Osteita posttraumatica

Definitie
Osteita posttraumatica reprezinta infectia osului produsa in urma unei agresiuni septice directe:
post fractura deschisa sau post interventii chirurgicale pe os in fracturi inchise (1, 3).
- Frecventa osteitei posttraumatice riaza intre 0,1-l,7% dupa interventiile pe fracturi inchise si
2,7-43% dupa fracturi deschise.
Etiologie
Germenele
patogen
cel
mai
incrimat
este
stafilococul
auriu.
- Factori favorizanti sunt: intinderea si profunzimea distrugerii partilor moi, caracterul cominutiv
al fracturii si gradul descularizarii osoase, existenta hematomului si edemului dupa interventiile
chirurgicale, intensitatea socului traumatic, neres-pectarea regulilor de asepsie si antisepsie,
deficienta imunitara a pacientului, precum si timpul lung scurs pana la sosirea bolnavului intr-un
serviciu
specializat.
Anatomie patologicaIn osteita posttraumatica mai afectata este corticala, la nivelul cavitatii
medulare infectia fiind mai putin zgomotoasa. Remarcam formarea sechestrelor osoase din
necroza extremitatilor osoase fracturate sau dintr-o eschila. Periostul are o reactie hiperostozanta
intensa. Caracteristic pentru osteita posttraumatica este neinchiderea plagii sau existenta
fistulelor,
realizand
o
comunicare
a
osului
cu
exteriorul.
Forme
clinice
Exista doua forme de osteita posttraumatica: forma acuta si forma cronica, aceasta din urma
cuprinzand
calusul
osteitic
si
pseudartroza
fistulizata.
Ic prin prezenta febrei, a durerilor si tumefierilor locale, a redorilor de vecinatate la mai mult de
5-l0
zile
de
la
ziua
operatiei.
- Biologic notam leucocitoza si VSH-ul crescut. Examenul radiologie nu este evocator de la
debut. La 2-3 saptamani se pot obser imagini de osteoliza la nivelul corticalei.
Osteita posttraumatica cronica rezulta ca urmare a tratamentului insuficient sau tardiv instituit in
infectia
acuta
a
osului.
- in pseudartroza infectata, care reprezinta forma agresi, notam prezenta fistulei, a secretiilor
abundente
la
nivelul
plagii
si
o
distructie
rapida
a
osului.
- Simptomatologia este redusa initial. Local pot exista cicatrici dupa interventiile chirurgicale
anterioare,
tulburari
trofice
tegumentare
care
insotesc
fistula.
- Leucocitele si VSH-ul sunt moderat crescute. Cultura din secretia plagii sau a fistulei este in
general
poziti.
- Radiologie se evidentiaza deteriorarea montajului cu insilitatea secundara a focarului de
fractura si ulterior aparitia sechestrului. in faze ansate intalnim un spatiu clar intre fragmentele
osoase
si
densificari
ale
extremitatilor
osoase.
- in calusul osteitic fistula poate prezenta o secretie minima. Membrul afectat poate prezenta
amio-trofie,
tulburari
trofice,
cicatrici
vechi
postoperatorii.
- Radiologie calusul hipertrofie fistulos are un contur neregulat cu structura neomogena. Fistulografia cu solutie iodata radioopaca evidentiaza traiectul fistulos si punctul de plecare al
supuratiei.
- Evolutia osteitei posttraumatice este trenanta, sacaietoare, intinzandu-se pe durata unor ani.

Apare osteoporoza regionala care favorizeaza aparitia fracturilor spontane. La copil si adolescent
apar tulburari de crestere. La nivelul articulatiilor se pot dezvolta artrite si anchiloze.
Tratament
- Profilactic, pentru a avea un procentaj cat mai scazut al infectiei osoase, trebuie ca in cazul
fracturilor deschise tratamentul sa inceapa la locul accidentului, prin pansament steril,
imobilizare si transport de urgenta in mediul spitalicesc. Aici vor fi eluate complet, fiind tratate
in
conditii
de
asepsie.
- Tratamentul antibiotic general ocupa un loc secundar. Se efectueaza conform antibiogramei. Se
pot realiza asocieri de antibiotice. Durata antibio-terapiei este de 5-7 zile.
- Terapia adjunta prin ccinoterapie si imuno-stimulare este foarte importanta. Oxigenoterapia
hiperbara
este
indicata
in
formele
cu
anaerobi.
- Tratamentul ortopedic este asociat frecvent, realizand prin imobilizari ghipsate obiectivul de
silitate mecanica la nivelul focarului de infectie osoasa. Este demonstrat clinic si experimental ca
fara
silitate
mecanica
infectia
osoasa
nu
se
vindeca.
Tratamentul
chirurgical
detine
rolul
cel
mai
important
(5,
7).
Obiectivul este de a indeparta complet tesuturile infectate si necrozate pana in zone sanatoase,
incluzand
atat
partile
moi
cat
si
osul.
Dupa debridarea corecta este necesara refacerea continuitatii osoase si acoperirea focarului cu
parti moi. Cavitatea rezultata dupa debridare se poate plomba cu perle de ciment acrilic cu
antibiotic incorporat. Se dispune actualmente de suporturi proteice, absorbabile, de colagen
pentru
antibioticele
care
se
aplica
local.
O tehnica care si-a dovedit utilitatea in timp este cea a lui Paineau de autogrefare spongioasa,
intr-o prima faza se practica debridarea, osteosinteza centromedulara sau cu fixator extern. Se
supravegheaza plaga, iar daca aceasta este curata, dupa 14 zile de grefeaza cu autogrefa
spongioasa intreaga cavitate, pana la nivelul tegumentului. Tardiv se poate recurge la grefe
cutanate.
O alta tehnica valoroasa de refacere a continuitatii osoase dupa debridare este osteotomia la
distanta de focarul osteitic, cu compresiune la locul lipsei de substanta si distractie la locul
osteotomiei. Procedeul a fost descris de Ilizarov si foloseste fixatorul extern care-i poarta
numele.
Foarte importanta este asigurarea unei bune vascularizatii locale. Acest deziderat se poate
realiza prin tehnici de chirurgie plastica: lambouri musculare de vecinatate, lambouri musculare
pediculate
aduse
prin
cross-leg
si
lambouri
pediculate
libere.
in ceea ce priveste osteosinteza folosita pentru sitizarea focarului osteitic suntem impotri
materialelor care necesita o deperiostare si o afectare importanta a scularizatiei osului. Optam
pentru
utilizarea
fixatoarelor
externe.