SB.

ABORDUL VENOS PERIFERIC- MATERIALE NECESARE SI TEHNICA

SB. ABORDUL VENOS CENTRAL- MATERIALE NECESARE SI TEHNICA

1. Abordul venos periferic. Materiale necesare si tehnica.

Se abordeaza cel mai frecvent venele periferice ale antebrațului, ale cotului sau picioarelor.
Abordarea venoasă periferică poate avea două scopuri:
 colectarea sângelui;
 administrarea de medicamente sau soluții perfuzabile.

Materiale :
- canulă (flexule) de diferite tipuri
- tampoane sterile de unică folosință de care avem nevoie pentru dezinfectarea
tegumentului
- Alcool sau betadină,
- Garou
- mănuși,
- câmp steril,
- benzi adezive pentru fixarea flexulei,

Tehnica: - pacientul este pozitionat cu bratul in pozitie decliva, pentru umplerea

patului vascular, se aplica garoul deasupra locului de punctionare, se dezinfecteaza
tegumentul, cu mana stanga se fixeaza tegumentul (eventual vena) iar cu mana dreapta
se introduce canula sub un unghi de 45 de grade, cand se vizualizeaza sangele in
cateter se introduce canula de plastic in lomenul vasului, se deschide garoul, se
comprima varful canulei si se extrage ghidul metalic. Ulterior canula este atasata la un
perfuzor sau se monteaza dopul si se heparineaza. Se fixeaza canula cu fasii de
leucoplast.

2. Abordul venos central . Materiale necesare si tehnica.

Cele mai comune aborduri sunt: vena jugulară internă, vena subclavie şi vena femurală.
Montarea unui cateter într-o venă centrală se va face obligatoriu în condiţii de sterilitate
absolută (altfel există riscul să apară infecţia de cateter sau chiar endocardita.
Materiale necesare
 echipament steril: mănuşi, mască facială, bonetă şi halat pentru persoana care
urmează să efectueze manopera de montare a cateterului;
 soluţii dezinfectante, alcool iodat 1%, povidone iodine 10% sau clorhexidină 2%;
 comprese, câmpuri sterile;
 pensă şi portac sterile;
 ac şi aţă sterilă pentru fixarea cateterului;
 anestezic local: xilină 1% + seringă 5 ml şi ac pentru infiltraţie;
 trusă cateter venos central care conţine:
o seringă de 5 ml;
o ac de puncţie venoasă centrală sau canulă venoasă cu mandren metalic;
o ghid Seldinger în „J”;
o dilatator;
o cateter cu 1, 2, 3 sau mai multe lumene;
o sistem de fixare a cateterului la piele;
 sistem transparent de pansare a cateterului.

Cateterizarea venei jugulare interne

Se poate realiza atât pe partea dreaptă, cât şi pe partea stângă a pacientului.
Tehnica puncţiei venei jugulare interne prin abord anterior (faţă de muşchiul
sternocleidomastoidian), înalt (la nivelul cartilajului cricoid).
1. Pregătirea pacientului
 se informează pacientul despre manopera ce urmează a fi efectuată;
 se monitorizează ECG + pulsoximetrie;
 se administrează oxigen pe masca facială;
 se poziţionează pacientul în decubit dorsal, cu membrele superioare
întinse pe lângă corp, în poziţie Trendelenburg cu un sul sub umeri
cu capul în hiperextensie şi foarte uşor rotat în partea opusă locului
de puncţie. Poziţia Trendelenburg determină creşterea presiunii
venoase în teritoriul cav superior şi creşterea astfel a calibrului
vaselor la acest nivel.
2. Medicul care urmează să efectueze manopera se va echipa steril.
3. Se pregăteşte câmpul larg cu soluţie dezinfectantă de 3 ori.
4. Se izolează zona care urmează a fi puncţionată cu comprese sterile astfel
încât să realizăm un câmp steril cu o rază de cel puţin 40 cm în jurul locului
de puncţie.
5. Se palpează artera carotidă cu o mâna stângă şi se infiltrează anestezic local
lateral de aceasta, la nivelul liniei orizontale care trece prin cartilajul cricoid.
6. Se introduce apoi, aspirând continuu, acul de puncţie venos centrală ataşat
la o seringă de 5 ml, imediat lateral de artera carotidă, sub un unghi de 45o
la planul pielii. Direcţia acului este antero-posterior, din median spre lateral
şi de sus în jos orientat spre mamelonul de aceeaşi parte.
7. În momentul în care aspirăm sânge, se detaşează seringa de la ac, acul
menţinându-se pe loc nemişcat, se introduce ghidul “J” pe ac cu urmărirea
continuă a traseului ECG. Apariţia extrasistolelor ventriculare pe monitorul
ECG se datorează excitării pe care o poate realiza ghidul la nivelul
endocardului, extrasistole care dispar odată cu retragerea 2-3 cm a ghidului.
8. După plasarea ghidului acul de puncţie se retrage pe ghid. Se introduce apoi
pe ghid, prin mişcări de rotaţie şi culisare, dilatatorul care are un calibru
superior acului de puncţie şi care va realiza un traiect de la tegument până la
nivelul vasului, facilitând astfel pătrunderea cateterului, care spre deosebire
de ghid este mai puţin rigid şi mai flexibil.
9. După ce se scoate dilatatorul de pe ghid se introduce apoi cateterul tot prin
mişcări de rotaţie şi culisare pe ghid.
 10. Ghidul va fi retras. De pe porturile cateterului se va aspira aerul şi vor fi
spălate cu ser heparinat.
11. Cateterul va fi fixat cu ac şi aţă cu ajutorul dispozitivului de fixare la 12-15
cm la piele, şi pansat apoi steril.
Cateterizarea venei subclaviculare
Puncţionarea se face la unirea treimii mijlocii a claviculei cu treimea laterală sau la unirea
treimii mediale cu treimea mijlocie după infiltraţie cu xilină 1% la nivelul locului de puncţie.
Acul de puncţie introdus la 15o de planul tegumentului, va fi înaintat tangent la faţa inferioară
a claviculei, aspirând continuu şi orientat dinspre anterior spre posterior şi dinspre lateral spre
medial în direcţia incizurii sternale . Apariţia sângelui în seringă confirmă poziţia
intravasculară, montarea cateterului se va face prin tehnica Seldinger descrisă anterior la
cateterizarea venei jugulare interne
Cateterizarea venei femurale
Poziţionarea pacientului va fi în poziţie anti-Trendelenburg.
Pregătirea pacientului şi tehnica Seldinger este similară cu cea descrisă anterior.
Puncţia venoasă se face medial de artera femurală la 1-2 cm sub arcada crurală după
anestezie locală prealabilă. Se pătrunde la 45o prin tegument cu acul direcţionat antero-
posterior, de jos în sus şi din lateral spre median până la apariţia de sânge în seringă la aspiraţie,
după care montarea cateterului se va face conform tehnicii Seldinger descrise deja.