REFERAT

Streoptococ beta-hemolitic de grup A

Prof. Casandra Irimie

Petri Maria
AMG II
Streptococ beta-hemolitic de grup A:
Simptome, tratament şi ce boli provoacă

Infecţia cu Streptococcus pyogenes, o bacterie beta-hemolitică care

aparţine serogrupului A al Lancefield, cunoscută şi ca streptococ de tip
A provoacă o mare varietate de boli printre oameni. Un organism
omniprezent, S pyogenes este cea mai frecventă cauză bacteriană
a faringitei acute, reprezentând 15-30% din cazuri la copii şi 5-10% din
cazuri la adulţi.

În timpul iernii şi primăverii în zone climatice temperate, până la 20%

dintre şcolari pot fi transportatori de streptococi din grupa A în mod
asimptomatic. Înţelegerea naturii complicaţiilor bolii infecţioase care pot
fi atribuite acestui organism reprezintă una dintre cele mai importante
dileme pediatrice. În plus, faţă de infecţiile tractului respirator superior
şi a pielii, pyogenes S poate provoca o mare varietate de infecţii
sistemice invazive.
Streptococ betahemolitic A:
Fiziopatologie

Streptococii cresc adesea în perechi sau lanţuri şi sunt negativi pentru

oxidază şi catalază. S pyogenes tinde să colonizeze tractul respirator
superior şi este extrem de virulent, deoarece depăşeşte sistemul de
apărare gazdă. Cele mai frecvente forme ale bolii S pyogenes includ
infecţii respiratorii şi cutanate, cu tulpini diferite, de obicei, responsabile
pentru fiecare formă. Peretele celular al S pyogenes este foarte complex
şi divers din punct de vedere chimic. Componentele antigenice ale
celulei sunt factorii de virulenţă. Componentele extracelulare
responsabile pentru procesul bolii includ invazine şi exotoxine. Capsula
din exterior este compusă din acid hialuronic, care are o structură
chimică asemănătoare cu ţesutul conjunctiv gazdă, permiţând bacteriei
să nu fie depistat de către gazdă ca agent ofensator. Astfel, bacteria
scapă de fagocitoză prin neutrofile sau macrofage, permiţându-i să
colonizeze.

Cum se transmite?

S pyogenes este foarte uşor transmisibil şi poate provoca boli la

persoanele sănătoase de toate vârstele care nu au imunitate specifică
pentru această infecţie. Streptococul poate fi prezent pe pielea sănătoasă
timp de cel puţin o săptămână înainte de apariţia leziunilor.

S pyogenes se răspândeşte în principal prin transmisia de la persoană la

persoană, deşi au fost documentate focarele alimentare şi la nivelul apei.
Nici răspândirea de organisme prin fomiţi, nici transmiterea de la
animale (de exemplu, animale de companie) pare să joace un rol
semnificativ în contagiune.

Răspândirea pe căile respiratorii este calea principală de transmitere a

tulpinilor asociate cu infecţii ale tractului respirator superior, deşi se ştie
de asemenea că răspândirea prin contactul fizic se produce cu tulpini
asociate cu piodermia streptococică. Serotipurile impetigo pot coloniza
gâtul. Copiii cu infecţii acute netratate răspândesc organisme prin
picăturile salivare în aer şi prin descărcări nazale. Perioada de incubaţie
pentru faringită este de 2-5 zile.

Persoanele care sunt transportoare streptococice (colonizarea faringiană

şi nasofaringiană cronică asimptomatică) nu sunt de obicei expuse
riscului de răspândire a bolii faţă de alte persoane, din cauza
rezervorului general mic de organisme avirulente.

Semnele şi simptomele precoce

• Febră
• Ameţeală
• Confuzie
• Erupţie cutanată roşie pe suprafeţe mari ale corpului

Prevenirea infecţiilor streptococice de grup A

Răspândirea tuturor tipurilor de infecţie cu streptococul de grup A poate

fi redusă prin spălarea mâinilor, mai ales după tuse şi strănut şi înainte
de pregătirea alimentelor sau a mâncării. Persoanele cu dureri de gât ar
trebui să fie văzute de un medic care poate efectua teste pentru a afla
dacă boala este o infecţie cu streptococ. Dacă rezultatul testului este
pozitiv, persoana ar trebui să rămână acasă, în carantină până la 24 de
ore după administrarea unui antibiotic.

Toate rănile ar trebui să fie păstrate cât mai curate posibil şi este de
asemenea vital să se urmărească eventualele semne de infecţie, cum ar fi
roşeaţa, umflarea, drenajul şi durerea la locul rănii. O persoană care
prezintă semne ale unei plăgi infectate, în special dacă apare febră, ar
trebui să solicite îngrijire medicală. Nu este necesar ca toate persoanele
expuse la o persoană cu o grupă invazivă streptopiană de tip A să
primească terapie antibiotică pentru a preveni infecţia. Cu toate acestea,
în anumite circumstanţe, terapia cu antibiotice poate fi adecvată.

 
Ce boli poate declanşa

• Amigdalita streptococică
În general amigdalita este o infecţie uşoară, dar poate fi foarte dureroasă.
Cele mai frecvente simptome includ:
-Durere la înghiţire
-Febră
-Amigdalele roşii şi umflate, uneori cu pete albe sau dungi de puroi
-Pete roşii pe acoperişul gurii (palatul moale sau tare)
-Umflarea ganglionilor limfatici în partea din faţă a gâtului

Alte simptome pot include dureri de cap, dureri de stomac, greaţă sau
vărsături - în special la copii.

• Scarlatină

Scarlatina este de cele mai multe ori o infecţie uşoară. Simptomele de

scarlată includ:
-Durere acută în gât şi roşeaţă
-Febră (38°C sau mai mare)
-Erupţie cutanată roşie care are o senzaţie abrazivă
-Piele roşie strălucitoare în crestăturile din partea inferioară a coapsei, a
cotului şi a şoldurilor
-Aspectul albicios a limbii la începutul bolii
-Umflarea glandelor la nivelul gâtului
-Dureri de cap sau dureri ale corpului
-Greaţă, vărsături sau dureri abdominale

De obicei, durează două până la cinci zile pentru persoanele expuse la

streptococul betahemolitic A pentru a se îmbolnăvi. Boala începe de
regulă cu febră şi durere în gât. După o zi sau două zile, apare o erupţie
roşie, deşi erupţia poate apărea şi înainte de boală sau până la 7 zile mai
târziu. Erupţia poate apărea mai întâi pe gât şi în zona inghinală, apoi se
întinde pe tot corpul.
Erupţiile cutanate de scarlatină dispar în aproximativ 7 zile. Pe măsură
ce erupţia cutanată se estompează, pielea se poate desprinde în jurul
vârfurilor degetelor de la mâini, picioare şi a zonei abdominale. Acest
peeling poate dura până la câteva săptămâni.

• Fasceita necrozantă

Necroza reprezintă moartea ţesuturilor, iar fasceita înseamnă inflamaţia

fasciei (ţesutul sub piele care înconjoară muşchii, nervii, grăsimile şi
vasele de sânge).Bacteriile intră în organism cel mai frecvent prin:
tăieturi şi zgârieturi, arsuri, muşcături de insecte, semnele lăsate de ace
(ca urmare a consumului de droguri sau perfuzii intravenoase), răni
chirurgicale.

Cu toate acestea, oamenii pot fi afectaţi de fasceită necrozantă după o

leziune care nu lezează efectiv pielea.

Infecţia se răspândeşte foarte repede. Simptomele precoce ale fasceitei

necrozante pot include:

O zonă roşie sau umflată de piele care se răspândeşte rapid

Durere severă, inclusiv durere dincolo de zona pielii, care este roşie sau
umflată
Febră

Este o boală extrem de serioasă şi dăunătoare care cere spitalizare şi

antibiotic!

• Ferba reumatică

Febra reumatică (cunoscută şi sub numele de febră reumatică acută) este

o boală care poate afecta inima, articulaţiile, creierul şi pielea, dacă
infecţiile streptococilor şi scarlatului nu sunt tratate corespunzător. Cu
toate acestea, nu este o boală transmisibilă. Deşi rară, febra reumatică
este cea mai frecventă la copiii de vârstă şcolară.
Simptomele febrei reumatice pot include:
Febră
Simptomele insuficienţei cardiace congestive, inclusiv dureri în piept,
dificultăţi de respiraţie, bătăi rapide ale inimii
Afecţiuni dureroase(artrită), cel mai frecvent în genunchi, glezne, coate
şi încheieturi
Oboseală
Mişcări incontrolabile ale corpului
Dureri fără noduli sub piele în apropierea articulaţiilor (acesta este un
simptom rar)
Erupţie care apare sub forma unor inele roz cu un centru transparent
(acesta este un simptom rar)

Medicii tratează simptomele febrei reumatice cu medicamente precum

aspirina pentru a reduce febra, durerea şi inflamaţia generală. În plus,
tuturor pacienţilor cu febră reumatică trebuie să li se administreze
antibiotice pentru streptococul grupului A, indiferent dacă există sau nu
o infecţie a gâtului la momentul diagnosticului