carbunii

CACIULARU
ALEXANDRU-DANIEL  
a-x-a A
• Cărbunele este o rocă sedimentară de culoare brun - neagră cu proprietăți combustibile formată prin
carbonizarea (îmbogățirea în carbon în condițiile lipsei oxigenului) resturilor unor plante din epocile
geologice. Procesul de incarbonizare a plantelor preistorice s-a produs cu milioane de ani în urmă, prin două
procese mai importante:
• faza biochimică produsă de bacterii și ciuperci care transformă celuloza și lignina din plante;
• faza geochimică, faza propriu zisă de incarbonizare, care se produce la temperaturi și presiuni ridicate
formându-se într-un timp îndelungat huila și antracitul. Acest proces are ca rezultat o îmbogățire de peste
50 % din volum în carbon.
• Datorită energiei termice ridicate degajate prin ardere huila mai poartă numele de aurul negru.
• În tehnică, compoziția cărbunilor se exprimă parțial în elemente chimice, carbon (C), hidrogem (H), azot (N), oxigen (O) și sulf (S), parțial
în substanțe ca masa minerală (A - de:Asche, en:ash) și umiditatea (W - de:Wasser, en:water).
• Compoziția se poate exprima ca:
• masă organică, care conține C, H, N, O și S din combinațiile organice;
• masă combustibilă (en:DAF - dry, ash free), care conține și S din combinațiile minerale (pirite), care arde și el, adică tot ce arde - ceea ce
nu arde (masa minerală plus umiditatea) este balastul;
• masă anhidră, care conține și masa minerală, adică tot, mai puțin apa;
• masa uscată la aer (masa pentru analiză), care conține și umiditatea de constituție și cea higroscopică, compoziție folosită în determinările
de laborator, fiind stabilă;
• masa inițială (en:raw), care conține și umiditatea de îmbibație, adică compoziția cărbunelui introdus în focare.
• În timpul încălzirii, din cărbune se degajă gaze combustibile, numite materii volatile. Cu cât se degajă mai multe materii volatile, cu atât
cărbunele se aprinde mai ușor.
• Prin aprindere și ardere cărbunele degajă căldură. Cantitatea de căldură eliberată prin arderea completă a unui kilogram de combustibil (aici
cărbune) este puterea calorifică (sau căldura de ardere) a combustibilului, care în SI se exprimă în MJ/kg. În practică, utilă este puterea
calorifică inferioara (Qi).
• Turba este cel mai tânăr cărbune, din Neogen,
formându-se și astăzi. Conține 52 - 62 %
carbon în masa combustibilă, iar prin încălzire
degajă foarte multe materii volatile. În
momentul extracției ea conține 75 - 80 %
umiditate, ca urmare trebuie uscată, stare în
care are o putere calorifică de 12 - 20 MJ/kg.
Turba uscată și brichetată se folosește drept
combustibil casnic. De asemenea, ea se poate
folosi ca material filtrant sau ca îngrășământ.
• Cărbunele brun este un cărbune mai
vechi, din Paleogen. Conține 60 - 78 %
carbon în masa combustibilă, iar prin
încălzire degajă multe materii volatile. În
momentul extracției conține 30 - 45 %
umiditate. Are o putere calorifică de 6 - 18
MJ/kg (uzual 7 - 9 MJ/kg). Este mult
folosit, în special lignitul, care se găsește
în cantități mari, de exemplu în România
în bazinul Olteniei, în scopuri energetice,
fiind combustibilul clasic în 
termocentralele pe bază de cărbune.
• Huila este un cărbune vechi, datând din Cretacic și 
Jurasic. Conține 75 - 92 % carbon în masa combustibilă,
iar prin încălzire degajă suficiente materii volatile pentru
aprindere. În momentul extracției conține 1 - 5 %
umiditate. Are o putere calorifică de 20 - 29 MJ/kg. Este
cel mai prețios cărbune. Huilele cu flacără lungă (numele
vine de la durata degajării volatilelor, care ard cu flacără
vizibilă) și de gaz (numele vine tot de la cantitatea
volatilelor) nu cocsifică, ca urmare se folosesc în scopuri
energetice. Huila de cocs și parțial cea grasă (în amestec
cu cea de cocs) cocsifică, ca urmare este folosită la
producerea cocsului, valorificare mult mai valoroasă
decât prin ardere. Huilele slabă și antracitoasă au puține
volatile, sunt greu de ars.
• Antracitul este cel mai vechi cărbune, datând din Jurasic. Conține 92 - 98 % carbon în
masa combustibilă, dar aproape deloc materii volatile, ceea ce îl face foarte dificil de
aprins. Aprinderea trebuie făcută cu un combustibil de suport, care să-l aducă la
temperatura de 800 °C, temperatura de aprindere a carbonului. În momentul extracției
conține 3 - 12 % umiditate. Are o putere calorifică de 20 - 25 MJ/kg. Datorită aprinderii
dificile este puțin folosit în energetică, fiind folosit în industria chimică la producerea
electrozilor.
• În concluzie, cărbunele se folosește:
• Drept combustibil, atât casnic, cât și în producerea de curent electric produs cu ajutorul 
turbinelor din termocentrale. Prin ardere cărbunele eliberează căldură și produce gaze
de ardere ca dioxid de carbon, dioxid de sulf și vapori de apă. In anul 2003 24,4 % din
energia primară produsă pe glob și 40,1 % din energia electrică era produsă pe bază de
cărbune, cu ponderea însemnată a huilei și lignitului. Termocentralele moderne au redus
substanțial emisiile de gaze nocive rezultate din arderea cărbunilor.
• Ca materie primă în industria chimică și în metalurgie. O importanță mare o prezintă 
cocsul care este folosit drept combustibil în încălzire (înlocuitor al gazelor naturale) și
de asemenea ca reducător al minereurilor feroase în furnale.