Biletul 1 (politraumatismul)

Biletul 2 (istoria traumatologiei in RM)

Biletul 3 (Leziunea nervilor periferici)
Biletul 4 (Traumatisme corporale)
Biletul 5 (Fracturi, Clasificarea AO)
Biletul 6 (Fractură, definitie, semne, )
Biletul 7 (1.Plagile, 2.Clasifiarea Mason)
Biletul 8 (Afecţiunile pseudotumorale)
Biletul 9 (Clasificarea luxaţiilor acromioclaviculare după Rokcwood)
Biletul 10 (Fracturile deschise .Clasificarea , ajutorul de urgenta)
Biletul 11 (Maladia traumatica. Definitie, evolutie,)
Biletul 12 (Poliartrita reumatoida)
Biletul 13 (Fracturile omoplatului. Clasificare)
Biletul 14 (Contuzia ţesuturilor moi)
Biletul 15 (LEZIUNILE TENDOANELOR FLEXORILOR)
Biletul 16 (Luxatiile aparatului locomotor)
Biletul 17 (Entorsele capsulo-ligamentare.)
 Biletul 1
1.Politraumatismul include leziunile mecanice grave ale multor 2.Fracturi diafiza humerus: Clasificarea AO
regiuni anatomice ale corpului uman. se Clasifică în 2 grupe: humerus1 diafiza 2
multiple şi asociate. Simptomatologie: deformarea axei osului humeral,
multiple – lez. mai multor organe dintr-o cavitate sau a mai
mobilitate anormală, însoţită de crepitaţie.şi RX
multor regiuni anatomo-func ale Ap.Loc
asociate – lezarea organelor viscerale din 2–3 cavităţi sau din 1– Tratament: dacă nu-i lezat n. radial şi nu-s evidente
2–3 cavităţi şi 1–2 şi mai multe regiuni anatomo-funcţionale ale deplasări, este cel ortopedic (atelă ghipsată înaltă, aparat
locomotorului. ghipsat toraco-brahial, atelă tip Sarmiento pe 8–10
Clasificarea in functie de gravitate: săptămâni.)
Gr.1: usor o stare relative satisfacatoare a bolnavului, socul TR.chirurgical este indicat în fracturile deschise,
traumatic nu se determina. (1-2.9 )Gr. 2: stare generala grava ireductibile, cu interpoziţia ţesuturilor moi, în cele etajate
,soc traumatic gr 1,2, letalitate nu se constata (3-6.9);Gr. 3: stare
şi cu lezarea n. radial (tijă centromedulară, placă
generala extrem de grava soc traumatic de gr 3 sau stare
terminala, letalitate destul de fregventa. (7-10) înşurubată sau osteosinteza extrafocală cu aparat extern
Clasificarea anato-clinic:1.traum cranio-encefalice 2. Toracice3. (Ilizarov, tijat sau combinat) Consolidarea 8-10sapt.
Abdominale 4. Ap. Loc
Evolutie: stare de insuficienţă poliorganică în perioada
posttraumatică-maladie traumatică-este o complexitate de
manifestări clinice locale şi generale, de reacţii patologice şi
adaptive ce au loc în organismul celui grav accidentat, din
momentul traumatizării până la unul din posibilele finale:
însănătoşire, invalidizare sau deces.
Dinamica maladiei traumatice grave cuprinde 3 perioade.
 perioada I – acută, cu durata de 48 de ore;-faza1- instabilitate
functei org.vitale, pina la 6 ore,-faza2- stabilizarea relative a
func.org.vitale, 24 h dupa traumatism.-faza3- adaptarea stabile a
func.org.vitale 24h perioada a II-a – a declanşării manifestărilor
clinice ale maladiei, cu durata de până la 28–30 de zile;-faza
catabolica;-faza anabolica; decurge in doua stadia precoce si
tardiva. perioada a III-a – de reabilitare. De la 1 luna la citeva
lni sau chiar ani.
Tratament: activ bazat pe asist chirurgicala, precoce pana la
complpicatii,complex normalizarea rapida a functiei organelor
vitale, sa corespunda cu perioada faza stadiu, necesita reanimarea,
chirurgul, terapia intensiva, tr de reabilitare.
3.Luxatia anterioara de sold 4.Tuberculoza-o boală infecţioasă cauzată de
1. Luxaţii posterioare: Mycobacterium tuberculosis. TOA este o inflamaţie
înaltă (iliacă) – capul femural ascende înapoia cotilului mediată celular, cu o vindecare care este aproape
în fosa iliacă externă; întotdeauna o vindecare imperfectă şi
joasă (ischiadică) – capul femural vine în contact cu relativă. Tuberculoza osteoarticulara este întotdeauna
spina ischiadică (fig. 140).
secundară unei primoinfecţii care diseminează pe
2. Luxaţii anterioare:
înaltă (pubiană) – capul pubian este situat înaintea cale vasculară la os sau pulmonar.
ramurii orizontale a pubisului; Clinica:1.debut lent, 2.Semn generale: astenie,
joasă (obturatorie) – capul femural este situat înaintea anorexie, o stare subfebrilă, 3.durerea, 4.tumefactia
găurii obturatorii. osoasa, 5.fluctuatia profunda (abces rece) 6.hipotonia
3. Luxaţii atipice (suprapubiană, supracotiloidiană, apoi atrofia musculara (se usuca) 7.rigidit musculara,
perineală, subischiadică). 8.semn Alexandrov implică majorarea valorii cutei
Semne probabile: dureri vii şi impotenţă funcţională dermale 9.RxosteoporpzaTuberculostatice:
totală.Certitudine: atitudine vicioasă a membrului. Ant. rifampicina,izoniazida, etambutol Tratamentul local
înaltă: rectitudine, rotaţie externă şi abducţie accentuată. al focarului de tuberculoză include: imobilizarea
Capul femural se palpează sub arcada femurală, membrul segmentului, regiunii afectate ,tracţia scheletică.
este scurtat cu cca 2–3 cm, iar mişcările de adducţie şi Tratamentul ortopedic de mulţi ani se efectuează în
rotaţie internă imposibile. Ant. joasă membrul este în
sanatorii speciale. chirurgical prezintă etapa finală în
flexie accentuată, abducţie şi rotaţie externă cu
genunchiul proiectat în afară. Membrul inferior este terapia tuberculozei osteoarticulare.Indicaţiile pentru
alungit, iar mişcările sunt rigide. tratamentul chirurgical: formele cazeoase şi
Tratament: reducerea luxaţiilor:  anterioare – cele sechestrale,în abcesele calcifiantc în spondilită;
propuse de Allis, Bigelow, Stimson, Geanelidze; operaţii radicale.
 Biletul 2
1. În Moldova, dezvoltarea ortopediei şi traumatologiei,
ca spe- cialitate de sine stătătoare, începe odată cu
deschiderea secţiei spe- cializate, cu 40 de paturi (1959)
condusă de dna Larisa Iacunin, profesoară în cadrul
Spitalului Clinic Republican. Bolnavii cu traumatisme
mai complicate ale aparatului locomotor se internau aici
din secţiile chirurgie generală, unde până la acel moment
se tratau toate patologiile aparatului locomotor.
O mare însemnătate în dezvoltarea ortope- diei şi
traumatologiei a avut şi are catedra Ortopedie şi
traumatologie, fondată la 1.09.1962. În primii 3 ani
(1962–1965), catedra a fost con- dusă de profesorul N.
Gladârevski; la catedră se pregăteau programele de studii
în ortopedie şi traumatologie, punându-se bazele
serviciului ortopedie-traumatologie din republică.
*În anii 1965–1968, catedra este condusă de profesorul
Nicolae Testemiţanu; baza cli- nică a catedrei devine
Spitalul Republican de Ortopedie, Traumatologie şi
Protezare, cu 110 paturi
*Din iniţiativa talentatului medic N. Teste- miţanu, a
început o colaborare fructuoasă cu centrele ştiinţifice în
domeniul ortopediei şi traumatologiei din Moscova,
Leningrad, Kiev, Minsk, Harkov etc. în pregătirea
cadrelor ştiinţifice în specialitate
*Timp de 21 ani, catedra a fost condusă de profesorul
universitar S. Stamatin, dumnealui fiind concomitent şi
specialistul princi- pal al Ministerului Sănătăţii în
ortopedie-traumatologie.
3.Fracturi col femural:-loc slab triunghiul Ward
Clasificarea anat-top. (Delbert): subcapitale;
mediocervicale; cervicotrohanteriene(bazale,bazicervical)
Simptomatologie Semne probabile:durere si impotenta
functionala
Semne de certitudine: abductia, scurtarea, rotatia
externa, intreruperea linia Peter intertrohanterica,
imposibilitatea ridicarii membru, semn Laugier bombarea
Scarpa,
întreruperea liniei Roser-Nelaton, care uneşte spina iliacă
anterosuperioară, vârful marelui trohanter cu
tuberozitatea ischiadică;radiografia.
Tratamentul -la locul accidentului imobilizări,
analgezice, transportare în secţia ortopedie. În timpul
transportării, planta se va menţine în poziţie verticală uşor
rotată în exterior (10–15º).
În staţionar imobilizare temporară prin tracţiune
scheletică ori botină derotatorie, blocaj analgezic.
înlăturarea durerilor la nivelul focarului şi activizarea cât
mai precoce a mişcărilor în membrul fracturat;
Tr. chirurgical 1.reducerea fragmentelor şi
2.osteosinteza.
şuruburi AO pentru os spongios; şuruburi AO canulate;
şuruburi cu compresiune HDS (High Dinamic Screw);
lamă-placă; osteosinteză cu compresiune prin aplicarea
şurubului cu resort.
2.Metacarp I-Leziune complexă, care vizează baza
primului os metacarpian şi articulaţia trapezo-
metacarpiană.Diagnosticul tablou clinic:edem pronunţat
şi deformaţia regiunii, relieful anormal al bazei primului
metacarpian, limitarea opoziţiei policelui şi durere vie la
palpare.
Clasificarea fracturilor I os metacarpian:
1.fractură cu fragment mic (fără luxaţie);
2.fractură cu fragment mare(cu luxaţia metacar);
3. fractură cominutivă a bazei (fractură Rollando)
Tratamentul este ortopedic tracţiunea în abducţie a
policelui, asociată cu presiunea internă pe baza
metacarpianului şi imobilizare ghipsată (4 săptămâni),
care cuprinde policele, carpul şi antebraţul.Chirurgical in
eşec al reducerii închise. Reducerea ideală deschisă
presupune osteosinteza cu broşe, şurub şi imobilizare
ghipsată.
Metacarp II-IV
Tablou: prin durere, tumefacţie, deformare şi impotenţă
funcţională a mâinii. Traiectul de fractură poate fi
transversal, oblic, cu linie scurtă sau lungă, cominutiv. În
fracturile diafizei sau de col al metacarpienelor unghiul
deplasării este deschis anterior (palmar, volar).
Tr. Ortopedic reducerea fragmentelor, fixarea
transcutanată cu broşe şi imobilizare ghipsată de 4
săptămâni. Chirurgical -reducerea deschisă se efectuează
osteosinteze cu broşe, şuruburi, plăci cu şuruburi.
Controlul radiografic se face până la 4 săptămâni şi se
continuă cu trat.fizioterapeutic.
4.PICIORUL PLAT: prăbuşirea bolţilor, valgizare
posterioară şi abducţie anterioară a piciorului.
Cauze: mersul precoce, tulburări de creştere, rahitism,
toxicoinfecţii, poliomielită, tulburări de statică şi efort
profesional, obezitate.
I -subiective : oboseală şi creşterea durerilor în regiunea
muşchilor gambieri după mers
II — se adaugă deformităti ale piciorului.
III -deformitatea plată devine evidentă ca urmare a
prăbuşirii bolţii, măririi lăţimii anterioare şi pronunţiei
posterioare a piciorului.
Semnele clinice. Durerea din picior iradiază în timpul
mersului în muşchii gambei, coapsei, în genunchi şi în
regiunea lombară. gradul II şi III pacienţii urcă cu greu
scările
Diagnosticul se precizeaza cu ajutorul plantografiei.
pedometriei şi radiografiei.
Tratamentul trebuie început cu profilaxia piciorului plat
din copilărie si include un sistem de exerciţii de
gimnastică medicală, folosirea încălţămintei cu
supinatoare. GI- cu băi calde, gimnastică specială pentru
corecţia GII- aparatelor ghipsate (3-4 sapt) GIII-
încălţăminte ortopedică, intervenţii chirurgicale
 B3
1.Leziunea nervilor periferici.
Definitie,clasificare,simptomatologie,diagnostic,principii de
tratament
Clasificarea Seddon: Axonotmesis(Întreruperea axonului
nervos)
Neuropraxis (Dereglarea transmiterii impulsului nervos, fără
întreruperea integrităţii tunicii mielinice şi a axonului),
Neurotmesis(Secţionarea fibrei nervoase şi a tubului
endoneural cu formarea capătului proximal şi a celui distal)
Corlăteanu: 1) contuzia nervului; 2) întreruperea axonală a
nervului; 3) întreruperea totală (parţială) anatomică a nervului;
Simptomatologia: hipotonia musculara, modificari trofice
tegumente, dereglare glandelor sudoripare, vasodilatatia distal
de nivel leziunii si temperatura membru distal scade
(degenerarea vase simpatice).
Diagnostic: 1.anamneza 2.examen clinic (palparea nevromului
si semn Tinel, tulburari motori-paralizia neuron motor
periferic, senzitive Weberg , teste moberg la ninhidria
activitatea sudomotorie, tulburari vegetative sudoratie, trofice,
vasculare) 3. Examen paraclinic(electromiograma,
electrodiagnosticarea)
Tratament conservator neuropraxis şi axonotmesis, după
clasificarea Seddon, sau în cele de gradele I, II, III, după
Sunderland, sau în contuzia nervului şi întreruperea axonală
din clasificarea Corlăteanu.
Tratamentul chirurgical este indicat în neurotmesis
(Seddon), în gradul 5 de leziune (Sunderland), adică în
întreruperea totală (parţială) anatomică a nervului (M.
Corlăteanu).1) sutura epineurală; 2) sutura perineurală
(fasciculară). Există şi sutură epiperineurală, care cuprinde
ambele tehnici.
3.Fracturi trohanterice de femur
Regiunea trohanteriană este delimitată proximal de linia
tro- hanteriană şi distal – de un plan transversal care trece
pe sub micul trohanter.
Mecanismul de producere este direct, prin cădere pe
torhanter. Mai rar poate fi sesizată smulgerea de către
muşchii pelviotro- hanterieni a unei porţiuni din marele
trohanter, explicându-se astfel şi acţiunea unui mecanism
indirect.
Clasificarea Evans: Tip I-oblica: 1.fara deplasare,
stabila 2.cu deplasare stabila, reductibila3.cu deplasare
instabila, ireductibila 4.cominutive,instabila Tip II-
transversa si instabila.
Simptomatologie: Probabile: durere, imptenta
functionala, Certe: abductia, scurtaea, rotatia externa,
mobilitate patologica, crepitatie osoasa.
Tratament: chirurgical 1.reducerea fragmentelor
2.osteosinteza (placa-lama Ao, placa si suruburi, cuiul
Gama. High Dinamic Screw, tija elastica Ender)
2.Fracturi os radial in loc tipic:
Fracturile radiusului în locul tipic (sau clasic) se produc
prin cădere pe mâna în hiperextensie sau în hiperflexie.
Clinic, se depistează o tumefacţie în regiunea metafizei
distale a radiusului, dureri locale şi dereglarea funcţiei
articulaţiei radiocarpiene.
1.fractura stiloidei radiusului; 2.marginală a radiusului
(anterioară sau posterioară);3.prin extensie (Colles) a
metafizei radiusului; 4.prin flexie (Smith) a metafizei
radiusului; 5.fractura epimetafizară în „T”, „V”, „Y
Tratament:ortopedic anestezie intrafocala novocainafără
deplasare -imobilizare cu atelă ghipsată, cu fixarea mâinii
pe 4 săpt. Chrurgical-reducere sangerinda osteosinteza cu
broşe, şuruburi în fracturile stiloi- diene şi marginale.
Colles şi Smith instabile prioritatea în tratament îi revine
osteosintezei intrafocare Kapangi urmată de reeducarea
funcţională imediată.
4.Gonartroza- maladie degenerativ-distrofică a
articulaţiei genunchiului şi se caracterizează prin
distrofia, uzura progresivă a cartilajului articular şi
deformarea articulaţiei.
Clasificarea: 1.Primara (Scaderea rezistentei cartilajului
articular hipotiroidism, menopauza)
2.Secundara(cresterea presiunii asupra cartilajului hialin)
Simptomatologie: dureri in geninchi a urcarea/coborirea
scarilor iradiaza spre gamba, ,,dureri de start(sedimentase
detritul cartilaginos)’’, calmarea in repaos,la fibrotizarea
capsulei articulare compresia terminatiuni nervoase.
Tratament medicamentos: bază de Iod, sulf, AINS
(diclofenac, piroxicam, indometacin), extrase din cartilaje
şi din măduva osoasă. Alflutop-con-dro-protector
intraarticular (stimulează sinteza acidului hialuronic şi
stopează activitatea hialuronidazei)
Fizic: bai calde, aplicarea termofoarelor, parafina, masaj,
gimnastica.
Chirurgical are scopul de a preveni evoluţia negativă a
patologiei sau refacerea articulaţiei bolnave.
 Bilet 4
1.Traumatisme corporale:- complex de dereglări locale
şi generale, ce au loc în organism, asupra căruia a acţionat
un factor traumatic cu o forţă, energie mai mare decât
rezistenţa ţesuturilor corpului uman. Factori
traumatizanţi:
1.mecanic (obiecte acutite/taioase, arme de foc,muscare:
contuzii, entorsa, luxatii, fracturi)
2.fizic (energie termica, electrica, nucleara: plagi
combustionale,congelatie, electrocutare)
3.chimic (acizi, baze, saruri Me, oxidanti: intoxicatii,
combustii, necroza umeda profuntda)
4. biologic(insecte, intepare, animale muscaturi)
Clasificarea traumatismelor: 1profesionale (industriale,
agricole, profesional-balet)
2.produse de munca neorganizata (casnice, habituale, de
transport)
3.sportive 4.intentionate (autoprovocate) 5. La copii
Clasificare in functie de numar:
Izolot/de focar (monofocal, polifocal)
Politraumatism (multiple, asociate,)
Mixt(mecanica-termica/ mecanica-chimica)
Combinat (radiational sau chimic in combiatie cu leziune
termica sau mecanica)
3.Fracturi condil de femur
Clasificarea frac.supracondiliene: 1. Fara deplasare
2.cu dislocare 3. Cu impactare 4.cominutive
Fract Condililor fem: 1.sagitala cu/fara deplasare
2.coronara cu deplasare 3. Bicondiliene 4.combinate
Simptomatologie: probabila durere, tumefactie,
impotenta functionala
Certitudine: deformatia in varus sau valgus, miscari
patologice, crepitatie osoasa, hemartroza, rotatia externa a
gambei, disparitia contur clar al genunchiului.
Tratament: imobilizare+analgezie la loc, Tr.
Chirurgical 1. Reducere 2. Osteosinteza (placă-lamă AO
la 90;  placă condiliană la 95;  osteosinteză combinată
(placă-lamă cu şuruburi şi, supli- mentar, şuruburi pentru
os spongios);
2..Fracturi diafize antebrat:
Clasificarea AO antebrat 3 diafiza 2
Siptomatologie: probabile: durere si impotensa
functionala certe: deformarea axei, mobilitate patologică
în locul neflexibil şi crepitaţie. În fracturarea doar a unui
os, deformaţia lipseşte. Sunt prezente dureri în locul
neflexibil, la palpare se apreciază întreruperea axei osului
fracturat şi un
„prag subcutanat”. Mişcările de rotaţie prezintă, local,
crepitaţie şi dureri acute.
Tratament ortopedic in fracturi fara deplasare.
Tratament chirurgical scop: 1. restabilirea curburilor
normale ale radiusului; 2. menţinerea anatomiei de
lungime între cubitus şi radius; 3. păstrarea axei de rotaţie
a antebraţului.
Osteosinteza: tije centromedulare în combinaţie cu
aparatul Ilizarov din 2 inele. Cea mai recomandabilă este
osteosinteza funcţional-stabilă cu plăci cu şuruburi.
4.Necroza avasculara de cap femural:- cauza destul de
frecventa a durerilor de la nivelul soldului si care, in lipsa
unui tratament, duce la compromiterea definitiva a
articulatiei soldului cu evolutia catre artroza secundara.
Cauze: 1.Traumatismele soldului 2.Medicamente
corticosteroizi >16zile>16mg/z (cortizon) 3. Alcoolism
compromiterea vaselor 4.Scafandri lucru sub presiune
ridicata . 5Anemia falciformă, diverse coagulopatii. 6.
Hepatopatiile cronice. 7. Pancreatitele şi ileitele cronice.
8. Plăgile combustionale imense. 9. Sarcina. 10. Guta
Simptome: durerea care poate iradia spre geunchi/ zona
inghinala, schiopatarea, limitarea articulatiei.
Diagnostic: cel mai bun RMN- stadializa necroza de cap
femural, exam ft sensibil
Tratament: Medicamentele antiinflamatorii si antialgice
(impotriva durerii) pot scadea intensitatea simptomelor.
Mersul cu sprijin pe carje.
Chirurgical: “foreze” cu burghiul un orificiu prin colul
femural pana in capul femural incercand sa se ajunga la
aria capului cu vascularizatie deficitara.
Avantaje: 1.Creeaza un canal pentru formarea a noi vase
de sange pentru revascularea zonei patologice
2.Scade presiunea din interiorul capului femural. Prin
scaderea acestei presiuni se imbunatateste circulatie
capului femural si scad durerea
 Bilet 5
1.Fracturi- dereglarea continuităţii osului, care survine
după o acţiune asupra lui a factorilor traumatizanţi cu o
energie ce-i depăşeşte rezistenţa.
Clasificarea AO:
1.Osul traumatizat: 1 – osul humeral, 2 – oasele
antebraţului, 3 – femurul, 4 – oasele gambei, 5 – coloana
vertebrală, 6 – oasele pelvisului, 7 – oasele mâinii, 8 –
oasele plantei, 9.scapula şi clavicula.
2. A doua cifră indică segmentul osului fracturat.
os tubular este constituit din 3 segmente, notate cu cifrele
respective – 1, 2, 3:
cu cifra 1 este notat segmentul metaepifizar proximal –
cu cifra 2 este notat întregul segment diafizar
cu cifra 3 este notat segmentul metaepifizar distal al
3. Se indică tipul fracturii printr-o literă: A, B sau C.
În fracturile metaepifizare în segmentele 1 şi 3
tipul A – fractură metafizară, extraarticulară;
tipul B – fractură metaepifizară, partial intraarticulară;
tipul C – fractură epifizară totalmente intraarticulară.
În fracturile diafizare în segmentul 2 :
tipul A – fractură simplă, bifragmentară, cu linie oblică,
spiroidală, transversală;
tipul B – fractură cu un fragment suplimentar
cuneiform(„aripă de fluture”);
tipul C – fractură cominutivă cu multe şi mici fragme.
4.Următoarea cifră indică grupul de fractură pentru
concreti- zarea fracturii şi se notează cu 1, 2 şi 3. De
exemplu, în fracturile segmentului 2 de tipul A
cifra 1 indică o fractură spiroidală,
2 – o fractură oblică, peste 30 grade
3.fractura transversa sub 30 grade
5. Ultima cifră indică subgrupul fracturii pentru detalizarea
fracturii, gradului ei de deplasare şi se notează cu cifrele 1, 2, 3.
3.Fracturi supracondiliene
Clasificarea frac.supracondiliene: 1. Fara deplasare 2.cu
dislocare 3. Cu impactere 4.cominutive
Semne probabile: durere, tumefiere locală, impotenţă
funcţională totală, cu imposibilitatea transmiterii
mişcărilor porţiunii distale a membrului.
Semne de certitudine:  deformaţia în varus sau valgus a
membrului;  îngroşare anteroposterioară cu dispariţia
contururilor clare ale genunchiului;  mişcări patologice;
 crepitaţie osoasă;  hemartroză  rotaţie externă
semnificativă a gambei.
Tratament-la loc: imobilizarea+analgezia, ij caz de
fracturi deschise aplicam garou
Tratamentul ortopedic prin tracţie continuă, până la
formarea unui calus primar, cu imobilizare ghipsată, în
continuare rămânând metoda de elecţie. În timpul tracţiei
se vor lua în considerare forţele care formează angulaţia
fragmentelor descrise mai sus. De aceea, tracţia se va
aplica de tuberozitatea tibiei cu membrul inferior pe o
atelă, cu o flexie moderată a gambei.
Tratament chirurgical: reducerea deschisa c
osteosinteza  placă-lamă AO la 90;  placă
condiliană la 95;  osteosinteză combinată (placă-lamă
cu şuruburi şi, suplimentar, şuruburi pentru os spongios);
 şuruburi pentru os spongios.
2.Luxatii cap radius:
Clasificarea:
1.Convergente (delasarea in bloc oase antebrat)
a)-cu deplasare posterioara (tumefacţia globală,
olecranul proeminent posterior, antebraţul se află în
semiflexie (60) şi este susţinut de mâna oprită în poziţie
„de umilinţă”, olecranul este proeminent posterior şi
situat deasupra liniei epitrohleo-epicondiliene, iar paleta
humerală se palpează înainte, lipsa mobilitatii cotului).
Tratament ortopetic-reducerea apoi cotrol: miscari
pasive si radografie. Imobilizarea cu atela ghipsara 2
saptamini apoi gimnastica curativa.
b)-cu deplasare anterioara (ligamentele sunt rupte şi se
pot asocia cu leziuni ale vaselor humerale şi elongaţii ale
nervilor median şi ulnar, antebraţul este în extensie şi, la
privire, alongat, nu se palpeaza olecranonul, se palpeaza
extrimitatea inferiora humers, confirmare radiologica)
Tratament ortopedic-tractiunea antebrat
c)-deplasare postero-mediala (posibil lezarea n.ulnar)
Trtament ortopedic.
d)-deplasare postero-laterala(dereglare funtionala totala
n.radial elongat, tulburari de sensibilitate) ghips 12 zile
2.Divergente (ruperea ligamente radioulnare si
infundarea humerus) tratament chirurgiacal cu plastia
ligamet inelar. Imobilizare ghips 3 saptamini.
4.Osteocondroza:- un proces degenerativ distrofic al
discului intervertebral, cu schimbări secundare în
corpurile vertebrale şi ţesuturile paravertebrale.
Tabloul clinic: Evoluţia osteocondrozei este lentă, cu
acutizări cauzate de traumatism vertebral, efort fizic,
purtarea greutăţilor etc. Clinica depinde de localizare.
Cervicala(durere cefalica, insomnii,limitarea miscarii,
ameteli, dereglari deglutitie, oculare)
Toracala(atrofia m.paravetrebrali,nevralgii
intercostale,algi la palpare apofize,dureri in reg ficat
dereglari GI, scadere sensibilitatii S+P,dereglarea
reflexelor abdominal, achilian, patelar
Lombara(lombalgii cu iradiere fesiera, blocaj lombar
functional, dereglari de sensibilitate, sfincteriene)
Tratament:AINS(voltaren,ortofen,ibuprofen,diclofenac)+
prepReologice(eufilinacavinton) desensibilizante:
taveghil, suprastin, pipolfen, Imunomodulatoarele
(timalin, t-activin), kinetoter.
Tr. Chir:1.decompresie si stabilizare 1.post 2.ant; op pe
discuri vertebr, nucleotomii percutanat (evacuarea
mecanică a unei cantităţi mici de material discal) ;
operatii endoscopice.
 Biletul 6
1.Fractură se numeşte dereglarea continuităţii osului, care sur-
vine după o acţiune asupra lui a factorilor traumatizanţi cu o
energie ce-i depăşeşte rezistenţa.
Semnele probabile:
Durere; edemul tesuturilor moi; echimoza; dereglarea functiei
Semnele de certitudine:
Miscari patologice; crepitatie osoasa;
Netransmiterea miscarilor:active si passive
Deformarea segmentului traumatizat(intreruperea continuitatii)
Manifestari radiologice
Principii de tratament :
1. Primului ajutor, care include:
a) administrarea analgezicelor
b) imobilizarea traumatizatului pentru transportarea lui la spital
– cu atele standard sau improvizate
c) în fracturile deschise se efectuează hemostaza si aplicarea
pansamentul aseptic pe plaga
2.Metodele de tratament al fracturilor vor fi alese în funcţie de
starea şi vârsta pacientului, numărul fracturilor, înzestrarea
instituţiei cu utilaj, instrumentar, gradul de pregătire al cadrului
medical etc.
3.Reducerea fragmentelor se face sub anestezie adecvata
(generala; intrafocala)
4. Tratamentul fie ortopedic( reducere-imobilizare-recuperare
postimobilizare) sau tratament chirurgical (reducere sangeranda
si fixarea fragmentelor se numeste osteosinteza care poate fi
interna si excterna.
3.Stabilitatea componentelor osoase în această articulaţie este
asigurată de capsula articulară întărită de 6 ligamente:
• ligamentul rotulian plasat anterior; • ligamentul posterior
• ligamentul lateral extern ; • ligamentul lateral intern
• ligamentul încrucişat anterior;• ligamentul încrucişat posterior.
SImptomatologie dureri în genunchi, impotenţă funcţională, iar
uneori pot resimţi o senzaţie de scăpare a gambei. La examinare
de obicei se constată o poziţie de semiflexie în genunchi
Clinic constatam:
Instabilitate mediala;laterala; anteroposterioara.
Instabilitate rotationala ;Hemartroza articulatiei genunchiului
Soc rotulian
Leziunile meniscale: Sunt 5 tipuri de leziuni meniscale:
1) leziunea nedislocată a meniscului
2) leziunea dislocată a meniscului (în „toartă de coş”);
3) leziunea în „cioc de papagal” – o combinaţie de două le-
ziuni: radială şi longitudinală;
4) leziunea radială – caracteristică meniscului extern;
5) leziunile orizontale – acompaniază un proces degenerativ
Simptomatologie Bolnavii se prezintă la medic acuzând dureri
la nivelul genunchiului, hidrartroză, senzaţie că se deplasează
ceva în genunchi la anumite mişcări, iar uneori pentru blocajul
repetat al genunchiului.Examinarea articulaţiei denotă durere la
palparea interliniei articulare pe partea afectată.
Tratament : Punctie articulara cu eliminarea lichidului
hemoragic. In leziuni de menisc -tratament
chirugical:meniscectomia artroscopica.
2.Luxatia antebratului clasificare:
I. Luxaţii convergente-radiusul si ulna in bloc se deplaseaza
fata de humerus
-luxatie cu deplasare posterioara
-luxatie cu deplasare anterioara
-luxatie cu deplasare posterolaterala
-luxatie cu deplasare posteromediala
II.Luxatie divergenta- radiusul se deplaseaza intr-o parte iar
ulna in alta parte
Simtomatologia :
Deformarea regiunii traumatizate
Pozitia vicioasa a segmentului luxat(antebratului)
Tumefierea articulatiei;echimoze; hemartroza
Imaginea radiografica ce confirma
Antebratul in extensie
Princiipii de tratament
Asistenta de urgeneta
-diminuarea sindromului algic
-imoilizarea membrului cu luxatie
-transportarea la institutia medicala
Tratamentul propriu zis: este ortopedic:
Reducerea segmentului luxat sub anestezie generala
Imobilizarea articulatiei
Tratament de recupereare functionala
! In caruzile ireductibile , este necesara interventia
chirurgicala cu plastia ligamentului inelar.
4.Coxartroza: Este o maladie degenerativ-distrofică a
articulaţiei şoldului, care se caracterizează prin destrucţia
cartilajului articular al capului femural şi al acetabulumului
Clasificare :
Coxartrozele primare (idiopatica)-cauza lor reprezinta
dereglari metabolice ale cartilajului formatiunilor osoase ca
formeaza articulatia soldului.
Coxartrozele secundare sunt consecinţe ale unor patologii,
traumatisme locale ale articulaţiei şoldului )de
ex.:luxatii;fracturi-lixatii;fracturi ale capului femoral,fracturi
ale cotilului.
În funcţie de factorii ce cauzeaza ,coxartoza poate fi:
1.involutive; 2.displazice; 3.postosteocondrozice ,4.după
patologii vasculare ;5.posttraumatice; 6.postinfecţioase
7.artroză metabolică toxică; 8.idiopatice.
Clinica: Durere la mers ;din cauza durerii mersul este
schipatat .’’Durere de start” sunt pronuntate ;Blocaj in
articulatie;limitarea miscarilor; atitudinea vicioasa a soldului
apare mai tarziu; hipotrofia coapsei si a fesei apare mai
tarziu.
Tratament
Conservativ:fizioterapie; gimnastica curativa;masaj
;medicamente:AINS(diclofenac;piroxicam etc);
anlgezice(dexalgin)
Chirurgical: Osteotomii extraarticulare de corectie
Osteotomiile subtrohanteriene; osteotomia intertrohanteriana
; !! Artroplastiile totale de sold (pot fi necimentate si
cimentate)
Biletul 7
1.Plăgile- reprezinta o leziune a integrităţii pielii, a muşchilor, 2. Clasificarea Masson (1954) a fracturilor capului osului
cu o posibilă lezare a diferitor structuri anatomice din regiune. radial:
Clasificarea plăgilor in funcţie de caracterul lezării ţesuturilor tipul I – fracturi marginale fără deplasare;
moi: tipul II – fracturi cu deplasare mai mare de 2 mm;
-plagi prin intepare tipul III – fracturi polifragmentare ale întregului cap radial
-plagi prin taiere Simtomatologia:
-plagi prin taiere-tocare Semnele probabile:
-plagi prin contuzie Durere; edemul tesuturilor moi; echimoza; dereglarea functiei
-plagi prin muscare Semnele de certitudine:
-plagi produse prin arma de foc Miscari patologice; crepitatie osoasa;
Clasificarea in functie de profunzimea plagii Netransmiterea miscarilor:active si passive
-superficiale Deformarea segmentului traumatizat(intreruperea
-profunde continuitatii)
Simtomatologie: Clinic, plaga se prezintă prin simptome Manifestari radiologice
locale (durerea, hemoragia, defecte ale ţesuturilor moi,
prezenţa corpilor străini) Tratament:
Asistenta medicala: Tratamentul ortopedic se aplică în fracturile fără deplasare,
-Aplicarea pansamentului aseptic cu scopul de a evita cu
contaminarea secundara a plagii o imobilizare de 14–21 zile.
-Efectuarea hemostazei La adult, fracturile cominutive sau cu dislocare evidentă pot
-Administrarea analgezicelor fi osteosintezate sau se recurge la pezecarea capului osului
-Administrarea prepartaelor antibacteriene-pentru profilaxia radial şi se stabileşte o funcţie precoce postoperatorie. În
proceselor septice tratamentul chirurgical se practică endoprotezarea capului
-imobilizarea segmentului traumatizat osului radial cu proteză de silicon tip Swanson, Movşovici-
-transportarea la institutia medicala Gavriuşenko etc.

3. Articulaţia coxofemurală posedă o formă sferică şi are un
volum de mişcări în trei planuri diferite: flexie-extensie,
abducţie- adducţie şi rotatorii interne-externe.
Clasificare
1.Luxaţii posterioare:
-înaltă (iliacă)
-joasă (ischiadică)
2. Luxaţii anterioare:
-înaltă (pubiană)
-joasă (obturatorie)
3. Luxaţii atipice (suprapubiană, supracotiloidiană, perineală,
subischiadică).
Simptomatologie
Semne probabile: dureri vii şi impotenţă funcţională totală.
Semne de certitudine: atitudine vicioasă a membrului.
În luxaţia posterioară înaltă capul femurului se deplasează în
fosa iliacă externă, provocând o scurtare a membrului cu cca
6–7 cm pe contul deplasării lui proximale. Alunecarea capului
înapoia crestei iliace plasează membrul într-o rotaţie internă,
adducţie şi o uşoară flexie.
În luxaţia posterioară joasă membrul este în flexie, rotaţie
internă şi adducţie. Genunchiul atinge coapsa opusă. Capul
femoral se palpează deasupra ischionului, iar scurtarea atinge
3–4 cm.
Tratament: Reducere de urgenta a luxatiei sub anestezie
generala. Metodele recomandate pentru reducerea luxaţiilor
posterioare – cele propuse de Allis, Bigelow, Stimson,
Kohler, Kefer
4.Osteoartrita (osteoartroză degenerativă) este o boală
cronică, având ca substrat afectarea degenerativă a
cartilajului, sinovita proliferativă, persistentă, cu schimbări
secundare ale epifizelor osoase în formă de osteofite
marginale şi scleroză subcondrală.
Simtomatologia:
Durerea (În formele grave, durerea poate fi continuă ,
persistând chiar şi în timpul orelor de repaus, şi noaptea.
Limitarea mişcărilor articulare-după repausul nocturn sau
după imobilizarea pe o anumită perioadă de timp, articulaţia
vizată prezintă o incapacitate certă de reluare a mobilităţii
sale obişnuite.Rigiditate disparecând cand articulaţia
se„încălzeşte”.
Deformaţiile articulare
-Nodozităţi
-Dezaxări– nişte deformări caracteristice cazurilor de artroză
deformantă -Zgomote articulare legate de mobilizare
Diagnostic -radiologic ;Clasificarea clinico-radiografică
Gradul 1 (probabil): distrucţie superficială a cartilajului, cu
zone de cartilaj normal, mici eroziuni superficiale.
Gradul 2 (minim): leziuni mai extinse ale cartilajului
Gradul 3 (mediu): pierderea totală a cartilajului în una sau
mai multe zone portante
Gradul 4 (pronunţat): pierderea completă a cartilajului din
suprafeţele articulare
Trataemnt:
-Medicamentos (AINS)
-Tratamentul fizioterapeutic
-Tratament chirurgical: substitutive, în care o parte sau
întreaga articulaţie este substituită cu proteze artificiale,
artroplastii
 Biletul 8
1. Afecţiunile pseudotumorale:
1) Chistul osos anevrismal;
2) chistul osos simplu;
3) displazia fibroasă;
4) displazia osteofibroasă;
5) histiocitoza cu celule Langerhans;
6) boala Chester-Erdheim;
7) hamartomul cutiei toracice.
Simtomatologie:
Evoluiaza ca procesele tumorale doar ca nu metastazeaza.
Se manifesta prin diformitate şi tumefacţie a oaselor, tardiv
apare duerea permanenta sau discontinua si fracturile
patologice . Uneori provoacă diformitatea oaselor,
articulaţiilor, îndeosebi în cazurile multiple. Au însuşirea
de a se maligniza. Localizarea la nivelul maduvei spinarii
:compresia radacinilor nervoase cu dereglari
neurologice;rigiditatea musculaturii paravertebrala.
Principii de tratament:
Tratamentul este chirurgical – extirparea
radicală prin rezecţie a focarului patologic, cu aloplastie
osoasă a defectului restant.
2.Mecanismul de producere cel mai frecvent este indirect prin
cădere pe mână în extensie (la copii) sau prin cădere pe cotul
flectat (la adulţi).
În clasificdarea AO ele se divizează în 3 tipuri:
A – extraarticulare (supracondiliene, epicondiliene);
B – parţial intraarticulare (supraintercondiliene, unicondiliene);
C – totalmente intraarticulare (cominutive, transcondiliene).
3. Clasificarea fracturilor primului os metacarpian:
-fractură cu fragment mic (fără luxaţie);
-fractură cu fragment mare (cu luxaţia metacarpianului);
-fractură cominutivă a bazei (fractură Rollando)
Simtomatologia:
-edem pronunţat şi deformaţia regiunii, relieful anormal al bazei
primului metacar- pian, limitarea opoziţiei policelui şi durere vie
la palpare.
Tratamentul este ortopedic şi constă în tracţiunea în abducţie
a policelui, asociată cu presiunea internă pe baza
metacarpianului şi imobilizare ghipsată (4 săptămâni), care
cuprinde policele, car- pul şi antebraţul. Tratamentul chirurgical
se efectuează în cazurile de eşec al reducerii închise. Reducerea
ideală deschisă presupune osteosinte- za cu broşe, şurub şi
imobilizare ghipsată.
FRACTURILE OASELOR METACARPIENE II, III,IV,V
Sunt determinate de un traumatism direct, produs prin forţare,
agresiune. Se întâlneşte destul de des la tineri (sportivi, poliţişti).
Se manifestă prin durere, tumefacţie, deformare şi impotenţă
funcţională a mâinii. Traiectul de fractură poate fi transversal,
oblic, cu linie scurtă sau lungă, cominutiv.
În fracturile diafizei sau de col al metacarpienelor unghiul
deplasării este deschis anterior (palmar, volar).
Tratamentul ortopedic constă în reducerea fragmentelor, fixarea
transcutanată cu broşe şi imobilizare ghipsată de 4 săptămâni.
Tratamentul chirurgical este indicat în reducerea ortopedică
insuficientă. După reducerea deschisă se efectuează osteosinteze
cu broşe, şuruburi, plăci cu şuruburi.
1.Fracturile supracondiliene ale humerusului
Diagnosticul clinic în aceste fracturi se face prin următoarele
examinări: în fracturile prin extensie, plica cotului este
adâncită, prezentând o echimoză liniară, iar olecranul este
deplasat şi proe- minent în posterior. Cotul este tumefiat. În
deplasările laterale sau mediale ale fragmentului distal se
produc, uneori, leziuni sau compresiuni ale nervilor periferici
şi vaselor sanguine. Tratamentul fracturilor supracondiliene
ale humerusului, fără deplasarea fragmentelor, în majoritatea
cazurilor, este ortopedic –
prin imobilizare cu o atelă ghipsată braţ–antebraţ–mână, pe
4–5
săptămâni. Tratamentul chirurgical este indicat în eşecul
reducerii orto- pedice sau la suspectarea leziunii vasculare ori
nervoase. După o reducere ideală, se efectuează osteosinteza
cu placă, broşe, hobane.
2.Fracturile supraintercondiliene cu deplasarea
fragmentelor
în „T”, „V”,Y”
Simtomatologia- tumefacţia articulaţiei cotului, echimoze
extinse la antebraţ, hemartroză şi impotenţă funcţională
totală. Aceste fracturi întotdeauna sunt intraarticulare.
Tratamentul fracturilor fără deplasare se efectuează prin
imo- bilizare ghipsată, control radiografic repetat după 7–8
zile.
Pentru a obţine un rezultat funcţional mai precoce, în
fracturile cu deplasarea fragmentelor se foloseşte tratamentul
chirurgical
printr-o reducere ideală şi osteosinteză stabilă cu placă
premulată, aplicată pe coloanele externă şi internă sau prin
şuruburi, hobane.
4. Clasificarea soc traumatic:
-faza erectilă bolnavul îşi menţine cunoştinţa, acuză specta-
culos dureri în focarele de traumatizare, se comportă
neadecvat,paliditatea teguentelor, pulsul si TA in limetele
normei.-Faza torpidă a şocului traumatic durează de la
câteva ore pâ- nă la 2 zile). Faza torpidă se caracterizează
prin declanşarea şi agravarea treptată a decompensării
funcţiei organelor, sistemelor, în primul rând a celor vitale.
Are 3 grade de gravitate:1. gradul I (uşor) – traumatizatul
îşi păstrează cunoştinţa, Tegumentele sunt palide,. Reflexele
sunt prezente. . Tensiunea arterială 100 mmHg, iar pulsul –
mai frecvent, atingând 100 bătăi pe 1 min. („simptomul petei
albe”) constituie 2–3 sec. Gradientul temperaturii
rectodermale 5-7 *C. 2 gradul II – grav – îşi păstrează
cunoştinţa, dar obnubilate .Reflexele – diminuate .Pielea,
mucoasele sunt palide, uneori cu o uşoară cianotizare.
Tensiunea arterială sistolică- 70 mmHg, pulsul – frecvent
(100–130 bătăi/min.), uneori filiform. Gradientul temperaturii
rectodermale în gradul II de şoc trau- matic este de 7–10*C,
iar „simptomul petei albe” – de la 3 la 5 sec
3. de gradul III – extrem de grav –
îşi păstrează cunoştinţa, dar este profund obnubilat.
Tegumentele sunt gri- palide sau gri cu pete cianotice,
acoperite cu sudoare rece .Gradientul temperaturii
rectodermale depăşeşte 10*C.
„Simptomul petei albe” – mai mult de 5 sec. Tensiunea
arterială sistolică este sub 70 mm Hg, pulsul120-150
Frecventa: Frecvenţa şocului traumatic este în funcţie de
gravitatea leziunilor suportate de traumatizat.
Biletul 9
1.Clasificarea luxaţiilor acromioclaviculare după Rokcwood:
Tipul I – entorsă de gr. I–II în articulaţia
acromioclaviculară,lezarea partiala a ligamentului
Tipul II – ruperea ligamentelor acromioclaviculare
Tipul III – ruperea ligamentelor acromioclaviculare, coraco-
claviculare şi a punctului de inserţie al m. deltoid, cu deplasarea
claviculei în cranial cu 25–100%.
Tipul IV – lezarea aceloraşi structuri anatomice, însă capul
claviculei se deplasează posterior şi cranial cu 100–200% prin
acţiunea m. trapez, care nu este rupt în locul de inserţie
Tipul V – lezarea ligamentelor acromioclaviculare, coracocla-
viculare şi a punctului de inserţie la claviculă al muşchilor
deltoid
şi trapez. În acest caz, clavicula se deplasează cranial cu 200–
300%.
Tipul VI – o leziune foarte rară. În acest traumatism, clavicula
se deplasează sub procesul acromial
Simtomatologie: Pozitia „poză de umilinţă”, dereglare
funcţională, deformaţia umărului în „trepte de scară”; sem- nul
„clapă de pian” – pozitiv. Tumefacţie, dureri locale intense,
funcţia articulaţiei umărului este dereglată.
Tratament:Tratamentul ortopedic este acceptabil în leziunile
de tipurile I şi II, când ligamentele coracoclaviculare sunt
intacte. Se aplică un bandaj în „8”sau o simplă fixare a
antebraţului cu o eşarfă. Tratamentul chirurgical este indicat în
luxaţiile de tipurile III,IV, V, VI, Se folosesc metodele de
artrosinteză cu broşe Kirshner, artrosinteză cu hoban, şurub
introdus transclavi- culocoracoidian, fixare cu sutură
neabsorbabilă, urmate de o imo- bilizare pe 3–4 săptămâni.
3. Clasificarea fracturilor rotulei după planul fracturii :
- transversală;
-verticală;
- cominutivă (stelată);
-polară (inferioară sau superioară).
La rândul lor, toate fracturile descrise mai sus se împart în
fracturi cu deplasare şi fracturi fără deplasare.
Simptomatologie
Semne probabile: durere, tumefiere, limitarea mişcărilor
acti- ve de extensie a gambei, echimoză.
Semne certe: fragmente fracturate, depresiune
interfragmentară, crepitaţii osoase, mobilitate patologică în
focar, hemartroză marcantă.
Tratamentul
La locul accidentului se face imobilizare, se administrează
analgezice, apoi se transportă la institutia medicala
În staţionar: în fracturile fără deplasare se efectuează
puncţia
articulaţiei prin evacuarea sângelui.
În fracturile cu dislocare se impune reducerea fragmentelor
cu refacerea aparatului extensor şi osteosinteza rotulei în
poziţie redusă a fragmentelor.
Mijloace de osteosinteză în fractura patelei: – broşe cu
hoban din fir metalic (procedeul Müller); şuruburi pentru
os spongios;
Complicaţii: redori articulare, artroză deformantă, osteite.
2. Clasificarea Müller a fracturilor diafizare de femur:
Tipul I: fractură tansversală.
Tipul II:a) fractură oblică sau spiroidală, cu fragment
intermediar,,aripă de fluture” localizat lateral;b) fractură
oblică sau spiroidală, cu fragment intermediar
,,aripă de fluture” localizat medial.
Tipul III:a) fracturi cu cominuţie minoră; b) fracturi cu
cominuţie majoră.
Simtomatologia:Semne probabile:
1) durere spontană şi la palpare;
2) impotenţă funcţională totală prin imposibilitatea
transmiterii mişcărilor distal de locul fracturat.
Semne de certitudine:
1) deformare marcată a coapsei cu rotaţie externă a
segmentului distal;
2) scurtarea membrului inferior;
3) crepitaţii osoase;
4) mobilitate patologică.
Radiografia în 2 proiecţii va preciza diagnosticul în detalii.
Tratamentul de bază este cel chirurgical – reducerea
fragmentelor şi osteosinteza lor în poziţie redusă.
Mijloacele de osteosinteză în fracturile diafizare de
femur:placa-lama;placi cu suruburi .
Pentru fracturile deschise sau cele acoperite cu ţesut cutanat
afectat se vor folosi fixatoarele externe: tijate; broşate; mixte
(tije- broşe).
4.Membrul inferior poliomielitic: Deformare in flexie,
abductie si rotatie externa a membrului (retractia
tensorului fasciei lata si datorita greutatii membrului)
Genu valgum si genu flexum – prin cresterea osoasa si
retractia tensorului; tractul iliotibial actioneaza ca o
coarda – abductie si flexie a tibiei
Rotatia externa a tibiei cu sau fara subluxatia
genunchiului – RE este accentuata de retractia
capatului scurt al bicepsului
Torsiunea externa a femurului – cand retractia in F si
ABD a coapsei dureaza de mult – anteversia femurala
este mult accentuata/ luxatia soldului
Inclinarea bazinului – datorita F si Abd coapsei
Accentuare lordozei lombare – retractia in F bilaterala a
soldului impinge partea superioara a bazinului inainte
Soldul balant – atrofia marcata a musculaturii din jurul
articulatiei – luxatii sau subluxatii ale capului femoral
Genunchiul poliomielitic: Dezechilibru muscular
Genu flexum – in paraliziile de cvadriceps cand
ischiogambierii sunt normali sau partial afectati
Genu valgum – prin retractia bicepsului si a tensorului
fasciei lata
Piciorul equinus: Produs prin paralizia si retractia
tricepsului sural
Piciorul valgus echin si plat valgus: Produs prin
paralizia gambierilor si a supinatorilor piciorului
Paralizia gambierul posterior – picior plat valgus
Paralizia gambierul anterior – picior valgus echin
 BILETUL Nr 10
1.Fracturile deschise .Clasificarea , ajutorul de urgenta
,simtomatologia ,diagnaosticul, priciipiile de tratament
Leziunile ţesuturilor moi/ plăgile – lezarea integrităţii
pielii, a muşchilor si structuri anatomice din regiune
*prin înţepare, prin tăiere, prin tăiere–tocare, prin
contuzie, prin muşcătură, prin armă de foc.
Plăgile prin contuzie se caracterizează printr-o cantitate
mare de ţesuturi zdrobite, contuzionate, imbibate cu sânge
Plăgile produse prin armă (glonte, schije, bile, săgeţi etc.),
structura si morfologia rănii.. 1. Zona canalului defect de
tesut lezat, corpi strini, cheag, exudat. 2. Zona necrozei
primare - peretele canalului de rănire şi ţesuturile
neviabile, cu un grad înalt de contaminare. 3. Zona
comoţiei moleculare sau a necrozei traumatice secundare
Clasificarea în funcţie de profunzimea rănii: 1)
superficiale - deasupra fasciilor de înveliş;
2) profunde: a) la nivelul membrelor:  muşchilor, vaselor
magistrale, tendoanelor, nervilor periferici etc.;
b) la nivelul cavităţilor naturale (craniană, pleurală,
peritoneală); = penetrante/nepenetrante
Clasificarea în funcţie de cât timp: a) recente; b) vechi,
cu semne clinice de infectie
simptome – tumor, rubor, calor, dolor, function lessa.
Asistenta medicala : pansamentul aseptic şi compresiv
 aplicarea garoului/improvizat;  analgezicelor pe toate
caile, - antibioterapia/profilaxia - imobilizare
Tratamentul : pregătirea - (bărbierit) şi prelucrarea cu
antiseptice;  anestezia infiltrativă  antiseptice 
hemostaza pe parcurs;  excizia marginilor necrotizate *
suturarea strat cu strat;  drenarea si pansament
3. Fracturile de astragal .Clasificarea
,simtomatologia ,diagnostic , principia de
tratament.
Clasificare regiune fracturat:  capului;  col 
rocesului posterior  corpului fracturi-luxaţii.
Simtomatologia: dureri la mobilizare activă sau
pasivă a halucelui , necroză aseptică lezarea
pachetului vasculo-nervos tibial posterior,
deschiderea focarului de fractură. La examenul
clinic: glezna apare deformată, dureri vii mai ales in
mobilizare.
Tratamentul La locul accidentului: imobilizare,
analgezice, hipotermie locală prin aplicarea unei
pungi cu lichid rece, transportare la ortoped. În
staţionar: în fracturile fără dislocare – imobilizare
ghipsată; în fracturile cu cominuţie – tracţie
scheletică până la diminuarea semnelor inflamatorii
acute+ ghipsat. Dacă articulaţie distrusă - inchiderea
ei chirurgicală (artrodeză
4.Tumorile osoase .Clasificarea
,simtomatologia,diagnostic ,principia de tratament
Clasificarea histologica I. Tumorile producătoare de
cartilaj: 1) osteocondromul; 2) condromul; 3)
encondromul; 4) condromul periostal; 5) condromatoza
multiplă; 6) condroblastomul; 7) fibromul condromixoid;
8) condrosarcomul: – central (primar, secundar); –
periferic; – diferenţiat; – mezenchimal; – clar-celular.
2. Fracturile –luxatii de antibrat , clasificarea ,
simtomologia , diagnostic , princiipii de tratament
Fractura-luxaţie Monteggia-Stănciulescu - proximal diafizei
cubitale, asociată cu luxaţia anterioara/posterioara capului
radiusului . Mecanismul direct. Diagnosticul clinic:
deformaţie prin angulaţie a diafizei cubitale în proximală şi
luxaţie a capului radial, deformarea cotului în sens
anteroposterior. durere la palpare, limitarea pronosuprinatorii.
Radiografia confirma.
Tratamentul ortopedic în fracturile-luxaţii reductibile şi
stabile, ghips1,5 luni. Tratamentul chirurgical include:
reducerea fracturii cubitusului şi osteosinteza cu placă cu
şurub, tijă centromedulară şi aparat extern. Capul osului radial
redus în articulaţie, artrosinteza cu broşe Kirshner.
Fractura-luxaţie Galleazzi fractura diafizei distale a osului
radial cu luxaţia capului cubital. Clinica inversată caz
anterior.Radiografia 1/3 distale de antebraţ şi articulaţiei
pumnului. Tratamentul ortopedic dificil.Chirurgical –
reducerea deschisă a osului radial şi osteosinteza cu placă cu
şuruburi, iar capul cubitusului redus – cu broşă prin metafiza
radius. Ghips 1,5 luni + fizioterapeutic.
II. Tumorile producătoare de os: 1)osteomul; 2)osteomul osteoid;
3)osteoblastomul; 4)osteosarcomul: – simplu: a) condroblastic; b)
fobroblastic; c) osteoblastic; – telangiectazic; – cu celule mici; – cu
grad scăzut de malignizare, central; – secundar: a) parosteal; b)
periosteal; – cu grad înalt de malignizare, superficial. III. Tumorile
producătoare de ţesut fibros: 1)fibromul desmoplastic;
2)fibrosarcomul. IV. Tumorile fibrohistiocitare: 1) histiocitomul
fibros benign; 2) histiocitomul fibros malign. VI. Tumorile
hematopoietice: 1) mielomul plasmocelular; 2) limfomul malign,
NOS: VII. Tumorile gigantocelulară: 1) benignă; 2) malignă. X.
Tumori ale musculaturii netede: 1) leiomiomul; 2)
leiomiosarcomul. Afecţiunile pseudotumorale: 1) Chistul osos
anevrismal; 2) chistul osos simplu; 3) displazia fibroasă;
Simtomatologia : Beninge- crestere lent, simptomatică
ştearsă/asymptomatic. delimitate şi conturate. Dureri, tumefacţiei,
fracturile patologice - avansare sau malignizare. Maligne -
accelerat, infiltrativ fără contururi evidente. Durerile permanente, se
intensifică noaptea; Schimbările radiologice a osul afectat.
Tumefacţia, fractura patologică, metastazele tumorii în ganglionii
limfatici regionali şi plămâni - stare avansată. TRATAMENT
Benigne/chirurg: rezecţie marginală/parietală intracavitară/
segmentară/extremităţii articulare focar pathologic sau os total.
Defectele de substituie cu alogrefe osoase/grefe fasonate.
Tratamentul tumorilor maligne este complex şi se realizează de o
echipă multidisciplinară (oncolog, ortoped, radiolog,
chimioterapeut, reanimatolog – citostatice-, chimioterapie adjuvantă
postoperatorie (în cazurile curabile) şi chimioterapie paliativă în
stadiile avansate (incurabile) ale tumorii. Methotrexat,
Carboplatinum + preoperator. Radioterapia se aplică în tratamentul
postoperator.

1.Maladia traumatica. Definitie, evolutie, aprecierea
gradului de gravitate, principia de tratament.
Maladia traumatică - complexitate de simptome ale
reacţiilor patologice şi de compensare-adaptare a tuturor
sistemelor organismului ca răspuns la traumatizarea de
diversă etiologie şi are şir de stadii, cu o durată clinică
ce determină rezultatul final şi pronosticul pentru viaţa
şi capacitatea de muncă. factori: hemoragia, hipoxia,
toxemia, sindromul algic, dereglările specifice ale
organelor lezate şi altele. 3 perioade.  perioada I –
acută, cu durata de 48 de ore = faz 1 soc traum 6h, faz 2
stabil relative 12h, faz 3 adaptar stabil.  perioada a II-a
–manifestările 28–30 de zile = faza catabolica si
anabolica/ precoce si tardiva;  perioada a III-a – de
reabilitare  Gradul I – politraumatism uşor, cu o stare
relativ satisfăcă- toare a bolnavului, sau de gravitate
medie (de scurtă durată). Şocul traumatic, de regulă, nu
se determină. Suma punctelor – de la 1 până la 2,9. 
Gradul II – stare generală gravă, şoc traumatic de gr. I–
II; letalitate nu se constată. Suma punctelor – 3–6,9. 
Gradul III – stare generală extrem de gravă, şoc
traumatic de gradul III sau stare terminală; letalitate
destul de frecventă. Tratament chirurgical si ATI+
precoce refuza complicaţii + complex + concordanta
perioada, faza şi stadiul ei + organizat a) ambualnta; b)
intervenţiile chirurgicale şi de reanimare c) terapia; d)
tratamentul de reabilitare
3.Fracturile diafizare ale oaselor gambei. Clasificare,
simptomatologie, diagnostic, tartament.
F. izolate ale diafizei fibulei.  F. izolate ale diafizei tibiale. 
F ambelor diafize gambei. Mecanism direct – lovitură pe
faţa laterală a gambei in fr izolat. Simptomatologia putina,
durere diafizei se intensifică la mers sau la palpare. Funcţia în
întregime este păstrată. La palpare - crepitaţia. Tratament
ortopedic – imobilizare cu bandaj ghipsat timp de o lună.
Clasificarea după aspectul liniei de fractură:  transversală
(aici sunt incluse şi fracturile oblice scurte);  spiroidală; 
oblică;  cominutivă;  etajată (bi/trifocală).
Simptomatologie. Semne probabile: durere cu localizare la
nivelul regiunii fracturate, impotenţă funcţională totală,
tumefiere. Semne de certitudine: – mişcări patologice ale
fragmentelor; – diformitate cu angulaţie, rotaţie sau scurtare;
– crepitaţie osoasă; – la palpare se determină întreruperea
continuităţii tibiei. Radiografia confirma.
Tratamentul - traiectul fracturii, cominuţie, stabilitatea
fragmentelor, prezenţa deplasărilor şi a leziunilor vasculare şi
nervoase. La locul accidentului - imobilizare, analgezice,
garou (în cazul unor fracturi deschise şi cu hemoragii),
pansament compresiv pe plagă şi transportare în staţionar. În
staţionar – puncţia hematomului, cu anestezierea locului
fracturii. În fracturi închise – analgezice, antibiotice,
profilaxia şocului. În fracturi deschise se înlătura garoul, se
face hemostaza provizorie cu pense. Etapele consecutive ale
intervenţiei chirurgicale: 1) reducerea fragmentelor; 2)
osteosinteza; 3) restabilirea integrităţii vaselor; 4) restabilirea
integrităţii nervilor; 5) restabilirea integrităţii ţesutului
cutanat, cu acoperirea zonei operate.
Biletul 11
2. Luxatiile humerusului. Clasificare, simptomatologie,
diagnostic, principii de tratament.
1.Luxaţii anterointerne sub- şi intracoracoide – sunt cele
mai frecvente luxaţii -forma unui epolet . Cotul este
susţinut de mâna sănătoasă. La încercarea de a apropia
braţul de trunchi, el revine ca un resort la poziţia iniţială
(semnul Berger. lipsesc mişcările active. A) Luxaţia
subclaviculară sau superioară – capul humerusului
subclavicular. B) luxaţii anteroinferioare
2. Luxaţie posterioară –retroglenoidal şi subacromial>
epilepsie, convulsiile 3. Luxaţie inferioară (axilară)
Radiografia pentru confirmare + posibil fract de col sau
glena. Tratamentul oropedic in recente. Chirurgical in
vechi ireductibile sau recidivante. Reducerea inversă
luxaţiei (legea lui Gun). Procedeul Hipocrate în decubit
dorsal. Medicul apucă cu ambele mâini braţul şi efectuează
tracţiune cu o uşoară rotaţie a mâinii, aşezând călcâiul în
fosa axilară a pacientului, ca contraextensie. Procedeul
Mothes: toracele se înfăşoară din partea luxaţiei cu un
cearşaf, un asistent efectuează contraextensia. Radiografie
post-reducere. Imobilizare 4-6 saptm.
4.Osteocondropatiile. Clasificare, simptomatologie, tatament.
Osteocondroza coloanei vertebrale - proces degenerativ distrofic
al discului intervertebral, cu schimbări secundare în corpurile
vertebrale şi ţesuturile paravertebrale. Perioada I, incipientă
dislocarea intradiscală a nucleului pulpos, provoacă iritaţia
nervoase din regiunea dorsală a inelului fibros şi a ligamentelor
longitudinale - discalgie, cervicalgie, lumbalgie acută, răspândire
în membrele. =>
Reflector: reflexe miotnonice. reflexe angiospastice – spasmarea
vaselor magistrale sau de calibru mic (de ex., în osteocondroza
cervicală are loc spasmarea a. vertebralis, cu dereglarea
vascularizaţiei cerebrale, sau spasmarea vaselor coronariene);
reflexe neurotrofice –dereglări trofice în locul inserţiei
tendoanelor. Perioada II instabilităţi a segmentului vertebral
prin leziunea nucleului fibros cu microtraumatizări ale discului
intervertebral, mişcări patologice între vertebre, ce rezultă
spondilolisteze în regiunile cervicală şi lombară. In perioada III
– leziunea totală a discului intervertebral - herniei discale –
dislocarea nucleului pulpos şi a fragmentelor discului
intervertebral în afara spaţiului intervertebral. Hernia discală
poate comprima o rădăcină nervoasă, cauda equina sau medula
spinală, vasele sangvine (de ex., una din a. ra- diculare, a.
Deproj-Getteron sau a. Adamchevici). Semn neurol –
radiculopatie, mielopatii compresive sau discirculatorii, sindrom
compresiv caudal etc. Perioada IV – procese degenerative în alte
elemente ale segmentului vertebral (artroză unco-vertebrală,
spon diloartroză). Examenul neurologic, radiografii de
ansamblu, CT, mielografii, RMN.
Tratamentul Conservator e de baza. Tr. medicamentos,
vertebro-neurologic, reflexoterapia, medicaţia to- pică,
oxigenarea hiperbarică şi tratamentul balnear. Chirurgicale in
ineficienţei conservativor sau dezvoltării simptomaticii de
dereglări neurovasculare de origine compresivă sau
radiculospinale 6 procedee:1. Intervenţiile de decompresie
posterioară. 2. Intervenţiile de decompresie şi stabilizare
posterioară. 3. Operaţiile de decompresie şi stabilizare anterioară.
4. Operaţiile plastice la discul intervertebral. 5. Nucleotomia
percutanată
 Biletul 12
1.Poliartrita reumatoida. Simptomatologie, diagnostic,
principii de tratament.
Criteriile de diagnosticare în artrita reumatoidă
redoarea matinală o oră tumefierea art radiocarp, metacarp,
interfalang tumefiere art in 6 săptmn; modificări radiograf
mâinii, osteoporoză şi eroziuni, prezenţa nodulilor reumatoizi
subcutan în reg,proemin osoase; determinarea factorului
reumatoid
Clinica: - durere, edemaţiere, rigiditate articulară în 3 si mai atunci când fragmentele angulează) 2 părţi;3părţi;.4
multe ,,semnul de presiune” palmară şi plantară pozitiv.
 redoare matinală > 30min; articulaţii mici ale mâinii şi ale
piciorului,artrite simetrice; Testele de laborator: - VSH
majorată (> 25 mm/h); - PCR, FR, fosfataza alcalină – cu
nivel sporit; - anemie.
Tratamentul Depind autoimune, debutului, evoluţiei,
polimorfismului alterărilor osteoarticulare. Deplin tratat doar
artrite reactive. Trat precoce prev modif ireversbl.
Managem antiinflamator (SMARD = GS+AINS) şi
preparatele ce modifică boala – tratament remisiv (DMARD=
saruri de Au+ sulfasalazine+metotrexat).Tratamentul
orthopedic. Repausul general sau segmentar. înlăturarea
stresul cartilaj, îmbunătăţ microcirculaţiei, scade edem,
ameliorarea durerii. Repaus 10–14 zile, 4-6h/zi.Intervenţii
chirurgicale.Tenotomiile largi, la nivel şold, decomprim art
coxofemur şi reducerea poziţiei. Osteotomiile, cu scop de
corectare sau antalgice. Rezecţiile osoase pentru corectarea
unei diformităţi sau artrodeze. Sinovectomiile la nivelul
tuturor articulaţiilor.
3.Fracturile osului calcanean. Clasificare,
simptomatologie, diagnostic, principii de tratament.
Fracturi talamice: - fără deplasare; – cu înfundare
orizontală; – cu înfundare verticală;– cu înfundare
mixtă; – cu cominuţie gravă
Fracturi extratalamice: - marea apofiză;
– tuberozitatea calcaneului (izolată sau asociată cu cele
talamice); – procesul medial; – sustentaculum tali.
Simptomatologie: Durere spontană în regiunea
submaleolară, fără a se putea sprijini pe picior),
diformitate, echimoze. Mobilitatea piciorului este
dureroasă. Veridic: lăţirea regiunii calcanee, ştergerea
reliefului maleolar şi a tendonului Ahile, dispariţia
boltei plantare, micşorarea distanţei de la vârful
maleolelor până la podea.
Tratamentul: -fără înfundare tratamentul este
conservator: atela 5-7 zile+ghips 60zil+ fizioterp+mers
peste 10-12sapt+ exam RX
- in fracturi de infundare talamica: reconstrucţia ideală a
suprafeţelor articulare şi restabilirea parametrilor
anatomici normali ai osului
4.Scolioza. Clasificare, simptomatologie, diagnostic,
principii de tratament.
Scolioza este „o diformitate complexă a coloanei vertebrale
cu încurbare laterală stabilă şi torsie vertebrală.
Scolioz idiop: a) infantile (vârsta 0–3 ani):1) progresive;
2) staţionare;b) juvenile (3–10 ani);c) ale adolescenţilor (10–
18 ani); d) ale maturilor (după 18 ani).
2.Fracturile extremitatii proximale de humerus.
Clasificarea, simptomatologia, diagnosticul, principii de
tratament.
Clasificarea Neer delimitează marea şi mica tuberozitate,
capul humeral, metafiza
-fracturi fără deplasare – cu o parte; fracturi cu deplasare
(fragmentele au pierdut contactul pe mai mult de 1 cm sau
părţi; fracturi-luxaţii.
Aspecte clinice: - axul braţului prelungit în sus; - mişcările
imprimate cotului nu se transmit capului humeral; - deformarea
regiunii în formă de „lovitură de topor”; - poză „de umilinţă”;
- durere şi impotenţă funcţională a umărului; distanţa dintre
epicondil şi acromion este comparativ mai mică;
- marea echimoză Hennequin (după 24–48 de ore), situată pe
partea anterioară a toracelui, în teaca muşchilor pectoral.
Principii de tratament: Fracturile fără deplasare – imobilizarea
umăruluiFracturile ce vizează colul chirurgical:
- fracturile cu două părţi – reducere, imobilizare,recuperare; în
cazul ireductibilităţii secundare sau al complicaţiilor prin
reducere sângerândă şi fixarea cu placă în ,,T”
- fracturile cu trei părţi – reducere sângerândă şi fixarea cu
hobane;
- fracturile cu patru părţi – hemiartroplastie cu proteză Neer;
- fracturile-luxaţii cu: – două şi trei părţi – tratament conservator
(reducere şi imobilizare); patru părţi – proteză.
F. col anatomic se tratează ortopedic (la tineri) şi prin
hemiartroplastie (la vârstnici).
F. tuberozităţile:deplasare sub 1 cm – tratament conservator;
peste 1 cm – chirur cu surub
Scoliozele neuromusculare: a) neuropatice: 1) prin afectarea
motoneuronului superior: – paralizie cerebrală infantilă; –
seringomielie; – tumori ale măduvei spinării; – traumatism
vertebro-medular; – maladia Friedrich; – maladia Charcot-Marie;
– maladia Roussy-Levy; – altele. 2) prin afectarea
motoneuronului inferior: – poliomielită; – mielite de origine
virală; – traumatism;– atrofii vertebro-musculare: maladia
Werdnig-Hoffman; maladia Kugelberg-Welander;
mielomeningocelul (sindromul Riley- Day (dizautonomia) şi
altele); b) miopatice: 1) artrogripoze; 2) distrofii musculare; 3)
hipotonie musculară congenitală; 4) miotonie distrofică; 5)
altele. 3. S congenitale: a) dereglări ale morfogenezei: 1)
vertebre cuneiforme; 2) hemivertebre; b) dereglări de segmentare
vertebrală, uni- sau bilaterală; c) anomalii mixte. 6. reumatoide:
a) artrita reumatoidă juvenilă; b) altele. 7. posttraumatice
(inclusiv iatrogene) a) după fracturi vertebrale; b) după
intervenţii chirurgicale (laminectomie, toracoplastie); c)
postactinice (postiradiaţionale).
Scoliozele nestructurale: Posturale (poziţionale).II. Isterice.
III. Antalgice.IV. Inflamatorii (de ex: în apendicită).
V. Radiculare (în hernia de disc, în afecţiunile tumorale).
VI. Scurtare de membru.
VII.Redorile articulaţiilor mari ale membrului pelvin.
Cobb-Lippmann:Gradul I – unghiul deformat – 0–15
Gradul II – 16–30 ;Gradul III – 31–60;Gradul IV – peste .60
Rx se confirma.Examenul neurologic elongaţie a nervului
sciatic, dereglărilor de sensibilitate, (pareze, paralizii).
Tratamentul gimnastică curativă, masaj, înot încă în perioada
preşcolară, electrostimularea muşchilor paravertebrali etc. pat
semidur, fizioterap, corset muscular, masaj muşchilor toracelui,
spatelui şi abdomenului, electrostimulare,.

1. Fracturile omoplatului. Clasificare,
simptomatologie, diagnostic, principii de tratament.
a) fracturi ale corpului scapular cu diferite traiecte;
b) fracturi ale colului scapulei;
c) fracturi ale glenei scapulare;
d) fracturi de acromion şi ale coracoidei.
tumefacţia, echimoze, puncte fixe de durere,
simptomului Comolli – un hematom triunghiular fasciile
ataşate de margini
Tratamentul ortopedic. fără deplasare - imobilizare
ghipsată Desault pe 2–3 săptăm+
fizioterapic+gimnastica curativă.
Fracturile colului – similar + cand e necesar
chirurgical. Cele cu deplasare şi ireductibile se tratează
prin re- ducere sângerândă şi fixare cu broşe, şuruburi,
hobane.
3. Consecintele fracturilor osoase si a leziunilor articulare
(redoarea,anchiloza consolidarea vicioasa)
Procesele reparatorii în focarul fracturii evoluează în câteva
faze, stadii, în funcţie de factorii de ordin general şi local.
Factorii de ordin general:
a) vârsta: perioad III consolidarea decurge mai lent b) starea
generală: după hemoragii grave,leziuni multiple a viscerale
c) dereglările metabolice de diferite boli cronice (tuberculoză,
diabet etc.) d) starea sistemului endocrin e) hipo- şi
avitaminozele
f) subalimentaţia,
Factorii de ordin local: a) gradul de traumatizare a
periostului b) forma şi gradul dereglării sistemului
neurovascular c) extinderea traumatizării endostului oaselor
tubulare; d) tipul liniei de fractură: e) sediul fracturii -gradul
vascularizării f) prezenţa maladiilor osteoarticulare
Faza I – de impactdezvoltarea hematomului focarului de
fractură.Durata fazei este de 3–4 zile, osteogenezei, cu
formarea şi concentrarea proteinelor morfogenetice şi a
factorilor de creştere, cu activarea celulelor pluripotenţiale,
creşterea pres O2, scăderea pH .
Faza a II-a – inflamaţiei aseptice, mezenchim. Fibroblastele
şi osteoblastele produc fibre de colagen, angiogeneza.14–18
zile. ţesut conjunctiv granular
Faza a III-a –calusului osos primar: pe reţeaua şi matricea
fibrelor de colagen începe acumularea sărurilor minerale.21–
24zile, dispar mişcările patologice.
Faza a IV-a – maturizarea calusului osos. 1 şi 6 luni, în
funcţie de osul fracturat.
Faza a V-a – restructurarea funcţională a calusului osos şi re-
modelarea osului:Clinic, fractura se consideră complet
consolidată odată cu restabilirea rezistenţei osoase respective.
Biletul 13
2. Fracturile maleolelor. Clasificare, simptomatologie,
diagnostic, principii de tratament. Clasificarea Weber-Danis.
Tipul A – rotaţia internă a talusului: A1 – fractura vârfului
maleolei fibulare ori a întregii maleole;
A2– A1+ fractura maleolei mediale;
A3 – A1 + fractura verticală a maleolei mediale la joncţiune
epifizo-maleolară.
Tipul B –rotaţia externă a talusului, cu leziuni
transsindesmoziene:
B1 –smulgerea apicală a ligamentului deltoid şi fractura oblică
transsindesmoziană a maleolei externe;
B2 – B1 + f. transver a maleol mediale;
B3 – B1 + f oblică a maleol mediale la nivelul joncţiunii epifizo-
maleolare +smulgeri osoase din plafonul tibial.
Tipul C – fracturi instabile trec extraarticular prin
fracturarea înaltă a fibulei şi lezarea de fiecare dată a
sindesmozei tibio-peroniere: C1– f fibulei, leziunea
sindesmoziană-tibioperonieră/1+ ruperea ligamentului deltoid;
C2– 1+fractura transversală a maleolei mediale;
C3 – 1+ fractura oblică a maleolei mediale.
Simptomatologie: Simptomele probabile:
- dureri violente in mişcare pasivă şi activă- limitatea funcţiei -
tumefierea ţesuturilor paraarticulare, hemartroza- echimozele,
Simptomele de certitudine:- mişcărilor anormale ale maleolei -
crepitaţia- dezaxarea plantei
Tratamentul fără dislocare - conservator. cu dislocare -
reducere ideală RX pentru confirmare si se duce o linie prin axa
gambei si se verifica cu virful talusului .Măsurarea distanţei
dintre proeminenţele osoase mediale şi laterale ale talusului. pe
radiografia anteroposterioară şi plafonul tibial.
4. Dereglarea de tinuta. Simptomatologie, principii de
tratament
Ţinuta - poziţie neforţată, liberă a capului şi trunchiului în
ortostatism, în poziţie şezândă şi în mers. Curburile fiziologice
ale coloanei vertebrale, cap, bazin, simetric membrel. Lord
cervic 3-4 lună. La 6–8 luni cifoz torac, iar lord lomb10-12lun
Spatele plat - micşorarea sau lipsa totală a curburilor fiziologice,
la astenici, cu o musculatură slab dezvoltată; are o tendinţă înaltă
de dezvoltare a scoliozelor.
Spatele rotund - mărirea cifozei toracale, o insuficienţă de
dezvoltare a lordozelor cervicale şi lombare, abdomenul se
reliefează în anterior, genunchii sunt puţin flectaţi.
Ţinuta scoliotică - încurbarea funcţională a coloanei vertebrale
în plan frontal; asimetria omoplaţilor, triunghiurilor taliei,
deviaţie neînsemnată a axei coloanei vertebrale în plan frontal.
Tratamentul.Profilactic. Supraveghere medicală; gimnastica ,
înotul, formarea unei ţinute corecte în timpul mersului şi şederii

1 Contuzia ţesuturilor moi Contuziile sunt o patologie
foarte frecventă pe parcursul vieţii fiecărui om. Ele au loc în
urma căderilor, lovirilor cu sau de un corp contondent (fără a
tăia sau sângera) prin mecanism direct şi se pot localiza în
orice regiune anatomică, mai frecvent însă – la membrul
pelvin, cap, faţă.
Clasificare: superficiale sau profunde. În cele superficiale,
de grad uşor, se traumatizează ţ.situate superficial – pielea,
stratul adipos subcutanat, iar profunde şi cu o manifestare
clinică gravă sunt implicate ţesuturile situate mai profund
(ţesutul muscular, vasele sangvine magistrale şi periferice,
nervii periferici, periostul, tendoanele, aparatul capsulo-
ligamentar al articulaţiilor
Manifestările clinice 1. Dureri în regiunea, 2. Dereglarea
funcţiei regiunii anatomice contuzionate. 3. Echimoza 4.
Hematomul 5. Tumefacţia dureroasă la palpare, 6. Seromul
traumatic Morel-Lavallee – o acumulare de sânge şi limfă din
vasele respective lezate, când forţa traumatică acţio- nează
asupra ţesuturilor sub un unghi, cu decolarea acestor ţesuturi
de la structurile subadiacente.
Tratament Primul ajutor 1. Administrarea celor mai
accesibie analgezice: analgină, baralgină, pentalgină, oxadol.
2. Asigurarea unei hipotermii locale a focarului contuzionat,
scopul ei fiind spasmatizarea vaselor sangvine (în primul
rând, a celor lezate) cu profilaxia creşterii echimozelor,
hematoamelor, adică a revărsatului sangvino-limfatic pe
parcursul primelor 24 ore după traumatism. 3. Asigurarea
unui repaus în funcţia segmentului, regiunii contuzionate prin
aplicarea, în funcţie de regiunea afectată, a unui bandaj
compresiv. 4. În cazul hematoamelor mari, seromului Morel-
Lavallee, poate fi efectuată o puncţie de evacuare a
conţinutului lor hemora- gic şi infiltrarea cu hemotripsină,
antibiotice (cu scop profilactic).
3Fracturile platoului tibial Clasificare 1. Fractura
platoului tibial extern (cu separare pură şi detaşarea unei
tuberozităţi, cu înfundare pură sau/şi asocierea fracturii
capului fibular, cu separare şi înfundare) (mixtă). 2.
Fractura platoului tibial intern (cu separare pură şi cu
înfundare pură). 3. Fractura bicondiliană (simplă, cu
traiect în ,,T” ,,Y” sau ,,Λ” ; 4. Fracturi-luxaţii ale
genunchiului.
Simptomatologie Semne probabile: durere la palparea
genunchiului pe ambele părţi, impotenţă funcţională
totala a membrului, tumefiere consi- derabilă (genunchi
globulos), escoriaţii. Semne de certitudine: – devierea
gambei în valgus sau varus; – hemartroză; – mobilitate
laterală sporită; – crepitaţii osoase; – testul instabilităţii
genunchiului este pozitiv.
Tratamentul La locul accidentului – imobilizare,
analgezice, transportare la ortoped. În staţionar –
puncţia articulaţiei genunchiului, blocaj analge- zic,
tracţiune scheletică. În fracturile fără deplasarea
fragmentelor se aplică tratament conservator – bandaj
ghipsat. Mijloace de osteosinteză în fracturile platoului
tibial:  placă metalică în ,,T”;  şuruburi pentru os
spongios.
Biletul 14
2 Fracturile claviculei. Fracturile claviculei constituie cca
10–12% din fracturile scheletului
Clasificarea fracturi în treimea internă (foarte rar); 
fracturi în treimea medie (80%);  fracturi în treimea
externă (rare);  fracturi complexe, care cuprind şi leziuni
ligamentare, neurovasculare şi viscerale. Diagnosticul: 
dereglarea funcţiei centurii scapulare;  deformaţia
angulară a claviculei cu vârful fragmentului proximal
deplasat proximal (cranial), cu „bombare subcutanată”; 
întreruperea continuităţii osoase;  ,,poza de umilinţă”
Tratamentul: primul ajutor imobilizarea cu o eşarfă
improvizată sau bandaj Desault, cu administrarea
analgezicelor. tratament ortopedic – reducerea sub
anestezie intrafocară (în hematomul interfragmentar) cu
sol. novocaină sau lidocaină 1–2% – 10 ml. Metoda de
reducere a fragmentelor este următoarea: se deta- şează
fragmentele care se suprapun prin tragerea umerilor uşor în
sus, înapoi şi în afară, în timp ce genunchiul medicului
aşezat în spatele bolnavului face contraextensie.
Imobilizarea pentru menţinerea reducerii şi asigurarea
consolidării se face prin mai multe metode: bandajul în
„8”, bandajul Desault, procedeul Cijin- 4 samptamini.
Tratamentul chirurgical se aplică în caz de eşuare a celui
orto- pedic şi în cazurile complicate. Reducerea sângerândă
a fracturii claviculei poate fi indicată în:  fractura
deschisă;  fractura închisă complicată cu lezarea vaselor şi
nervilor;  fractura complicată cu lezarea pleurei şi
pulmonilor;  fractura bifocară a claviculei;  fractura
bilaterală de claviculă
4Picior strâmb – poziţie vicioasă congenitală, permanentă
a pi- ciorului în raport cu gamba. Se depistează următoarele
varietăţi de picior strâmb:  varusul – piciorul se sprijină
pe marginea externă, planta execută o poziţie de supinaţie
(marginea internă a piciorului este deplasată în sus, iar
marginea externă – în jos);  valgusul – marginea internă a
piciorului se sprijină pe sol (mişcare de pronaţie plantară);
 echinul – flexie plantară; axa piciorului se află în
prelungirea axei gambei (sprijinul se face pe antepicior,
care reprezintă o continuare a gambei); talusul – piciorul
este flexat dorsal spre gambă şi se spriji- nă pe călcâi.
Diagnosticul se stabileşte relativ uşor. Tratamentul
trebuie efectuat imediat după naştere, când deformaţia se
corectează uşor. Odată cu creşterea copilului, schimbările
din ţesuturile moi şi osoase progresează treptat, iar
deformaţiile devin ireductibile.

1.LEZIUNILE TENDOANELOR FLEXORILOR
Clinic:  în caz de secţionare a ambelor tendoane, degetul
rămâne în extensie prin prevalarea funcţiei extensorului; 
mişcări active nu vor fi în nici o articulaţie
interfalangiană;  dacă este lezat numai tendonul flexor
profund, flexia activă va fi posibilă în falanga medie, iar
cea distală va rămâne în exten- sie.
Diagnosticul -se apreciază care mişcări ale falangelor
sunt suprimate - se studiază nivelul şi profunzimea plagii,
- posibilitatea de flexie activă a falangei distale
*Examinarea posibilităţii de flexie a degetului în
articulaţia interfalangiană proximală: mâna se aşază cu
palma în sus şi pe raza degetului traumatizat se fixează în
extensie falanga medie cu executarea mişcării flexorii
active (dureroasă) a falangei. Dacă mişcarea flexorie este
posibilă, înseamnă că tendo- nul flexor profund este
întreg, şi invers. Prin fixarea falangei proximale se
examinează funcţia flexorului superficial al degetului.
*În caz de lipsă a flexiei la ambele niveluri, înseamnă că
tendoanele profund şi superficial sunt secţionate.
Tratament: Suturarea tendoanelor se recomandă numai în
plăgile prin tăiere.
*În celelalte cazuri, repararea tendoanelor şi nervilor
digitali, care au fost traumatizaţi, se efectuează după
cicatrizarea plăgii ţesuturilor moi. Pentru suturarea
flexorilor lezaţi la diferite niveluri ale mâinii şi degetelor
există 116 tiputi de suture. *Necesită cursuri repetate şi
timp îndelungat de tratament fizioterapeutic şi
chinetoterapeutic pentru restabilirea funcţiei degetelor
traumatizate. *În cazurile complicate şi fără rezultat , după
4 luni se face tenoliza flexorilor operaţi (suturaţi) şi
începerea imediată a mişcărilor active ale degetelor.
LEZIUNEA TENDOANELOR EXTENSORILOR
sunt mai favorabile
Mecanismul de producere prin plăgi tăiate, rupte,
contuzionate.
Clinic: - dereglarea funcţiei de extensie a degetului
traumatizat.
Tratamentul în leziunile proaspete este ortopedic.
Chirurgical - sub anestezie locală cu sol. lidocaină 2% –
2 ml se efectuează artrosinteza interfalangiană cu o broşă
Khirshner, pe 3–4 săptămâni.
*In caz de deformarea degetului în „ciocan” tratamentul e
chirurgical si se efectuează după metoda Vainstein V. –
sutura porţiunilor aparatului extensor lezat.
3. Asistenta medicala si terapia socului traumatic
Primul ajutor:  eliberarea traumatizatului de acţiunea
agentului mecanic;  asigurarea securităţii traumatizatului
şi a personalului medical de acţiunea repetată a factorilor
mecanici;  eliberarea bolnavului de compresiunea
hainelor;  aşezarea traumatizatului pe un loc uscat;
2. Hemostaza provizorie:  pansament compresiv; 
aplicarea garoului improvizat sau standard
3. Aplicarea pansamentului aseptic
4. Imobilizarea membr traumatizat cu atele standard,
improvizate
5. Administrarea analgezicelor cu acţiune generală
6. Asigurarea hipotermiei locale
7. Asistenţa simptomatică în funcţie de manifestarea
patologiei:
Biletul 15
2.Fracturile vertebrelor
Clasificarea AO: Tipul A. Leziuni prin compresiune (fracturi
ale coloanei anterioare) - leziunile corpului vertebral fără semne
de distensie, la nivelul arcului posterior sau al ligamentelor
posterioare A1. Fractură prin tasare (wedge fracture): l)
fracturi ale platoului vertebral; 2) tasare cuneiformă a corpului
vertebral; 3) tasare circumferenţială. A2. Fractură prin
despicarea corpului vertebral – fractură-separare coronală
(split fracture), fractură „en diabolo”: 1) sagitală; 2) coronală; 3)
prin strivire „în pensă”. A3. Fractură cominutivă a corpului
vertebral (burst fracture) – fractură în care există o ruptură a
zidului posterior: 1)fractură cominutivă incompletă; 2) fractură
incompletă cu traiect sagital; 3) fractură cominutivă (cominuţie
globală a corpului vertebral). În acest tip de fracturi, arcul
vertebral este fracturat, de regulă, vertical, ceea ce antrenează, în
multe cazuri, creşterea distanţei interpediculare, datorită fracturii
părţii superioare a corpului vertebral. Se poate asocia cu o
fractură a apofizelor articulare.
Tipul B. Leziuni prin distensie (leziuni ale coloanei anterioare şi
posterioare). Sunt lezate concomitent elementele coloanei anteri-
oare (corpul vertebral şi/sau discul intervertebral) şi elementele
coloanei posterioare (ligamentele – banda de tensiune dorsală şi/
sau fractura transversală a arcului posterior). B1. Leziunea
coloanei posterioare (flexie-distensie), predominant
ligamentară: l) cu ruperea discului; 2) cu fractură de tipul A. B2.
Leziunea coloanei posterioare (flexie-distensie), predominant
osoasă: 1) fractură cu traiect transversal vizând ambele coloane;
2) cu ruperea discului; 3) cu fractură de tipul A. B3. Leziune
prin hiperextensie-forfecare cu ruperea discului. Apare când
leziunile discale şi ligamentare se asociază cu o deplasare
posterioară în extensie. Tipul C. Leziuni ale coloanei
anterioare şi posterioare cu rotaţie (cu deplasare
multidirecţională). Mecanismul de producere este prin torsiune
axială. Forţele care iau naştere determină o leziune
circumferenţială, cu mare predispoziţie de deplasare în rotaţie
şi/sau translaţie. C1. Leziuni de tipul A cu rotaţie. C2. Leziuni
de tipul B cu rotaţie. C3 Leziuni specifice: 1) fractură în felie;
2) fractură oblică.
SCALA ASIA/ IMSOP 1. Gradul A, leziune completă – nici o
funcţie motorie sau senzorială nu s-a păstrat si în segmentul
sacral S4–S5 2. Gradul B, leziune incompletă – funcţie
senzorială fără funcţie motorie păstrată sub nivelul neurologic şi
pastrarea sensibilitatii in segmentele sacrale S4–S5 3. Gradul C,
leziune incompletă – funcţie motorie păstrată sub nivelul
lezional şi majoritatea muşchilor de sub nivelul lezional prezintă
un grad muscular mai mic decât 3 4. Gradul D, leziune
incompletă – funcţia motorie păstrată sub nivelul lezional şi
majoritatea muşchilor-cheie prezintă un grad mai mare sau egal
cu 3 5. Gradul E, funcţie normală – funcţiile senzorială şi
motorie sunt normale.Tratament: Ortopedic: Masajul şi
procedurile fizioterapeutice. Gimnastica curativă complexă
constă din 3–4 perioade (10-15 zile), cu creşterea dozată a
efortului fizic. Metoda de reducere unimmomentana, treptata si
de tractiune scheletala. Chirurgicala: implanturi de stabilizare
anterioara, posterioara
4.Displazia congenitala a femurului
Semne de certitudine -capul femural luxat şi redus, -„clic"
(zgomot), -semnul resordului (a lui rtolani) - medicul cuprinde
genunchiul între police aşezat pe partea medială a coapsei şi
celelalte degete aşezate pe partea laterală a ei. Apasă cu policele
pe partea medială a coapsei în afară. în şoldul instabil sau luxabil
apare o mişcare vizibilă şi palpabilă de resord care poate fi
Terapia antişoc.*
De ordin local:  anestezia în focarul fracturii (în
hematomul fracturii – cu soluţie de lidocaină, novocaină
1–2%), trunculară, rahidiană sau şi generală;  restituirea
provizorie a poziţiei segmentelor fracturate, luxate 
hemostaza locală în leziunile deschise;  profilaxia
acceleratei asimilări a produselor toxice din focarele cu
leziuni (hipotermie locală, pansament compresiv); 
profilaxia proceselor infecţioase locale în leziunile
deschise. *
De ordin general: 1) restituirea volumului de sânge
circulator:  transfuzia sângelui şi a componentelor sale 
perfuzie cu soluţii coloidale 2) tratamentul antialgic şi
corecţia funcţiei sistemului nervos central: 3) menţinerea
sistemului de transportare a oxigenului: 5) restabilirea
metabolismului proteic şi carbonic ( plasmă nativă,
albumină, proteină, soluţii de glucoză (5–40%); 6)
lichidarea hipoxiei; 7) normalizarea activităţii endocrine
8) restabilirea funcţiei renale:  diuretice osmotice
(manitol, sorbitol); 9) corecţia echilibrului acido-bazic şi a
dereglărilor electrolitice (perfuzie cu substituenţi
cristaloizi, soluţie tampon; soluţii de NaHCO3; 10)
normalizarea calităţii reologice a sângelui: 11) lichidarea
hipercoagulării 12) combaterea intoxicaţiei organismului
traumatizat.
1.Luxatiile aparatului locomotor.
Deplasare permanentă a două suprafeţe articulare, care îşi
pierd raporturile anatomice normale una faţă de cealaltă.
Clasificare:A. În funcţie de gradul deplasării
segmentului luxat: 1) luxaţie completă 2) luxaţie
incompletă B. În funcţie de provenienţa luxaţiei: 1)
congenitale 2)patologice C. În funcţie de perioada
posttraumatică, până la reducere: 1) recente – până la 3
zile; 2) postrecente – pina la 3 săptămâni; 3) tardive - peste
3 săptămâni.
Clinic: - dureri violente în articulaţie, - dereglarea funcţiei
articulaţiei traumatizate
Semne obiective: a) deformarea regiunii traumatizate, b)
poziţia vicioasă a segmentului luxat, c) mişcarea în rezord
a acestui segment e) proeminenţa anormală a unei
extremităţi osoase, f) deformităţile axului extremităţii
traumatizate g) tumefacţia articulaţiei, h) semnele
radiologice.
Asistenţa medicală: a) Analgezice b) Imobilizarea
membrului c) urgentarea prezentării bolnavului la o
instituţie medicală.
Tratamentul  Reducerea segmentului luxat: 1. după
principiul de urgenţă 2. cu o anestezie adecvată. 3.
extremitatea luxată trebuie să parcurgă în sens invers calea
luxaţiei 4. prin extensia segmentului luxat şi controextensia
segmentului proximal, 5. Tracţiunea segmentului luxat să se
facă treptat: 6. Să se respecte etapele, fazele reducerii,. 
Imobilizarea articulaţiei pe o anumită perioadă pentru
restituirea anatomică a structurilor articulare şi
extraarticulare lezate în timpul luxaţiei. Durata e de la 2–3
săptămâni – la 4–6 săptămâni. + tratament de recuperare
funcţională .
auzită ca un „clic". Dacă apăsam asupra trohanterului mare cu
mediaşul, capul femural reintră în cotii şi din nou apare semnul
resordului şi clicului.
Semnele de probabilitate: -limitarea abducţiei; -asimetria
pliurilor cutane pe partea medială a coapselor (semnul
PetcrBade); -rotaţia externă a piciorului (semnul Putti); -semnul
pozitiv de încrucişare a coapselor (simptomul Erlaher);-
exagerarea rotaţiei interne (simptomul Gordon) şi a celei externe
(simptomul Lanse); -asimetria pliuri lor fesiere; -mişcarea de
pompă a şoldului (simptomul Dupuytren); -scurtarea membrului
pclvin.
Diagnostic: *examenul ecografic ce permite să fie precizat
unghiul de acoperire osos şi cartilaginos al acetabului.
*Radiografii *Schema Hilgenruncr: pe radiogramă se măsoară
oblicitatea tavanului cotiloidian şi lateralizarca porţiunii
proximale a femurului.
Tratamentul funcţional se efectuează în dispozitive de
abducţie, care permite efectuarea mişcărilor în articulaţiile
coxofemurale (pernuţa Frejka, atela lui Becher, atela lui
Vilenski).*Metoda Pacci-Lorcntz - reducerea ortopedică a
luxaţiilor sub anestezie generală şi fixarea în aparat ghipsat.
*Metoda de reducere treptată a luxaţiilor cu ajutorul tracţiei
(Sommerfied) *La bolnavii mai mari de 2 ani se recomandă
numai reducerea sângerândă, care au scopul de a corecta
anteversia - osteotomia de derotaţie, reconstrucţia rebordului
superior al acetabului şi reducerea luxaţici.
Biletul 16
2.Fracturile oaselor bazinului.
Clasificarea M. Tile: Tipul A – fracturi stabile cu
deplasarea minimă a fragmentelor: A1 – fracturi ce nu
interesează inelul pelvin: smulgerea spinei iliace
antesuperior sau a tuberozităţii ischiatice A2 – fracturi
stabile, cu deplasare minimă a inelului pelvin:; A3 – fracturi
transversale de sacrum, ale vertebrelor coccigiene, fără
dereglarea inelului pelvin. Tipul B – fracturi instabile în
rotaţie orizontală şi stabile vertical: B1 – „carte deschisă” –
ruptură a simfizei pubiene şi a articulaţiei sacroiliace sau
fracturi ale complexului posterior; B2 – compresiune
laterală, de aceeaşi parte, asemănătoare cu o „carte
deschisă” ; B3 – compresiune laterală-controlaterală în
„toartă de găleată”. Tipul C – fracturi pelvine cu
instabilitate totala C1 – fracturi unilaterale, C2 – fracturi
bilaterale; C3 – fracturi C1 şi C2 + fracturi ale acetabulu
mului.
Clinica - şoc traumatic, - hemoragii intrapelvine
retroperitoneale,. Semne locale:- sindromul Lozinski –
crepitaţie osoasă, - uni/bilateral simptomul „călcâiului lipit”
- diastază între oasele pubiene.
*Cele mai grave sunt fracturile de tipul C
.Diagnostic: *Radiografie, *CT
Asistenţa medicală:  administrarea anestezicelor; 
instalarea bolnavului în poziţie Volkovici;  transportarea în
aceeaşi poziţie pe un scut, pe o brancardă dură.
Tratamentul ortopedic: regim de pat în poziţia Volkovici:
2–3 săptămâni (in cele unilateral) si 5–6 săptămâni (în cele
bilateral).* În fracturile de tipul B tratamentul ortopedic se
efectuează în regim de pat, prin instalarea bolnavului în
hamac cu capetele în- crucişate (tipul B1) sau neîncrucişate
(tipul B2), pe o durată de 6–8 săptămâni . Tratamentul
chirurgical mai ales în cele de tipurile B şi C. Se
efectuează osteosinteza internă cu plăci (în rebordurile

3.Cras-sindromul.
*Sindromul de strivire, toxicoza traumatic sau sindromul
Bywaters
*Compresiunea de lungă durată a ţesuturilor moi ale
membrelor, cavităţii pelvine şi capului
Depinde de: A Durata compresiunii. B. Valoarea regiunilor anomaliile coloanei vertebrale cervical.
anatomice supuse compresiunii C. Forţa cu care a decurs
compresiunea
*Cauzată de pereţi, tavane demolate ale clădirilor,
edificiilor de producţie, gospodărie, grămezi de moloz,
tehnica de lucru şi de luptă etc., în situaţii de dezastre
naturale (seisme, de exemplu), tehnogene sau sociale.
*Cei mai gravi factori ai reacţiilor patologice sunt: 1)
toxemia traumatică; 2) factorul neuroreflector; 3)
plasmoragia şi limforagia (plasma sau limforee).
Clinic: 1.Faza erectile (durează 1–1,5 ore) - dureri
pronunţate în ţesuturile comprimate, - este excitat, 2. Faza se face dur, se scurtează. Cu timpul, induraţia locală se
torpidă – bolnavul se calmează, devine palid, are o
transpiraţie rece, hipotonie arterială, tahicardie. În acele
cazuri când echipa de salvatori nu reuşeşte o salvare rapidă, feţei, craniului, declanseaza începutul scoliozei cervicale,
starea traumatizatului continuă să se agraveze, şocul com-
presional ajunge în faza ireversibilă, după care pot urma
stadiile terminale şi decesul.
Primul ajutor:  aplicarea garoului la baza membrului
compresat (dacă această acţiune este posibilă) până la
eliberarea din compresiune;  eliberarea din compresiune
(chiar dacă aplicarea garoului nu a fost posibilă);  aplicarea pe etape a capului în poziţie de hipercorecţie, pentru a
pansamentului aseptic în cazurile de prezenţă a leziunilor
deschise ale membrului compresat;  aplicarea bandajului,
de la baza membrului compresat spre partea lui distală; 
scoaterea garoului aplicat la baza membrului compresat (el
s-a aflat numai câteva minute!) ;  imobilizarea membrului
compresat cu mijloace standard sau improvizate; 
hipotermia sectorului compresat (16–18C) pentru
spasmatizarea vaselor sangvine şi minimalizarea absorbţiei
endotoxinelor;  administrarea preparatelor antibacteriene
pentru profilaxia complicaţiilor septice;  saturarea
traumatizatului cu lichid cald alcalin – soluţie de NaHCO3
de 2–4%
Tratamentul complex: 1. Detoxicarea organismului prin:  gâtul scurt şi capul înclinat pe o parte, Bărbia este apropiată
perfuzie cu substituenţi ai sângelui coloidali şi cristaloizi;  de stern, asimetrică cu centrul corpului. Mişcările la nivelul
hemosorbţie, enterosorbţie;  hemodializă 2. Restituirea
volumului de sânge circulant:  transfuzia sângelui şi
componenţilor lui 3. Restabilirea funcţiei renale: 
administrarea diureticelor în perioada I;  hemodializa. 4.
Diminuarea sindromului algic:  administrarea
analgezicelor;  blocaje în teaca musculară prin procedeul
Vişnevski. 5. Tratamentul dereglărilor cardiovasculare
acute.
Tratamentul chirurgical:  fasciotomii decompresive; 
amputaţii şi extraarticulaţii primare/secundare;  intervenţii
chirurgicale în consecinţele locale (plastii tegumentare,
ligamentare, amputaţii etc.).
cotiloide, simfiza pubiană, aripa iliacă), cu şuruburi (în
rebordul cotiloid), sau osteosinteza cu aparate externe –
broşe sau tije
4.Torticolisul congenital muscular si osos.
O poziţie vicioasă şi permanentă a coloanei vertebrale
cervicale şi a capului: înclinare laterală spre umăr a capului
şi rotaţia lui în direcţie opusă.
Cauza: afecţiunile ţesuturilor moi, m SCM, sau de
Clasificare: a) congenital, care poate avea 2 forme: 
muscular;  osos (sindromul Klippel-Feil,.). b) dobindit.
E mai frecvent la fetiţe, prioritar pe dreapta, dar poate exista
şi bilateral.
Semne - pe partea laterală a gâtului se poate observa o mică
tumoretă, care creşte, apoi peste 3–5 zile scade în volum. La
apăsare pe acest loc, copilul reacţionează cu plâns, din
cauza durerii. Copilul nu întoarce capul în această parte, el
doar îl înclină. Peste 2–3 săptămâni, m.
sternocleidomastoidian se măreşte în volum la acest nivel,
micşorează, apoi şi dispare, gâtul iar rămâne sucit.Cel
netratat provoacă dezvoltarea neuniformă a feţei, asimetria
turtirea componentelor feţei, capului; apare şi se agravează
strabismul, cu tulburări vizuale.
Diagnostic: *Inclinarea capului spre m SCM scurtat şi
răsucirea lui latero-posterior spre partea opusă *Radiografie
Tratament orthopedic - de la vârsta de 2 săptămâni şi
include exerciţii de gimnastică pasivă de corecţie şi fixarea
alungi muşchiul afectat. Copilul trebuie aşezat în pătuc cu
partea sănătoasă la perete ca să poată urmări cu ochii
persoanele din odaie. Treptat, el va roti capul până la
poziţia normală.
Tratament chirurgical - copii netrataţi sau diagnosticaţi
prea târziu. SINDROMUL KLIPPEL-FEIL
Deformarea coloanei vertebrale cervicale şi toracale
superioare.
Are două forme: 1) consolidarea atlantului cu epistazisul
între ele şi cu alte vertebre cervicale, numărul cărora să fie
mai mic de 7; 2) sinostoza atlantului cu osul occipital,
consolidarea celorlalte vertebre între ele, prezenţa
semivertebrelor, spinei bifidă la acest nivel. Clinica: au
gâtului sunt limitate. Din cauza scurtării gâtului, nivelul
părului este coborât până la omoplaţi. Este pronunţată
scolioza cervicală, toracală. Se dezvoltă asimetria feţei,
dereglări ale văzului, nistagmus, pareze, paralizii, dereglări
ale sensibilităţii.
Tratamentul: în primii 5 ani – ortopedic, iar cel chirurgical
se efectuează rar.
 Biletul 17
1.Entorsele capsulo-ligamentare. 2. Clasificarea leziunilor traumatice ale coloanei cervicale
*O leziune traumatică a aparatului capsulo-ligamentar şi a superioare
ţesuturilor moi periarticulare prin tensionarea lor de o I.Traumatismele prin hiperflexie 1. Hiperflexie pură A.
forţă mecanică, care prin valoarea sa le depăşeşte Fractura odontoidei cu deplasare anterioarăa. Tipul I – fractura
rezistenţa. *Mai rar la copii (ligamentele sunt bine vârfului odontoidei. Tipul II – fractura colului odontoidei.
dezvoltate, elastice) şi la bătrâni (aceeaşi forţă poate cauzaTipul III – fractura bazei odontoidei.
fractura). *Cele mai frecvente sunt entorsele articulaţiilor B. Luxaţia anterioară directă C1/C2 .
gleznei, genunchiului, pumnului, arti- culaţiilor degetelor, 2. Hiperflexie-rotaţie :A. Subluxaţie atlanto-odontoidă.
apoi ale cotului, umărului şi altele. (Odontoida – intactă, cu capsulele articulare rupte) B. Luxaţia
Clasificare:  gradul I – întindere (elongaţie) ligamentară, rotatorie anterioară unilaterală a atlasului. (Odontoida – intactă,
fără lezarea anatomo-morfologică a ligamentului;  gradul iar ligamentul transvers – rupt).
II – ruperea parţială a aparatului capsulo-ligamentar,  3. Hiperflexie-tracţiune - Luxaţia atlanto-occipitală
gradul III – ruperea totală a aparatului capsulo-ligamentar, 4. Hiperflexie-compresie - Fracturile maselor laterale ale
dar fără luxaţia (subluxaţia) suprafeţelor articulare. atlasului (compresiune prin flexie laterală).
Clinica: 1. durerile în articulaţia afectată, care apar brusc II. Traumatismele prin hiperextensie l'. Hiperextensie +
si tine putin. Însă, peste câteva ore, durerea revine, fiind compresiune. A". Fractura odontoidei cu deplasare posterioară
cu mult mai intensă decât la început şi înteţindu-se la orice (tipurile I, II şi III). B". Fractura pediculilor axisului
tentativă de mişcări pasive şi active. 2. contractură (Hangman's fracture). Tipul I. Fractura pediculilor axisului
musculară, cu impotenţă funcţională de divers grad. 3. fără deplasare. . Tipul II. Fractura pediculilor axisului cu
Creşterea în volum a articulaţiei, cauzată de edemul lezarea ligamentului vertebral posterior şi angularea anterioară
ţesuturilor periarticulare şi hemartroza din structurile C1-C2 pe C3. Tipul III. Fractura pediculilor axisului, lezarea
lezate, fapt evident în entorsele de gradele II şi III. 4. ligamentelor vertebrale anterior şi posterior, a discului
ştergerea reliefurilor osoase ale articulaţiei. 5 dereglări intervertebral şi luxaţia C2-C3 cu deplasare anterioară. C".
morfologice. 6. mişcări anormale în articulaţie – Avulsia arcului posterior al axisului. D". Fractura arcului
posterior al atlasului. E". Luxaţia directă posterioară CI-C2.
instabilitate, laxitate articulară, valoarea cărora este direct
proporţională cu gradul de lezare a aparatului capsulo- F". Smulgerea cuneiformă corporeală anterioară. 2'.
ligamentar. Hiperextensie-rotaţie. Luxaţia rotatorie posterioară a atlasului.
Apare după fractura odontoidei, mai frecvent la copii, prin
Tratamentul orthopedic 1. repaos în articulaţia hiperlaxitate ligamentară sau printr-o malformaţie congenitală.
traumatizată, prin imobilizarea ei: în gradul I – cu bandaj III. Traumatismele prin compresiune - Fractura-separare a
compresiv, în gradul II – cu atele ghipsate (14–21 zile), iar atlasului (Jefferson). Este o fractură bilaterală a celor două
în gradul III – cu aparat ghipsat circular, (până la 6 arcuri (anterior şi posterior).
săptămâni). 2. Poziţie ridicată a membrului traumatizat, Diagnostic: 1.Examenul la locul accidentului: se stabileşte
hipotermie locală în primele 24 ore. 3. Analgezice dacă bolnavul este conştient. 2. Examenul neurologic va
(analgină, baralgină, tramadol etc.), antiinflamatoarelor determina dereglările motorii şi senzitive. 3. La inspecţie
nesteroide. 4. Peste 1–2 zile – RUS, magnitoterapie şi putem depista o tumefiere locală paravertebrală, cu echimoze;
altele. 5. terapie de recuperare (masaj, antrenarea 4. La palpare se depistează dureri locale, încordarea
mişcărilor, proceduri fizioterapeuti- ce, balneoterapie) musculaturii paravertebrale, mobilitate anormală în fracturile
apofizelor spinoase sau lamelor vertebrale. 5. Radiografie
vertebrale 6. mielografia; 7. CT – simplă sau cu substanţă de
contrast 8. RMN; 9. scintigrafia vertebrală, 10. Analiza LCR;
11. electromiografia şi potenţialele electrice evocate
Tratament conservator: 1. Metoda funcţională –masajul şi
procedurile fizioterapeutice. Gimnastica curativă complexă
constă din 3–4 perioade 2.Metoda de reducere unimomentană
cu imobilizare ulterioară în corset ghipsat este indicată
persoanelor tinere cu fracturi tasate, stabile de corp vertebral.
3. Metodele ortopedice tracţionale sunt indicate în fracturile
prin compresiune ale vertebrelor toracale şi lombare, amielice.
Tracţia se efectuează pe un pat ortopedic.
Tratamentul chirurgical - cu dispozitive de stabilizare a
coloanei vertebrale şi sisteme, care, de rând cu stabilizarea
vertebrelor, permit şi corecţia diformităţii vertebrale
posttraumatice.
3. Principiile de protezare in traumatologie si
ortipedie.
Protezare înseamnă asigurarea bolnavului cu un
dispozitiv (proteză) ce înlocuieşte lipsa unui segment al
membrului sau a întregului membru. Proteza
confecţionată individual are scopul de a reconstitui forma
şi fiziologia segmentului amputat. Tipuri de proteze:
curative, cosmetice, funcţionale, mecanice,
electromecanice, bioelectrice, miotonice, pneumatice şi
altele. Sunt constituite din: manşon, segmentul de
înlocuire, dispozitivele de suspendare a protezei de
segmentul superior sau de corp (manşete, curele, chingi
etc.).
Ortezare înseamnă utilizarea diverselor dispozitive
protetico- ortopedice cu scop curativ (fixare, reducerea
sprijinului, corecţie etc.). Sunt orteze pentru diferite
segmente, regiuni ale locomotorului şi din diverse
componente:  aparate fixatoare din piele şi şine metalice
(în consecinţe de poliomielită, maladia Little etc.); 
tutore dure, mobile (în pseudoartroze incurabile, în
consoli- dare lentă a unor fracturi etc.);  corsete moi,
semidure, dure (în scolioze, instabilităţi ale coloanei
vertebrale etc.);  suspensorii;  susţinători plantari de
corecţie;  orteze fixe şi mobile pentru articulaţia
genunchiului, pum- nului şi altele
4. Deformatiile congenitale ale axtremitatii superioare.
1.Sinostoza congenital a oaslor antebratului – defect de
dezvoltare a articulatiei cotului, cu concrescenta extremitatilor
radiusului si cubitusului. In 60% e bilateral.
Clinic: - lipsa miscarilor de supinatie-pronatie in antebrat.
Clasificare: Tip 1 – adevarata radioulnara, Tip 2 – cu
dezvoltarea insuficienta a capului a capului radiusului Tip 3 –
cu concrescenta oaselor la niv 1/3 sup a diafizei.
Tratamentul e chirurgical.
2.Mina strimba congenital – la dereglarea dezvoltarii
muschilor antebratului sau subdezvoltarea radiusului.
Clasificare: 1. Radius scurt, 2. Hipoplazie, 3. ====>
Subdezvoltare partial, 4. Subdezvoltare totala.
Tratament chirurgical dupa 6 luni a copilului.
3.Subdezvoltare congenital a cubisului.
Clasificare: 1. Hipoplazie, 2. Aplazie partial, 3. Aplazie totala,
4. Sinostoza 4.Dislocarea congenital a capului radiusului. E
posterioara sau postero-laterala. Clinic: scade in dimensiuni,
deformarea bombata a capului radiusului, hipoplazia
condilului, scade extensia antebratului si supinatia-pronatia,
durere dupa effort fizic. Tratament chirrgical – restabilirea
anatomiei normale a cotului
5.Deformarea Madelung – la dereglarea dezvoltarii zonei
distale a radiusului. Clinic: scade amplitudinea miscarilor in
articulatia carpiana si sdr algic in regiunea carpului.Tratament
chirurgical.
6.Pseudoartroza congenital a oaselor antebratului – in
pseudoartroza unui os. Tratament chirurgical cu osteoplastie
dupa rezectia zonei de osteoartroza.
Anomalii amniotice: Clasificarea Patterson: 1. Superficial,
2. Insotite de deformarea segm distal a degetelor, 3. Combinate
cu concrescenta distal a degetelor, 4. Amputatii.
Aplazia palmei – lipsa palmei. Clasificare: 1.Acheirie – lipsa
degetelor si a metacarpului. 2.Adactilie – lipsa degetelor. 3.
Afalangie – lipsa unor falange 4. Aplazia oaselor carpului.
Tratament – proteze Sindactilie – concrescenta degetelor.
Clasificare- totala/partial, simpla/complexa, izolata/multipla.
Tratament – decuplarea degetelorPolidactilie – prezenta unui
nr mai mare de degete. Clasificare: A Comuna: 1. Preaxiala, 2.
Axiala, 3.Postaxiala. B Dupa directia de dublare: 1.
Transversala, 2. Longitudinala Ectrofalangie – despicarea
bifurcate a falangelor;Ectrodactilie – despicarea congenital a
palmei. Clinodactilie – devierea degetelor cu mai mult de 10
grade in plan frontal;Camptodactilie – Contractia congenital
de flexie in art interfalangiana proximala;Brahidactilie –
scurtarea degetelor Macrodactilie – alungirea degetelor
Hiperfalangie – falange suplimentare Hipofalangie –
falange in minus;Hipoplazie – subdezvoltarea minii
Concrescenta – sudarea oaselor incheieturii miinilor
Arahnodactilie – alungirea si subtierea degetelor