LICEUL “VASILE VOICULESCU” ORADEA DOMENIUL “SĂNĂTATE

ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ” CALIFICARE PROFESIONALĂ:

ASISTENT MEDICAL GENERALIST
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
EPILEPSIE

PREZENTARE
 Argument

 Unul dintre motivele pentru care mi-am ales această afecțiune, ca temă de studiu, este și
importanța pe care noi, cadrele medii, trebuie să o acordăm, mai întâi de orice, perioadei
de prespitalizare când șansa bolnavilor este în mâinile noastre. Fiecare minut contează
după primele simptome iar prognosticul pentru o persoană care suferă de epilepsie
depinde de viteza cu care se face managementul acestuia. Cu cât mai repede se va da
primul ajutor unei persoane care a suferit aceasta afectiune, cu atât creierul său va fi mai
puţin deteriorat. Cele mai frecvente sechele după convulsii sunt tulburările de
echilibru şi tulburările de memorie, tulburări de limbaj şi probleme de vedere. Ajutorul
acordat în aceste prime ore este foarte important din punct de vedere tehnic și moral.
Boala constituie o preocupare, nu numai a medicilor din variate specialită ți (interni ști,
experimentați și neurochirurgi, fiziologi și cardiologi) cât și pentru cadrele medii sanitare
datorită ajutorului pe care îl acordăm în faza de prespitalizare
 Sistemul nervos

 Sistemul nervos recepţionează şi transmite sub forme diferite excitaţii din exteriorul şi din
interiorul corpului în influxuri nervoase, le prelucrează şi le conduce în diferite părţi ale
organismului, realizează unitatea organismului şi legătura lui cu mediul înconjurător. -
după topografia să, se împarte în părţi distincte: sistemul nervos central (encefal şi măduva
spinării) şi sistemul nervos periferic; - din punct de vedere funcţional, sistemul nervos este
alcătuit din sistemul nervos cerebrospinal (creier + măduva spinării) şi sistemul nervos
autonom sau vegetativ. Sistemul nervos cerebrospinal se mai numeşte sistem de relaţie a
organismului cu mediul înconjurător. Sistemul nervos cerebrospinal se mai numeşte
"somatic", cuprinzând organele şi elementele nervoase prin care se realizează actele
conştiente. Sistemul nervos cerebrospinal ţine sub control cele 5 simţuri: văz, auz, gust,
miros, pipăit.
 Creierul se subdivide şi el în: creierul mare care ocupă partea superioară, frontală, mijlocie
şi posterioară a craniului; cerebelul sau creierul mic ocupă partea inferioară şi posterioară a
craniului; măduva, capătul lat al şirei spinării se află în faţă creierului mic. Creierul mare
se manifestă prin activităţi intelectuale. Creierul mic reglează mişcarea muşchilor
voluntari. Măduva este o masă lungă de ţesut nervos. Sistemul nervos vegetativ se mai
numeşte "autonom". El cuprinde structurile nervoase prin care se coordonează activitatea
organelor interne în mod inconştient.
 Sistemul nervos vegetativ sau al vieţii interne controlează activitatea organelor interne
(nutriţie, respiraţie, circulaţie, excreţie etc). La rândul sau este format din două
componente : simpatic (consumator) şi parasimpatic (reparator).
 Definitie

 Epilepsia este un sindrom de diverse etiologii, determinat de descărcări neuronale

excesive, cu caracter paroxistic, tranzitor, intermitent şi interactiv, manifestat prin crize
brusce cu tulburarea intermitentă a unor funcţii cerebrale, cele mai adesea însoţite de
alterarea conştiinţei. Epilepsia este o stare patologică care a fost cunoscută încă în
perioadele îndepărtate ale istoriei omenirii, fiind atestată identificarea ei în preistorie.
Este o tulburare paroxistică şi trecătoare în activitatea creierului, cu apariţie bruscă,
dispariţie spontană şi tendinţă la repetabilitate ce se caracterizează prin descărcarea unui
grup sau a totalităţii neuronilor cerebrali afectaţi la un moment dat de un sincronism
excesiv prin manifestări convulsive şi prin tulburări de conştiinţă şi de personalitate,
asociate crizelor sau în raport cu acestea.
 Etiologie

 Crizele care debutează înainte de vârsta de 2 ani sunt cauzate de obicei de febră înaltă
sau de boli metabolice, cum ar fi concentraţii anormale ale glucozei sanguine, calciului,
magneziului, vitaminei B6 sau sodiului. În cazul în care crizele sunt recurente, acestea
sunt probabil cauzate de o boală cerebrală ereditară (cum este cazul în epilepsia
nocturnă de lob frontal, care se transmite autozomal dominant). Multe boli convulsive
care debutează între 2 şi 14 ani nu au o cauză cunoscută. Crizele care debutează după 25
de ani pot fi cauzate de leziuni structurale cerebrale, cum sunt cele produse de un
traumatism cranian, de un accident vascular cerebral sau de o tumoră. Însă la
aproximativ jumătate din persoanele care aparţin acestui grup de vârstă cauza este
necunoscută. Când nu se poate identifica nici o cauză crizele sunt denumite idiopatice.
Persoanele cu boală epileptică au risc crescut de a avea o criză atunci când sunt supuse
unui stres fizic sau emoţional intens, sau când nu dorm suficient.
 Simptome

 Simptomele variază în funcţie de aria cerebrală afectată de descărcările electrice

anormale. De exemplu, dacă anomaliile electrice se produc în aria care controlează
mirosul (localizată în profunzimea lobului temporal), atunci persoana poate percepe o
senzaţie olfactivă intensă, plăcută sau neplăcută. Dacă anomalia este localizată într-o
altă arie a lobului temporal, atunci pacientul poate percepe o senzaţie de deja vu, în care
locuri necunoscute par foarte familiare. Dacă descărcările anormale afectează lobul
frontal, atunci pacientul poate deveni incapabil să vorbească. Dacă sunt afectate arii
întinse, atunci se pot produce convulsii musculare (contracţii neregulate şi spasme
musculare, de obicei la nivelul întregului corp). Alte simptome includ amorţirea sau
furnicături într-o anumită regiune a corpului, perioade scurte de alterare a stării de
conştienţă (de exemplu, somnolenţă), pierderea conştienţei, confuzie şi pierderea
controlului sfincterian (incontinenţă).
 Tratament

 Prin tratarea epilepsiei se urmăreşte obţinerea încetării crizelor epileptice, fără afecrtarea
funcţiilor de relaţie şi vegetativi ai organismului. Mijloace de tratament folosite: - igieno
– dietetice (profilactice) - medicale - chirurgicale
 Conduita igieno-dietetică: - abţinerea totală de la consumul de băuturi alcoolice care
generează şi favorizează apariţia manifestărilor epileptice, precum şi substanţe şi
droguri epileptogene. - evitarea consumului excesiv de lichide şi sare – favorizează
apariţia dezechilibrelor hidro-electrolitice. - alimentaţie obişnuită fără excluderea
grăsimilor, regimul cetogen este considerat anticonvulsivant. - evitarea atmosferi
combinate şi expunerea îndelungată la temperaturi ridicate (accentuează hipoxia
cerebrală). -
 Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu Epilepsie

 Mobilizarea bolnavului

 1.Repaus absolut la pat 2.Durata imobilizării va fi adaptată în funcţie de evoluţia

simptomelor şi de prezenţa complicaţiilor. 3.Dacă bolnavul nu are dureri, febra sau alte
complicaţii, începând chiar din primele zile , se pot face mişcări pasive ale degetelor de
la mâini şi picioare. 4.Treptat se permit schimbarea poziţiei în pat,mişcări acive ale
membrelor. 5.Mobilizarea se face progresiv (şederea pe marginea patului,şederea în
fotoliu, ridicarea din pat), sub controlul pulsului şi al tensiunii arteriale, iniţial în
prezenţa medicului.

 1.Internarea pacientului in spital 2.Asigurarea conditiilor de spitalizare 3.Asigurarea

conditiilor igienice 4.Schimbarea pozitiei si mobilizarea pacientului 5.Supravegherea
functiilor vitale si vegetative. 6.Administrarea medicamentelor si hidratarea
organismului 7.Recoltarea produselor biologice si patologice
 Studiu de caz

CULEGEREA DATELOR
DATE GENERALE DESPRE PACIENT:
Inițialele pacientului: O.L.
Vârsta: 35 ani
Sexul: masculin
Starea civilă: căsătorit
Nr. Copii: 2
Religie: ortodoxă
CULEGEREA DATELOR DATE GENERALE DESPRE PACIENT: Inițialele pacientului: O.L.
Vârsta: 35 ani Sexul: masculin Starea civilă: căsătorit Nr. Copii: 2 Religie: ortodoxă
 Situatia ingrijirilor la externare Pacientul s-a internat cu urmatoarele probleme
prioritare de ingrijire: febră, disurie, frisoane, polakiurie, dureri musuclare, convulsii
repetate.
 S-au aplicat interventii autonome pentru reducerea dependentei prin ajutor/suplinire la
□igiena corporala,□ mobilizare/deplasare,□alimentatie ,□ cresterea confortului si X
educatie pentru sanatate.
 Scor de dependenta la externare : X 1=INDEPENDENT, □2 =DEPENDENTA
MODERATA, □3= DEPENDENTA MAJORA, □4 = DEPENDENTA
TOTALA
 Recomandari : necesita ajutor/ suplinire la □ alimentatie, □ deplasare, □ igiena
 Semnatura asistentului medical…MOLLER CAMELIA…
 Concluzii

 Epilepsia este o tulburare neurologică ce grupează mai multe feluri de manifestări, care
sunt cauzate de un defect primar de excitabilitate a unui grup de celule din sistemul
nervos, motiv pentru care, în acel focar lezional se produc descărcări anormale de
impulsuri nervoase care se propagă pe căile nervoase şi determină manifestări clinice
paroxistice, numite descărcări epileptogene, cunoscute sub numele de crize epileptice.
”În spatele acestei boli stau de fapt cauze care abia astăzi încep să fie cunoscute. Este
vorba adesea de o predispoziţie genetică, sunt anomalii de structurare a unor
componente subcelulare ale neuronilor, expresia unor receptori pentru
neurotransmiţători, modificări de prag de excitabilitate ale membranelor neuronale.”, a
menționat într-un interviu pentru Sănătatea TV, prof. univ. dr. Ovidiu Băjenaru,
președintele de Onoare a Societății Române de Neurologie(SNR). Mai exact, epilepsia
este rezultatul unor boli precum traumatismele craniene, tumorile cerebrale, infec țiile
cerebrale sau accidentele vasculare cerebrale. Crizele epileptice pot apărea ca
manifestare a epilepsiei, dar există și crize epileptice secundare care nu au o bază
genetică, nu sunt înnăscute și apar la oameni cu un creier normal dezvoltat.