Osteomielita cronica reprezinta o infectie osoasa cu durata extinsa a simptomatologiei.

Osteomielita cronica cuprinde doua forme: osteomielita cronica secundara si osteomielita cronica de la inceput (1, 3, 5). - Osteomielita cronica secundara reprezinta evolutia unei osteomielite acute silizate din copilarie care se redesteapta tardiv. - Osteomielita cronica de la inceput, evolueaza fara un episod acut de debut, fiind datorata unor infectii hematogene cu germeni mai putin virulenti.

- Aceasta urmeaza unei osteomielite acute tratata tardiv sau insuficient. Caracteristic pentru osteomielita cronica secundara este evolutia trenanta, fara afectarea starii generale si existenta fistulei. - Dupa infectia acuta raman la nivelul osului focare de material purulent, tesut de granulatie infectat sau sechestre. Fistula permite un drenaj permanent, intretinand o supuratie cronica. Cand drenajul devine insuficient are loc acutizarea bolii, ma-nifestandu-se prin alterarea starii generale, febra, eritem, durere, tumefiere locala. - Radiologie intalnim leziuni de osteoliza, evidentiate prin imagini de caverna la diferite nivele ale osului, leziuni de osteonecroza (sechestrul osos), leziuni de osteoscleroza datorate depunerilor in exces a sarurilor de calciu si leziuni de periostoza, datorate neoosteogenezei periostale. - Bacteriologic putem asista la infectii secundare ale traiectelor fistuloase cu alti germeni decat cei din focarul osos. - Focarele infectioase de la nivelul osului, pe masura ce se inconjoara de tesuturi devitalizate, devin izolate de circulatia tisulara, ceea ce face ca tratamentul antibiotic general sa nu fie eficient. - Tratamentul de electie este cel chirurgical, de indepartare a tesuturilor infectate, os si parti moi. Tratamentul fi prezentat impreuna cu cel pentru osteitele posttraumatice.

Osteomielita cronica secundara

- Cuprinde forme clinice diferite in ceea ce priveste modificarile anatomopatologice si localizarea, dar care au unele caractere comune. Astfel episodul infectiei initiale lipseste, acest fapt dato-randu-se virulentei scazute a germenilor. Durerea este acuza subiecti comuna, celalte semne inflamatorii fiind foarte reduse sau lipsind. Forma rarefianta (abcesul Brodie) - Se caracterizeaza anatomopatologic printr-un abces central, situat mai ales in oasele lungi ale membrelor inferioare la tineri si adulti. Localizarea este predominant la nivel metafizar. Leziunea se prezinta sub forma unei mici cavitati unice, regulate, rotunde sau olare. - Stafilococul auriu este regasit in 50% din cazuri. - Clinic se constata durerea osoasa localizata, de intensitate mare, exacerbata la palpare. La inspectie se poate constata o tumefactie, daca osul afectat este situat superficial. - Radiologie se evidentiaza o zona clara de osteoliza, inconjurata de o zona de condensare osoasa, insotita sau nu de o reactie periostica. Trebuie facut diagnosticul diferential cu imaginile radiologice litice, circumscrise.

Osteomielita cronica de la inceput

Forma hiperostozanta si necrozanta

- Aceasta forma afecteaza predominant copii si tinerii. Germenii intalniti sunt stafilococul si ana-erobi. Localizarea este mai ales la femur si tibie. - Anatomopatologic osul apare ingrosat, iar abcesele si sechestrele lipsesc. - Clinic intalnim dureri intermitente de intensitate medie, care initial pot ceda la repaus. La palpare putem remarca tumefierea si sensibilitatea zonei. Pacientul poate fi subfebril. - Radiologie se evidentiaza un manson periostal, o scleroza marcata care ingroasa corticala osoasa. - VSH-ul este moderat crescut, iar biopsia arata o inflamatie nespecifica. - Diagnosticul diferential trebuie facut cu boala et si osteomul osteoid. Osteoperiostita stafilococica (periostita albuminoasa Ollier) - Este o forma rara de osteomielita caracterizata prin localizarea subperiostica a unei colectii de lichid purulent scos, incolor, asemanator albusului de ou. Cauza este tot un stafilococ cu virulenta atenuata. - Clinic simptomatologia este dominata de durerea localizata. - Radiologie se obser o reactie periostala riabila in intensitate. Diagnosticul diferential se face cu reticulosarcomul Ewing. - BiopsiaOsteomielita este o inflamatie concomitenta a osului si a maduvei osoase determinata de o infectie.

Cauzele osteomielitei pot fi: - fracturile deschise cu expunerea maduvei osoase, posibila si in unele interventii chirurgicale - ca urmare a unor microorganisme patogene aflate in circulatie (mai rar).

Forme -osteomielita acuta - este mai frecventa la copii la nivelul oaselor lungi, si este insotita de dureri intense, febra, existenta altor boli -osteomielita cronica poate urma dupa forma acuta si se dezvolta insidios, uneori are drept cauza sifilisul sau tuberculoza. In ambele cazuri se impune tratamentul cu doze mari de antibiotice si, uneori, drenaj chirurgical. Timpul necesar eradicarii infectiei este lung. Ca si complicatii trebuie mentionat faptul ca uneori se produc scurtari sau deformari osoase. Taguri: sifilis, osteomielita, osteom, osteomielita cronica, osteomiel
sileste diagnosticul de certitudine.

Osteomielita, dusmanul sistemului osos

Multe dintre perosoanele mature, dar in mod special copiii, sunt extrem de active si nu intotdeuna foarte atente la zgarieturi si taieturi. Acestea sunt in general rani superficiale, insa sunt cazuri in care o taietura severa poate duce la complicatii deloc de neglijat, cum ar fi o infectie a oaselor. Aceasta infectie este denumita in termeni medicali osteomielita.

Cu voia dumneavoastra, vom incepe cu o scurta definitie. Osteomielita este inflamatia osului si a maduvei sale produsa prin infectarea pe calea sangelui (hematogena) cu stafilococul auriu (o bacterie care populeaza si suprafata tegumentara) sau alti germeni (pneumococ, colibacil). Boala se poate prezenta sub o forma cronica sau acuta. Intertitlu: Mecanismul initiator al bolii Patrunderea bacteriei in organism se face de obicei printr-o lezare a mucoaselor sau a tegumentului, prin mobilizare dintr-un furuncul, panaritiu, plaga infectata sau foliculita. Oasele mai frecvent afectate de procesul supurativ sunt oasele lungi ale membrului inferior, femurul si tibia, si in al doilea rand cele ale membrului superior, humerusul, radiusul si cubitusul. Osteomielita acuta Debutul osteomielitei acute este adesea brutal, legat uneori de un traumatism recent si marcat printr-o durere vie situata in vecinatatea articulatiei afectate. In acelasi timp se asociaza semne generale ce traduc o infectie grava: frisoane, cefalee intensa, vomismente, respiratie accelerata, temperatura de 39-40 de grade Celsius, puls rapid, anxietate sau stare generala proasta. Semnele locale se manifesta prin durere spontana atroce, care se intensifica la apasare. Aceste semne si simptome sunt caracteristice diagnosticului de osteomielita acuta. Osteomielita acuta se intalneste cel mai frecvent intre varstele 5 si 15 ani, dar uneori si sugarul poate fi afectat, datorita contaminarii in mediul spitalicesc. Se intalneste rar si la adulti si batrani, dar in aceste cazuri este vorba mai degraba de o reactivare a unui proces mai vechi, aflat intr-o stare latenta. Baietii sunt mult mai frecvent afectati decat fetele, intr-un procent de aproximativ 4:1. Complicatii si tratament Ca si complicatii ale acestei afectiuni as dori sa enumar artrita, fractura, luxatia si tulburarile de crestere ale membrelor. Ca tratament se practica antibioterapia (penicilina g in doze mari), tratamentul local (imobilizarea gipsata), tratamentul chirurgical - cu evacuarea abcesului si trepanarea locala larga sau limitata. Osteomielita cronica

Osteomielita cronica este o inflamatie a osului care nu a fost precedata de fenomene de osteomielita acuta. Clinic, semnul cel mai important il constituie durerea care este spontana si intermitenta, calmandu-se prin repaus. Aceasta are in general caracter nocturn. Tratamentul chirurgical constituie gestul major in cazul osteomielitei cronice. Metode de prevenire Dupa cum ati putut vedea, aceasta afectiune este un dusman redutabil al sistemului osos si o boala deloc usor de tratat, care, in majoritatea cazurilor, se soldeaza cu sechele grave. Asadar, este mult mai bine sa stim cum ne putem feri de situatiile potential cauzatoare de boala. Astfel, primavara si toamna, sau in perioadele in care sistemul imunitar este slabit (oboseala, stres, boala cronica), se recomanda sirop de catina sau echinaceea. De asemenea, orice leziune sau plaga la nivelul tegumentului trebuie bine ingrijita (se spala initial cu apa si sapun, apoi se poate aplica o crema care contine antibiotic).

Osteomielita reprezinta o infectie osoasa cauzata, de obicei, de bacterii. Exista 2 forme de osteomielita, acuta si cronica. La copii, se intalneste doar forma acuta. Infectia ce cauzeaza aparitia bolii provine, de regula, din alte regiune a corpului si se raspandeste la oase prin circulatia sanguina sau de la un tesut invecinat. Ea poate incepe si de la nivelul osului in cazul in care exista o predispozitie, precum un traumatism recent. La copii sunt afectate mai des oasele lungi, iar la adulti - vertebrele si osul coxal. Infectia osoasa poate fi cauzata de bacterii sau fungi. In interiorul osului infectat se produce puroi, ce poate provoca formarea unui abces. Abcesul diminua aportul sanguin la nivelul osului. Osteomielita cronica apare atunci cand tesutul osos este distrus in urma aportului sanguin scazut. Infectia cronica poate persista ani de zile. Factorii de risc includ: traumatisme recente, diabet, hemodializa, administrarea intravenoasa excesiva de medicamente. Un risc crescut il prezinta si persoanele carora li s-a indepartat splina.

Osteomielita
Introducere Semne si simptome Diagnostic Tratament

Introducere
Osteomielita este un proces acut sau cronic al osului si a structurilor sale, secundara infectiei cu microorgamisne piogene. Infectia asociata cu osteomielita poate filocalizata sau se poate extinde prin periost, cortex, maduva osoasa si alte tesuturi adiacente. Patogenul bacterian variaza in finctie de virsta pacientului si de mecanismul de infectie. Exista doua categorii principale de osteomielita: hematogena si directa sau prin inoculatie contigua. Osteomielita hematogena este o infectie cauzata de insamintarea bacteriana prin singe. Osteomielita hematogena acuta este caracterizata de o infectie acuta a osului cauzata de insamintarea bacteriana de la o alta sursa prin singe. Apare mai ales la copii. Localizarea frecventa este metafiza cu crestere rapida a oaselor. Osteomielita prin inoculare directa sau contigua este determinata de contactul direct al tesutului si bacterie in timpul traumei sau chirurgiei. Aceasta este o infectie a osului

secundara inocularii de organisme prin trauma directa sau sepsis dintro interventie chirurgicala. Manifestarile clinice ale acestei forme sunt mai localizate decit cele din osteomielita hematogena si tinde sa implice mai multe organe. Alte catogorii de osteomielita cuprind forma cronica si cea secundara bolii vasculare periferice. Osteomielita cronica persista sau reapare, in functie de cauza initiala si de mecanisme. Desi listata ca etiologie, boala vasculara periferica este astazi un factor predispozant decit o cauza de infectie. Morbiditatea poate fi semnificativa si include extinderea localizata a infectiei la tesuturile adiacente sau articulatii, evolutia spre forma cronica cu durere si dizabilitate, amputarea extremitatii afectate, infectia generalizata sau sepsis. Pina la 10-15% dintre pacientii cu osteomielita vertebrala vor dezvolta sechele neurologice sau compresia medulara. Pina la 30% dintre pacientii pediatrici cu osteomielita a oaselor lungi vor dezvolta tromboza venoasa profunda. Rata de mortalitate este mica, daca nu se asociaza sepsisul sau o alta conditie patologica de fond. Se initiaza prompt tratament antibiotic, de preferat dupa ce s-au obtinut probe de singe si aspirat osos pentru cultura bacteriana. Se selecteaza mai multi agenti antimicrobieni pentru a acoperii patogenii comuni. Tratamentul pentru osteomielita este reprezentat de antibiotice parenteral care sa penetreze articulatiile si oasele. Tratamentul este indicat cel putin 4-6 saptamini. Dupa antibioticele intravenoase terapia poate fi continuata oral in funtie de tipul si localizarea infectiei. Osteomielita acuta hematogena poate fi prevenita prin evitarea insamintarii bacteriene a osului cu diagnostic adecvat si tratamentul infectiei primare. Osteomielita prin inoculare directa poate fi prevenita prin curatarea adecvata a plagii si antibioterapie profilactica. Patogenia osteomielitei

Osteomielita acuta
In functie de calea de infectare, osteomielita acuta poate fi impartita in hematogena si exogena (directa) . Osteomielita hematogena este observata predominant la copii si implica oasele lungi vascularizate, mai ales cele ale membrului inferior. La adultiextinderea hematogena este mai frecventa in corpii vertebrali lombari. Inainte de pubertate infectia debuteaza in venele sinusoidale metafizeale. Deoarece oasele sunt structuri rigide, edemul focal se acumuleaza sub presiune si conduce la necroza tisulara locala, ruperea osului trabecular si inlaturarea matricii osoase si a calciului. Infectia se extinde de-a lungul osului haversian, prin cavitatea medulara si sub periostul osului. Distructia vasculara secundara determina moarte ischemica a osteocitelor si formare de sechestre. Formarea de nou os periostial deasupra sechestrului este cunoscuta ca involucrum.
In osteomielita acuta procesul infectios prezinta 5 stadii: -inflamatia: inflamatia initiala cu congestie vasculara si cresterea presiunii intraosoase, obstructia fluxului de singe si tromboza intravasculara -supuratia: puroiul din oase forteaza prin sistemul haversian si formeaza abces subperiostial in 3 zile -sechestrarea: presiunea crescuta, obstructia vasculara si trombusii infectiosi compromit aportul de singe periosteal si endostial determinind necroza osului si formare de sechestru in 7 zile -involucrum: formarea de os nou pe suprafata periostului -rezolutia sau progresia la complicatii: cu tratament si antibiotice timpuriu in evolutia bolii osteomielita se rezolva fara complicatii.

Osteomielita cronica
Este o infectie severa, persistenta si incapacitanta a osului si maduvei osoase. Este frecvent o conditie recurenta deoarece este dificil de tratat definitiv. Boala poate rezulta prin: -tratament inadecvat al osteomielitei acute -tip hematogen al osteomielitei -trauma -cauze iatrogene cum este artroplastia si fixarea interna a fracturilor -fracturile cominutive -infectiile cu organisme precum: Mycobacterium tuberculosis si specii de Treponema -extindere contigua de la tesuturile moi in ulcerele diabetice sau cele asociate cu boala vasculara periferica. Forme specifice ale osteomielitei cronice:
Abcesul Brodie: Este o forma de osteomielita cronica care apare in absenta unui episod anterior de osteomielita acuta. Leziunea determina abcese localizate in os, aproape de metafiza. Osteomielita tuberculoasa: Este secundara extinderii infectiei de la o sursa primara din plamini sau digestiva. Apare mai frecvent in vertebre si oasele lungi. O data stabilita, bacilii determina reactie inflamatorie cronica. Apar mici necroze cazeoase care fuzioneaza si formeaza un abces mare. Infectia se extinde de-a lungul epifizelor in articulatie. Osteomielita sifilitica: Extinderea prin placenta a spirochetelor de la mama la fat determina sifilis congenital. Oasele lungi sunt afectate in principal. Sifilisul congenital are 2 forme: periosteita si metafizita. In periosteita, periostiumul este ridicat de pe diafiza oaselor lungi cu formare de os nou. In metafizita este implicata metafiza juxtaepifizeala cu cresterea resorbtiei de os. Absenta activitatii osteoblastice determina separarea epifizei de metafiza.

Cauze si factori de risc in osteomielita

Nici un agent responsabil nu poate fi identificat in peste 35-40% dintre cazurile de osteomielita. Cauzele bacteriene ale osteomielitei cuprind: Osteomielita acuta hematogena: -nou-nascuti: S. aureus, specii Enterobacter, Streptococcus grup A si B -copii pina la 4 ani: S. aureus, specii Streptococcus grup A, Hemophilus influenzae, specii Enterobacter -copii, adolescenti: S. aureus, specii Streptococcus, Hemophilus influenzae, specii Enterobacter -adulti: S. aureus, specii Enterobacter si Streptococcus. Osteomielita directa: -in general:S. aureus, specii Enterobacter si Pseudomonas -plaga intepata:S. aureus si specii Pseudomonas -pacienti cu siclemie: S. aureus si specii Salmonella. Factori de risc pentru osteomielita hematogena: -inserarea de catetere vasculare, abuz de medicamente intravenoase -dializa, status imunosupresat, introducere de cateter urinar

-virsta inaintata, status debilitant, istoric recent de infectie urinara sau pneumonie, infectii ale pielii.
Ce este osteomielita? Osteomielita este inflamatia osului si a maduvei sale produsa prin infectarea pe calea sangelui (hematogena) cu stafilococul auriu (o bacterie care populeaza si suprafata tegumentara) sau alti germeni (pneumococ, colibacil). Boala se poate prezenta sub o forma cronica sau acuta. Patrunderea bacteriei in organism se face de obicei printr-o lezare a mucoaselor sau a tegumentului, prin mobilizare dintr-un furuncul, panaritiu, plaga infectata sau foliculita. Oasele mai frecvent afectate de procesul supurativ sunt oasele lungi ale membrului inferior, femurul si tibia, si in al doilea rand cele ale membrului superior, humerusul, radiusul si cubitusul. Osteomielita acuta Debutul osteomielitei acute este adesea brutal, legat uneori de un traumatism recent si marcat printro Durere spontana atroce, care se intensifica la apasare. Aceste semne si simptome sunt caracteristice diagnosticului de osteomielita acuta. Osteomielita acuta se intalneste cel mai frecvent intre varstele 5 si 15 ani, dar uneori si sugarul poate fi afectat, datorita contaminarii in mediul spitalicesc. Se intalneste rar si la adulti si batrani, dar in aceste cazuri este vorba mai degraba de o reactivare a unui proces mai vechi, aflat intr-o stare latenta. Baietii sunt mult mai frecvent afectati decat fetele, intr-un procent de aproximativ 4:1. Ca si complicatii ale acestei afectiuni as dori sa enumar artrita, fractura, luxatia si tulburarile de crestere ale membrelor. Osteomielita cronica Osteomielita cronica este o inflamatie a osului care nu a fost precedata de fenomene de osteomielita acuta. Clinic, semnul cel mai important il constituie durerea care este spontana si intermitenta, calmandu-se prin repaus. Aceasta are in general caracter nocturn.