Manifestări de dependență (semne/ simptome prezente/posibile)

Insomnie ca hiposomnie = ore insuficiente de somn (somn perturbat cantitativ)

Insomnie ca fragmentarea somnului = (somn întrerupt) și/sau alterarea paternului de somn (somn perturbat
calitativ)
Pseudoinsomnia = inversarea ritmului nictemeral de odihnă; individul doarme în timpul zilei, iar noaptea
foarte puțin, totalizând numărul necesar de ore de somn.
Coșmarul = un vis cu imagini terifiante și halucinații hipnagogice. Provoacă spaimă subiectului, mai ales
prin imposibilitatea acestuia de a fugi de pericole, ca urmare a inhibiției reflexelor monosinaptice spinale. Coșmarurile
apar mai ales în situații stresante, după ingestia de alcool, barbiturice și tranchilizante.
Somnambulismul = tulburare paroxistică de somn, caracterizată prin plimbări nocturne (în cameră, pe
stradă, diverse locuri periculoase), privire rătăcită, mișcări dezordonate. Pacientul nu comunică (nu vorbește, nu
răspunde), apoi se întoarce, se culcă și adoarme.
Pavorul nocturn = trezire bruscă din somn, cu stare de spaimă intensă, ridicare în șezut, țipete, gesticulări
privire rătăcită, tendință de fugă. Durează câteva minute, după care pacientul adoarme.
Hipersomnie ca număr crescut de ore de somn (somn perturbat cantitativ).
Hipersomnie ca somn profund, apărut brusc, cu durată lungă (somn modificat calitativ).
Somnolența = accese de somn în timpul zilei. Poate conduce la inversarea ritmului nictemeral.
Letargia = hipersomnie profundă, continuă. Pacientul poate fi trezit pentru scurte perioade prin excitații
violente, prezintă obnubilare și torpoare, funcții vitale diminuate.
Narcolepsia = numită si sindrom narcoleptic, se consideră că ar fi o tulburare nevrotică și se manifestă prin
perioade scurte de adormire, de câteva ori pe zi, imposibil de învins. Aceste „accese de somn” apar brusc, în plină
activitate sunt cauzate se pare de alterarea somnului de tip REM. Persoana care suferă de narcolepsie este somnoroasă
în timpul zilei și se prăbușește în stare de catalepsie.
 Catalepsia este o stare de prăbușire a tonusului muscular, de obicei în timpul emoțiilor, fără pierderea
stării de conștiență. Bolnavul este spectator conștient la atacul paralitic. Se presupune că „adoarme măduva”,
nu creierul. Pentru că atacul este declanșat de producerea emoțiilor, pozitive sau negative (uneori criza survine
în timpul râsului), s-a apreciat de către oamenii de știință că în mecanismul narcolepsiei ar fi implicat sistemul
limbic, știindu-se faptul că, rinencefalul este angrenat în stările afective, mai ales în emoțiile puternice.
Pacientul este confuz și nu poate face diferența între vis și realitate.
 Narcolepsia poate fi însoțită de „paralizii de somn”, de trezire sau de adormire asociate cu halucinații și
activități onirice intense. Se consideră că halucinațiile reprezintă forme patologice ale activității onirice din
somnul paradoxal. Cei care suferă de narcolepsie prezintă și alte tulburări: obezitate, poliurie sau chiar diabet.
Disconfort = stare de neplăcere fizică și psihică.
Oboseala = stare de epuizare fizică și psihică. Pacientul prezintă facies palid, trist, ochi încercănați, bradicardie,
hipotensiune arterială, astenie fizică, apatie, somnolență diurnă.
Apneea de somn = este un fenomen de oprire a respirației în timpul somnului și se prezintă sub două forme
clinice: apneea centrală și apneea obstructivă.
 Apneea centrală, așa cum îi spune și numele, are originea în centrii respiratori de la nivelul trunchiul
cerebral. Somnul paradoxal este asociat cu hiperpolarizarea neuronilor motorii de la acest nivel, neuroni care
ratează transmiterea influxului nervos către mușchii respiratorii. În consecință, mușchiul diafragm devine
imobil, iar persoana încetează pur și simplu să respire.
 Apneea obstructivă apare atât pe perioada somnului paradoxal, cât și a somnului cu unde lente, în condiții de
tonus muscular respirator normal. Respirația se prăbușește trecând printr-o stare de hipotonie mai marcată în
somnul REM. Apneea obstructivă se produce ca efect al colapsului căilor respiratorii din cauza presiunii
negative instalate. Presiunea negativă survine în timpul hipotoniei exagerate și conduce atât la alungirea căilor
respiratorii, cât și la mărirea lumenului acestora. Atunci când oxigenarea sângelui devine ineficientă apar
fenomene de hipoxie cerebrală, moment în care persoana se trezește. De asemenea, se produce hipertensiune
sistemică, dar și în circulația pulmonară.
Persoanele care au episoade repetate sau prelungite de apnee se află în pericol. Mecanismul de producere a apneei
nu este prea bine cunoscut, dar în mod empiric s-a constatat că persoanele hipertensive, cu afecțiuni cardiace sau
respiratorii și persoanele cu obezitate sunt mai expuse riscului de a prezenta apnee de somn.
 Vulnerabilitatea fiziologică generală cauzată de apneele de somn este direct corelată cu lungimea și frecvența
crizelor apneice.
Ticurile de somn = o serie de reacții episodice nocturne sub forma unor automatisme gestuale, motorii,
masticatorii, mimice, verbale, ce apar în faza de adormire.
 Manifestări motorii: mioclonii fiziologice, tresăriri, spasme tonice.
 Manifestări psihomotorii: somnambulismul
 Manifestări psihosenzoriale: iluzii și halucinații.
Toate tulburările somnului reprezintă tot atâția factori de stres care pot determina îmbolnăvirea organismului.
Atunci când pacientului se află sub tratament cu diverse droguri care induc starea de somn, se modifică organizarea
somnului, dar și ritmul circadian veghe-somn.

Probleme de dependență/surse de dificultate

Somnul insuficient pe termen scurt duce la degradarea treptată și cumulativă a performanțelor intelectuale,
atenției și comportamentului. În același timp crește timpul de reacției la evenimente, se reduce vigilența, gândirea
devine înceată și confuză și crește durata rezolvării problemelor. Somnul insuficient pe termen lung generează sau
agravează problemele de sănătate, scurtând astfel speranța de viață.
Problemele de somn sunt variate de la persoană la persoană și au cauze diferite. Unele persoane suferă de
tulburări ale somnului din cauza unor comportamente nocive, altele din cauza factorilor stresanți, iar altele din cauza
unor afecțiuni fizice sau psihice.
Problemele de dependență caracteristice nevoii de a dormi și a se odihni sunt:
1.hiposomnie/insomnie;
2.hipersomnie;
3.disconfort/incomoditate;
4.oboseală/fatigabilitate.

Surse de dificultate:
Dereglarea ritmului de odihnă și refacere a organismului este efectul unor factori multiplii:
 Leziuni cerebrale, afecțiuni endocrine (epifiză, hipofiză, tiroidă, suprarenale), constrângeri fizice, durere,
surmenaj;
 Regim alimentar neechilibrat, cu mese copioase seara;
 Consum excesiv de alcool sau droguri
 Consum excesiv de băuturi sau substanțe cu efect excitabil asupra sistemului nervos: cafea, ceaiuri,
energizante, sucuri;
 Administrarea pe perioade îndelungate a somniferelor sau a altor substanțe cu efect asemănător;
 Administrarea anumitor medicamente cu efect excitabil asupra sistemului nervos (codeina);
 Tulburări de gândire, situații de criză, anxietate, stres, frustrare;
 Schimbări bruște și radicale în mediul înconjurător sau în stilul de viață (schimbarea continentului și a fusului
orar);
 Temperatura inadecvată a mediului, zgomot eșec profesional, conflicte sociale;
 Stil de viață dezordonat, cu program de somn aleatoriu și fără o oră de trezire stabilită;
 Lipsa de cunoștințe despre sine, despre mediu, despre cei din jur.

1.Hiposomnia/insomnia
Insomnia a fost definită ca o tulburare a echilibrului somn-veche, care se manifestă prin lipsa de somn sau
prin reducerea duratei si a profunzimii somnului, având drept consecințe dereglarea proceselor metabolice de refacere
desfășurate în timpul somnului. Când în organism apar dezechilibre metabolice se declanșează diverse afecțiuni
cronice. Organele afectate transmit permanent creierului informații despre starea lor, dar la o frecvență mai mică decât
în mod normal, ceea ce duce la crearea unei stări de alertă si hiperexcitație cerebrală. Datorită acestor informații
creierul se comportă în permanență ca și cum ar fi treaz, chiar și în momentele în care se instalează starea de somn.
Fiind dereglate circuitul energetic și impulsurile nervoase cerebrale, metabolismul de bază nu mai asigură refacerea și
regenerarea organismului. Acumularea permanentă a oboselii și lipsa de odihnă întrețin cercul vicios al insomniei.
 Insomnia este una dintre cele mai frecvente tulburări, cu o incidență mai ridicată în rândul femeilor și a
vârstnicilor.
Procesul natural de odihnă nocturnă este afectat ca urmare a:
 Imposibilității de a adormi, chiar dacă organismul este foarte obosit și persoana în cauză resimte acest lucru;
 Trezirile repetate din timpul nopții și a dificultății de readormire:
 Trezirii de după câteva ore de somn, la ore foarte matinale, fără a mai putea adormi din nou;
 Incapacității organismului de a se reface în timpul somnului (chiar daca „doarme” 7-8 ore pe noapte persoana
în cauză se trezește obosită, din cauza faptului că rămâne în starea de somn superficial și are un somn agitat).
Ca urmare a acestor tulburări, organismul nu are suficiente resurse pentru îndeplinirea activităților. Apar
somnolența continuă, oboseala cronică, slăbirea capacității de concentrare și memorare, irascibilitatea, nervozitatea.
Sunt afectate randamentul și performanțele intelectuale și profesionale.
Insomnia este clasificată în funcție de frecvența nopților nedormite. Ținând cont de acestea, se stabilește
stadiul afecțiunii:
 Insomnie tranzitorie – de scurtă durată, durează de la o noapte până la câteva săptămâni
 Insomnie intermitentă – episoade de insomnie tranzitorie, repetate la intervale de timp neregulate;
 Insomnie cronică – pe o perioada de câteva luni pacientul nu a putut dormi cel puțin câteva nopți pe
săptămână.
În cazul în care insomnia cronică nu apare ca efect al altor afecțiuni este vorba de insomnie cronică primară.
Instalarea insomniei cronice secundare poate surveni în urma unor afecțiuni care produc puseuri dureroase în timpul
nopții (exemplu: cancer, boli cardiovasculare).
Deci, insomnia face parte din clasa dissomniilor fiind cea mai frecventă tulburare la adulți, cauzată cel mai
adesea de situații de stres major; ea se instalează la început prin dificultatea de a iniția somnul și continuă să se
manifeste prin imposibilitatea menținerii stării de somn.
Manifestări asociate insomniei pot fi: neliniște, confuzie, iritabilitate, depresie, tristețe, oboseală,
scăderea capacității de concentrate.

2. Hipersomnia
Caracterizată prin creșterea numărului de ore de somn (peste 10 la adult și peste 14 la copii, exceptând
condițiile particulare: eforturi intense, convalescență) creșterea duratei și profunzimii somnului, se instalează brusc și
evoluează în funcție de afecțiunea cauzată.
Unele persoane dorm mai mult din cauza cerințelor proprii ale organismului, dar și a obișnuinței și a lipsei de
griji. Sunt descrise hipersomnii primitive sau idiopatice care nu au nicio explicație morfologică, neexistând modificări
organice cunoscute. S-au descris forme ”esențiale”, diurne sau nocturne, în care somnul, deși durează mult (de la ore
la zile), nu se însoțește de alte tulburări clinice sau bioelectrice.
De cele mai multe ori, însă, hipersomnia se întâlnește în patologie. Este binecunoscut faptul că hipotiroidienii
dorm mai mult. În hipersomnie apar tulburări atât în durată cât și în calitatea somnului. Una dintre formele
hipersomniei este narcolepsia.
Manifestări asociate hipersomniei pot fi: inactivitate, oboseală, comportament verbal și nonverbal lent,
greoi.

3. Disconfort/incomoditate
Se mai poate defini printr-o stare de incomoditate, senzație de jenă și este caracterizat de o stare neplăcută
(atât fizic cât și psihic) pe care o acuză pacientul. Frecvent sunt asociate următoarele manifestări de dependență:
iritabilitate, indispoziție, diaforeză; mai rar apar dureri și contracturi musculare.

4. Oboseală/fatigabilitate.
Reprezintă scăderea anormal de rapidă a forței musculare și oboseală cronică. Este o stare de epuizare fizică
și psihică resimțită de pacient sau o stare fizică alterată (reversibilă după odihnă recuperatorie), caracterizată prin
facies încercănat, vorbire lentă, greoaie, tremor al membrelor, la care se pot asocia manifestările specifice oboselii,
inclusiv scăderea ponderală.
Privarea de somn
Somnul este o caracteristică genetică ce diferă în funcție de vârstă și de individ. De aceea, nu se poate crea o
rețetă referitoare la programul de odihnă pe care trebuie să îl respecte o persoană. Este însă cert faptul că fiecare
individ trebuie să doarmă un somn eficient care să conțină cele două forme de somn în calitate personalizată, astfel
încât să se asigure somnul odihnitor fizic, cu unde lente și cel odihnitor psihic, somnul paradoxal.
Somnul insuficient calitativ și cantitativ, pe perioade mari conduce la apariția unor simptome specifice,
afectând mentalul individului, dar și capacitățile sale fizice.
Somnul insuficient sau de slabă calitate agravează bolile cronice netransmisibile și crește riscul accidentelor
cardiovasculare. Stresul zilnic interpretat amplificat de somnul insuficient și de oboseală crește consumul de energie
vitală (de adaptare) cu mult peste cota zilnică, obligând organismul să epuizeze treptat depozitul central și apoi să
treacă la redistribuția vitalității aflată în depozitele locale ale organelor mai puțin vitale pentru a completa necesarul
organelor vitale. În același timp, el activează pe termen lung sistemul nervos autonom parasimpatic îngreunând
adormirea și înrăutățind calitatea somnului, crescând și mai mult sensibilitatea la agenții stresori externi sau interni
care determină amplificarea și creșterea în durată a stresului interpretat.
Oboseala modifică activitatea cerebrală și determină schimbări la nivel afectiv. Pierderea nopților și orele
insuficiente de somn au efecte nefaste asupra organismului. Într-un studiu elaborat, în care un grup de voluntari a fost
privat de somn două zile, cercetătorii americani au constatat că imaginile obținute în urma scanării scoarței cerebrale
arătau cum că două zile întregi fără somn par a schimba conexiunile cerebrale. Astfel, funcțiile de inducere a stării de
calm și raționare existente în cortexul prefrontal sau redirecționat către centrul fricii (în amigdală). „ Totul se întâmplă
ca si cum, în lipsa somnului, creierul se reîntoarce către modele mai primitive de acțiune. Orele de somn pierdute l-
au făcut pe individ incapabil să contextualizeze experiențele de natură afectivă, pentru a declanșa răspunsuri
potrivite și controlate”, a explicat coordonatorul studiului, Matthew Walker.
Și restul echipe de cercetători a sesizat o schimbare în comportamentul celor care nu au dormit în cele două
zile în care au fost monitorizați. „Păreau să penduleze într-un spectru larg de emoții. Erau extrem de supărați în
legătură cu un anumit lucru, iar în scurt timp se gândeau la aceeași situație ca la un lucru foarte amuzant. Prezentau
stare euforică asemănătoare cu cea întâlnită la beție”, au declarat aceștia.
Creierul obosit copiază bolile psihice. Aceasta este concluzia la care ajunge Matthew Walker care susține că
persoanele care, în mod cronic, sunt private de somn copiază anumite modele psihiatrice. Știind acest lucru se poate
decide dacă o persoană suferă de o afecțiune psihiatrică sau de o tulburare a somnului.
Simptome ale privării de somn
Simptome fiziologice Simptome psihologice
Tremor al mâinilor Disforie, dispoziție negativă
Scăderea reflexelor Dezorientare, confuzie
Încetinirea timpului de reacție Irascibilitate
Tulburări de memorie Scăderea motivației
Lapsusuri în găsirea cuvintelor Hiperactivitate
Erori de judecată și raționament Fatigabilitate
Tulburări de ritm cardiac Somnolență

Nesatisfacerea nevoii de a dormi și a se odihni determină circulație și respirație deficitare, alimentație și

implicit eliminări inadecvate, hiperactivitate și oboseală, tegumente alterate și dezinteres pentru igienă, comunicare
dificilă la nivel intelectual și afectiv, deficit senzoriomotor, vulnerabilitate față de pericole și nesatisfacerea spirituală.