1.

Stafilococul (Staphylococcus) se referă la un gen bacterian gram pozitiv care

produce o grămadă de grame bacteriene asemănătoare strugurilor. Se găsește în
principal pe piele și mucoasele indivizilor sănătoși sub formă de microbiote naturale.
Mai mult de 30 de tipuri de stafilococi cauzeaza infectii, insa cel mai frecvent intalnit
este Stafilococul auriu (Staphylococcus aureus).
Infectiile pielii sunt cele mai frecvente afectiuni produse de stafilococ:
Furuncul – cel mai intalnit tip de afectare tegumentara de cauza stafilococica, usor de
recunoscut dupa aspectul sau tipic de colectie purulenta, cu localizare la baza unui
folicul de par sau glanda sebacee;
Celulita – reprezinta o infectie a straturilor profunde ale pielii, identificabila printr-o
tumefactie unica, de culoare rosie, vizibila la nivelul straturilor superficiale;
Impetigo – eruptie cutanata cu multiple vezicule ce se pot sparge si forma cruste cu un
aspect asemanator mierii;
In situatii rare, exista si o complicatie grava cunoscuta sub numele de sindromul pielii
oparite. Femeile care alapteaza pot dezvolta o infectie stafilococica a sanului (mastita),
ce poate elibera bacteria in laptele matern.
Bacteriemia (prezenta de bacterii in sange) reprezinta patrunderea stafilococilor in
circulatia sangvina si transportul lor pana la nivelul organelor vitale, unde pot invada si
pot cauza patologii specifice. In timp ce bacteriemia se manifesta prin febra si presiune
arteriala (tensiune) scazuta, afectarea organelor importante poate avea urmari precum:
Pneumonia – afectarea plamanilor;
Endocardita – afectarea cordului;
Toxiinfectia alimentara – afectarea sistemului digestiv;
Osteomielita – afectarea oaselor;
Artrita septica – afectarea articulatiilor;
Mastita si abcesul mamar – afectarea glandei mamare, in special in cazul femeilor care
alapteaza;
Septicemia – o urmare severa a patrunderii stafilococilor in circulatia sangvina.
Sindromul de soc toxic reprezinta o complicatie severa a infectiei cu stafilococ, cauzata
de toxinele produse de acesta si manifestata prin:
-Febra mare;
-Manifestari digestive – greata, dureri abdominale, varsaturi, diaree;
-Eruptie la nivelul palmelor;
-Confuzie;
-Dureri musculare.
2.Streptococul (Streptococcus) se referă la un gen bacterian gram pozitiv, care
rămâne atașat de lanțurile în creștere ca mărgele. Streptococii necesită un mediu
îmbogățit, cum ar fi agarul de sânge, pentru creșterea lor. Se găsesc frecvent în gât.
Streptococii sunt impartiti in grupe in functie de aspectul pe care il au atunci cand
se dezvolta in laborator si in functie de diferitii componenti chimici. Fiecare grup tinde
sa produca infectii specifice. Grupele care produc cel mai des infectii la oameni sunt:
-Grupa A
-Grupa B
-Viridans
O specie anume, Streptococcus pneumoniae (pneumococul) este considerata separat.
Grupa A, Streptococcus pyogenes
 Urechi, nas si gat
-Otita medie
-Sinuzita
-Infectia gatului (faringita streptococica)
 Piele
-Celulita (infectia tesutului de sub piele)
-Erizipel (o forma superficiala de celulita)
-Impetigo (infectie a pielii)
-Rani infectate
  Altele
-Infectii ale valvelor inimii (endocardita)
-Fasceita necrozanta
-Pleurezie
-Pneumonie
-Scarlatina
-Sindromul de soc toxic
 Boli care pot sa apara dupa infectia streptococica
-Glomerulonefrita (Iinflamatia rinichilor)
-Febra reumatica
Grupa B, Streptococcus agalactiae
 La adulti, mai ales la cei cu diabet
-Abces
-Celulita
-Rani infectate
-Infectii ale piciorului sau ale oaselor
 La nou-nascuti
-Infectii ale sangelui
-Meningita
-Pneumonia
 La femei, dupa nastere
-Infectii ale sangelui
-Infectii ale uterului (endometrita)
Streptococcus Viridans
Diverse specii
-Carii dentare
-Infectii ale valvelor inimii (endocardita) care au fost afectate de febra reumatica sau in
cadrul unor boli congenitale de inima.
Faringita streptococica sau angina reprezinta o inflamatie acuta a faringelui si a
amigdalelor cauzata de Streptococcus pyogenes (sau streptococul de grup A) germen
responsabil de aparitia scarlatinei (infectie streptococica cu eruptie cutanata specifica).
Afectiunea este deosebit de contagioasa si se raspandeste usor pe cale respiratorie prin
contactul cu picaturile Pflugge (secretii eliminate in timpul vorbitului, tusitului sau
stranutului ).
3. Streptococcus pneumoniae, sau pneumococul, este o bacterie localizată în
tractul respirator superior descoperită pentru primă data în anul 1881 de catre doctorul
Louis Pasteur. Pneumococul se găsește în flora orofaringiană a majorității oamenilor
fără a fi activ, persoanele fiind doar purtătoare, însă poate deveni agent patogen
responsabil de mai multe tipuri de infecții, unele foarte grave.
Pneumococul este cea mai frecventă cauză de pneumonie și meningită,
principalul responsabil pentru infecția sângelui, denumită bacteremie sau septicemie,
dar poate provoca și otită sau sinuzită.
-Pneumonia. Aproximativ 80% dintre cazurile de pneumonie sunt provocate de
pneumococ.
-Meningita reprezintă infecția țesutului care acoperă creierul și măduva spinării,
necesită spitalizare și tratament de urgență, fiind compatibilă cu decesul.
-Otita reprezintă infecția urechii cu streptococcus pneumoniae și atunci când apare în
mod repetat poate afecta calitatea auzului.
-Sinuzita reprezintă infecția sinusurilor cu streptococcus pneumoniae și se poate
croniciza dacă nu este tratată corespunzător.
-Bacteremia sau septicemia este infecția sângelui și este cea mai gravă formă de infecție
cu pneumococ provocând, în majoritatea cazurilor, decesul.
4. Bacilii sunt bacterii în formă de tijă. Celelalte forme de bacterii sunt coci, care
au o formă sferică (care coincide cu numele lor) și tije curbate. Toate bacteriile sunt
organisme procariote, lipsite de nuclee și organite precum mitocondriile și cloroplastele.
Mediile în care locuiesc bacilii sunt diverse. Acestea includ solul, apa, materia organică,
animalele (pielea, gura, tractul vaginal și intestinal) și multe alte locuri.
Tuberculoza (TBC) este o boala contagioasa, potential fatala, care poate afecta aproape
orice parte a corpului, dar este in principal o infectie a plamanilor. Este cauzata de un
microorganism bacterian, bacilul de tuberculi sau Mycobacterium tuberculosis.
Antraxul, cărbunele, buba neagră sau dalac este o boală infecțioasă produsă de Bacillus
anthracis, boala este o zoonoză (boală transmisibilă între oameni și animale ), fiind
întâlnită mai frecvent la paricopitate ( bovine, caprine, ovine). Cea mai agresivă formă a
bolii este antraxul pulmonar, care are o rată ridicată a mortalității. De asemenea, poate
ataca pielea (antraxul cutanat) sau sistemul digestiv. Antraxul poate ataca orice animal
cu sânge cald, inclusiv bărbatul. Carcasele animalelor ucise de boală, precum și
terenurile contaminate de fecale sau sângele animalelor infectate constituie rezervoare
ale bolii.
Sindromul orezului prăjit- este un sindrom hemetic care apare în principal din cauza
consumului de orez prost manipulat, deși poate apărea și din cauza consumului de
produse lactate și alte alimente. Agentul cauzal- Bacillus cereus.
Acest sindrom se caracterizează prin prezența de greață și vărsături, care apar la 1 până
la 5 ore după consumul alimentelor contaminate. Pot apărea și crampe abdominale, dar
diareea este rară.
Este o boală autolimitată care durează în general nu mai mult de 48 de ore, în care este
important să se evite deshidratarea, odihna și evitarea consumului de lactate în timp ce
simptomele sindromului persistă.
Endoftalmita este o infecție a ochilor datorată diferiților agenți patogeni. Răspunsul
inflamator al organului infectat poate provoca traume la același ochi.
Diferite specii de bacterii sunt legate de această afecțiune, una dintre cele mai relevante
este Bacillus cereus, ale cărei infecții au originea leziunilor cu prognoze rezervate.
Bacteriile genului Bacil, acestea sunt legate de diferite boli care afectează în principal
persoanele cu sisteme imune compromise. Aceste boli includ endocardita, bacteremia,
infecțiile pielii și ale aparatului locomotor și cheratita.
Speciile Bacillus megaterium, una dintre cele mai mari specii de bacterii, poate provoca
abcese cerebrale.