Sunteți pe pagina 1din 17

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA

PACIENTULUI COMATOS
Argument

• Unul dintre motivele pentru care mi-am ales această afecțiune, ca temă de studiu, este și
importanța pe care noi, cadrele medii, trebuie să o acordăm, mai întâi de orice, perioadei de
prespitalizare când șansa bolnavilor este în mâinile noastre.
 
• Ajutorul acordat în aceste prime ore este foarte important din punct de vedere tehnic și
moral.
 
• Boala constituie o preocupare, nu numai a medicilor din variate specialități
• ( interniști, experimentari și epidemiologi, neurologi, fiziologi, nutritionisti,cardiologi ) cât și
pentru cadrele medii sanitare datorită ajutorului pe care îl acordăm în faza de prespitalizare.
 
• Pe perioada celor 3 ani de studiu am reusit sa-mi acumulez cunostinte necesare despre
aceasta afectiune astfel pus in situatia de a acorda ingrijirile necesare unui pacient
comatos , sa nu intalnesc piedici in scopul redarii acestuia in cel mai scurt timp, familiei si
societatii.
Sistemului Nervos Central

• Sistemul nervos recepţionează şi transmite sub forme diferite excitaţii din exteriorul şi din interiorul corpului în
influxuri nervoase, le prelucrează şi le conduce în diferite părţi ale organismului, realizează unitatea organismului şi
legătură lui cu mediul înconjurător.
• - după topografia să, se împarte în părţi distincte: sistemul nervos central (encefal şi măduva spinării) şi sistemul
nervos periferic;
• - din punct de vedere funcţional, sistemul nervos este alcătuit din sistemul nervos cerebrospinal (creier + măduva
spinării) şi sistemul nervos autonom sau vegetativ.

• Sistemul nervos cerebrospinal se mai numeşte sistem de relaţie a organismului cu mediul înconjurător.

• Sistemul nervos cerebrospinal se mai numeşte "somatic", cuprinzând organele şi elementele nervoase prin care se
realizează actele conştiente.
• Sistemul nervos cerebrospinal ţine sub control cele 5 simţuri: văz, auz, gust, miros, pipăit. Un doctor compară
sistemul nervos cu sistemul telefonic, a cărui staţie centrală este creierul, cablurile şi firele fiind reprezentate de
măduva spinării şi nervi. Creierul se subdivide şi el în: creierul mare care ocupă partea superioară, frontală, mijlocie
şi posterioară a craniului; cerebelul sau creierul mic ocupă partea inferioară şi posterioară a craniului; măduva,
capătul lat al şirei spinării se află în faţă creierului mic. Creierul mare se manifestă prin activităţi intelectuale.
Creierul mic reglează mişcarea muşchilor voluntari. Măduva este o masă lungă de ţesut nervos.

• Sistemul nervos vegetativ se mai numeşte "autonom". El cuprinde structurile nervoase prin care se coordonează
activitatea organelor interne în mod inconştient.
Definitie

• Coma este o suferință gravă a creierului, caracterizată prin alterarea, până la pierderea
totală a funcțiilor de relație cu conservarea parțială a funcțiilor vegetative.
• Coma se caracterizează clinic prin întreruperea simultană și persistentă a stării vigile, precum
și a cunoștinței sau conștiinței.
• Menținerea cunostintei este o funcție la care participă atât scoarța cerebrală, cât și
formațiunile subcordiale mezodiencefalice.
Clasificare

• Coma nonstructurala simetrica avand drept cauze: 

• -toxice: plumb, cianuri, ciuperci, etilenglicol, oxid de carbon


• -droguri: sedative, barbiturice, tranchilizante, alcool, opiacee, amfetamine, fenolciclidine
• -metabolice: hipoxia, hipercapnia, hipo si hipernatremia, hipo si hiperglicemia, acidoza lactica
, hipermagneziemia, aminoacidemia, encefalopatia Reye, encefalopatia hepatica
• -infectii: encefalitele virale, meningita bacteriana, encefalomielita postinfectioasa, sifilis, 
septicemii,malaria, febra tifoida
• -pshihiatrice: reactia de conversie, catatonia
 
• Coma structurala simetrica: 

• -supratentoriala: ocluzia arterei carotide interne bilateral si a arterei cerebrale anterioare


bilateral, hemoragia talamica, hemoragia subarahnoidiana, hidrocefalia
• -subtentoriala: ocluzia arterei bazilare, hemoragia cu origine pontina, tumori de linie mediana
ale trunchiului cerebral
• Coma structurala asimetrica:

• -supratentoriala: coagularea intravasculara diseminata, purpura trombotica trombocitopenica,endocardita


 trombotica nonbacteriana si bacteriana subacuta, embolia grasoasa, hematomul subdural, infarctul
supratentorial bilateral masiv, leucoencefalopatia multifocala
• -subtentoriala: infarcte ale trunchiului cerebral, hemoragia trunchiului cerebral

• Clasificarea II, din punct de vedere etiologic


• -coma metabolica, cauzate de: diabet, hipoxie, encefalopatia anoxo-ischemica, encefalopatia hepatica,
encefalopatia de dializa, uremia, hipoglicemia prelungita, hipo sau hipernatremia, hipo sau hipercalcemia,
hipotiroidia, tireotoxicoza
• -coma prin leziuni structurale difuze ale sistemului nervos central, cauzata de: encefalite, leziuni axonale,
hemoragia subarahnoidiana, meningite virale sau nonvirale, traumatisme axonale difuze,epilepsie
• -coma prin leziuni structurale cerebrale focale. Aceasta este determinata de:
• • Leziuni structurale supratentoriale: hemoragia intracerebrala, infarctul cerebral, abcese cerebrale,
hematomul subdural si epidural, tumori cerebrale primare sau metastatice 
• Leziuni structurale subtentoriale: hemoragii ale trunchiului cerebral, infarctul trunchiului cerebral, tumori
cerebrale primare sau metastatice, traumatisme, abcese de trunchi cerebral, encefalite ale trunchiului
cerebral 
• Leziuni structurale mixte supra si subtentoriale: hemoragii, infarcte cerebrale, abcese, tumori cerebrale
primare sau metastatice, traumatisme
•  
Simptome

• Leziunile supratentoriale vor fi sugerate de deviatia capului si a globilor oculari de partea


leziunii si hemiplegie controlaterala. Leziunea pontina determina hemiplegie de aceeasi parte
cu deviatia capului si globilor oculari de partea opusa. In cazul comelor metabolice se
intalneste hipotonia musculara generalizata. Rigiditatea de decerebrare apare in toate
cazurile. Ea poate sa se instaleze spontan sau sa fie produsa de anumiti stimuli exogeni.
Postura de decorticare se manifesta clinic prin adductia bratelor, flexia antebratului, mana in
flexie si pronatie, flexia degetelor, membrele inferioare sunt in extensie. 

Postura de decerebrare se manifesta clinic prin extensia gatului, contractia maxilarelor,


adductia umerilor, extensia membrelor, pronatia pumnului, flexia palmara si plantara a
degetelor si rotatia interna a piciorului. In coma metabolica pot aparea miscari involuntare de
tip mioclonic, mai ales in comele metabolice cauzate de insuficienta renala, intoxicatia
medicamentoasa si hipoxie. In dezechilibrul hidro-electrolitic se intalnesc crampe musculare
 si sindromul tetanic. In coma usoara pacientul poate sa reactioneze la anumiti stimuli, verbal
sau motor. Cu cat coma se adanceste, pacientul reactioneaza din ce in ce mai vag la stimulii
externi, iar in coma profunda devine areactiv. 
Diagnostic

 
• După evaluarea inițială însoțită de măsuri imediate ce vizează normalizarea hemodinamică și
schimburile gazoase (cateter central, normalizarea tensiunii arteriale, intubarea) este esențială
trecerea la un examen neurologic aprofundat.

• La aceasta se precedează conform ordinii următoarele :


• reflexe oculare
• mișcările respiratorii
• reactivitatea la durere
• mișcări dirijate sau nu pe zona durerii, decerebrare , decorticare, deficite
• motricitatea
• deficite de tonus
• reflexe tendinoase
• cutanate plantare
• examen al fondului de ochi
 
 
Tratament

• Starea de coma reprezinta o mare urgenta medicala. Masurile care trebuie luate prima data
sunt asigurarea respiratiei si circulatiei. 

Primele masuri constau in verificarea permeabilitatii cailor aeriene superioare: verificarea


cavitatii bucale, indepartarea corpilor straini sau a protezelor dentare mobile. Deteriorarea
rapida a starii neurologice si alterarea starii de constienta impun intubatie oro-traheala cu
ventilatie mecanica, pentru a evita aspiratia sau hipercapnia care determina vasodilatatie
cerebrala si cresterea presiunii intracraniene. Pentru ca intubatia sa fie rapida, se recomanda
folosirea sedativelor de tip propofol sau etomidate care nu cresc presiunea intracraniana. De
asemenea va fi evitata hiperventilatia, deoarece PCO2 < 28mm Hg determina vasoconstrictie
excesiva si exacerbeaza ischemia. 
Prezentare caz

 
• Pacientul P.T în vârstă de 14 ani, se internează în spital cu diagnosticul de comă de
gradul 3, după accident de circulație.
• Pacientul prezintă stare de inconștiență:
• reflexe osteotendinoase abolite
• inconștientă, necooperant
• Pacientul se prezintă în unitatea noastră cu ambulanța care relatează un accident de
circulație unde pacientul era pieton, fiind lovit de o mașină.
• Pe lângă TCC mai prezintă și o fractură de femur drept și escoriații. Provine dintr-o
familie cu situație financiară bună, este unicul copil la părinți.
• Familia este șocată dar în același timp optimistă în vederea stării de sănătate.
• La venirea pacientului se instituie tratament de urgentă al comei, se face evaluarea
fizică și neurologică.
• Se efectuează radiografie de femur și coloana cervicală, craniu și CT cranian, analize de
laborator
NEVOI DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE
FUNDAMENTALE

1. A COMUNICA Lipsa comunicării la nivel Pacientul să -vorbirea în permanență cu  


senzoriomotor se depășească pacientul
manifestă prin starea de -explicarea tuturor tehnicilor care i
imposibilitatea de inconștiență se efectuează , educarea
orientare pacientului în a efectua un gest la
temporospațială de a-și comenzi repetate
exprima nevoile, -stimularea reactivității prin stimuli
sentimentele, emoțiile de intensitate și durata variabilă
datorită comei cauzată -meloterapia și aromoterapia
de suferința cerebrală ținând cont de preferințele
persoanei pentru o stimulare
pozitivă
-medicația psihostimulantă și
nootropa la indicația medicului
-asigurarea unui mediu de
securitate, liniște, rezervă
-ajutarea bolnavului să se orienteze
în spațiu și timp
2.A RESPIRA , A-ȘI Îngreunarea respirației Pacientul să -așezarea în camere curate, -pacientul respiră
MENȚINE O BUNĂ manifestată prin prezinte căile aerisite de 2 ori pe zi amplu pe nas cu o
CIRCULAȚIE dispnee, datorită respiratorii -poziționarea în poziție de drenaj frecvență de 16-20
secrețiilor bronhice degajate tot postual și semișezândă respirații pe minut pe
accumulate timpul -aspirarea secrețiilor cu sonda tot parcursul stării
internarii sterila la nevoie vegetative
-frecționarea cu alcool mentolat
-tehnicile privind traheostoma : să
se execute în asepsie perfectă
-supravegherea permanentă
pentru a evita o posibilă înecare
cu secreții
-monitorizarea frecvenței
respiratorii de 2 ori pe zi și notarea
în foaia de observație
  Diagnostic potențial : Pacientul să -aspirația secrețiilor la nevoie  
pneumonie de stază nu facă pentru a împiedica stagnarea lor în
pneumonie arborele bronsic
de stază -schimbarea dischetelor și a
pansamentelor din jurul
traheostomei și dezinfectarea
locală cu betadină și rivanol
-astuparea orificiului traheostomei
pentru stimularea unei respirații
ample pe nas
-se urmăresc modificările de
culoare, miros și consistență
secrețiilor eliminate
-administrarea de mucolitice și
fluidificarea la indicația medicului
  Circulația periferică Pacientului să -mobilizare pasiva zilnica pentru  
incetinită manifestată i se facă mentinerea circulatie sangvine in
prin paloare și edemul mișcarile tot corpul si mai ales in vasele
membrelor superioare și pasive pentru periferice
inferioare din cauza întreținere -masaj zilnic de la 10-12 si
imobilizării la pat kinetoterapie de la 15-17

  Halena fetidă din Să se -toaleta bucală de mai multe ori Respirația devine
cavitatea bucală din efectueze pe zi pentru improspatarea normală datorită
cauza lipsei reflexului de zilnic toaleta respirație cu tampon umezit în toaletei bucale
deglutiție bucală apa, apoi umezit cu apa de gură și repetate
la urma uns cu glicerină pereții
cavitații bucale
Concluzii

 
• Pacientul trebuie să se implice cât de mult poate în îngrijirea să.
 
• Deşi el poate simţi nevoia să îl lase pe îngrijitorul sau să preia conducerea, cu cât pacientul
participa mai mult în procesul de reabilitare cu atât este mai bine. Este recomandat că el să ceară
ajutor atunci când trebuie să facă faţă oricărei dizabilităţi pe care o are şi să încerce să-i facă pe
ceilalţi să înţeleagă care sunt limitele, neputinţele sale.

• Trebuie să recunoască, să accepte faptul că are o depresie atunci când această există şi să încerce
să găsească o rezolvare a ei. Depresia este frecvenţa după un accident vascular cerebral şi poate fi
tratată.

• Participarea la un program de reabilitare după ce pacientul a fost in coma , cât mai curând posibil.
O combinaţie de terapie fizică, logopedie şi terapie ocupaţională poate fi utilă pentru a-l ajută pe
pacient să facă faţă activităţilor cotidiene de baza, cum ar fi spălarea, îmbrăcarea şi alimentarea.
• O echipa formată dintr-un doctor, anumiţi specialişti într-o varietate de terapii şi asistente îl pot
ajută să depăşească dizabilităţile, să înveţe noi metode pentru a putea duce la îndeplinire
sarcinile şi să "întărească" acele părţi ale corpului care au fost afectate de starea de coma.