SCHIMBĂRILE DE VÎRSTĂ LA

NIVELUL SISTEMULUI NERVOS.

SINDROMUL FRAGILITĂȚII.
Sistemul nervos  este un sistem
de comunicare foarte complex,
care poate trimite și primi
simultan un nivel mare de
informații. Cel mai evident
aspect al îmbătrânirii
neuronale este reprezentat de
acumularea de lipofuscină în
CONFUZIA .
 Confuzia mintala este o stare
patologica caracterizata prin
tulburari de gandire sau de
memorie, prin dezorientare in
spatiu si timp.
In mod frecvent, confuzia duce la
incapacitatea bolnavului de a
recunoaste oameni sau locuri
cunoscute.
 CAUZELE CONFUZIEI :
 Boala Alzheimer
 Anxietate

 Comotie cerebrala

 Tumori craniene (Cancer)

 Deshidratare

 Dementa

 Depresie

 Consumul de droguri

 Encefalita si  meningita

 Epilepsie

 Hipoglicemie

 Hipotiroidism

 Insuficienta renala

 Accident vascular cerebral

 CONFUZIA POATE FI:

temporară
tratabilă
progresivă
SIMPTOME CARE POT ÎNSOŢI CONFUZIA ŞI SUNT
DATE DE INFECŢII:
• Adenopatie (mărirea ganglionilor
limfatici);
• Febră;
• Cefalee;
• Stare generală alterată sau letargie;
• Greaţă cu sau fără vărsături;
• Rigiditatea gâtului;
• Erupţii cutanate;
• Convulsii;
 TRATAMENTUL.
Cercetările sugerează că confuzia poate fi dificil de tratat. Abordarea
recomandată a tratamentului poate depinde de cauza care stă la baza
problemei, dacă este posibilă identificarea sursei.
La pacienții cu demență, de exemplu, argumentarea cu pacientul asupra
valabilității amintirilor lor ar servi puțin scop. În loc să încercați să
respingeți aceste amintiri, este adesea mai bine să oferiți acceptare și
sprijin.
În alte cazuri, confuzia poate fi abordată cu tratamente
psihoterapeutice și cognitiv-comportamentale. Aceste abordări se
concentrează, de obicei, pe ajutarea pacienților să devină mai conștienți
de inexactitatea memoriei. Abordările cognitive care încurajează pacienții
să pună la îndoială ce fac și nu își amintesc pot uneori să fie de ajutor.
Pacienții sunt încurajați să răspundă pur și simplu că nu știu ceva sau că
nu sunt siguri decât confundarea unui răspuns.
 DEMENȚA.
Dementa este un termen general utilizat pentru a
descrie declinul capacitatii mentale. Afectiunea nu este
o boala specifica. Este o conditie generala care descrie
un grup de simptome asociate cu declinul memoriei
sau a altor abilitati de gandire. Boala Alzheimer
reprezinta 60% pana la 80% din cazuri. Dementa
vasculara, care apare dupa un accident vascular
cerebral, este al doilea tip de dementa cel mai frecvent.
Dar exista multe alte conditii care pot provoca
simptome de dementa, inclusiv unele care sunt
reversibile, cum ar fi probleme tiroidiene si deficiente
de vitamina.
 Cauzele dementei
 Dementa este cauzata de deteriorarea celulelor creierului. Acest
prejudiciu interfereaza cu capacitatea celulelor de a comunica
intre ele. Cand celulele creierului nu pot comunica in mod
normal, gandirea, comportamentul si sentimentele sunt afectate.
Creierul are multe regiuni distincte, fiecare fiind responsabil de
diferite functii (de exemplu, memorie, judecata si miscare).
Celulele din regiunea respectiva sunt deteriorate. Diferitele
tipuri de dementa sunt asociate cu anumite tipuri de leziuni ale
celulelor cerebrale in anumite regiuni ale creierului.
 Factori de risc pentru dementa
Anumiti factori de risc sunt cunoscuti ca fiind asociati cu dementa.
Cu toate acestea, varsta este cel mai mare „dusman”. Alti factori
de risc includ:
 Ateroscleroza (boala cardiovasculara care determina ingustarea
arterelor);
 Niveluri ridicate de colesterol;

 Niveluri mai mari decat cele medii ale homocisteinei din sange
(un tip de aminoacid);
 Diabetul zaharat;

 Insuficienta cognitiva;

 Fumatul si consumul de alcool.

 Simptomele demenței.
Pierderea memoriei;
Pierderea capacitatii de a va
si de a acorda atentie;
Pierderea perceptiei vizuale.
 TRATAMENTUL DEPRESIEI:
Exista doua optiuni pentru tratarea tulburarilor depresive:
 medicamente antidepresive

 psihoterapie.

In prezent, s-a demonstrat faptul ca prin combinarea simultana a

acestor doua tratamente se obtine cel mai bun efect terapeutic
asupra depresiei.
Medicamentele antidepresive ofera ameliorare rapida si sunt necesare
atunci cand derpesia este severa sau dureaza de mult timp.
Indiferent de tipul lor, acestea necesita un interval de minim doua
saptamani pentru a fi eficiente in lupta cu simptomele depresiei.
Pe durata depresiei, apar modificari biochimice specifice, iar
medicamentele antidepresive restabilesc echilibrul biochimic.
SINDROMUL DEPRESIV .
Senzatia de tristete sau oboseala,insomnia, reactia
de iritare si nervozitate reprezinta probleme
importante pe care trebuie sa le comunicati
medicului.Relatiile conflictuale, griji
profesionale sau financiare, pierderea unei
persoane dragi si boala fizica reprezinta reactii la
problemele vietii, care pot deveni atat de
puternice incat sa provoace o stare mult mai
intensa: depresia.Aceasta boala trebuie tratata
repede si eficient. Din acest motiv, este esential
sa intelegeti in profunzime simptomele depresiei,
cum sa le abordati si cum sa preveniti aparitia lor
viitoare.
 SIMPTOMELE DEPRESIEI
 Lipsa de somn sau prea mult somn
 Lipsa de energie

 Pierderea poftei de mancare sau pofta de mancare exagerata

 Scaderea libidoului

 Capacitate reduse de concentrare

 Tendinta de a plange cu usurinta

 Tristete

 Ganduri negative, senzatia ca „nu are nici un rost sa traiti”

 Sentiment de vinovatie

 Reactii incetinite
Tratamentul dementei depinde de cauza ei.
In cazul celor mai progresiste demente,
inclusiv boala Alzheimer, nu exista niciun
tratament care sa incetineasca sau sa
opreasca progresia acestuia. Dar exista
tratamente care pot imbunatati
simptomele. Aceleasi medicamente
utilizate pentru tratamentul Alzheimer sunt
printre medicamentele prescrise uneori
pentru a ajuta la simptomele altor tipuri de
demente. Terapiile non-medicament pot
SINDROMUL DE FRAGILITATE.
Fragilitatea este un concept relativ
nou în practica medicală
mondială, reprezintă un sindrom
geriatric complex, caracterizat
prin scăderea vitalității și
creșterea vulnerabilității. Este
frecvent întâlnit la persoanele
peste 60 de ani și adesea este
însoțit de dizabilitate și
 FACTORII DE RISC IMPLICAȚI ÎN
FRAGILITATE SE CLASIFICĂ ÎN:
Factori de risc neinfluențabili: Factori de risc influențabili:

Vîrsta Stilulde viață

Predispoziția  Mediul
genetică Polipatologia.
 MODELE DE EVALUARE A FRAGILITĂȚII.
Există numeroase instrumente pentru evaluarea fragilității, însă niciunul nu s-a
dovedit a fi un instrument general valid. Dintre acestea, fenotipul de fragilitate și
indexul de fragilitate sunt cele mai cunoscute metode.
Fenotipul de fragilitate definește fragilitatea ca fiind un sindrom clinic dominat de
existența a cel puțin 3 din cele 5 semne clinice:
• slăbiciune
• epuizare autoraportată
• activitate fizică redusă
• pierderea în greutate neintenționată (4-5 kilograme în ultimul an)
• reducerea vitezei de mers

Prezența a cel mult două criterii definește forma subclinică – prefragil. Fragilitatea
reprezintă un factor de risc major pentru invaliditate și deces la vârstnici.
Indicele de fragilitate definește fragilitatea prin prezența unui număr mare de
deficite de organ stabilite printr-o evaluare geriatrică cuprinzătoare. Rockwood și
colaboratorii (1994) propun evaluarea indexului de fragilitate cu ajutorul unui
chestionar complex, ce conține 70 de elemente. Acesta evaluează deficitele fără a
face o distincție între fragilitate și invaliditate sau comorbidități .
 Evaluarea geriatrică cuprinzătoare (Comprehensive
geriatric assessement – GCA) este considerată
„standardul de aur” pentru evaluarea și managementul
fragilitității. Reprezintă un model de evaluare globală,
multidisciplinară, atât a problemelor de sănătate fizice,
psihice cât și a statusului funcțional și social al
persoanelor vârstnice .
 Indicele de fragilitate Groningene este un chestionar
valid, utilizat în asistența primară, ce constă în 15
întrebări pe care trebuie să le completeze pacientul.
Identifică vârstnicii fragili sau prefragili prin evaluarea:
statusului funcțional, nutrițional și cognitiv, deficitului
vizual și auditiv, comorbidităților, funcției psihosociale .
 Recomandări
 Recuperarea medicală (de exemplu, mobilizarea precoce, evitarea
repausului prelungit la pat), exercițiile fizice și terapia ocupațională
mențin statusul funcțional și cognitiv;
 Măsuri farmacologice: reducerea dozelor de medicamente este
adesea necesară în cazul persoanelor vârstnice și fragile. Prin această
intervenție se urmărește reducerea interacțiunilor medicamentoase și
a efectelor adverse;
 Evaluarea precoce și tratamentul complicațiilor unor boli acute,
frecvent întâlnite la pacienții cu dizabilitate: delir, riscul de căderi,
escarele de decubit;
 Alimentația – controlul deficitului de proteine sau a altor substanțe
nutritive.
 Depistarea precoce a tulburărilor cognitive și inițierea de tratament
adecvat cu inhibitori de colinesterază, asociat cu exercițiile fizice de
flexibilitate și de echilibru pot face ca fragilitatea să fie amânată .
Fragilitatea este o condiție a scăderii calității vieții
vârstnicului care ar putea fi prevenită, amânată sau
chiar recuperată prin intervenții bine conturate.
Persoanele vârstnice, cu boli cronice și fragile,
comparativ cu aceeași categorie, dar care sunt non-
fragili, au un risc crescut de instituționalizare
(spitale, cămine), morbiditate și mortalitate. Prin
colaborarea tuturor specialiștilor din domeniile
medicale implicate în patologia vârstnicului putem
identifica pacienții cu risc crescut de fragilitate și
preveni sau întârzia instalarea sindromului de
fragilitate.
MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE.