CELULELE SISTEMULUI NERVOS

CURS 1
 Sistemul nervos
• Este alcătuit din două tipuri principale de
celule: neuronii şi nevrogliile (celulele
gliale).
• Ambele joacă roluri esenţiale în cadrul
sistemului nervos
• Numai neuronii sunt capabili de a
transmite mesajele intre structurile SNC
sau intre SNC si structuri din afara sistemului
 Neuronii
• Cu excepţia neuronilor olfactivi, neuronii nu
se divid şi nu proliferează după “explozia” din
timpul vieţii embriologice. În schimb, în multe
cazuri, ei cresc enorm în dimensiuni.
• Moartea celulară programată (apoptoza)
joacă un rol important în timpul dezvoltării
SN.
• Există mai multe tipuri de neuroni: celule
piramidale, stelate, Purkinje, Martenotti,
mitrale, granulare.
 Neuronii
• Neuronii posedă un centru metabolic (corpul
celular cu nucleu, perikarion) de la care
pleacă unul sau mai multe prelungiri/procese
• De la neuron pleacă două tipuri de prelungiri:
dendritele mici şi ramificate şi axonul lung,
neramificat (cu excepţia părţii terminale).
• Clasificarea structurală a neuronilor este
bazată pe numărul de prelungiri (procese) ce
pleacă de la corpul celular.
 Clasificarea neuronilor

Clasificarea neuronilor în funcţie de numărul de prelungiri – neuroni

pseudounipolari, ce sunt senzitivi şi au o prelungire ce se împarte în 2
ramificaţii; neuroni bipolari ce sunt localizaţi în retină şi în cohlee;
neuroni multipolari, ce sunt neuroni motori şi prezintă un axon şi mai
multe dendrite.
 Clasificarea neuronilor
• Neuronii pseudounipolari au o singură prelungire scurtă ce
se ramifică în formă de T pentru a forma o pereche de
procese mai mari. Neuronii senzitivi sunt pseudounipolari –
una din prelungirile ramificate primeşte stimuli senzitivi şi
produc impulsul nervos; cealaltă prelungire livrează
impulsul către sinapse.
• Neuronii bipolari au 2 prelungiri, una la nivelul fiecărui
capăt; acest tip de neuron este întâlnit în retină.
• Neuronii multipolari au câteva dendrite şi un singur axon ce
pleacă de la corpul celular; de exemplu neuronii motori.
Neuronul multipolar
 Neuronii motori
• Neuronii motori somatici care sunt
responsabili atât pentru controlul reflex cât şi
cel voluntar al muşchilor scheletici.
• Neuronii motori autonomi care inervează
muşchiul neted, muşchiul cardiac si glandele
endocrine.
• Corpul celular ale neuronilor autonomi care
inervează aceste organe este localizat în
afara SNC la nivelul unor ganglioni.
• Neuronul multipolar este cel mai comun tip de
neuron.
 Structura neuronilor
• Neuronii sunt din punct de vedere fiziologic polarizaţi.
Mesajele circulă de la dendrite spre corpul celular şi de
la acesta la axon.
• La nivelul corpului celular există un nucleu mare, nucleoli
bine dezvoltaţi, reticulul endoplasmatic rugos bine
dezvoltat, aparatul Golgi proeminent, mitocondrii
abundente, în timp ce lizozomii şi peroxizomii sunt
frecvent vizibili.
• Neuronii prezintă şi un citoschelet bine dezvoltat,
reprezentat de microtubuli, neurotubuli, neurofilamentele
(filamentele intermediare).
Ultrastructura neuronului
• Axonul (fibrele nervoase) pleacă dintr-o parte conică a
corpului celular si este invelit în teaca de mielină.
• Mielina este formată din celule gliale şi joacă un rol vital în
determinarea conducerii impulsului. Joncţiunile dintre celulele
gliale constituie nodulii lui Ranvier. În partea lui terminală
axonul se ramifică într-un număr mai mic sau mai mare de
arborizaţii terminale.
• Aceste terminaţii ale telodendriilor stabilesc un contact
sinaptic cu alţi neuroni sau dacă axonul este o fibră motorie
ce iese din SNC, contactul este cu fibra musculară.
• Un impuls odată iniţiat la nivelul segmentului iniţial, este
transmis fără a scădea în intensitate către terminaţiile
telodendritice.
• În partea terminală a axonului întâlnim butonul sinaptic sau
butonul terminal. La ME putem observa mitocondrii şi vezicule
sinaptice.
 O terminatie axonala de la suprafata unui neuron din
coarnele dorsale a maduvei spinarii contine atat vezicule
sinaptice dense cat si vezicule clare dispuse deasupra
ingrosarii membranare, 68.000x
Un dendrit (D) flancat de 2 terminatii axonale cu vezicule
sinaptice clare, sferice, 75.000x
 O sinapsa este vizibila la supafata neuronului motor din maduva
spinarii. Intre corpul neuronal (stanga) si terminatia axonala (dreapta)
se observa o jonctiune gap flancata de desmozomi (sageti), 80.000x
 Dendritele
• Dendritele, în majoritatea neuronilor
multipolari, au un diametru mai mare decât al
axonului. Spre deosebire însă de axon, sunt
extreme de ramificate.
• Ele dezvoltă adesea protuberanţe mici
cunoscute în mod curent ca spini. Aceste
sunt locurile de contact sinaptic.
• Dendritele nu sunt pasive sau inerte. Ca şi
axonul, prezintă o ultrastructură complexă
formată în principal din mirotubuli.
Ultrastructura dendritelor
 Celulele gliale
• Celulele gliale prezintă
capacitatea de a se
multiplica intens după
naştere.
• Sunt capabile să invadeze
regiunile distruse (lezate)
şi să înlăture orice material
necrotic şi duc astfel la
formarea unei cicatrici
gliale.
• Nevrogliile sunt singurele
elemente ale tesutului
nervos care dau naştere
tumorilor din SNC
 Celulele gliale
• Putem identifica 4 tipuri de celule giale: astroglia/astrocitul,
oligodendroglia/oligodendrocitul, microglia şi celulele
ependimare.
• Astrocitele prezintă o serie de prelungiri ce pleacă de la un
corp celular central mare ce conţine nucleul. Există dovezi că
astrocitele sunt interconectate prin joncţiuni gap ce le ajută să
facă schimb de molecule şi de ioni.
• Există cazuri frecvente când câteva prelungiri astrogliale se
termină la nivelul peretului endotelial al vaselor sanguine
cerebrale, în timp ce altele sunt strâns legate de neuroni.
• Uneori piciorul astrocitelor mărgineşte celulele ependimare ce
delimitează ventriculul cerebral.
• Astrocitele sunt implicate în mişcarea materialului dintre
lichidul cerebrospinal, sânge şi neuron.
 Un astrocit protoplasmatic in apropierea unui vas sanguin (L –
lumenul vasului) in cortex. Nucleul prezinta cromatina densa iar
citoplasma contine numeroase organite, inclusiv aparat Golgi si
RE rugos. 10.000x; Stanga-sus: Detaliu al citoplasmei
perinucleare prezentand filamente. 44.000x
 Astrocitele
• Un alt element important al astrocitelor este
dezvoltarea de filamente în citoplasmă.
• Aceste filamente sunt dezvoltate mai mult în
astrocitele din substanţa albă decât cele din substanţa
cenusie.
• Aceste două tipuri de astrocite sunt denumite în
consecinţă astrocite fibroase, respectiv
protoplasmatice.
• Aceste filamente oferă o anumită rezistenţă la
tracţiune şi deoarece astrocitele sunt adesea legate
ferm între ele sau de neuroni prin joncţiuni strânse, ele
pot reprezenta un suport structural în ţesutul nervos.
 Astrocitele
• Astrocitele invadează regiunile lezate ale sistemului SNC şi
sunt responsabile de formarea cicatricelor gliale.
• Există dovezi că astrocitele sunt capabile de sinteza şi
secreţia de neurotransmiţători. În dezvoltarea creierului
aceştia acţionează ca factori de creştere.
• În zona subventriculară a organismului adult, astrocitele
păstrează un potenţial proliferativ, şi au rolul de celule stem
neurale.
• Una din cele mai importante funcţii ale astrocitelor este totuşi
formarea şi menţinerea de sinapse în sistemul nervos central.
• Astrocitele secretă atât cholesterol, cât şi o lipoproteină
numită apolipoproteina E (ApoE) în spaţiul intercelular.
 Astrocite in cultura.
GFAP – glial fibrillary acidic protein
 Functiile astrocitelor
• Astrocitele atrag K+ din lichidul extracelular. Deoarece K+
difuzează în afara neuronilor în timpul producerii de impulsuri
nervoase, această funcţie este importantă pentru menţinerea
unui mediu ionic propice neuronilor.
• Astrocitele atrag neurotransmiţători eliberaţi din terminaţiile
axonale ale neuronilor. De exemplu, neurotransmiţătorul
glutamat este captat de astrocite şi transformat în glutamină;
glutamina este apoi eliberată către neuronii ce o pot utiliza pentru
a forma din nou glutamat.
• Piciorul astrocitar ce înconjoară capilarul preia glucoza din
sânge. Apoi glucoza este metabolizată în acid lactic ce este
eliberat şi folosit ca sursă de energie de către neuroni. Acidul
lactic este metabolizat aerob în CO2 şi H2O pentru producerea de
ATP.
• Astrocitele sunt necesare pentru formarea de sinapse în SNC
(puţine sinapse sunt formate în lipsa astrocitelor).
• Astrocitele induc formarea barierei hemato-encefalice.
 Celulele oligodendrogliale
• Au prelungiri mai puţine ce pleacă de la
corpul celular decât astrocitele, şi corpul
celular este mai mic în diametru (5 mm).
• Oligodendroglia diferă de asemenea de
astrocite prin faptul că au foarte puţine
microfilamente, dar au un număr mare de
microtubuli în citoplasmă.
• Aceste celule se întâlnesc atât în substanţa
albă cât şi în cea cenuşie.
• Astrocitele, oligodendrocitele şi celulele
ependimare sunt cunoscute şi sub numele
• de macroglii.
Oligodendrocit
 Un oligodendrocit
mielinizant, nucleu (N),
din maduva spinarii
extinzand conexiuni
citoplasmatice la cel
putin doua invelisuri de
mielina (sageti).
Se observa si alte fibre
mielinizate si
nemielinizate in diverse
stadii de dezvoltare ca si
procese gliale. 12.750x
Oligodendrogliile
formeaza izolarea
electrica din jurul
axonilor
 Celulele microgliale
• Celulele microgliale/microgliile – constituie a treia
clasă majoră de nevroglii, ce se găsesc în sistemul
nervos.
• Ele nu îşi au originea în neuroectoderm, ci în
măduva osoasă din precursori hematopoietici.
• Corpurile lor celulare sunt mai mici decât ale
celorlalte nevroglii (aproximativ 3μm în diametru),
însă sunt într-un număr foarte mare.
• Cel mai important rol în cadrul sistemului nervos
central îl constituie capacitatea lor de a prolifera,
de a deveni macrofage şi de a invada orice
regiune lezată pentru a fagocita ţesutul necrotic.
 Organizarea sinapselor
• Capătul terminal al unui axon formează un buton terminal.
Butonul conţine numeroase vezicule mici (20 – 40 nm) ce
conţin neurotransmiţătorii.
• Membrana presinaptică este separată de cea postsinaptică
printr-un spaţiu de 30 – 40 nm.
• În mod caracteristic, membrana postsinaptică apare mai
densă şi mai subţire la ME decât cea presinaptică.
• Transmisia mesajului are loc întotdeauna într-o singură
direcţie: de la membrana presinaptică la cea post sinaptică.
• Majoritatea sinapselor sunt axodendritice sau axo-somatice.
Sinapsele axo-axonale permite ca un neuron să controleze
activitatea sinaptică a altui neuron.
• Recent s-a demonstrat că dendritele constituie de asemenea
sinapse. Sinapse dendro-dendritice există în bulbul olfactiv şi
retină.
Diferite tipuri de sinapse
(A) Diferite tipuri de sinapse;
(B) Secţiune transversală
printr-un axon (ax) şi 2
dendrite (de); în jur există
celule gliale;
(C) Secţiune transversală
printr-un axon (ax) şi 2
dendrite (de); cele 2
dendrite formează o
pereche reciprocă, ele sunt
arănjate într-o buclă de
feedback negativ astfel
excitarea celei de jos
produce stimularea celei de
sus;
(D) Sinapsă reciprocă realizată
între 2 dendrite (de); în
cazul acesta este un
feedback pozitiv; excitarea
celei de jos re-excită pe cea
de sus.
Alte tipuri de sinapse
• (A) Sinapse axo-
axonale;
• (B) Sinapse
dendro-endritice;
• (C) Sinapse
perikario-
perikarionale.
 Organizarea neuronilor in SNC
• În SNC există 2 tipuri de substanţă : substanţa cenuşie şi substanţa
albă.
• Substanţa albă este alcătuită dintr-un număr enorm de fibre
nervoase. Ele apar albe deoarece tecile de mielină în care
majoritatea fibrelor nervoase sunt îmbrăcate reflectă lumina.
• Substanţa cenuşie este constituită din dendritele şi corpii celulari ai
neuronilor şi celulele gliale. Ele nu sunt îmbrăcate în mielină, de
aceea apar cenuşii.
• Colorarea argintie a substanţei cenuşii prin tehnica Golgi-Cox arată
o interconexiune stabilă. Această tehnică colorează doar 1% din
neuronii prezenţi. Cortexul privit la ME arată mase de celule
împachetate dens şi prelungiri celulare cu un spaţiu celular mic.
• Cel mai evident element al neurocortexului când este privit la MO
este totusi structura sa stratificată. Exista 6 straturi. Stratul al 4-lea
este la rândul lui împarţit în mod convenţional în alte 3 straturi – a, b
şi c.
Stratificarea cortexului cerebral
 Stratificarea neocortexului

Evidentierea neocortexului
prin coloratie
imunohistochimica cu
anticorp anti-P2X2 Receptor.
Receptorul P2X2 (verde)
apare in procesele axonale
(sageti).
Receptorii P2X apartin
familiei canalelor ionice ce
sunt activate de ATP
extracelular
Sectiune coronala prin creierul uman la nivel talamic colorat prin tehnica Heidenhain pentru mielina.
Materia cenusie se coloreaza usor; toate regiunile mielinizate sunt negre. Talamusul (*) se afla
dedesubtul ventriculilor laterali si este separat la acest nivel de inceputul ventriculului III. Plafonul
ventriculilor laterali este format din corpul calos (sageti).
Sectiune transversala din maduva spinarii la nivel lombar L-1. Materia cenusie apare ca o zona colorata
palid intr-o configuratie asemanatoare literei H, formata de coarnele ventrale si dorsale si canalul
central (*). Coarnele posterioare vin in contact cu radacinile nervilor spinali (sageti-sus). Radacinile
anterioare pot fi observate dedesubt (sageti-jos), opus coarnelor anterioare, de la care au pornit fibrele
nervoase. Materia alba ocupa cea mai mare parte din maduva spinarii si se coloreaza mai intens.
Sectiune Epon, 1 mm, colorat cu albastru de toluidina.
 In aceasta schema simplificata, SNC se
extinde de pe suprafata sa meningeala
(M) prin lamina bazala (linia neagra)
acopera stratul de astrocite al
parenchimului SNC si traverseaza
(contine neuroni si celule gliale) si
astrocitele subependimale, pana la
celule ependimale ciliate aliniate in
spatiul ventricular (V). Pia-astroglia
(glia limitans) realizeaza o bariera
intre exterior (dura si vase de sange) si
parenchimul SNC. Un neuron se
observa central, cu contacte sinaptice
la nivelul dendritelor. Axonul sau ia
nastere in dreapta si este mielinizat de
catre un oligodendrocit (deasupra).
Alti axoni se observa in sectiune
transversala, unii dintre acestia fiind
mielinizati. Oligodendrocitul aflat in
partea stanga a neuronului este de tip
satelit non-mielinizant. Ventriculii (V)
si spatiul subarachnoidian a
meningelui (M) contine fluid Componentele majore ale SNC
cerebrospinal.
si interrelatiile acestora
Neuron in microscopie optica
Detaliu al invelisului nuclear in care se observa un por nuclear (sageata simpla) si membrana externa
conectata cu reticulul endoplasmic rugos (RER) (sageti duble). Sunt de asemenea prezente doua
cisterne ale RE rugos cu ribozomi asociati. 80.000x
O portiune din aparatul Golgi. Numeroasele profile circulare reprezinta fenestrari sectionate tangential
si vezicule alveolate (lizozomi primari). Doi lizozomi se observa uand nastere din sacii golgieni (sageti).
Mitocondrii si un corp dens (lizozom secundar) sunt de asemenea prezente. 60.000x
O granula de lipofuscina dintr-un neuron cortical prezinta lipide legate de membrana (dens) si o
componenta solubila (gri). Componenta mai densa este lamelara. Lamelele apar ca si retele
paracristaline de profile tubulare sectionate transversal (sageata). Granula este inconjurata de o singura
membrana. Pot fi observati si ribozomi liberi. 96.000x
Un dendrit (D) ce ia nastere dintr-un neuron motor din coarnele anterioare a maduvei spinarii de
sobolan este in contact cu 4 terminatii axonale: terminatia 1 contine vezicule sinaptice clare, sferice;
terminatia 2 si 3 contine atat vezicule clare, sferice cat si vezicule dense (sageata); si terminatia 4
contine numeroase vezicule sinaptice clare, aplatizate. Observati si ingrosarile sinaptice si la nivelul
dendritelor, mitocondriile, neurofilamentele si neurotubulii. 33.000x
Un dendrit (D) flancat de 2 terminatii axonale cu vezicule sinaptice clare, sferice. 75.000x
O sectiune prin substanta alba mielinizata ce
contine un astrocit fibros (A) si un
oligodendrocit (O). Nucleul astrocitului (A)
prezinta cromatina omogena cu un contur mai
dens si un nucleol central.
Cromatina oligodendrocitului (O) este mai
densa si mai heterogena. Observati citoplasma
mai densa a oligodendrocitului si filamentele
mai proeminente ale astrocitului. 15.000x
Detaliu a: oligodendrocit cu microtubuli (sageti)
si absenta filamentelor. 45.000x
Detaliu b: citoplasma astrocitului prezentand
filamente, glicogen, RE rugos si aparat Golgi.
45.000x
Sectiune transversala a unui axon mielinizat (stanga) si un astrocit fibros (dreapta) din maduva spinarii.
Axonul contine neurotubuli dispersati si neurofilamente usor impachetate. Astrocitul contine un
manunchi de filamente intens impachetate, flancate de cativa microtubuli. 60.000x
O celula microgliala (M) a elaborat doua brate citoplasmatice pentru a compensa un oligodendrocit
apoptotic (O) din maduva spinarii. Microglia este dificil de distins de conturul ingust al citoplasmei dens
colorata care de asemenea contine unele resturi membranare. 10.000x
Suprafata unei celule ependimale contine corpi bazali (sageti) conectati cu microtubulii cililor, observat
pe sectiune longitudinala. Cativa microvili sunt de asemenea prezenti. 37.000x
Detaliu: Cil pe sectiune transversala poseda un dublet central de microtubuli inconjurat de 9 dublete de
microtubuli si o pereche centrala (sageti). 100.000x
Un desmozom tipic (d) şi o joncţiune gap (g) intre doua celule ependimale.
Se observa microvili si depresiunile de invelis (arrows) pe suprafata celulei. 35.000x
Un axon mielinizat al SNP (A) este
inconjurat de o celula Schwann, nucleu
(N). De observat lamina bazala difuza din
jurul celulei, o bogata citoplasma,
mezaxoni interni si externi (sageti),
proximitatea imediata a celulei de
invelisul de mielina si raportul de 1:1
(celula : internod de mielina). 20.000x
Electronomicrografia unui nod Ranvier pe sectiune longitudinala. De observat descresterea abrupta in
diametrul axonului si condensarea constituentilor axoplasmici in regiunile paranodale si nodale ale
axonului. Substanta din golul nodal (sageti) contine prelungiri ale celulelor Schwann; axonul nodal este
bulbar; lizozomii se afla sub axolema. Se observa si cisternele RE neted. 5.000x
Sectiune transversala prin nodul Ranvier
(diametru 7-8 mm) a unei fibre largi
prezinta un complex proeminent de
prelungiri a celulelor Schwann in jurul
unui axon evidentiat de densificarea
subaxolemala si organite intens
impachetate.
Prelungirile celulelor Schwann provin
dintr-un “guler” extern format de
citoplasma aplatizata la intervale regulate
de aproximativ 80 nm. Lamina bazala a
fibrei nervoase inconjoara intregul
complex. Observati in axoplasma, cisterne
sectionate transversal de RE neted;
mitocondrii; saci de RE neted aplatizati;
vezicule dense; neurofilamente;
microtubuli, dispusi paralel cu
circumferinta axonului. 16.000x