CEREBEL

 Ia naștere din mezoencefal

 Este situat între TC și lobii occipitali
 Preia informatia senzorială, corticală, subcorticală = informațiile prelucrate ajung
la diferitele structuri ale nevraxului - apoi la motoneuroni
 Preia informația din mediul intern / extern / comenzi motorii de la scoarță

FUNCȚIONAL= arhi, paleo, neo cerebel

1. Arhicerebel = cel mai vechi, Lob FLOCULONODULAR

= Are legături cu aparatul vestibular

Rol = reparație tonus muscular - asigurare echilibru/redresare

= mișcarea globilor oculari- conexe cu reflexe statice/ statokinetice

Leziuni = mers de om beat, bază de susținere lărgită

2. Paleocerebel = Lob ANTERIOR + F. VERMIENE ale lobului posterior

Rol 1. = receptare informații

a) Somestezice sunt integrate = procese Excitație /Inhibiție

b) Auditive prin intermediul TC
c) Vizuale

2. = ajustare tonus mușchi posturali antigravici (asigurare conexiuni aferente -

prin căi spinocerebeloase - in cea mai mare parte)

3. = lob anterior = face parte din formaíuni ce reduc reflectivitatea medulară

(când e excitat = reducere tonus m. extensori și a mișcărilor comandate de scoarța
cerebrală)

Leziuni = Hipertonie mușchi antig.(lob anterior)

Exagerarea reflexelor osteo-tendinoase
Tulburări de pornire in mers și de statică

3. Neocerebel = EMISFERE CEREBELOASE, stâns legat de scoarță.

Cerebelul primește comenzi de la scoarță și informează scoarța de
îndeplinirea comenzilor date de ea

Rol = Mișcarea volontară + mișcările fine

Leziuni = Hipotonie musculară

Ataxie (scadere - viteză, succesiune, forță, direcție - mișcare voluntară) =>
Tremurături voluntare
Dismetrie cu Hipermetrie = duci mâna/călcâiul prea la dreapta)
Adiadocokinezie
Asinergie (nu poți asocia două mișcări - cădere pe spate)

1
Cum corectează Cerebelul posibilele erori de mișcare prin campararea intenției
cu performanța

Circuit de conexiune inversă = contol contiunuu asupra eficienței unei mișcări

Cerebelul - stabilește automat VITEZA,

- Calculează DURATA necesară execuției intenției

- Impulsurile motorii corticale EXCENDENTARE sunt INHIBATE

Impulsuri
Scoarța cerebrală Receptori musculo -
(motorie) tendinoși

Aferențe DESCENDENTE Aferențe ASCENDENTE

Prin tractul
CORTICOSPINAL -> ce Prin tractul SPINOCEREBELOS
emite COLATERALE -> care (ce ajung fix unde sunt și
ajung la tractul impulsurile motorii)
ponto-cerebelos

Aici, aferenţele corticale descendente şi cele spinale

ascendente sunt integrate,

Iimpulsuri cerebeloase eferente, care pe

calea dento-rubro-talamo-corticală, ajung la cortexul
motor, unde este originea stimulului

LEZIUNI

- există leziuni simple care corespund unei deficiențe a unei părți a cerebelului

- există leziuni extinse = sindrom cerebelos (în formă completă) - însumare

sindroame ARHI, PALEO, NEO cerebel

A. Într-o primă fază, se constată o activitate motorie excesivă şi dezordonată.

B. Ulterior, se conturează o deficienţă motorie evidentă caracteristică - sindromul

cerebelos ce se manifestă prin triada lui Luciani: atonie, astazie şi astenie.

2
Se constată hipotonie, - paleo cu creşterea amplitudinii mişcărilor pasive şi reflexe
pendulare, tulburări în menţinerea echilibrului în staţiune şi mers, tulburări de
coordonare a mişcărilor fine - neo (inclusiv în vorbire - lentă, sacadată, explozivă şi
disgrafie - scris neregulat, tremurat), ce asteniază bolnavul.

C. Urmează faza de compensare a funcţiilor tulburate prin dobândirea de noi

funcţii de către structurile rămase indemne, cât şi, în special, printr-un proces de
învăţare şi de antrenament, care permite corectarea deficienţelor.

explicatii

Atonie = mușchii devin flasci, se contractă greu și lent;

Astazie= imposibilitatea menținerii echilibrului chiar și cu o bază largă de susținere

(este imposibil de stabilit repere de echilibru în spațiu chiar în poziție culcată);

Astenie = oboseală musculară pronunțată;

1. Arhicerebelul - cea mai veche porțiune a cerebelului, cuprinde lobul

floculonodular și porțiuni din vermis. Este sediul centrului echilibrului
vestibular, centru de orientare și centrul menținerii echilibrului capului;
2. Paleocerebelul - situat în lobul central al emisferelor cerebeloase
reprezintă centrul de coordonare a poziției corpului, de control al
mușchilor cu acțiune antigravitațională;
3. Neocerebelul - situat în lobii posteriori ai emisferelor cerebeloase și este
centrul de coordonare a motilității voluntare și semivoluntare.

Ataxia cerebeloasa (întalnitain leziuni ale cerebelului si cailor cerebeloase) se

caracterizeaza prin:
1. dismetrie cu hipermetrie pusain evidenta prin proba index-nas (se cere bolnavului
sa duca degetul aratator pe varful nasului) si calcai-genunchi (bolnavul, in decubit
dorsal, este solicitat sa duca calcaiul pe genunchiul opus) ;in ambele probe, bolnavul
nu atinge tinta (dismetrie), ezita si chiar o depaseste (hipermetrie) ;
2. asinergie (defect de coordonare a miscarilor simultane care participa la executarea
unei miscari complexe) ;
3. adiadocokinezia (imposibilitatea de a executa miscari repezi, succesive si de sens
contrar) evidentiata prin probainchiderii si deschiderii rapide a pumnului si prin
proba (învartirea rapida a unui indexin jurul celuilalt) ;
4. tremuratura cerebeloasa statica (aparein timpul statiunii si mersului, disparein
decubit) si kinetica (intentionala), in timpul miscarilor voluntare;
5. tulburari de scris (neregulat, tremurat), de vorbire (sacadata, monotona, lenta) si
de mers (nesigur, in zig-zag).

3
DIENCEFAL= Creier intermediar. Între mezencefal și telencefal. Prelungire a
TC și sub emisferele cerebrale
- se dezvoltă din prozencefal (împreună cu telencefalul)

Componente - talamus = pereți laterali D.(sunt groși) = >masa intermediară

Metatalamus (vin în contact pe zona din mijlocul V3)
Subtalamus în jurul ventriculului 3 (cavitate strâmtă din
Diencefal)
Epitalamus
Hipotalamus = baza ventriculului

Componentele = formate din substanță cenușie și substanță albă

Ventrculul 3 > cavitatea primitivă a VEZICULEI diencefalice

- comunică cu 4 prin apeductul Sylvius
- comunică cu ventriculii laterali (din E.C) prin găurile interventriculare/
orificiile Monro.

FEȚE = bazală+ poaterioară

1. Bazală = vizibilă la exterior 2. Posterioară = (acoperită de E.C).

Vizibilă numai dacă se îndepărtează
 chiasma optică (cordon subst albă) E.C
 Tracturi optice (subst albă)
 Tuber cinereum (subst cenușie)  epifiza ( gl. Pineală)
 Infundibilul  habenula
 Hipofiza  Comisura interhabenulară
 Corpii mamilari  talamusul
 masa intermediară

4
Chiasma optică = mărginește anterior fața bazală a diencefalului

Tracturi optice = pornesc de la chiasmă, se îndreaptă înapoi și în afară, ajung la

C.G .laterali

Tuber cinereum = lamă subst CENUȘIE care se prelungește cu INFUNDIBILUL (ca

o pâlnie) de care e lagată gl HIPOFIZĂ care stă pe șaua turcească a osului sfenoid,
formată din 2 lobi (glandular + nervos)

Corpii mamilari = 2 proeminențe mamelonate, albe

5
Gl.pineală = corpuscul care stă pe c.cvadrigemeni superiori
-corpul = prin HABENULĂ (panglică nervoasă) e legată de f. posterioară
a diencefalului (epitalamus)
- între H, T, C.sup = zonă triunghiulară (TIGONUL habenulei). Cele 2
trigonuri = legate prin comisura INTERhabenulară

Talamus = 2 mase de subst nv. de formă ovoidă, situat în lateralele

VENTRICULULUI 3

Masa intermediară = subst nv care leagă cele 2 mase ale talamusului

HIPOTALAMUS = Hipotalamusul este o zonă de integrare complexă, vegetativă,

endocrină, metabolică şi a comportamentului motivaţional elementar.

alcătuire
1. Porțiune supraoptică
2. Tuber cinereum
3. Neurohipofiză
4. Corpii mamilari

6
Are 4 părți

1.Anterior / preoptic
2.Lateral
3.Mijlociu / infundibilo-tuberian
4.Posterior / mamilar

Hipotalamusul este o zonă de integrație SUBcorticală care primește informații de la

M. S.
T. C. = > reacții vegetative adecvate prin căi simpatice / parasimpatice
Riencefal +
Neocortex modificări ale constelației endocrine și
Comportamente motorii asociate

Simpatic = dinamogen / ergotrop- H. Posterior lateral

Rețele nv. Monoaminergice cu mediatori chimici

Dopamină , nonadrenalină , serotonină

 Tahicardie
 Piloerecție
 Midriază
 Hipertermie
 Inhibare peristaltism intestinal
 Bronhodilatație
 Hiperglicemie
 Creștere metabolism / termogenezei / hiperventilație

Parasimpatic = trofotropă - hipotalamus antero-median

 Brahicardie
 Hipotermie
 Sudorație
 Bronhoconstricție
 Acc. Peristaltism gastro-intestinal / defecație / micțiune

7
TERMOREGLARE

Hipotalamusul acționează ca un termostat = Hometermie (echilibru)

Preia informații termice de la nivel central + periferic

Are 2 centrii de bază care sunt în legătură

A.Centru termolitic - Hipotalamus anterior ( regiune SUPRA / PRE optică)

Polipnee / vasodilatație / transpirație

Stimulare retrohipofiza / corticosuparenala

Lezare =hipertermie

B.Centru termogenetic - H. posterior (care e legat de sistemul simpatic)

Acționează pe 2 căi - sistem ergotrop simpatic coadrenergic

- prin nucleul roșu ( releu pt calea efectoare termogeno - somatică

Stimulare Tiroidă / medulosuprarenală

Hipotalamusul reglează temperatura atât umoral (endocrin), cât și nervos

Calea endocrină întăreşte şi prelungeşte efectele prompte ale reglării nervoase
somatovegetative.

Leziuni

 care sunt în jurul V3 = hipotermie episodică/continuă .......poichilotermie

 stimulare cu subst piretogene / prin irtații hip. posterior ( la fel ca leziunea

centrului termolitic) = Hipertermie

8
adnohipofiză neurohipofiză

Structuri parvocelulare Structuri magnocelulare (n.de

 Arie hipofiziotropă (în H.anterior) dimensiuni mari)
 Nc. Arcuat  Nc. Supraoptic
 Nc.supraoptic  Nc. Paraventricular
 Nc.periventricular
 Nc.ventro-median
 Stc.retrochiasmatice Tract supraoptico - hipofizar

 Trunchi tubero-hipofizar ( cu sintetizează,

eminența mediană) transportă şi
eliberează ADH (vasopresină sau
Neurosecreții = natură peptidică hormonul antidiuretic) şi
 Factori de eliberare oxitocină.
 Factori de inhibre Neurosecreții = nonpeptide

hipotalamusul deţine controlul constelaţiei Prin aceşti hormoni, hipotalamusul deţine

endocrine, al creşterii, metabolismului, controlul asupra echilibrului motric
homeostaziei mediului intern, al funcţiei şi reglează contractilitatea unor structuri
de reproducere etc. musculare viscerale, în special din sfera
genitală feminină.

9
Funcțiile metabolice sunt controlate prin - Centrii reglatori / integratori

1. prin intermediul efectorilor hormonali și vegetativi

2. Prin influențarea scoarței în vederea realizării comportamentului motivațional

adecvat

Echilibrul dintre depunerea de rezerve / utilizarea lor este făcut de CENTRUL

PONDEROSTATIC din hipotalamus, care deține centrul foamei / sațietății (zone de
integrație primară)

Centru foame = H. lateral

Stimulare =hiperglicemie
Distrugere = lipsă foame, afagie, cașectizare

Centru sațietate = H. medial, nc. Ventro-median

Excitație = hipofagie (din cauza apariției senzației de foame la mici cantități de
mâncare)
Distrugere = lipsă sațietate+ bulumie = obezitate hipostatică

A. Hipotalamus și M.lipidic

Relație obs. la cazurile cu tumori suprașelare SAU patologii (boli) ale H.Medial
Simptome = adipozitate şi distrofie genitală (sindrom adipozo-genital Babinski -
Froelich).

B. Hipotalamus și M. Glucidic

Relație dependentă de sis.simpato-adrenal

Stimulare h.lateral = hiperglicemie
Hipersecreție de STH = hiperglicemie

10
 C. Hipotalamus și M.proteic

Prin reglarea hormonală, mai ales STH

*hipotalamusul intervine și în metabolismul mineral

Echilibrul hidric este reglat tot de un centru hipotalamic.

1. Creștere osmolaritate mediu intern local

2. Stimulare osmoreceptori (În hipotalamusul antero-lateral, în

imediata vecinătate a nucleului supraoptic)

3. Creștere secreție ADH + senzație de sete

Modificările în sens opus ale osmolarităţii inhibă centrul şi odată cu acesta, şi secreţia
de ADH.

11
Hipotalamusul și ritmurile biologice

Bioritmul are 2 părți = înnăscută / dobândită

Mecanisme ritmogene în
 Hipotalamus
 Somn (zonă trofotropă)-veghe (zonă ergotropă).Alături de
diencefal, structuri reticulate, str.corticale.
 al funcţiilor vegetative şi endocrine,
 al proceselor metabolice şi nutriţionale.
 Talamus
 Formațiune reticulată
 Hipofiză

Ritmuri circadiene
 Somn-veghe
 Cardiovascular (simpaticoton-zi, parasimpaticoton-noapte)
 Hormonal
 Termic/metabolic (min h 4, max 16)

Se consemnează variaţiile circadiene în

 secreţia tuturor hormonilor, în
 concentraţia componentelor plasmatice,
 în numărul elementelor figurate sanguine, etc.

Lunare - ciclul feminin

Anuale - modificări ale frecvențelor cardiace (max.vara) SAU

- ale creșterii organismului (max iarna)

Alte bioritmuri, de înaltă frecvenţă (sau cu microintervale) sunt ale

subsistemelor organismului .- ritmul de descărcare a neuronilor centrilor respiratori
- ritmul cardiac,
- ritmul EEG etc

Hipotalamusul și comportamentul

12
 Somn-veghe
Hipotalamus posterior Hipotalamus anterior (preoptic)
Influențează S.R.A. = stare de veghe Inhibă structuri ce mențin starea de
Stimulare = stare de veghe veghe (hipnogen)
Lezare = hipersomnie Stimulare = stare de somn
Lezare = hiposomnie

Comportamentul alimentar în forma lui primară este legat de

1. centrul foamei (hipotalamusul lateral),
Centrul foamei are acţiune facilitatoare asupra centrilor motori automaţi ai
alimentaţiei, situaţi în trunchiul cerebral,

2. centrul saţietăţii (hipotalamusul medial)

Centrul saţietăţii are efect inhibitor asupra centrilor motori automaţi ai
alimentaţiei.

3. centrul setei (hipotalamusul antero-lateral).

Hipotalamusul = reglează CANTITATEA,

Paleo- + Neocortexul = reglează CALITATEA

Comportamentul sexual

13
Controlul funcţiilor gonadalor se face prin intermediul

 gonadostatului hipotalamo-adenohipofizar
 etajele superioare ale sistemului nervos central,
 şi a glandelor endocrine extrapiramidale.

Actele somatovegetative sexuale sunt coordonate de centrii hipotalamici, cât şi

de etajul paleo- şi neocortical.
Hipotalamusul posterior trebuie să fie intact pentru a putea realiza actul sexual

Leziuni ale nucleilor tuberieni dau impotenţă sexuală.

Comportament emoțional (autoconservare-apărare în special)

dependent, în forma sa elementară, de hipotalamus, alături de alţi centrii

 diencefalici şi
 mezencefalici,
 paleo- şi neocorticali.

Informațiile apărute în urma unei acțiuni sunt prelucrate în

1. centrul primar al plăcerii, localizat în zona ventro-mediană din hipotalamus

2. centrul primar al suferinţei, în nucleul perifornical, situat în partea
posterioară,
tuberală a hipotalamusului.

Excitarea hipotalamusului postero-lateral induce accese de furie

manifestată prin fenomene vegetative simpatice, plus o agresivitate
externă (falsă turbare).

14
NUCLEI HIPOTALAMUS
Hipotalamus anterior = Hipotalamus lateral =
N.paraventricular N. laterali tuber-cinereum
N.supraoptic
N. Chiasmatic

Hipotalamus mijlociu = Hipotalamus posterior =

n.proprii tuber-cinereum Corpii mamilari
n. hipotalamic posterior

H. Posterior lateral = simpatic

I. Antero-median = parasimpatic

Termoliză = hip.anterior (supra/pre optic)

Termogeneză = hip. Posterior - simpatic

Arie hipofiziotropă = hip anterior (n.arcuat, supraoptic, periventricular, ventro-

median, retrochiasmatic)
Arie neurohipofizară = hip posterior (n.supraoptic, paraventricular)

Centru foame = hip lateral

Centru sațietate = hip.medial (n.ventro-medial)
Osmoreceptori = în hip antero-lateral, lângă nc. Supraoptic

Hipotalamus anterior = stare de somn (regiune preoptică)

Hipotalamus posterior = stare de veghe

Hipotalamusul anterior = responsabil pentru potența sexuală

(n. tuberieni)

Centru primar plăcere = zonă ventro-mediană

Centru primar suferință = n.perifornical din partea posterioară, tuberală a
hipotalamusului
Excitare hip. Postero-lateral = furie + agresivitate externă

15
SCOARȚA CEREBRALĂ

Scoarţa cerebrală este zona superioară de integraţie aorganismelor evoluate, iar la om

reprezintă suportul şi expresia conştienţei, gândirii şi a tot ce ţine de atributul
psihosocial.
Din punct de vedere morfologic, scoarţa cerebrală este o intricare de celule şi fibre
nervoase, nevroglii şi vase de sânge în grosime de 1,5-4,5 mm, situată la suprafaţa
emisferelor cerebrale.

Filogenetic şi morfofuncţional, deosebim:

a) cortexul vechi, paleo sau alocortex - reprezintă la om doar 8% din suprafaţa

scoarţei cerebrale, formând o parte din rinencefal;

b) cortexul nou, neocortexul sau izocortexul - are o structură laminară tipică şi

reprezintă cea mai mare parte a scoarţei cerebrale umane.

Anatomic, scoarţa a fost împărţită în lobi şi cirvcumvoluţii (girusuri). Pe baza

particularităţilor zonale de structură, obiectivate apoi şi funcţional, scoarţa cerebrală a
fost împărţită în 47 câmpuri sau arii Brodmann

Există 3 tipuri de zone corticale - motorii, senzitive și de asociație care sunt

conectate între ele si comunică una cu cealaltă => sistem funcțional complex și unitar

Arii corticale MOTORII (de proiecție eferentă) = originea căilor corticofugale

1. Sistem piramidal
2. Sistem extrapiramidal

Arii SENZITIVE (de proiecție aferentă) = centrii somestezici, vizuali, auditivi,

vestibulari, gustativi, olfactivi, iar pentru fiecare dintre ei există 2 arii
1. primară = senzații bine definite, dar fără recunoaștere
2. secundară + suplimentare = percepțiile aferente fiecărei senzații (recunoaștere)

Arii ASOCITIVE - între cele MOTORII și PRIMARE SENZITIVE

- cele mai recente
- se mielinizează mai târziu decât cortexul motor / senzitiv

ZONELE în care sunt dispuse Ariile asiciative sunt

- r. prefrontală
-anterioară a lobului temporal
- parieto - temporo - occp.

ALCĂTUIRE
-fibre nv. Multidirecționate care stabilesc conexsiuni
 Scurte
 Lungi
 Intra/inter areale
 Intremisferice comisurale

16
Neuronii din ariile asociative care se află în apropierea unei arii senzitive PRIMARE
= primesc aferențe de la acea zonă senzitivă (=>substrat neural al percepțiilor
unimodale, iar aria se numeste arie asociativă perceptuală unimodală)

Ex aria 17 = arie viz primară, iar aria 18 generează percepțiile unimodale vizuale

Asupra ariilor cortexului asociativ al zonei de confluenţă parieto-

temporopreoccipitală converg aferenţe unimodale de la toate ariile senzoriale, cât şi
aferenţe talamice. = percepții multimodale (arii asociative perceptuale
multimodale)

Adiacent ariilor senzitive, sunt arii asociative cu funcţie gnostică, iar în jurul
ariilor motorii sunt arii asociative cu funcţie praxică.

Gnozie = operaţiunile prin care, plecând de la senzaţie, se ajunge la identificare,

Praxie = tehnica gestului, execuţia unei mişcări conform unui anumit scop.

Lezarea ariilor asociative duce la tulburări în ceea ce priveşte relaţiile spaţiale cu

mediul înconjurător, cu tulburări gnozice (agnozii) sau/şi tulburări praxice (apraxii).

La om, funcţiile ariilor simetrice sunt asemănătoare, iar între ele există un transfer de
informaţie prin căile comisurale.
Excepţie fac funcţiile integrative superioare, care sunt asimetric dispuse, realizate
prin una din emisferele cerebrale.

La majoritatea indivizilor, pe baza unui determinism genetic,

1. emisferastângă = dominantă în integrarea unor funcţii asociative, psihice, specific

umane (perceperea şi înţelegerea vorbirii auzite şi scrise, exprimarea verbală orală sau
în scris).

2. Emisfera dreaptă = emisfera minoră la majoritatea indivizilor, cuprinde arii

asociative, ale căror activităţi sunt deosebit de importante pentru integrarea schemei
corporale, recunoaşterea spaţială şi pentru ideaţia neverbală

FUNCȚII GENERALE SCOARȚĂ CEREBRALĂ

I. SENZORIALĂ - Contactul permanent cu mediul înconjurător şi variaţiile

continue ale condiţiilor fizice şi sociale impun adaptarea adecvată a organismului
care presupune

informarea permanentă, rapidă şi completă asupra oricăror modificări.

17
Prin modularea stimulilor recepţionaţi, neuronii căilor senzitivo-senzoriale transmit
scoarţei cerebrale informaţii asupra
 calităţii,
 intensităţii,
 desfăşurării temporale şi
 distribuţiei spaţiale a stimulilor.

Prin căile directe ascendente se realizează proiecţia în ariile corticale specifice ale
sensibilităţii şi anume
 Sensibilitatea somatică în circumvoluţia postcentrală din lobul
parietal(ariile1,2,3)cu o somatotopie ilustrată de homunculusul senzitiv;
 Văzul, în lobul occipital (ariile 17, 18, 19);
 Auzul, în lobul temporal (ariile 41, 42, 22);
 Gustul - în partea inferioară a circumvoluţiei postcentrale (aria 43);
 Mirosul - în cortexul prepiriform, cortexul periamigdalian, hipocamp
 (rinencefal), cât şi în scoarţa prefrontală;
 Echilibrul - în lobul temporal.

Pe lângă căile directe specifice, există şi o cale indirectă, multisinaptică de

conducere a sensibilităţii, cu proiecţie corticală difuză şi nespecifică (SRAA), cu rol
în menţinerea stării de veghe necesare discriminării stimulilor specifici.

18
Modificările survenite în mediul intern şi în viscere sunt transmise şi scoarţei
cerebrale, care intervine în
 reglarea,
 integrarea şi
 coordonarea somato-vegetativă.

Sensibilitatea viscerală, din cauza proiecţiei corticale punctiforme, nu are caracter

discriminativ; de aceea devine conştientă, în general, numai în cazuri patologice.
Zonele de proiecţie corticală ale aferenţelor vegetative se găsesc fie
 în imediata apropiere a celor somatice,
 fie în lobul prefrontal.

II. FUNCȚIA DE INTEGRARE A ORGANELOR EFECTOARE

Aferenţele corticale aduc informaţii care, analizate şi prelucrate, alături de gândire

şi emoţie, sunt traduse de către sistemul motor cortical în activităţi musculare
somatice (tonus, postură, echilibru, mişcări).

Cortexul cerebral,
1. asigură integrarea sistemului motor,
2. este şi centru reglator al mişcărilor voluntare.

Cortexul motor se poate clasifica în

A. aria motilităţii voluntare - aria 4 = are o somatotopie caracteristică,
ilustrată de homunculusul motor.

La acest nivel, are originea fasciculul piramidal,format din

 fibrele nervoase provenite din aria 4,
 fibre provenite din ariile 1, 2, 3, 5, 6, 7, 8,
 fibre de origine temporală şi occipitală.

 calea piramidală sau corticospinală +

 corticobulbară sau geniculată (pentru nucleii motori ai facialului şi
hipoglosului)+
 Calea corticonucleară (pentru nucleii oculomotori III, IV, VI)

asigură legătura directă dintre scoarţă şi motoneuroni.

B. sistemul extrapiramidal de origine corticală - este reprezentat de

majoritatea ariilor, dar îndeosebi, de ariile 6, 8, 4 din lobul frontal, 2 şi 5 din
lobul parietal şi 19 din lobul occipital.

 asigură, reglează şi controlează tonusul postural bazal,

 atitudinile automate,
 mişcările semivoluntare,
 mişcările automate şi asociate cu mersul, vorbirea, scrisul,
alimentarea, etc. şi cu unele stări afective emoţionale.

19
  intervine în inhibarea mişcărilor involuntare.

Efectorii vegetativi sunt, de asemenea, supuşi acţiunii integratoare corticale.

Topografia ariilor efectoare vegetative este intricată cu a celor somatice => diversele
acte motorii se însoţesc de reacţii cardiovasculare şi respiratorii precoce, în vederea
pregătirii vegetative a actului respectiv.

Sistemul limbic este implicat şi în expresia vegetativă a emoţiei.

Participarea scoarţei cerebrale în reglarea funcţiilor vegetative rezultă şi din reflexele
condiţionate şi din secreţia psihică a glandelor digestive.

III. FUNCȚIA DE INTEGRARE + INTERACȚIUNE A ORGANISMULUI CU

MEDIUL AMBIANT. FUNCȚIA PSIHICĂ UMANĂ

Funcţia de integrare şi de interacţiune a organismului cu mediul ambiant se realizează

graţie activităţii nervoase superioare.

BAZA activităţii nervoase superioare = procesele nervoase fundamentale corticale:

a) excitaţia şi inhibiţia,
b) inducţia,
c) activitatea de analiză şi de sinteză.

Excitație corticală = elaborarea de reflexe,

Inhibiţie = modelarea şi suprimarea reflexelor.

Cele două fenomene sunt legate între ele, iar manifestarea caracteristică a corelaţiei
dintre excitaţie şi inhibiţie este inducţia (influenţa exercitată de un proces asupra
altuia).

Inducţia
a) pozitivă sau
b) negativă,
c) simultană sau
d) succesivă.

Dinamica distribuţiei excitaţiei şi inhibiţiei este caracteristică stării vigile şi constituie

mozaicul funcţional al scoarţei cerebrale, permiţând activitatea ei de analiză şi sinteză.
Analiza = prelucrarea uriaşei cantităţi de informaţie recepţionată de scoarţă, bazată
pe procesul de inhibiţie, prin care =>
1) recunoaşterea,
2) delimitarea şi
3) diferenţierea informaţiilor,cât şi
4) selectarea lor ierarhizată.

Sinteza = procesul de coroborare a informaţiilor selectate în vederea realizării

reacţiei de răspuns şi, în final, a comportamentului.

20
Comportamentul = ansamblul acţiunilor şi relaţiilor organismului în procesul de
adaptare la mediu şi la nevoile proprii. Este de trei feluri
1. instinctiv,
2. voluntar şi
3. psihosocial.( specific omului).

Suportul formării comportamentului social-uman este

 Complexitatea rețelei nervoase
 Comortamentul învățat și engramat în condițiile vieții sociale =
apare / se dezvoltă gândirea, limbajul + realizarea funcțiilor psihice

Deci, activitatea nervoasă superioară la om include şi funcţiile psihice.

Viaţa psihică umană are trei componente:
 cognitivă (gândirea, atenţia, orientarea, învăţarea, memoria);
 afectivă (trăiri emoţionale, sentimente, pasiuni);
 volitivă (hotărâri, decizii şi perseverenţă în îndeplinirea lor).

Perfecţionarea activităţii nervoase superioare culminează cu funcţiile psihice umane şi

este legată de dezvoltarea scoarţei cerebrale şi, în mod deosebit, a ariilor de asociaţie.

Regiunii prefrontale, prin ariile 9, 10, 11, 12 îi revine un rol deosebit în cadrul
ariilor de asociaţie. Dezvoltarea lor este în legătură directă cu inteligenţa.

În cortexul de asociaţie al emisferului dominant, se găsesc centrii senzoriali şi motori

ai limbajului
 centrul Wernicke (al imaginilor auditive),
 centrul Broca (al imaginilor motorii), situat în lobul frontal şi
 centrul imaginilor vizuale, aflat în lobul occipital.

21
LOBUL FRONTAL
Lobul frontal este subdivizat în două zone principale:

1. scoarţa precentrală (în fața șanțului Rolando) - MOTORIE

Aria 4 este aria motorie primară.

La acest nivel = integrare senzorio-motorie posibilă datorită convergenţei la acest
nivel a multiplelor influxuri senzoriale care aduc informaţii continue motorii,
permiţând în acelaşi timp învăţarea actelor motorii şi crearea de stereotipuri dinamice.

mişcarea voluntară, învăţată, va fi continuu optimizată, adecvat situaţiei.

Somatotopia (homunculus motor) reflectă o reprezentare corticală dependentă de

importanţa funcţională şi de complexitatea mişcărilor din segmentele comandate.
Astfel, reprezentarea motorie a mâinii, a degetelor, în special a policelui, precum şi a
feţei, au extinderea cea mai mare.

La nivelul ariei primare motorii din fiecare emisferă, se proiectează dominant partea
opusă a corpului şi membrelor ( mână dreaptă - emisferă stângă și invers)

EXCEPȚIE = extremităţii cefalice, care are şi o importantă proiecţie homolaterală.

Organele situate pe linia mediană a corpului (buzele, căile aeriene superioare) se
proiectează unilateral în emisferul dominant.

Lezarea unilaterală a ariei 4 = tulburări motorii de partea opusă a corpului, dar numai
pentru mişcările voluntare de fineţe ale mâinii şi degetelor ( ex cântatul la chitară)
NU este perturbată direcţia mişcării şi nici adaptarea mişcărilor care nu cer precizie
şi dibăcie şi care sunt comandate de ariile extrapiramidale.

Lezarea ariilor extrapiramidale = apare apraxia motorie (mişcări anarhice,

dezordonate, inadaptate gestului comandat).

2. scoarţa prefrontală. (fix în frunte)

Funcţiile scoarţei prefrontale sunt legate de centrul ideomotor din girusul

supramarginal al lobului parietal din emisferul dominant.

Cuprinde ariile 9, 10, 11, 12 (vezi mai sus)

Aria ideomotoare = sub controlul inhibitor al scoarţei prefrontale.

Scoarţa prefrontală asigură

22
  analiza discriminativă a impulsurilor senzoriale,
 le corelează cu impresiile stocate şi
 optimizează răspunsul elaborat de aria ideomotoare.
 contribuie la complexele activităţi de tip judecată,
 rezolvarea problemelor matematice etc.
 Asigură influenţarea SNV în procesul activităţii intelectuale.

Extirparea sa bilaterală induce

 abolirea controlului,
 neatenţie,
 ideaţie incoerentă,
 tulburări de memorie, mai ales pentru evenimentele recente,
 lipsă de iniţiativă,
 tulburări de comportament,
 alterarea orientării în timp şi spaţiu,
 euforie,
 tendinţe la glume, SINDROMUL
 dezinhibiţiacomportamentelor instinctive. MORIA

LOBUL PARIETAL - SENZORIAL + DE ASOCIAȚIE

Scoarţa somestezică primară este formată din ariile 1, 2, 3.

Are o somatotopie precisă (homunculul senzitiv), predominant contralaterală,

diversele regiuni sunt inegal reprezentate pe scoarţă, cea mai bună reprezentare având
buzele şi limba, urmate de mână şi police.

Mărimea ariilor corticale este direct proporţională cu numărul receptorilor senzitivi

din fiecare arie periferică a corpului

 Porţiunea inferioară a ariei somestezice cuprinde şi aria corticală a gustului (aria

43).
 Pe cortexul somestezic se suprapune şi sensibilitatea viscerală corespunzătoare.
 Din cortexul somestezic, pleacă şi eferenţele piramidale şi extrapiramidale.

Extirparea cortexului senzitiv = pierdere aproape completă a sensibilităţii

contralaterale.
După scurt timp, revine sensibilitatea dureroasă
Ulterior, pot să revină parţial sensibilitatea la stimuli de presiune, tactili şi termici.

Nu se restabileşte însă sensibilitatea de tip discriminativ:

 simţul poziţiilor segmentelor de membru,
 localizarea tactilă
 (topognozia),
 discriminarea greutăţilor etc.

LOBUL TEMPORAL
1. prezintă o porţiune senzorială pentru auz (ariile 41, 42, 22) şi echilibru,

23
2. o porţiune cuprinzând ariile de asociaţie şi o
3. porţiune făcând parte din sistemul limbic: hipocampul, circumvoluţia
hipocampului, amigdala.

A. Aria auditivă primară este reprezentată de câmpurile 41 şi 42.

Senzaţia auditivă se proiectează pe ambele emisfere, dar mai ales pe cea de partea
opusă.
Aria 22 din emisferul dominant este aria audiopsihică.

B. Centrul cortical al echilibruui este localizat în girusul temporal superior.

Ariile de asociaţie din acest lob intervin în elaborarea şi integrarea complexă a

percepţiilor vizuale.

Lobul temporal drept are loc predominant pentru percepţia materialului vizual
neuzual,
Lobul temporal stâng are rol în recunoaşterea obiectelor uzuale, adică a materialului
vizual care presupune o verbalizare.

Formaţiunile lobului temporal, făcând parte din sistemul limbic, intervin în

mecanismele emoţionale şi modificările vegetative corespunzătoare.

Lezările acestor arii pot provoca:

 acufene,
 halucinaţii olfactive, gustative, vestibulare
 hipoacuzie bilaterală, până la surditate,
 agnozie auditivă,
 tulburări de echilibru,

Lobectomia temporală bilaterală duce la

 tulburări de memorie, cu pierderea memoriei recente,

 tulburări de comportament şi de afectivitate cu exagerarea
tendinţelor orale,
 hipersexualitate,
 apatie sau
 agresivitate.

LOBUL OCCIPITAL - SENZORIAL (vizual) + DE ASOCIAȚIE (vizuo-psihic)

24
Pe aria vizuală primară (aria 17), retina se proiectează punct cu punct.

Această arie primeşte informaţie de la

1. câmpul vizual temporal de aceeaşi parte
2. câmpul vizual nazal al retinei contralaterale.

Aria peristriată, 18, are rol de asociaţie vizuală,

Aria parastriată, 19, intervine în reglarea mişcărilor reflexe ale ochilor şi capului la
stimuli vizuali. -
 ROL în acomodație
 Aici se reflectă imaginea vizuală a mediului înconjurător,
 Aici se recunosc obiectele cu valoarea lor simbolică, inclusiv limbajul
scris.

În ariile 18 şi 19 se realizează imaginea spaţială, funcţiile de orientare şi reprezentarea

imaginii corporale.

 Lezarea acestor arii (3) = produce halucinaţii vizuale,

 Lezarea bilaterală a ariei 17 = cecitate totală.
 Lezarea ariilor 18 şi 19 determină agnozie vizuală, (adică bolnavul
vede obiectele, dar nu le recunoaşte)
 Lezarea ariei 19 din emisferul dominant produce alexie
(imposibilitatea de a citi)

25