CURS 10

Infecțiile tractului urinar

S. aureus este o cauză neobișnuită a infecției tractului urinar.
De obicei, apar secundar intervențiilor asupra vezicii urinare:
- cistoscopia,
- sondaj vezical etc.
În absența unor manevre urologice, prezența S. aureus în urină trebuie să ridice suspiciunea
diseminarii hematogene a infecției frecvent de la o endocardită stafilococică, avându-se în vedere
și existența unui abces la nivel renal.

Infecțiile endovasculare
Stafilocul auriu este una dintre cauzele cele mai frecvente de endocardită bacteriană acută, atât
pe valve native, cât și pe protezele valvulare, valvele cele mai frecvent afectate fiind valvele
mitrale și aortice.
La consumatorii dedroguri intravenoase apare mai frecvent endocardita inimii drepte cu
afectarea valvei tricuspide.
Endocardita stafilococică are o rată crescută de mortalitate (40-60%), atât prin tulburările
cardiace pe care le antrenează, cât și prin diseminarea hematogena a infecției cu apariția
septicemiei, meningitei, abceselor cerebrale și abcese în diferite alte organe etc.

Infecțiile musculo-scheletale
S. aureus este cea mai frecventă cauză de osteomielită acută la adulți și una dintre principalele
cauze la copii.
Se produce prin diseminare hematogenă sau prin extindere directă de la un focar infecțios.
La adulți, localizarea cea mai frecventă este corpul vertebral, în timp ce la copii se localizează
frecvent la nivelul metafizelor oaselor lungi(unde vascularizația este mai bogată).
Clinic, apare durere locală însoțită de febră și alte semne generale.
O formă particulară de osteomielită este cea asociată cu protezele articulare sau cu dispozitivele
de fixare interne sau externe.
Durerea, febra, inflamația și scăderea mobilității sunt semnele care pot apărea în osteomielita
protezelor.
În multe cazuri se produce desprinderea protezei necesitând îndepărtarea chirurgicală a acesteia.
Artrita septică este localizarea infecției la nivelul articulației, stafilococul auriu fiind cea mai
frecventă etiologie la adulți.
Factori predispozanți pentru artrita septică sunt:
- utilizarea de droguri intravenoase,
- artrita reumatoidă sau alte afecțiuni articulare,
- traumatisme,
- utilizarea sistemică sau intraarticulară a steroizilor.
Localizările cele mai des întâlnite sunt
- genunchii,
- articulația șoldului și articulația sacro-iliacă.
Pe lânga tratamentul cu antibiotice, aceasta forma mai necesită și drenajul articular.
Infecția mușchilor cu S. aureus – polimiozita, este rară, apărând mai frecvent în zonele tropicale
și, de obicei, la pacienți cu boli de fond (diabet zaharat, alcoolism, boli hematologice, afectiuni
maligne etc.)

Diagnostic

Coci tipici gram-positivi, în grupuri, dintr-o colorare Gram a unei mostre de sputum.

Tratamentul infecțiilor stafilococice cuprinde tratament antibiotic, alături de care sunt necesare și
drenajul colecțiilor purulente, îndepărtarea țesuturilor necrozate și a corpurilor străine.
Deoarece în prezența unor corpuri străine (proteze, catetere, pacemaker), este aproape imposibil
de eradicat infecția cu S. aureus, de cele mai multe ori acestea trebuie îndepărtate.
Tratamentul antibiotic
Încă din anii 1950-1960 a fost semnalată o creștere rapidă a rezistenței tulpinilor stafilococice, în
general, și mai ales a S. auriu la antibiotice.
Efectuarea antibiogramei a devenit, astfel, obligatorie pentru toate tulpinile de S. aureus izolate
din diverse infecții.
Rezistența se instalează prin următoarele mecanisme:

 producerea de beta-lactamaze, enzime care neutralizează antibioticele care au în structura lor

nucleul beta-lactaminic
 modificarea unor proteine ale peretelui celular, ceea ce duce la scăderea permeabilității
bacteriene și modificarea țintei antibioticului astfel încât acesta să nu se mai poată lega de
structurile bacteriene.
Antibioticele de elecție pentru aceste tulpini sunt Oxacilina și Nafcilina, care sunt rezistente
la acțiunea beta-lactamazelor secretate de către stafilococi.
Pentru tulpinile sensibile, antibioticul de elecție rămâne penicilina, iar pentru infecțiile
mixte se poate asocia penicilina cu un inhibitor de beta-lactamază.
Infecțiile grave care necesită doze mari sau infecțiile asociate cu bacteriemie se vor trata cu
antibiotice pe cale parenterală (injectabilă), în timp ce infecțiile pielii, ale țesuturilor moi sau ale
căilor respiratorii se pot trata prin administrare orală.
Durata tratamentului și calea de administrare diferă în funcție de localizare, severitate,
imunitatea gazdei și răspunsul la tratament; bacteriemia necesită 2-4 săptămâni de tratament cu
antibiotic parenteral, osteomielita acută și endocardita acută 4-6 săptămâni, în timp ce
osteomielita cronică necesită până la 6-8 săptămâni de tratament parenteral.
Profilaxia
Profilaxia infecțiilor streptococice constă în:

 măsuri de igienă riguroasă în unitățile sanitare: spălarea meticuloasă a mâinilor după

contactul cu pacienții, utilizarea mănușilor la contactul cu plăgile și mucoasele contaminate
 administrarea profilactică de antibiotice pre- și post-operator, pentru a preveni infecția
plăgilor postoperatorii
 tratamentul prompt al tuturor infecțiilor streptococice, chiar și a celor superficiale, ale pielii
și țesuturilor moi.