OSTEITA

Definitie
Osteita posttraumatica reprezinta infectia osului produsa
in urma unei agresiuni septice directe: post fractura
deschisa sau post interventii chirurgicale pe os in fracturi
inchise (1, 3).
- Frecventa osteitei posttraumatice riaza intre 0,1-l,7%
dupa interventiile pe fracturi inchise si 2,7-43% dupa
fracturi deschise.
Etiologie
- Germenele patogen cel mai incrimat este stafilococul
auriu.
- Factori favorizanti sunt: intinderea si profunzimea
distrugerii partilor moi, caracterul cominutiv al fracturii si
gradul descularizarii osoase, existenta hematomului si
edemului dupa interventiile chirurgicale, intensitatea
socului traumatic, neres-pectarea regulilor de asepsie si
antisepsie, deficienta imunitara a pacientului, precum si
timpul lung scurs pana la sosirea bolnavului intr-un
serviciu specializat.
Anatomie patologicaIn osteita posttraumatica mai afectata
este corticala, la nivelul cavitatii medulare infectia fiind
mai putin zgomotoasa. Remarcam formarea sechestrelor
osoase din necroza extremitatilor osoase fracturate sau
dintr-o eschila. Periostul are o reactie hiperostozanta
intensa. Caracteristic pentru osteita posttraumatica este
neinchiderea plagii sau existenta fistulelor, realizand o
comunicare a osului cu exteriorul.
Forme clinice
Exista doua forme de osteita posttraumatica: forma acuta
si forma cronica, aceasta din urma cuprinzand calusul
osteitic si pseudartroza fistulizata.
Ic prin prezenta febrei, a durerilor si tumefierilor locale, a
redorilor de vecinatate la mai mult de 5-l0 zile de la ziua
operatiei.
- Biologic notam leucocitoza si VSH-ul crescut.
Examenul radiologie nu este evocator de la debut. La 2-3
saptamani se pot obser imagini de osteoliza la nivelul
corticalei.
Osteita posttraumatica cronica rezulta ca urmare a
tratamentului insuficient sau tardiv instituit in infectia
acuta a osului.
- in pseudartroza infectata, care reprezinta forma agresi,
notam prezenta fistulei, a secretiilor abundente la nivelul
plagii si o distructie rapida a osului.
- Simptomatologia este redusa initial. Local pot exista
cicatrici dupa interventiile chirurgicale anterioare,
tulburari trofice tegumentare care insotesc fistula.
- Leucocitele si VSH-ul sunt moderat crescute. Cultura
din secretia plagii sau a fistulei este in general poziti.
- Radiologie se evidentiaza deteriorarea montajului cu
insilitatea secundara a focarului de fractura si ulterior
aparitia sechestrului. in faze ansate intalnim un spatiu clar
intre fragmentele osoase si densificari ale extremitatilor
osoase.
- in calusul osteitic fistula poate prezenta o secretie
minima. Membrul afectat poate prezenta amio-trofie,
tulburari trofice, cicatrici vechi postoperatorii.
- Radiologie calusul hipertrofie fistulos are un contur
neregulat cu structura neomogena. Fistulo-grafia cu
solutie iodata radioopaca evidentiaza traiectul fistulos si
punctul de plecare al supuratiei.
- Evolutia osteitei posttraumatice este trenanta,
sacaietoare, intinzandu-se pe durata unor ani. Apare
osteoporoza regionala care favorizeaza aparitia fracturilor
spontane. La copil si adolescent apar tulburari de crestere.
La nivelul articulatiilor se pot dezvolta artrite si
anchiloze.
Tratament
- Profilactic, pentru a avea un procentaj cat mai scazut al
infectiei osoase, trebuie ca in cazul fracturilor deschise
tratamentul sa inceapa la locul accidentului, prin
pansament steril, imobilizare si transport de urgenta in
mediul spitalicesc. Aici vor fi eluate complet, fiind tratate
in conditii de asepsie.
- Tratamentul antibiotic general ocupa un loc secundar. Se
efectueaza conform antibiogramei. Se pot realiza asocieri
de antibiotice. Durata antibio-terapiei este de 5-7 zile.
- Terapia adjunta prin ccinoterapie si imuno-stimulare este
foarte importanta. Oxigenoterapia hiperbara este indicata
in formele cu anaerobi.
- Tratamentul ortopedic este asociat frecvent, realizand
prin imobilizari ghipsate obiectivul de silitate mecanica la
nivelul focarului de infectie osoasa. Este demonstrat clinic
si experimental ca fara silitate mecanica infectia osoasa
nu se vindeca.
- Tratamentul chirurgical detine rolul cel mai important
(5, 7).
. Obiectivul este de a indeparta complet tesuturile
infectate si necrozate pana in zone sanatoase, incluzand
atat partile moi cat si osul.
. Dupa debridarea corecta este necesara refacerea
continuitatii osoase si acoperirea focarului cu parti moi.
Cavitatea rezultata dupa debridare se poate plomba cu
perle de ciment acrilic cu antibiotic incorporat. Se dispune
actualmente de suporturi proteice, absorbabile, de colagen
pentru antibioticele care se aplica local.
. O tehnica care si-a dovedit utilitatea in timp este cea a
lui Paineau de autogrefare spongioasa, intr-o prima faza
se practica debridarea, osteosin-teza centromedulara sau
cu fixator extern. Se supravegheaza plaga, iar daca
aceasta este curata, dupa 14 zile de grefeaza cu autogrefa
spongioasa intreaga cavitate, pana la nivelul
tegumentului. Tardiv se poate recurge la grefe cutanate.
. O alta tehnica loroasa de refacere a continuitatii osoase
dupa debridare este osteotomia la distanta de focarul
osteitic, cu compresiune la locul lipsei de substanta si
distractie la locul osteotomiei. Procedeul a fost descris de
Ilizarov si foloseste fixatorul extern care-i poarta numele.
. Foarte importanta este asigurarea unei bune scularizatii
locale. Acest deziderat se poate realiza prin tehnici de
chirurgie plastica: lambouri musculare de vecinatate,
lambouri musculare pedicu-late aduse prin cross-leg si
lambouri pediculate libere.
. in ceea ce priveste osteosinteza folosita pentru sitizarea
focarului osteitic suntem impotri materialelor care
necesita o deperiostare si o afectare importanta a
scularizatiei osului. Optam pentru utilizarea fixatoarelor
externe