DIAGNOSTICUL RADIOLOGIC AL BOLILOR

INFLAMATORII. DIAGNOSTICUL
IMAGISTIC AL OSTEOMIELITEI
Efectuat: Stefirta Iulia
 Metode de examinare
 In stomatologia moderna se intrebuinteaza pe dlarg
diferite metode de radiodiagnostic,insa metoda
principala de explorare radiologica este radiografia.
Se efectueaza cu ajutorul unor instalatii radiologice
speciale cu care, in prezent sunt inzestrate toate
institutiile stomatologice specializate
 In ultimul timp se utilizeaza metode noi de cercetare
a sintilor si mai ales tomografia in
panorama,teleradiografia,radiocinematografia, care
ne permit sa ne imaginam unele caracteristici ale
afectiunilor stomatologice nestudiate pina in prezent
 Exista metode de radiografie a dintilor:
intraorale si etraorale
 In diagnosticul radiologic al bolilor
inflamatorii, avind in vedere ca pacientul este
incapabil sa deschida cavitatea bucala,se vor
folosi metodele extraorale de radiografie a
dintilor.
Infectiile oaselor maxilare.Definitia
 Leziunile inflamatorii ale maxilarelor
determinate prin prezenta agentilor patogeni
sau dereglarea microcirculatiei ca factor
determinant in declansarea inflamatiei.
 osteoperiostita
 Inflamatie acuta sau cronica a periostului (membluirana conjunctiva
care inconjoara un os si nu ii permite cresterea in grosime) si a osului
adiacent
 Cauze: o periostita poate fi antrenata prin extinderea unei
osteite(infectie microbiana a unui os) la periost sau prin
jocuri,responsabile de microtramatisme. La sportivi o periostita poate
surveni dupa modificarea sau intensificarea antrenamentului. Ea
poate fi pusa in legatura cu o reluare prea rapida a activitatii sportive
dupa o oprire a ei, cu o deficitara stapinire a gesturilor,cu o bombare a
suprafetei pe care se practica sportul sau echipamentui(incaltamintea).
 Simprome si tratament: o periostita se manifesta printr-o umflatura si
durere a zonei afectate. Ea se trateaza prin odihna ,sedinte de
kineziterapie,folosind incaltaminte care amortizeaza socurile si prin
administrarea de medicamente antiinflamatorii
 Sinonim: periostita
oseoperiostita
 Osteita
 Este inflamatia tesutului osos,fara afectarea
periostului sau maduvei ososase. In cadrul
osteitei exista o cale directa de infectare cu
germeni( de ex:stafilococ), rezultata din
traumatisme cu fracturare deschisa sau
interventii chirurgicale si una hematogena, in
cazul infectiilor specifice. Rar se descoppera ca
afectiune unica, de obicei procesul infectios
cuprinde toate elementele osoase,
ransforminduse in osteomielita
Osteita
 Osteomielita
 Estw un proces acut sau cronic al osului si
structurilor sale, secundara infectiei cu
microorganisme piogene. Infectia asociata cu
osteomielita poate fi localizata sau se poate
extinde prin periost, cortex maduva osoasa si
alte tesuturi adiacente.
 Studiile imagistice in osteomielita
 Radiografia prezinta modificari osase la 5-6 zile de la
infectie. Sunt utile pt excluderea altor cauze de durere
osoasa. Rariografia plana si scanarea cu radionuclid
ajuta diagnosticarea timpurie a osteomielitei acute.
 Scanarea scintigrafica este inalt sensibila pt
diagnostificarea osteomielitei. Aceasta procedura este
efectuata in trei stadii. Se folosesc teghnetiu 99 pt a
crea imagini si a determina zone de infectie si
remodelare ososasa in functie de refluxul de singe.
Sensibilitatea metodei ajuta cind nu se cunoaste
localizarea si extinderea infectiei.
 Studii imagistice
 Rezonanta magnetica este o alta metoda utila pt
imagistica ostemielitei acute. Aceasta detecteaza precis
extinderea si structura zonei afectate de procesul
patologic. Sensibilitatea raportata este de 88-
100%.Infectia si inflamatia totusi nu pot fi diferentiate.
Este metoda de electie pt infectiile coloanei ,pelvisului
sau membrelor datorita capacitatii de a aduce detalii
ale modificarilor osoase si a extinderii in masele moi.
 Biopsia pe ac sau aspiratia pe ac sunt folosite sub
ecografie, fluoroscopie sau ghidaj tomografic pt a
obtine mostre de puroi,tesut si stabilirea
deagnosticului histologic de osteomielita acuta.
 Studii imagistice
 Scanarea tomografica permite examinarea
tridimensionala a osului si tesuturilor moi
adiacente. Este o metoda excelenta pt a detecta
formatiunile periostale de os nou si distructia
osului cortical si pt determinarea prezentei
sechestrului.
Osteomielita
 Abcesele maxilarelor
 Abcesul dentar este o infectie la baza dintelui,
manifestata printr-o tumefactie care deformeaza
regiunea in care este localizat. Tesutul care acopera
portiunea inflamata-de regula stratul extern al gingiei-
est erosu ,congestionat si tensionat.
 EXISTA 3 TIPURI DE ABCES DENTAR:
 Abces gingival-abcesul este doar in tesutul gingiei si nu
afecteaza dintele sau ligamentul periodontal
 Abcesul periodontal- acest abces porneste din structura
de suport a osului dintelui
 Abcesul periapical- acest abces este localizat in pulpa
moale a dintelui.
Abces gingival
Abcese
Abces parodontal
Abces periapical
 Coplicatiile ostemielitei
 Coplicatii locale
 1.La nivelul partilor moi
 Complicatiile osteomielitei la niv partilor moi intereseaza tegumentele, muschii
,vasele si nervii.
 a. lesiunile cutanate sunt de obicei consecinta supuratiilor cronice. Continuitatea
numeroaselor fistule si presiunea exercitata de sechestre in drumul lor de
eliminare spontana antreneaza o devascularizatie a pielii c producerea de
ulceratii si pierderi de substanta.
 b.printe complicatiile musculare ,amiotrofiile sunt cele mai frecvente. Ele sunt
consecinta impotentei functionale cauzate de osteomielita si de imobilizarea
prelungita.
 c. complicatiile vasculare sunt cel mai des din sindromul de loja. Acest sindrom
poate surveni fie in cursul fazei acute, cauzat de hiperemie sau de abcesul
subperiostic, fie in decursul fazei cronice ca o complicatie a gesturilor
chirurgicale reparatorii.
 d. complicatiile nervoase sunt mult mai rare , ele fiind in majoritatea cazurilor
leziuni iatrogene.
 Complicatiile osteomielitei
 2. La nivelul oaselor
 a. supuratiile conice constituie complicatia cea
mai frecventa a osteomielitei. Durerea este de
obicei atenuata sau absenta si este in contrast
cu intensitatea tulburarilor trofice si cu fibroza
partilor moi.
 b. fractura pe os patologic pseudartroza sunt
complicatii ce survin in formele grave insotite
de demineralizare intensa in regiunile unde
rezistenta mecanica este minima.
 Complicatii generale
 Complicatiile generale sunt in raport cu seriozitatea
sindromului septic, cu reactivitatea organismului si
cu precocitatea eficacitatea tratamentului antibiotic.
Asocierea localizarilor viscerale cu infctia osasa si
articulara intunica mult prognosticul. Printre
localizarileviscerale cel mai frecvente sunt 3:
stafilococica pleuro-pulmonara, pericardita si
flegmonul. Mai pot fi intilnite: meningite ,abcese
cerebrale, peritonite. Complicatiile osoase sunt
reprezentate de aparitia de focare osteomielitice
multiple, ce au acelasi aspect clinic si radiologic.