unor deformaii congenitale sau dobndite, ale masivului osos cranio-maxilar. Explorri paraclinice privind starea general

Examene biologice generale. Sngele se cerceteaz msurndu-se timpul de sngerare i coagulare,rezistenta capilar,teste pentru explorarea fazelor coagulrii;hemoglobina,numrtoarea globular i formula leococitar; viteza de sedimentare a hematiilor, seroreaciile pentru sifilis. Pot fi necesare i alte examene: glicemia, colesterolul, lipidee totale i trigliceridele, ureea, calciul, fosfo rul, fosfotaza alcalina, etc. Urina este examinat n mod curent prin examenul sumar de urin (albumina, glucoz, sediment) sau poate fi necesar un examen mai amnunit fizic, chimic,citologic i bacteriologic. Electrocardigrama este indicat dac s-a constatat vreun simptom de boal cardiovasular sau pacientul a depait 40 de ani i urmeaz a fi supus unei intervenii chirurgicale de amploare. Testele cutanate pot fi necesare pentru depistarea alergiei, la anestezice locale, antibiotice (penicilina), iodoform, raini acrilice intradermoreacia la tuberculin.