1.

FUNDUL DE OCHI IN HIC:

Se poate vedea:
stadiul I:papila optica,vasele retiniene inguste
Papila optica este un disc luminous,galben,bine conturat

Stadiul II-III:dispare papilla si nu mai este discul luminous

Stadiul IV:III+ exudat papilar=edem papilar florid
Stadiul final:atrofie optica

2.DEFINITI SINDROMUL DE HIC SI ENUMERATI SIMPTOMELE CLINICE:

DEFINITIE:
Hipertensiunea intracraniana este un sindrom caracterizat prin simptome clinice si paraclinice
determinate de modificarea raportului normal care se alfa intre continut si continator la nivelul
craniului.
In mod normal, presiunea intracraniana este de 10 cmc apa daca se masoara cu pacientul
stand pe spate. Ea creste in mod fiziologic la:
-efort fizic;
-somn;
-pozitie decliva a capului.
In producerea hipertensiunii intracraniene, se parcurg 4 pasi:
-producerea unui process patologic expansiv care sa inlocuiasca spatiul sau care sa determine
expansionarea creierului;
-cresterea in volum a parenchimului cerebral prin producerea de edem;
-cresterea cantitatii de lichid cefalorahidian;
-modificarea patului vascular cerebral.
PRINCIPALELE MANIFESTARI CLINICE DE HIC:
- cefalee frontal sau occipital matinala
- tulburari ocular ( diplopie, edem papilar, staza papilara )
- varsaturi matinale sau la schimbarea pozitiei
Simptome principale: cefaleea, varsaturile si staza papilara. Cefaleea este matinala, la
inceput localizata, mai tarziu generalizata, si are trei caractere de mare importanta pentru
diagnostic: aparitia recenta, absenta unei cauze locale (sinuzite etc), accentuarea de efort, stranut,
tuse, uneori aparitia la cea mai mica miscare a capului. Diminua dupa varsaturi si este foarte
rezistenta la terapia obisnuita. Varsaturile apar mai frecvent dimineata, uneori se produc la
schimbarea de pozitie a bolnavului, in special la miscarile capului. O forma particulara este
varsatura "in jet", fara greata. Varsaturile nu sunt in legatura cu alimentatia. Staza papilara,
datorata stazei venoase, este un semn capital. Papila nervului optic are marginile sterse, iar injur,
focare hemoragice. La inceput vederea este normala, dar pe masura dezvoltarii atrofiei optice
.aceasta scade pana la orbirea definitiva.
Simptome accesorii: crize epileptice, localizate sau generalizate, tulburari psihice
(reducerea activitatii intelectuale, diminuarea memoriei, dezorientare si confuzie, somnolenta si
chiar coma), tulburari oculare (scaderea acuitatii vizuale sau diplopie), hipoacuzie, astenie,
tulburari digestive, hipertermie si hipersudoratie si semne de deficit motor.

3. MODALITATI TERAPEURICE IN SINDROMUL DE HIC

Tratamentul hipertensiunii intracraniene este adaptat cauzei ce a dus la acest sindrom. El
poate fi:
1.Tratament chirurgical:
-ablatia procesului ce comprima;
-evacuarea hematoamelor;
-extirparea abceselor;
-extirparea chistului hidatic.
2.Tratament medical:
-se administreaza furosemid, manitol 20% pentru edemul cerebral, dexametazona;
-durerea se trateaza cu antialgice;
-se mai pot da anticonvulsivante.
3.Tratament oncologic prin radio- si chimioterapie.
4.Tratament de recuperarea neuro-motorie.

4.DEFINITI SDR. DE ANGAJARE CEREBRAL SI ENUMERATI TIPURI DE ANGAJARI CEREBRALE

Deplasare a unei parti a encefalului printr-un orificiu membranos sau osos, ducand la o
compresiune grava a sistemului nervos.
Tipuri de angajare cerebral:
-angajarea girusului circular sub coasa creierului
-hernierea uncusului lobului temporal in fanta lui Bichat ; comprimand nervul cranian 3 si
trunchiul cerebral;
-hernierea amigdalelor cerebeloase in gaura occipital datorita unui process expansiv din fosa
posterioara –duce la compresie bulbar
-hernierea transtentoriala in sus a structurilor diencefalice si mezencefalice

5. SCALA GLASGOW
1. Deschiderea ochilor puncte
- Deschidere spontană 4
- Deschidere la comandă 3
- Deschidere la stimuli dureroși 2
- Absența deschiderii la stimuli 1
2. Activitate motorie la stimuli dureroși
- Activitate spontană normală 6
- Reacție motorie de apă rare 5
- Retragerea membrului stimulat 4
- Ră spuns motor în fl exie 3
- Ră spuns motor în extensie 2
- Absența orică rui ră spuns motor 1
3. Ră spuns verbal
- Ră spuns orientat temporo-spațial 5
- Ră spuns confuz 4
- Ră spuns inadecvat 3
- Sunete neinteligibile 2
- Lipsa ră spunsului 1

6) DESCRIETI ASPECTELE CLINICE IN HEMATOMUL SUBDURAL

Acut: Manifestă rile clinice survin imediat posttraumatic.Cel mai adesea, hematomul subdural acut
se manifestă printr-o comă brutal instalată .Alteori copiază evoluția hematomului extradural, cu
interval liber, urmat de tulbură ri de conștientă , defi cit controlateral, midriază homolaterală ,
comă , și în fi nal decerebrare. Uneori, hematomul subdural acut este relativ bine tolerat, pacientul
prezentâ nd semne minime de HIC și tulbură ri minore de conștiență .

Cronic: Hematomul subdural cronic este o colecție sanguină cu sediul între dura mater și creier.
 Hematomul subdural cronic se constituie lent, în mai multe să ptă mâ ni, uneori luni, ca urmare
a unui traumatism minor, ce trece adeseori neobservat. Afectează vâ rstele extreme: nou-nă scut,
copil mic și bă trâ nii.
Diagnosticul clinic se bazează pe secvențialitatea clasică : traumatism minor - interval liber
lucid de să ptă mâ ni sau luni – agravare cu instalarea simptomelor neurologice de focar și a
fenomenelor de HIC.

7..DESCRIETI ASPECTELE IMAGISTICE IN HEMATOMUL SUBDURAL ACUT SI IN CEL CRONIC.

HSA- EXPLORĂ RI COMPLEMENTARE
Examenul CT cerebral este esențial, întrucâ t diagnosticul hematomului subdural acut nu se
poate baza doar pe tabloul clinic.
PatoHematomul subdural acut apare sub forma unei colecții spontan hiperdense, falciforme,
dispuse emisferic, cu contururile slab definite, așezată imediat sub calotă . Examenul CT cerebral
evaluează volumul hematomului, localizarea, efectul de masă și leziunile asociate.

HSC- EXPLORĂ RI COMPLEMENTARE

Examenul CT cerebral este investigația de elecție, rapidă , ce permite aprecierea localiză rii,
volumului și efectului de masă produs de colecția sanguină . Aspectul imagistic este al unei colecții
izodense la debut, panemisferice și care devine ulterior hipodensă . O hiperdensitate heterogenă în
această colecție indică o resâ ngerare recentă . Injectarea de substanță de contrast încarcă
contururile membranei hematomului.

8.HEMATOM EXTRADURAL – SIMPTOMATOLOGIE

Evoluția clinică a hematomului extradural este stadială : inițial se produce, de regulă , o
pierdere a conștienței apoi, o revenire la starea de conștiență normală (interval liber) pentru ca,
ulterior, să reapară tulbură rile de conștiență ce evoluează spre comă . În absența diagnosticului și a
tratamentului apare un defi cit motor controlateral ce se agravează progresiv, o midriază
homolaterală (angajarea uncusului cu suferință de nerv oculomotor comun) și semne de
decerebrare (suferință de trunchi cerebral).

9.ASPECTE IMAGISTICE ALE HEMATOMULUI EXTRADURAL:

Examenul CT este examenul de electie evidentiind aspectul unei lentile spontan hiperdensa
biconvexa,dispusa imediat sub tablia interna.
CT ul cerebral precizeaza localizarea:temporal,frontal.parietal,occipital sau subtemporal,formele
rare bilaterale si cele localizate in fosa posterioara.
Examinarea cu fereastra osoasa evidentiaza fractura craniului.

10.TIPURILE DE FRACTURA DE CORP VERTEBRAL:

Pot fi:
-liniare
-parcelare
-tasari
-cominutive
-fracturi luxatii
11.DESCRIETI SCALA FRANCKEL:
A.leziune complete,functii motorii si sensitive abolite sub nivelul neurologic.
B.leziune incomplete,functie motorie abolita sub nivel neurologic,functie senzitiva prezenta sub
nivel neurologic.

C.leziune incompleta,functie senzitiva prezenta sub nivelul neurologic,actiune motorie

voluntara,prezenta sub nivelul neurologic dar insuficienta cu deficite mari.

D.leziune incompleta,functie senzitiva prezenta sub nivelul neurologic,activitate motorie

voluntara prezenta sub nivelul neurologic cu forta normal.
E.fara deficite neurologice,motorii sau sensitive

12. TUMORI CEREBRALE – PRINCIPALELE SINDROAME CLINICE

Tumorile cerebrale se manifesta clinic prin unul din urmatoarele sindroame: progresia
subacuta a unui deficit neurologic focal, convulsii sau afectarea neurologica non-focala. Tumorile
metastatice se manifesta si prin simptome sistemice ca anorexie, scadere in greutate, stare
generala alterata si stare subfebrila.
Sindroamele neurologice de focalizare sunt rezultatul compresiei neuronilor si substantei
albe prin efectul de masa al tumorii (expansiunea tumorala) si prin edemul pe care aceasta il
produce. Sindroamele neurologice de focalizare sunt:
Sindrom de lob frontal - In cazul tumorilor localizate la nivelul lobului frontal se intalnesc
urmatoarele simptome de focar: tulburarile psihice, epilepsie, crizele grand mall, crizele focalizate
jacksoniene, afazia si agrafia, pareza nervului facial, tulburari motorii care devin cu atat mai
accentuate cu cat tumora intereseaza mai mult aria motorie a lobului frontal...
Sindromul de lob parietal - O tumora care se dezvolta la nivelul lobului parietal da
urmatoarele manifestari clinice:
- crizele de epilepsie senzitiva, tulburarile de sensibilitate , tulburarile somatognozice.Tulburarile
motorii materializate printr-o usoara hemipareza, atrofiile musculare ale membrului superior
controlateral (eminenta tenara si hipotenara) .
Sindromul de lob temporal - In cazul dezvoltarii unei tumori la nivelul lobului temporal,
apar frecvent tulburari de vorbire si tulburari psihice.Hipertensiune intracraniana, hipoestezii
superficiale, tulburarile oftalmologice...
Sindrom de lob occipital - Tumorile de lob occipital sunt mai rare. Tulburarile vizuale sunt
unul din cele mai importante semne ale tumorilor cu localizare la acest nivel; tulburari de vorbire,
daca tumora intereseaza si lobul parietal; hemipareza controlaterala; tulburari cerebeloase sub
forma unor tulburari de echilibru nesistematizate.

Sindromul de fosa cerabrala posterioara - Tumorile care se dezvolta la acest nivel, in

zona cerebelului, determina grave perturbari in curgerea normala a lichidului cefalorahidian. Din
aceasta cauza, simptomatologia clinica este dominata de sindromul de hipertensiune
intracraniana.

13. TUMORI CEREBRALE – CLASIFICARE maligne si benigne

Principalele tumori benigne sunt:
-tumori gliale:glioamele benigne,oligodendroglioamele,ependimoame,ependimomul intratentorial
-papilomul de plex coroidian
-meningiomul
-craniofaringiomul
-tumori de regiune pineala:teratomul matur benign
-schwanomul sau neurinomul
-hemangioblastomul

Principalele tumori maligne sunt:

-tumori gliale:glioamele maligne,astrocitoamele,glioblastoamele
-tumori de regiune pineala:teratomul imatur malign,carcinomul embrionar,coriocarcinomul
-meduloblastomul

14. METASTAZE CEREBRALE: DEFINITIE

Metastazele intracraniene pot fi unice sau cel mai adesea multiple, avâ nd un volum variabil. Ele se
prezintă de regulă sub aspectul unor noduli bine delimitaţi, de consistență moale sau fermă , în
funcţie de prezenţa sau absenţa unei hemoragii intratumorale, a unei necroze sau a unei
degenerscente chistice .
Cancerul bronho-pulmonar la bă rbat şi cancerul de sâ n la femeie sunt, pentru metastaze,
etiologia principală , urmată apoi de melanoamele maligne, cancerul renal, digestiv şi de prostată .

15. METASTAZE CEREBRALE – PRINCIPII DE TRATAMENT

Atitudinea terapeutică ȋn metastazele cerebrale variază în funcţie de numǎ rul metastazelor,
de starea generalǎ și neurologicǎ a pacientului și de speranța sa de viațǎ . Tratamentul este
multimodal și combinǎ exereza chirurgicalǎ , radioterapia și chimioterapia. Biopsia stereotacticǎ și
radiochirurgia Gamma-knife pot juca de asemenea un rol important ȋn managementul diagnostic
și terapeutic.
1. Tratamentul chirurgical
Indicațiile tratamentului chirurgical depind de numǎ rul metastazelor (metastazǎ unicǎ versus
metastaze multiple).
a. Ȋn cazul metastazelor unice tratamentul neurochirurgical este indicat ȋn urmǎ toarele situații:
- Leziunea este accesibilǎ și este localizatǎ ȋn arie neelocventǎ
- Leziunea are efect de masǎ important, cu risc vital
- Cancerul primitiv este sub control
- Starea generală a pacientului este bună
- Sursa primarǎ nu este cunoscutǎ , situație ȋn care intervenția chirurgicalǎ are ca scop obținerea
unui diagnostic histopatologic. Ȋn aceastǎ ultimǎ situație se poate lua ȋn considerare ca variantǎ
biopsia stereotacticǎ , ȋn special dacǎ leziunea este profund situatǎ sau este localizatǎ ȋn arie
elocventǎ .
b. Ȋn cazul metastazelor multiple, ȋn general nu este indicatǎ intervenția neurochirurgicalǎ cu
urmǎ toarele excepții:
- una dintre leziuni este voluminoasǎ și are efect de masǎ cu risc imediat de angajare.
- toate leziunile pot fi rezecate ȋntr-un singur timp operator printr-un singur abord chirurgical.
- cȃ nd nu se cunoaște sursa primarǎ . Ȋn acest caz biopsia stereotacticǎ poate fi utilizatǎ ȋn scop
diagnostic.
2. Radioterapia
Radioterapia convenţională presupune iradierea întregului creier, doza uzualǎ fi ind de 30
Gray administratǎ ȋn 10 fracții pe parcursul a douǎ sǎ ptǎ mȃ ni. Radioterapia este utilǎ ȋn special ȋn
cazul metastazelor cerebrale ale cancerelor radiosensibile cum ar fi : cancerul pulmonar cu celule
mici, limfoamele, mielomul multiplu, tumorile cu celule germinale dar și ȋn cazul cancerelor cu
sensibilitate moderatǎ la radioterapie cum ar fi cancerul mamar.
Radiochirurgia stereotacticǎ Gamma-knife este indicatǎ ȋn special ȋn metastazele multiple
neoperabile, combinatǎ cu radioterapia convenționalǎ . Ȋn felul acesta se poate obține un control
mai bun al metastazelor.
3. Chimioterapia
Schemele clasice de chimioterapie se bazează pe administrarea de nitrozouree (CCNU, BCNU).
Un agent citostatic nou apǎ rut este bevacizumabul (Avastin) care are acțiune antiangiogeneticǎ pe
vasele de neoformație și care poate prelungi supraviețuirea pacienților cu metastaze cerebrale.

16.TABLOU CLINIC IN HEMORAGIA CEREBRALA:

Semne nespecifice asociate:
-Cefalee,
-varsaturi,
-agitatie psihomotorie
Semen neurologice:
-Modificarea starii e constienta(ictus,coma)
-Deficite motorii,sensitive
-Tulburari de vorbire
-Tulbrari sfincteriene
-Crize convulsive
-Redoare de ceafa
-Afectarea nervilor cranieni
-Tulburari praxice
-Tulburari amnezice
In hemoragia cerebeloasa apar semnele sindromului cerebelos:
-Tulburari de ortostatiune si echilibru(ataxie)
-Tulburari de coordonare(dismetrie cu hipermetrie)
Tablou clasic:obez,hipertensiv in conditii de stress,bolnavul acuza cefalee,brusca,duce mana la
cap intra in coma cu agravare progresiva si moare.

17. PRINCIPALELE CAUZE IN HEMORAGIA CEREBRALA

1) Hipertensiunea arterială este încă un factor dezbă tut: este cauza care determină boală sau
efectul acesteia. Poate avea semnifi caţie etiologică hipertensiunea acută , iar cea cronică prin
angiopatia degenerativă pe care o produce. Riscul relativ al pacientului hipertensiv de a dezvolta
hemoragii cerebrale este în raport cu metoda de defi nire a hipertensiunii arteriale şi a faptului că
peste 66% dintre pacienţii peste 65 de ani suferă de această afecţiune. La sosire, pacienţii cu
hemoragii cerebrale prezintă pusee dramatice de hipertensiune arterială secundare creşterii
presiunii intracraniene. Hipertensiunea arterială este considerată factor de risc primar numai în
hemoragiile pontine şi cerebeloase şi mai puţin în cele de nuclei bazali şi talamice.
2) Creşterea fl uxului sanguin local sau global intră în discuţie ca factor etiologic atunci câ nd se
produce în ţesuturi ischemiate anterior, după endarterectomii carotidiene, după repararea
defectelor septale cardiace la copii, în recanaliză ri după ocluzii arteriale, în transformă ri
hemoragice ale unor infarcte. Acelaşi fenomen se produce după atacuri de migrenă , după expunea
excesivă la frig sau postoperator după ablarea malformaţiilor vasculare cerebrale.
3) Anomaliile vasculare pot cauza şi ele hemoragii şi hematoame, fi e că este vorba despre
malformaţii vasculare, anevrisme rupte, angioame venoase sau microanevrisme Charcot-
Bouchard.
4) Angiopatiile vaselor cerebrale cel mai frecvent incriminate în etiologia hemoragiilor sunt:
angiopatia amiloidă , necroza fi brinoidă , lipohialinoza şi arteritele cerebrale inclusiv angeita
necrozantă . Angiopatia amiloidă sau congofi la constă în depunerea de amiloid în media vaselor
mici cerebrale, fă ră semne de amiloidoză generale. Creşte ca incidența la vârstele peste 70 de ani,
şi trebuie suspectată la pacienţii cu hemoragii recurente. Angiopatia amiloidă produce de obicei
hemoragii lobare iar examinarea IRM arată hemosiderină cu vâ rste de degradare şi localiză ri
diferite, corespunză toare hemoragiilor succesive simptomatice sau asimptomatice, produse întrun
anumit interval de timp.
5) Tumorile primare ale creierului pot produce sâ ngeră ri intra- sau peritumorale care pot fi
sursa de confuzie etiologică . Cele mai frecvente tipuri de tumori maligne capabile să provoace în
evoluţie hemoragii sunt: glioblastomul multiform, limfoamele, meduloblastomul, metastazele de
melanom, de coriocarcinom, de carcinom bronşic. Există şi tumori benigne care pot provoca
hemoragii: meningioamele angioblastice, adenomul hipofi zar, oligodendroglioamele,
hemangioblastoamele.
6) Tulburările de coagulare iatrogene în terapia trombolitică şi anticoagulantă efectuată pentru
diferite boli, ca şi leucemiile, trombocitopeniile sunt cauze frecvente ale sâ ngeră rilor cerebrale.
Circa 10% dintre pacienţii consumatori cronici de anticoagulante dezvoltă anual o hemoragie
cerebrală . Riscul complicaţiilor hemoragice este la iniţierea terapiei, în primele 3 luni, şi creşte
odată cu înaintarea în vâ rstă şi asocierea cu angiopatia amiloidă .
7) Infecţiile sistemului nervos central ca encefalita herpetică , granulomatozele, abcesele cu
fungi sunt şi ele recunoscute a produce complicaţii hemoragice prin eroziunile vaselor adiacente.
8) Trombozele de sinusuri durale venoase cu infarcte şi hemoragii secundare sunt cauze mai
rare ale acestei suferinţe.
9) Abuzul de alcool şi droguri simpatomimetice (cocaină , amfetaminele) cresc de 7 ori riscul
de hemoragie.
10) Hemoragiile post-traumatice tardive, progresia contuziilor hemoragice ca leziuni
secundare în cursul evoluţiei
pacientului traumatizat craniocerebral.
11) Eclampsia
12) După proceduri neurochirurgicale: după endarterectomia carotidiană , după craniotomii la
nivelul breşei operate, sau la distanţă de craniotomii ca urmare a efectului de evacuare rapidă a
colecţiilor intracraniene (hematoame subdurale, evacuare de LCS după drenaje ventriculare,
lobectomii temporale, rezecţii subtotale ale leziunilor tumorale, etc.)
13) Există un procent de hemoragii care se încadrează în aşa-zisele hemoragii idiopatice a că ror
cauză nu poate fi precizata în contextul investigatiilor actuale.

18. DEFINITI HEMORAGIA SUBARAHNOIDIANA

Hemoragia subarahnoidiana (HS) este definita ca patrunderea sangelui in spatiul
subarahnoidian (spatiul dintre foitele meningeale pia mater si arahnoida care invelesc sistemul
nervos central) si determina aparitia sindromului meningeal

17.SIMPTOME SI CAUZE IN HEMORAGIA SUBARAHNOIDIANA:

Simptome:pacient tanar cu cefalee si sindrom meningean(redoare de ceafa) cu sau fara semne
neurologice si stare de constienta afectata in grade variabile.
Etiologie:
Primara:anevrismala,m.a.v(cea mai frecventa)
Secundara:posttraumatica,afectiuni medicale
Idiopatica:fara etiologie decelabila

19.ASPECTUL MORFOLOGIC AL UNUI ANEVRISM

- in anevrisme lipseste tunica medie ( formata din tratul muscular) ce confera rezistenta vasului ,
adaptabilitatea vasului, fenomene de vasodilatatie si vasoconstrictie;
- anevrismele apar la bifurcatia unui vas arterial de unde converg vase cu calibrul mai mic, coloana
de sange lovind la acest nivel determinand aparitia unei dilatatii care este o zona de minima
rezistenta ce se poate rupe rezultand hemoragie subarahnoidiana sau chiar hemoragie cerebrala;
- componentele unui anevrism: * domul(varful) anevrismal
* coletul(gatul) anevrismal
20. MODALITATI TERAPEUTICE IN ANEVRISMELE CEREBRALE
Tratamentul anevrismelor este chirurgical şi medical. Opţiunea terapeutică se face în funcţie
de mai multe criterii:
- starea neurologică a pacientului,
- anatomia anevrismului,
- abilitatea neurochirurgului,
- prezenţa altor metode alternative,
- evaluarea raţională a raportului risc - benefi ciu în condiţiile aprecierii istoriei naturale a bolii.
Tratamentul medical este pre şi postoperator şi cuprinde mă suri şi mijloace menite să
susţină funcţiile vitale ale pacientului, să combată vasospasmul şi hipertensiunea arterială severă ,
să corecteze tarele biologice preexistente sau cele cauzate de hemoragie, să prevină complicaţiile
generale cauzate de suferinţă complexă a ţesutului cerebral.
Tratamentul chirurgical curativ este reprezentat de cliparea transversală a coletului
anevrismal şi excluderea acestuia din circulaţie.Este singura modalitate radicală care înlă tură
riscul de hemoragie.
Presupune o tehnică neurochirurgicală laborioasă sub microscop operator, ce are ca scop
conservarea maximă a ţesutului cerebral şi a vaselor adiacente leziunii.
În funcţie de starea neurologică a pacientului şi în funcţie de experienţă , unii neurochirurgi
optează pentru chirurgia precoce în primele 24-72 de ore de la ruptură , alţii preferă depă şirea
perioadei clinice de vasospasm (după 14 zile de la ruptură ). Statisticile effectuate pâ nă în
momentul de faţă nu au putut tranşa care este cea mai bună atitudine, decizia chirurgicală fi ind
individualizată în mod concret, pentru fi ecare caz în parte.
Tehnicile endovasculare, paliative, presupun ocluzia sacului anevrismal cu diferite materiale
(spirale metalice, baloane detaşabile, etc.) şi sunt efectuate pe cale endoluminală sub control
angiografi c radiologic. Aceste procedee sunt rezervate unor anevrisme mici cu colete înguste,
anevrismelor care nu au putut fi clipate prin chirurgie deschisă , sau pacienţilor cu vâ rste înaintate
sau stare neurologică foarte gravă . Rezultatele sunt grevate de unele complicaţii pe termen lung,
dar pe termen scurt şi mediu asigură înlă turarea riscului de resâ ngerare.

21. DEFINITI ABCESUL CEREBRAL

Colectie purulenta intracraniana care se manifesta clinic dupa procesul proceselor
expansive.
Poate fi rezultatul propagarii unei infectii de vecinatate ( otita, sinuzita ) al unei diseminari
hematogene, dintr-un focar infectios aflat la distant ( pulmon, cardiac ) , al unei solutii de
continuitate durala ca urmare a unui traumatism , a unei interventii chirurgicale.
22)CLASIFICAREA ABCESELOR CEREBRALE:
-Postraumatice
-Postoperatorii
-Datorita proceelor de vecinatate:sinuzite,mastoidite

23)SIMPTOMATOLOGIA CLINICA A ABCESELOR CEREBRALE

Simptomatologia depinde de cauza de propagare a infectiei,de virulent germenului causal,de
rezistenta pacientului si de localizarea abcesului.
Foarte rar se intalnesc semen clinice,care asociaza:HIC,sdr infectios,semen de focar,epilepsie si un
focar infectios cunoscut.
De aceea un context febril,cu fenomene de HIC rapid evolutiva si epilepsie focala trebuie sa ridice
suspiciunea unei supuratii endocraniene.

24)ASPECTE IMAGISTICE IN ABCESELE CEREBRALE

Examenul CT-metoda de elective in diagnosticul abcesului cerebral.
-abcesul apare ca o imagine tipica inelara ce prinde contrast,cu centru izo sau
hipodens inconjurata de un halou important de edem.
Examenul IRM-permite un diagnostic mai precoce al abcesului,o mai buna diferentiere in raport
cu alte procese expansive si in depistarea abceselor din structurile nervoase mediane:nuclei
bazali,tr cerebral si fosa craniana posterioara.

25 si 26 TABLOUL CLINIC NEUROLOGIC IN HDL4 , HDL 5

În absenţa defi citului motor, mersul este posibil, pe vâ rfuri şi că lcâ ie.
Musculatura antero-externă a gambei depinde de ră dă cina L5, iar tricepsul sural depinde de
ră dă cina S1. Pareza extensorului propriu al halucelui denotă o leziune radiculară L5.
Sensibilitatea se examinează în dermatoamele corespunză toare. Verificarea sensibilită ţii
perineului şi organelor genitale este obligatorie.
Reflexele osteotendinoase nu sunt patognomonice pentru ră dă cina L5; suferinţa ră dă cinii S1
produce alterarea refl exului achilian şi reflex medio-plantar.
Semnul Lasegue se notează de la 0 la 90 grade, sub 20 grade indicâ nd o leziune radiculară
severă .
În final, se vor evalua musculatura abdominală , a feselor şi a coapselor, urmă rindu-se
depistarea amiotrofi ilor şi tulbură rilor trofi ce. Examinarea şoldurilor şi a articulațiilor coxo-
femurale este obligatory pentru excluderea unei patologii asociate ce poate genera o sciatică
nondiscală

27.MODIFICARI MORFOLOGICE LA NIV DISCULUI IN HERNIA DE DISC LOMBARA.

-Discul intervertebral este format din nucleu pulpos si inel fibros periferic,limita posterioara a
discului intervertebral este ligamentul vertebral posterior,compresiunea herniei asupra lui
produce durere rahidiana si contractura reflexa=lumbago.
-Migrarea unui fragment pulpos prin portiunea post a inelului fibros cu sau fara ruperea lig
vertebral post=sciatica
-Hernia nucleului pulpos delimitata de inelul fibros=protruzie discala
Cel mai frecvent hernia de disc este ultima faza de deteriorare a unui disc deshidratat,fisurat,care
se dezorganizeaza si fragmenteaza agravat de eforturi profesionale sau sportive,la adulti suferinta
discala agravata si de stramtorarea canalului rahidian si aparitia unei artroze interapofizare
posterioare.

28. PRINCIPII DE TRATAMENT MEDICAMENTOS SI CHIRURGICAL IN HERNIA DE DISC

LOMBAR
1. MEDICAL: se adresează discopatiei lombare la primul puseu dureros, în faza de lumbago, cu
sciatică moderată ,
ce conferă pacientului libertatea de mişcare limitată , dar însoţit de incapacitatea unei vieţi socio-
profesionale normale. Conduita terapeutică presupune repaus la pat, administrarea unei medicaţii
antiinfl amatorii, decontracturante musculare, antialgice, sedative, proceduri de fi zioterapie. În
caz de inefi ciență a tratamentului medical şi în cazul în care pacientul refuză indicaţia
chirurgicală , se poate practica peridurală continuă sau rahianestezia.
2. CHIRURGICAL: Este imperativ necesar în cazul persistenței simptomatologiei după o perioadă
de trei pâ nă la şase
să ptă mâ ni de tratament conservativ susţinut. Instalarea unui defi cit motor parţial să u complet,
însoţit sau nu de tulbură ri sfi ncteriene, la un pacient afl at în tratament medical sau avâ nd în
antecedente episoade de suferinţe discale, constituie o urgenţă neurochirurgicală .
Rezolvarea chirurgicală a herniei de disc lombare implică abordul la nivelul coloanei lombare
prin fenestraţie, hemilaminectomie şi laminectomie asociată sau nu cu foraminotomia sau
foraminectomia uni sau bilaterală , urmată de ablarea herniei de disc prin discectomie. Alegerea
tehnicii chirurgicale şi a că ii de abord se va face în funcţie de rezultatul exploră rilor imagistice
care evidenţiază gradul de suferinţă medulo-radiculară , de caracteristicile anatomice ale
pacientului: statură , greutate, conformaţia coloanei lombare, vâ rsta şi boli asociate
hipoxiei,ischemiei,tulburarilor metabolice,encefalitei.

29.ASPECTE IMAGISTICE IN HERNIA DE DISC LOMBARA:

A.Examinarea radiologica standad este indispensabila,permite verificarea coloanei vertebrale din
punct de vedere al staticii,prezenta sau absenta anomaliilor de tranzzitie,calitatea osului,inaltimea
discurilor,prezeenta artrozelor,starea articulatie coxo-femurle,sacro-iliace,si a sacrului(scolioza,
rectitudine a coloanei, lordoza, modificarea spatiului vertebral)
B.Examinarea ct:vizualizarea herniei,marime ei,suprafata canalului rahidian,se verifica prezenta
unui fragment migrat si marimea lui.
C.RMN- ul este investigatia de electie
D.Mielografia cu substanta de contrast ce poate evidentia prezenta unei anomalii radiculare.

30. DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL AL DURERII ( HERNIEI DE DISC ) LOMBARE

Este necesar a se lua în consideraţie şi alte cauze ce pot genera o simptomatologie
asemă nă toare.
1. Alte sindroame dureroase ale membrelor inferioare produse de afecţiuni articulare (coxartroză ,
gonartroză ) şi vasculare (arterite).
2. Sciatica nediscală reprezintă doar 5% din cazuri. Cauza cea mai frecventă este cea tumorală , de
regulă în contextul bolii
Recklinghausen (schwannoame ale nervului sciatic şi ale ramurilor sale, schwannoame ale
ră dă cinilor rahidiene) sau al tumorilor de vecină tate ce comprimă secundar traiectul nervului
sciatic (lipoame, sarcoame, etc.). Foarte rar, durerea membrului inferior poate avea drept cauză
dilataţia anevrismală a arterei femurale sau a ramurilor sale.

31.Complicatiile posibile intr-un process expansiv intracranian:

A. EDEMUL CEREBRAL
Anumite meningioame, glioamele maligne şi mai ales metastazele, sunt acompaniate de o reacţie
edematoasă considerabilă , care adaugă efectul volumului propriu la efectul de masă al tumorii.
Volumul edemului depinde de un echilibru hidrostatic ce se realizează între presiunea
intravasculară ce tinde să extravazeze lichid şi presiunea intratisulară care opune aceste
extravază ri, o rezistenţă progresivă , ce creşte odată cu edemul. În plus, la tumorile cu evoluţie
lentă , intervin în mod secundar şi fenomene de resorbţie: drenajul lichidului din edem în
ventriculi şi resorbţia proteinelor extravazate de că tre astrocite. Permanent se realizează un
echilibru dinamic între factorii ce produc edemul şi factorii care-l limitează . Volumul edemului
peritumoral poate varia în funcţie de condiţiile locale: gradientul de presiune generat de creşterea
tumorii, fenomene toxice generate de necroza tisulară ori de tulbură ri sistemice: variaţia
osmolarită ții serice, ale presiunii venoase de reîntoarcere şi a pCO2 . Din punct de vedere
anatomic, edemul se dezvoltă în substanţă albă . Substanţa gri a emisferelor cerebrale, trunchiul
cerebral şi cerebelul, unde rezistenţa hidraulică tisulară este mai mare, sunt neafectate.
B. HIDROCEFALIA TUMORALĂ
Cea mai are parte a hidrocefaliilor tumorale sunt de tip obstructiv, fiind condiţionate de
obstrucţia circulaţiei LCS la nivelul ventriculilor laterali sau mai frecvent în ventriculii III şi IV..
Expresia anatomică şi clinică a hidrocefaliei depinde de: viteza evolutivă a tumorii, localizarea
topografică a leziunii şi vâ rsta pacientului. Hidrocefalia cu sindrom de hipertensiune intracraniană
tipic şi sever este întâ lnită la copii şi tineri. La pacienţii în vâ rstă cu complianță cerebrală crescută ,
hidrocefalia îmbracă adesea aspectul clinic şi imagistic al unei “hidrocefalii cu presiune normală ”,
dominante fi ind tulbură rile de mers şi cele sfincteriene.
C. HIPERTENSIUNEA INTRACRANIANĂ (HIC)
În patologia tumorilor intracraniene expansiunea rapidă nu se întâ lneşte decâ t în circumstanţe
particulare: blocajul total al unei hidrocefalii sau hemoragia intratumorală . Leziuni tumorale cu
dezvoltare mai puţin acută sau asociată cu edem peritumoral şi hidrocefalie pot genera o
hipertensiune intracraniană globală . Cel mai adesea creşterea lentă a tumorii permite adaptarea
parenchimului cerebral, hipertensiunea intracraniană survenind numai în stadiul terminal. În
concluzie: cu câ t leziunea este mai acută cu atâ t HIC este mai precoce, globală şi severă . cu câ t
leziunea are o evoluţie mai îndelungată , cu atâ t fenomenele de distorsiune locală sunt mai semnifi
cative şi HIC mai tardivă .
D. DISLOCĂ RILE PARENCHIMULUI CEREBRAL
Dezvoltarea unei tumori produce împingerea mai întâ i a structurilor normale de vecină tate şi din
aproape în aproape, a structurilor mai îndepă rtate. Direcţia şi amploarea acestor deplasă ri astfel
produse sunt condiţionate de arhitectura spaţiului intracranian, de dispoziţia topografică a
tumorii şi de viteza sa evolutivă . Parenchimul cerebral, datorită proprietă ţilor sale vâ scoelastice,
se scurge în faţa presiunii tumorale spre zonele de minimă rezistenţă ce conţin LCS: şanţuri,
cisterne, ventriculi. Acestea sunt colabate şi apoi deplasate împreună cu elementele vasculo-
nervoase care le stră bat. Aceste deplasă ri sunt limitate şi dirijate prin prezenţa formaţiunilor
osteodurale ce organizează spaţiul intracranian.

32.ENUMERATI CAUZE POSIBILE DE PROCES EXPANSIV INTRACRANIAN

33. FRACTURI CRANIENE –CLASIFICARE

a. fracturi de boltă craniană (liniare, cominutive, dehiscente,
orifi ciale)
b. fracturi de bază de craniu
c. fracturi mixte

34.DEFINITIA PLAGII CRANIOCEREBRALE:

Plaga cranio-cerebrala: solutie de continuitate intre mediul extern si structurile endocraniene.
-se produce prin actiune directa( apar leziuni traumatice, pacientul e lovit de obiecte contondente
sau proiectil) sau prin actiune indirecta (pacientul cade astfel apare plaga, fractura si leziune
cerebrala);

35. PRINCIPII DE DIAGNOSTIC SI TRATAMENT IN PLAGILE CRANIOCEREBRALE

A. Examinări radiologice:
1. Examenul CT cerebral nativ este investigația de elecție în TCC, evidențiind:
- sâ nge (hemoragii sau hematoame): hematom epidural, hematom subdural, hemoragie
subarahnoidiană , hemoragie
intracerebrală , contuzie hemoragică , hemoragie intraventriculară ;
- hidrocefalie;
- edem cerebral (obliterarea cisternelor bazale, ventriculi de dimensiuni mici, dispariția șanțurilor
corticale);
- semne de anoxie cerebrală : ștergerea interfaței substanță albă – substanță cenușie, edem;
- fracturi (examinare cu fereastră osoasă ) ale bazei craniene, incluzâ nd fractura osului temporal,
ale orbitei, ale calvariei;
- infarct ischemic (semnele sunt minime dacă examinarea este sub 24 de ore de la AVC);
- pneumocefalie: poate indica o fractură (în bază sau de convexitate deschisă );
- deplasarea structurilor liniei mediane (datorită unui hematom sau edemului cerebral asimetric);
2. Examinarea IRM nu este necesară în leziunile acute (deși examinarea IRM este mai precisă
decâ t CT, nu există leziuni traumatice chirurgicale demonstrate IRM care să nu fi e evidente și pe
CT).
Examinarea IRM este utilă mai tâ rziu, după stabilizarea pacientului, pentru evaluarea leziunilor
trunchiului cerebral a leziunilor din substanța albă (de exemplu punctele hemoragice din corpul
calos în leziunea axonală difuză ).
3. Radiografi a simplă de craniu și-a pierdut din importanțǎ odatǎ cu utilizarea CT cranian ca
examinare de rutinǎ precum și a utilizǎ rii uzuale a examinǎ rii cu fereastrǎ osoasǎ . Poate evidenția
fracturi craniene (liniare sau depresive), pneumocefalie, nivel lichidian în sinusurile aeriene,
corpuri stră ine penetrante.
4. Angiografi a cerebrală: este rar indicată în TCC (obiecte penetrante, situate în preajma unor
artere mari cerebrale sau în
apropierea sinusurilor durale).
B. Examenul LCS (puncția lombară ): nu este indicat în TCC acute.
C. Monitorizarea presiunii intracraniene este deosebit de importantă , mai ales în cazul
politraumatizaților.

36.CONTUZIA :definitie si clasificare

Contuzia cerebrala reprezinta o leziune traumatic directa care poate surveni pe fondul unui
traumatism unic sau poate fi asociata cu alte efecte traumatice (primare si secundare).
Tipurile de contuzie cerebrala:
Forme:-Contuzia cu fractura
-Contuzia directa
-Contuzia de contralovitura
-Contuzia de herniere
Mai poate fi dupa gravitate:
-minora
-medie
-grava

37.Definiti craniostenoze:
Sunt deformari ale scheletului cranian datorate unor perturbari ale dezvoltarii sale.Implica intr-o
singura entitate 2 probleme:una morfologica si una functionala.Aspectul morphologic al
craniostenozelor este dismofismul cranian si adesea cranio-facial care determina,pe plan
functional aparitia unei HIC cornice ca urmare a conflictului de crestere dintre craniu si
encefal.Aceasta situatie poate avea un rasunet negative asupra dezvoltarii mentale si a functiei
vizuale daca tratamentul nu este instituit suficient de precoce.

38. PRINCIPALELE TIPURI DE FISTULE LCR, CAUZE

Clasifi carea fi stulelor LCR:
A. După locul de exteriorizare a LCR:
1. Rhinoliquoree
2. Otoliquoreeologia neurochirurgicală traumatică
3. Plagă cranio-cerebrală
B. După timpul de apariție post-traumatism:
1. Precoce: apariție imediată sau la scurt interval
2. Tardive: apariție la câ teva să ptă mâ ni sau luni

Cauze:
-Fistulele sunt intalnite in contuziile cerebrale cu afectarea preponderenta a etajului anterior, cu
fractura de etmoid(fistulele de LCR sunt de determinism traumatic, si numai in cazuri particulare
pot fi si de determinism netraumatic).Determinismul traumatic este in majoritatea cazurilor unul
direct.
-Astfel, fistulele nazale sunt in cel putin 95% din cazuri consecinta unui impact frontal, iar fistulele
auriculare survin de regula dupa impacte temporo-occi-pitale.
-Alte cauze:fracture craniene,leziuni meningeene.

39 . HIDROCEFALIA – DEFINITIE SI PATOLOGIA EI

Definiţia morfologică a hidrocefaliei constă în dilataţia uneia sau mai multor pă rţi ale
structurilor anatomice intracraniene ce conţin lichid cefalorahidian (LCR). Volumul total al LCR
este de aproximativ 150 de ml, cu 75 de ml în cisterne, 50 ml în spaţiul subarahnoidian şi 25 ml în
ventriculi. LCS se formează cu o rată de aproximativ 0,5 ml pe minut, rezultâ nd un volum de 450-
600 ml în 24 de ore. Deci cantitatea de LCS este înlocuită de 3-4 ori pe zi.
Patogenie:
Hidrocefalia este rezultatul a 3 mecanisme:
-hiperproductie de LCS
-instalarea unei rezistente in calea scurgerii LCS
- aparitia unui deficit de resorbtie al LCS prin cresterea presiunii venoase.
Consecinta acestor mecaanisme este cresterea LCS ului in vederea mentinerii echilibrului intre
debitul de secretie si debitul de resorbtie.
Dilatarea ventriculara este rezultatul unei compresiuni a sectorului vascular sau a unei modificari
de repartitie a LCS ului si a lichidului extracellular In interiorul craniului.
Intr un interval mai lung,sub efectul compresiunii,parnchimul cerebral sufera distructii celularesi
concura la dilatatia ventriculilor.
La copil exercitarea unei presiuni asupra suturilor craniului inca neosificate,det secundar o
crestere a volumului cranian.

40.MODALITATI TERAPEUTICE IN HIDROCEFALIA INTERNA:

Tratamentul se bazează pe mai multe metode:
1) Tratamentul preventiv este important ţinâ nd cont de riscul hidrocefaliei postoperatorii după
orice intervenţie neurochirurgicală .
În hemoragiile meningee şi traumatismele craniene tratamentul preventiv vizează limitarea
sâ ngeră rii intracraniene şi consecinţele ei prin drenaje externe, puncţii lombare, lavajul
intraoperator al cisternelor.
2) Tratamentul cauzei constă în îndepă rtarea obstacolului (excizia tumorilor responsabile) sau
repermeabilizarea unor structuri care în afara prezenţei obstacolelor, sunt permeabile (plafonul
ventriculului IV).
3) Derivaţiile extratecale ale LCS pot fi de mai multe tipuri: drenaj ventricular extern controlat,
drenaj ventriculo-peritoneal, drenaj ventriculo-atrial. Valvele utilizate în prezent sunt valve cu
presiune de deschidere prestabilită (joasă , medie şi înaltă ), valve cu deschidere modulară şi valve
programabile cu rezistenţe variabile
4) Derivaţiile intratecale ale LCS constau în ventriculostomie practicată endoscopic în planşeul
ventriculului III, urmă rindu-se restabilirea unei comunicaţii între sistemul lichidian
intraventricular şi cel subarahnoidian.
5) Tratamentul medical vizează stoparea evoluţiei hidrocefaliei, reducâ nd producţia de LCS prin
administrarea inhibitorilor de anhidrază carbonică (acetazolamidă) şi a diureticelor, sau
urmă rind creşterea resorbţiei prin administrarea de izosorbid-dinitrat.
Indicaţiile tratamentului medical sunt: infecţiile shunturilor care impun îndepartarea lor,
urmă rindu-se controlul hidrocefaliei pâ nă la urmă toarea intervenţie de derivaţie; de asemenea
tratamentul medical este util şi în tratamentul simptomatic al hidrocefaliei secundare
hemoragiilor subarahnoidiene.

41. ASPECTE IMAGISTICE IN ECHINOCOCOZA CEREBRALA:

La examinarea CT densitatea acestora este aceasi cu a LCS,ele fiind delimitate de o

membrane care nu prinde contrast,iar in interior poate fi vizualizat “nisipul hidatic” care
contine particule de paraziti germinanti.

Examinarea IRM poate adduce detalii suplimentare in localizarile multiple si profunde sau
in cele spinale.

Semnele clinice devine evidente odata cu cresterea in dimensiuni,semnalandu-se HIC,crize

epileptic,deficite focale.Pacientii prezinta eozinofilie si au teste serologice pozitie pentru
boala hidatica.

42.MODALITATI DE TRATAMENT IN ECHINOCOCOZA CEREBRALA

Tratamentul este in principal neurochirurgical,si prevede ablarea intact a chistului cu

evitarea rupturiiacestuia intraoperator,fapt care este deosebit de periculos intrucat se
produc contaminari secundare si recurente ale bolii sau pot apare reactii alergice
majore.Drogul de electie pentru tratamentul medical al hidatidozei este albendazolul in
doza unica(400 mg) sau repetat n functie de necesitati.
 43.ASPECTE IMAGISTICE IN CISTERCOZA CEREBRALA

Tesuturile moi pot prezenta calcificari la radiografii simple mai ales in musculature
umerilor.De asemenea se pot observa calcificari anormale sip e radiografii craniene,unice
sau multiple,ovalare sau circulare.

Examenul CT poate arata o varietate mare de leziuni in functie de forma bolii:

-chistele de marimi variate,inconjurate de edem,cu pereti care prind intens contrast,au

semnificatia faptului ca parazitul este active

-cand priza de contrast a peretelui este mai slaba si incep sa apara calcificari,se poate spune
ca determinam un stadiu incipient de formare a granuloamelor,in care parazitul incepe sa
devina inactive.

-calcificarile punctuate fara prize de contrast sunt caracteristice parazitilor morti

-hidrocefalia este in multe cazuri semn de afectare secundara a circulatiei LCS.

44. MODALITATI DE TRATAMENT IN CISTICERCOZA

Tratamentul medical prevede administrarea de steroizi(dexametazona 8-16mg/zi) cu

scopul de a combate edemul cerebral cu droguri antihelmintice.Drogurile antihelmintice
cele mai utilizate:praziquantrel 50 mg/kg corp,albendazol 15 mg/kg corp,niclosamid 2 gr
oral.

Tratamentul chirurgical este rezervat cazurilor care necesita diagnostic histologic sau
pentru evacuarea chistelor intraventriuculare atunci cand acestea nu raspund la tratament
medical.De asemenea mai pot fi folosite procedurile de drenaj ventricular atunci cand
hidrocefalia secundara devine simptomatica.

45.Definiti termenul de pneumocefalie si enumerati cauzele posibile:

46.DEFINITI MENINGOCELUL
Meningocelul este hernierea singular a invelisului meningeal,continutul fiind LCS.Elementele
nervoase sunt in canalul rahidian si nu prezinta malformatii.

47.DEFINITI SINUSUL DERMAL SI SPINA BIFIDA

Spina bifida-este o forma de disrafism spinal ce consta dintr-un defect de fuziune a lamelor
vertebrale pe linia mediana si care determina absenta uneia sau mai multor apofize spinoase sau
aparitia unei spinoase bifide.
Sinusul dermal: