NEUROPSIHOLOGIA STARII DE SOMN

Somnuleste o stare fiziologică reversibilă caracterizată prin:

 abolireaconştienţei,
 inactivitatecomportamentală,
 somatomotorie,
 diminuareametabolismuluişi
 a reactivităţii.
Viaţanormală impune o alternanţă adecvată a stă rii de vegheşisomndependentă de
vâ rstaşi de condiţiilefiziologiceindividuale.

Înontogenezatimpurie, ritmulveghe–somnestepolifazicînsă se adaptează la

necesită ţilesocialedevenind un ritm circadian.

Nou–născutuldoarmeaproape tot timpul; treptatduratasomnuluiscade, mai ales

peseamasomnului de zi.

Începâ nd cu al doilea an şipână la vârstaşcolară, se

stabilizează perioadasomnuluinocturnînjurul a 10 ore.

La 13 anisomnul de noapteajunge la 8 ore cu variaţiiindividualecare se

menţinşi la adulţi.

La bătrâni, duratamedie a somnuluise reduce la 6 ore.

Decidacă la un sugar la o oră de veghesuntnecesare 2 ore de somn, la adult

pentru o oră de veghesuntnecesaredoar 30 minute de somn.

Ciclulveghe–somnreprezintăpentru organism o unitate de

măsurăpebazacăreiaîşimăsoarătimpulpropriu. Este vorba de un orologiu endogen,
prezentîntoatesistemele, începâ nd cu celula, iarsincronizarealor se
realizează pebazaunuisistemreglatorşi integrator în care un
roldeosebitdeţinhipotalamusuluişiscoarţeicerebrale.

Peacest fond endogen intervinmodificăriînfuncţie de condiţiilemediuluifizic,

familial, social cum sunt: activitateafizică, intelectuale, condiţiile de muncăşiviaţa,
variaţiileprogramului de lucru, emoţiile, durereastrâns legate de sistemul limbic.
 Somnulrezultă ca urmare a unorfenomenecomplexe cu douăcomponente:
→pasivă- rezultatulîntreruperiistării de veghe din cauzaprocesului de
obosealăprogresivă a neuronilorsolicitaţicontinuu,
ceeacedetermină scă dereaexcitabilită ţiilorşi implicit scă dereafluxuluisenzorial al
scoarţeicerebrale cu dezactivareaacesteia.

→activă.-are la bază o serie de formaţiuninervoaseresponsabile de

inducereaşiîntreţinereasomnului. Suntînscrisedouătipuricomportamentale de
somn: somnul lent şisomnulparadoxal.

Componenta active- ARE LA BAZA E TIPURI DE SOMN- LENT SI PARADOXAL

Somnul lent

Somnul cu undelentecorespunzător la 78–82% din totalulsomnului la adult.

Este neînsoţit de mişcărirapide ale globilorocularişiapar o serie de modificări:

1. respiratorii: scădereafrecvenţeirespiratoriişi a ventilaţieipulmonare;

2. circulatorii: bradicardie – sub 58 – 60 bătăi/minut; scădereauşoară a

tensiuniiarterialeprinvasodilataţie, scădereadebituluisangvin cardiac;

3. modificări endocrine: se reductoatesecreţiile endocrine, cu

excepţiahormonuluisomatotrop (STH);

4. metabolice: reducereametabolismului energetic, scadeconsumul de oxigen cu

aproximativ 10% din valoareabazală, hipotermie;

5. sangvine: scădereavolemiei, creştereauşoară a presiuniiparţiale a CO2;

6. modificăriurinare: scădereafluxuluiurinar;

7. modificărineuromusculare, care
constauîndiminuareatonusuluivegetativsimpaticşicreştereatonusuluiparasimpatico-
vagal, reducereatonusuluimusculaturiischeletice;

8. închidereapleoapelor, mioză–micşorareapupilei, poziţiidivergentesuperioare a

globilorocularişihiperreflectivitateosteotendinoasă.
 Mecanismeresponsabile de somnul lentsuntdependente de
formaţiuneareticulată, care, prin SRAA, genereazăşiîntreţinetonusul cortical,
asigurândgradareacontroluluistăriivigileşi a conştienţei.

În plus, există structuri cu funcţiihipnogene, a că roractivaretemporară induce în mod

activperioadă de somn.

Structurihipnogene:

1. formaţiuneareticulatăpontobulbarăacţioneazăprininhibarea SRAA
şiprinantrenareastructurilorsincronizantediencefalocorticale;

2. talamusulintervineprinsistemultalamocortical;

3.
nucleulcaudatacţioneazăprinintermediultalamusuluinespecificfiindresponsabilînac
elaşitimpşi dediminuareatonusului muscular.

4. structurilelimbiceşihipotalamusul anterior
acţioneazăasuprazonelorbulbaresincronizante (vordeterminastarea de
somnprinmonotonie);

5. cortexul cerebral acţioneazăasuprasistemuluireticulat de reglare a stărilor de

vegheşi de somn.

Scoarţacerebrală împreună cu regiuneapreoptică , hipotalamusul anterior şi lateral

intră înalcă tuireasistemuluihipnogenascendent.

Mecanismulhipnogen cortical face posibilă realizarea de

reflexecondiţionategeneratoare de somn.

Somnul lentpoatesă fie însăindusşi de stimuli senzitivo-senzoriali(stimuli

intermitenţiauditivişivizuali); stimulareaunor zone cutanatesaumusculare;
prinintermediulunoraferenţe vegetative (presoreceptoriigastrici, adică stomaculplin;
stimulareapresoreceptorilorsinocarotidieni, (hipertensiunearterială ).
 Înmecanismulbiochimic al somnuluiesteimplicată serotonina.
Aceastaesteimplicată îndeclanşareaşimenţinereasomnului lent. Scădereaconcentraţiei
sale cerebraledeterminăinsomniile.

Somnulparadoxal

Acesta se numeştesomn REM (rapid eye movement) sau cu underapide, el

alternează cu perioadele de somn lent şicorespundeperioadeloronirice (somn cu vise).
Alternantasomnului lent cu somnulparadoxalestemairapidă la nou–
născutdecât la adult.

La sugar fazaparadoxală a somnuluireprezintă 60–70%din duratatotală a

acestuia; la adult scade la 22%; la bătrâni la 13–18%.

Episoadele de somn rapid apar la adult la fiecare 90 de minute; sunt regulate şi

au o durată medie de 20 minute. Suntcevamaiscurteîn prima parte a nopţiişi au tendinţa de
a se lungi că tredimineaţă .

Modifică ricomportamentaleîntimpulsomnuluiparadoxalcuprind:

1. atoniamusculară,

2. areflexiasomatică,

3. mişcărirapideoculare cu o frecvenţă 60–70 peminutasociateîn salve,

4. mioză,

5. tresăriri,

6. mişcăribruştesomatice ale trunchiuluişimembrelor,

7. variaţiitensionalemarişivariaţii ale frecvenţeicardiace,

8. respiraţieneregulată de frecvenţavariabilăalternând cu perioade de apnee,

9. erecţiepeniană.

Structurileresponsabile de producere a somnuluiparadoxal se

gă sescînformaţiuneareticulatăpontină.
 Că ileascendente care asigură activareacorticală încursulsomnuluiparadoxal au
traseulformaţiuneareticulată - hipotalamus-hipocamp.

Mai sunt implicate sistemulreticulat descendent inhibitor

şinucleiivestibulari.

Mecanismelebiochimice ale somnuluiparadoxalsuntrealizate de noradrenalină .

Activitateaonirică (visele),cu o durată de 100 minute înmediepenoapte,

 reprezintă 40% din duratasomnului la copii,

 20% la adulţişi
 10% la bă trâ ni.

El reprezintă o codificare a memoriei de lungădurată,

princodareaşiprogramareainformaţiilordobânditeîntimpulveghii.

Există o relaţieclară între: somnulparadoxal – vise – memorie. Acest aspect

estesubliniat de creştereadebituluisangvin cerebral cu 50% faţă de valorile din
somnul lent, câ tşiprinincidenţarelativcrescută a somnuluiparadoxalînprimiiani de
viaţă, câ ndproceseleplastice ale memorieisuntcelemai active.

Incidenţaviselorscade la persoanele cu tulburări ale memoriei,

iarafectareasomnuluiparadoxalinfluenţeazănegativmemoriaşiprocesul de învăţare.
Privarea de somnulparadoxaldeterminătulburăripsihice grave.

Somnulreprezintă o perioadă de refacere a organismuluiîn special a

sistemuluinervos cu o importantăcomponentăanabolicăşiorganizatoare.
Persoanele private de somntimpîndelungatprezintă o diminuare a
performanţelor; concomitent cu
creştereaefortuluinecesarpentrudesfăşurareauneiactivităţi.

Se poateajunge la iritabilitate, tulburări de percepţie, tendinţepsihotice,

uneorimodificărivegetative, cum ar fi influenţarearitmului cardiac, tensiuniiarterialeşi a
respiraţiei. Suntafectateîn special solicită rile de lungă durată .