MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

LICEUL TEHNOLOGIC “ANGHEL SALIGNY”

PLOIEȘTI

PROIECT DE ABSOLVIRE

EXAMEN DE CERTIFICARE A COMPETENTELOR

PROFESIONALE
NIVEL 5
CALIFICARE PROFESIONALĂ
ASISTENT MEDICAL DE LABORATOR

COORDONATOR
PROFESOR HAGIANU NICOLETA

ABSOLVENT
STAN C. PAULA RALUCA

PROMOȚIA
2021

1
INVESTIGAȚII DE LABORATOR IN
MENINGITĂ

CUPRINS
2
ARGUMENT………………………………………………………………………………….5
CAPITOLUL I..................................................................................................................................6
BACTERII CARE DETERMINĂ MENINGITA...........................................................................6
1.1 Clasificarea bacteriilor..................................................................................................................6
I.2. Patogenia bacteriilor..................................................................................................................7
CAPITOLUL II..............................................................................................................................10
LICHIDUL CEFALO-RAHIDIAN L.C.R...................................................................................10
II.1. Locul de sineza al L.C.R............................................................................................................10
II.2. Funcțiile LCR............................................................................................................................11
CAPITOLUL III.................................................................................................................................12
MENINGITE.......................................................................................................................................12
III.1. Etiologie...................................................................................................................................12
III.2. Clasificarea meningitelor..........................................................................................................13
CAPITOLUL IV.............................................................................................................................20
INVESTIGAȚII DE LABORATOR..............................................................................................20
IN MENINGITE.............................................................................................................................20
IV. 1. Examenul macroscopic al LC.R..............................................................................................20
IV. 2. Examenul microscopic al L.C.R..............................................................................................23
IV.3. Examen bacteriologic...............................................................................................................23
IV.4. Hemoleucograma.....................................................................................................................28
STUDIU DE CAZ...........................................................................................................................35
CONCLUZII...................................................................................................................................40
BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................................41

3
 ARGUMENT

Am ales această temă pentru că meningita este o boală care afectează

destul de frecvent o parte din populație , având un impact major in șansa de
supravețuire ,chiar și in ,,era antibioticelor,, .

Cunoasterea datelor referitoare la investigarea LCR constituie o sarcina

importantă a fiecarei persoane care lucrează in domeniul medical sau in
laborator.
Drept urmare, sunt justificate importanța deosebită si caracterul de urgenta
medicala acordate analizei lichidului cefalorahidian , avand ca obiectiv primar
diagnosticul meningitelor care pot determina aparitia unui sindrom meningian.

Profesioniștii care sunt responsabili pentru analizarea întregului material

biologic în vederea descoperirii posibilelor anomalii sau a eventualelor boli sunt
și din laboratorul medical.

Scopul activității lor este de a ajuta medicul să stabilească un diagnostic,

prin evaluarea probelor și efectuarea testelor adecvate.

4
 CAPITOLUL I

BACTERII CARE DETERMINĂ MENINGITA

I.1 Clasificarea bacteriilor

Unii sugerează că este posibil ca Hipocrate să-și fi dat seama de existența

meningitei, și se pare că meningismul era cunoscut de către medicii din perioada
prerenascentistă, precum Avicenna.Descrierea meningitei tuberculoase,
denumită pe atunci "hidropizie la nivelul creierului", este deseori atribuită
medicului Sir Robert Whytt din Edinburgh, într-un raport postum apărut în 1768,
cu toate că legătura cu tuberculoza și agentul patogen al acesteia nu a fost
efectuată până în secolul următor.

Se pare că meningita epidemică este un fenomen relativ recent.Prima epidemie

majoră înregistrată a apărut la Geneva în 1805. La scurt timp după aceasta au
fost descrise alte câteva epidemii în Europa și Statele Unite, iar primul raport
privind o epidemie în Africa a apărut în 1840. Epidemiile africane au deveni
mult mai frecvente în secolul 20 începând cu o epidemie majoră care a cuprins
Nigeria și Ghanaîn 1905–1908.

Primul raport de meningită având ca punct de plecare o infecție bacteriană a fost

efectuat de către bacteriologul austriac Anton Weichselbaum, care a descris în
1887 meningococul. Mortalitatea din cauza meningitei era foarte mare (peste
90%) în primele raportări. În 1906 a fost produs antiserul la cai; acesta a fost
dezvoltat ulterior de către omul de știință american Simon Flexner și a marcat o
scădere a mortalității din cauza bolii meningococice.În 1944 s-a raportat pentru

5
prima dată despre eficacitatea penicilinei în meningită. Introducerea, la sfârșitul
secolului al XX-lea, a vaccinurilor anti-Haemophilus a dus la o scădere marcată
a cazurilor de meningită asociate cu acest patogen, iar în 2002 au apărut dovezi
potrivit cărora tratamentul cu steroizi ar putea ameliora prognosticul meningitei
bacteriene.

I.2. Patogenia bacteriilor

Aproximativ 25% dintre cei care dezvoltă meningită au simptome care se

dezvoltă peste 24 de ore. Restul în general se îmbolnăvesc în decurs de una până
la șapte zile. Ocazional, dacă cineva a luat antibiotice pentru o altă infecție,
simptomele pot întârzia să apară sau pot fi mai puțin intense. Dacă cineva
dezvoltă meningită fungică (cel mai frecvent cineva care este HIV pozitiv),
simptomele pot dura și săptămâni întregi .

6
Simptomele clasice ale meningitei sunt febră, cefaleea și gâtul rigid. Din păcate,
nu toată lumea cu meningită are toate aceste simptome. Doar aproximativ 45%
dintre persoanele cu meningită au toate aceste trei semne clasice. Aproape toată
lumea are însă cel puțin unul dintre simptomele clasice.

Simptome clasice

 Cefaleea
 Gâtul rigid
 Febra și frisoanele
 Vomitarea
 Sensibilitate extremă la luminile luminoase (fotofobie)
 Confuzie
 Convulsii
 Istoric al unei infecții respiratorii superioare recente (de exemplu, răceală,
dureri în gât)
 Somnolenţă
 Simptome mai puțin frecvente
 Slăbiciune localizată sau pierdere de forță sau senzație, în special pe față
 Umflarea articulațiilor și durerea în una sau mai multe articulații
 erupție nouă, care arată adesea ca vânătăi sau pete roșii minuscule
 Contactarea meningitei?
 Meningita este de obicei cauzată de o infecție bacteriană sau virală.
Meningita bacteriană este mai rară, dar mai gravă decât meningita virală.

Infecțiile care provoacă meningită pot fi răspândite prin:

 strănut

7
 tușit
 sărutat
 schimb de ustensile, tacâmuri și periute de dinți
 Meningita este de obicei contactată de la persoanele care poartă aceste
virusuri sau bacterii în nas sau în gât.

Fig.I.1. Neisseria meningitidis 

Sursa https://www.google.com/search?q=meningita&

8
 CAPITOLUL II

LICHIDUL CEFALO-RAHIDIAN L.C.R.

II.1. Locul de sineza al L.C.R

Lichidul cefalorahidian (LCR) (rar, lichid cerebrospinal) este un lichid clar

și transparent care umple sistemul ventricular cerebral, canalul ependimar,
spațiile subarahnoidiene cerebrale și medulare.

Compoziția LCR este: 99% apă, 115 mEq/L NaCl, 0,5 g/L glucoză și 0,4 g/L
proteine (albumine, etc).

Compoziția sa reflectă starea fiziopatologică a creierului (inflamație, infecție,

etc).

Fig.II.1.Lichid Cefalo-Rahidian

Sursa https://www.google.com/search?q=meningita&

9
 II.2. Funcțiile LCR

 Rol de protecție a țesutului nervos împotriva traumatismelor, prin

amortizarea unor șocuri la care este supusă cutia craniană;
 Rol de protecție imunologică a sistemului nervos central;
 Rol de transport al unor substanțe nutritive, hormoni, medicamente;
 De asemenea, LCR are rol în curățarea SNC de diferite deșeuri
metabolice, eliminându-le pe acestea prin bariera hematoencefalică;
 LCR constituie o barieră în calea pătrunderii în țesutul nervos a unor
substanțe dăunătoare din sângele circulant;
 Greutatea efectivă a creierului scade de la 1400 g la 25 g, datorită plutirii
in LCR. Altfel, masa crescută a creierului ar fi împiedicat funcționarea
propice a neuronilor de la baza sa, precum și vascularizația bogată a
encefalite.

10
 CAPITOLUL III

MENINGITE

III.1. Etiologie

Neisseria meningitidis, coc Gram negativ, gen Neisseria, familia

Neisseriaceae; este fragil în mediul extern, distrus de frig, căldură, uscăciune.
Clasificare: 12 serogrupuri, mai frecvente fiind A, B, C, Y, W135
Etiologia meningitelor infecţioase este bacteriană, virală, fungică sau parazitară.
În cazul meningitei acute bacteriene, diagnosticul rapid şi instituireaprecoce a
tratamentului scad semnificativ riscul decesului şi al complicaţiilor ulterioare.
Meningita virală beneficiază de tratament etiologic numai în cazul infecţiei cu
virusuri herpetice, în toate celelalte etiologii tratamentul este doar patogenic şi
simptomatic .

Cu toate că meningita este o boală cu declarare obligatorie în multe țări, rata

exactă de incidență nu este cunoscută.Meningita bacteriană apare, anual, la
aproximativ 3 persoane din 100000 în țările vestice. Studiile populaționale pe
scală largă au arătat că meningita bacteriană este mai frecventă, cu 10,9 cazuri
din 100000, și apare mai des vara. În Brazilia, rata meningitei bacteriene este
mai mare, cu 45,8 cazuri din 100000, anual. Africa sub-sahariană a fost afectată
de epidemii importante de meningită meningococică timp de peste un secol,
ducând la etichetarea acesteia ca „zona cu meningită”. Epidemia apare de obicei
în sezonul uscat (decembrie-iunie) iar valul de epidemii poate dura între doi și
trei ani, dispărând în timpul sezonului ploios.În această zonă se întâlnesc rate de

11
atac de 100–800 cazuri la 100000 locuitori, asistența medicală fiind deficitară.
Aceste cazuri sunt provocate în mod predominant de meningococi.

Cea mai mare epidemie înregistrată vreodată a cuprins întreaga regiune,

provocând peste 250000 cazuri de îmbolnăviri și 25000 de decese.

III.2. Clasificarea meningitelor

Clasificarea meningita Virala Fungica
neonatala · Enteroviruşii (Echo, Criptococică
Bacteriana: Cocsakhi) · Histoplasmae
· Streptococ g. B · Herpes virus tip 1 capsulatum
· E. coli · Citomegalovirusul · Coccidoides immultis
· Listeria monocitigenes · Varicella · Candida
· Pneumococul · Blastomyces
· Stafilococii dermatidis
· Ps. aerugenosa
· Bacterii gram negative

Meningita neonatală cu debut tardiv – apare > 48 ore de viata

Meningita primară – apare ca singura manifistare clinică.

Meningita secundară - apare în evoluţie multor focare primare, a sepsisului.

Meningita aseptică - se referă la cazurile de meningită în care nu se poate

demonstra nici o bacterie. Aeste meningite sunt determinate de virus sau de o
infectie bacteriană parţial tratată cînd bacterii dispar din meninge. Endocardita
poate determina meningita aseptică. Spirohetele si bolnavii care determina
sifilisul sau boala Lyme.

12
Meningita poate fi descoperită în malaria cerebrala sau meningita amebică.

Clasificarea dupa aspectul macroscopic al LCR

Are valoare importantă nu numai pentru a depista greşelile de recoltare ci,

uneori, chiar în orientarea diagnosticului bacteriologic. La lichidul cefalo-
rahidian se urmăreşte culoarea, turbiditatea, prezenţa depozitului sau a cheagului
înainte de a fi supus centrifugării. În mod normal LCR este limpede “ca apa de
stâncă”. În prezenţa semnelor meningeale (febră, redoarea cefei, fotofobie) chiar
şi un LCR limpede pledează pentru o meningită virală sau tuberculoasă. Un LCR
tulbure demonstrează prezenţa leucocitelor şi indică o infecţie bacteriană.

a. Meningite supurative

Meningita purulenta este inflamatia meningelor cerebrale cauzata de infectia cu

bacteriile piogene. Germenii patogeni cel mai frecvent intalniti sunt
pneumococul, meningococul si Haemophilus influenzae. In unele conditii
(mediu spitalicesc, in special neurochirurgical, subiecti imunodeprimati) un loc
important in etiologie pot ocupa bacilii Gram negativi. O meningita purulenta
poate fi primara. Alteori ea reprezinta manifestarea secundara a unui focar
infectios din vecinatate (otita, sinusita), a unui focar infectios la distanta, sau a
unei brese durale, ce constituie cauza unor meningite recidivante.

b. Meningite nesupurative

Neuroinfectiile= sunt afectiuni inflamatorii nesupurative ale SNC si periferic.

Procesul inflamator se localizeaza in:-meninge(producand meningita),-
encefal(emisferele cerebrale,cerebel, trunchi cerebral- encefalita),- maduva
(mielite),-encefal+maduva spinarii (encefalomielita).

13
Neuroinfectiile intereseaza toate varstele(copilarie, adolescenta), pot evolua
inepidemii sau sporadic, evolueaza cu vindecare integrala sau sechele definitive.

Etiologie: virusuri, bacterii (stafilococ,meningococ,sifilis,toxine).In transmiterea

neuroinfectiilor intervin vectori hematofagi:tantari, purici, capuse, muste, molii,
infectati de la animale. Agentii etiologici ajung la structurile nervoase pe cale
hematogena(viremie) sau pe calea nervilor.

Encefalitele pot aparea si dupa anumite

vaccinuri(antivariolic,antitetanic,antirabic); dupa boli
eruptive(rujeola,varicela,scarlatina); dupa boli neeruptive(gripa, hepatita
epidemica).

Encefalite : alergice sau parazitare.= sunt inflamatii acute nesupurative ale

encefalului.

Simptomatologie:- sdr. infectios general: febra, cefalee, somnolenta,obnubilare,

agitatie psihomotorie.

C.Meningite cu lichid hemoragic

Meningită cu lichid hemoragic este rară și poate fi cauzată de bacterii precum,

Listeria monocytogenes, Bacillus anthracis, Yersinia pestis.

Localizarea anatomică a meningelui şi rolul acestuia în organism

Creierul şi măduva spinării sunt protejate de mediul înconjurător de structuri

osoase, rigide (cutia craniană şi canalul vertebral), de lichidul cefalorahidian,
precum şi de cele 3 învelişuri meningiene: pia mater, arahnoida şi dura mater.

Pia mater este stratul interior al meningelui, membrană care îmbracă toată
suprafața creierului și a măduvei spinării, pătrunzând în șanțuri și scizuri. Pia
14
mater participă la formarea plexurilor coroidiene, care au rol în secreția
lichidului cefalorahidian, cu rol trofic și de protecție mecanică.

Arahnoida este o membrana subțire care înconjoară creierul, cerebelul și măduva

spinării. Este între dura mater și pia mater, celelalte două straturi care formează
meningele cu el. Spațiul dintre pia mater și arahnoid se numește spațiul
subarahnoidian. Membrana are aspectul unei panze de păianjen, de aici numele
ei. Arahnoida este o membrană moale, avasculară (care nu conține vase). Spațiul
subarahnoidian (între aceste două straturi) este spaţiu neuniform ce este ocupat
de LCR.

Dura mater este o membrană rigidă, fibroasă, rigidă, care înconjoară creierul,
maduva spinării, rădăcinile nervoase craniene și spinale și filonul terminal. Se
extinde de la partea superioară a cavității craniene la nivelul vertebrelor S2 și S3
pana la sacrum. Acesta aderă la partea osoasa a cutiei craniană, ceea ce nu este
cazul la nivelul coloanei vertebrale, unde structura sa diferă. În canalul spinal,
dura-mater este separat de coloana vertebrală prin spațiul epidural (sau
peridural). Este cea mai mare dintre cele trei membrane care constituie
meningele cu pia mater și arahnoida.

La nivel cranian, infecţiile subdurale se pot propaga cu uşurinţă de-a lungul

spaţiului subdural, determinând empiem (adică o acumulare de puroi într-o
cavitate a organismului), în timp ce procesele inflamatorii epidurale sunt
localizate, datorită aderenţei durei la os. În schimb, la nivel medular, orice proces
supurativ, subarahnoidian, subdural sau epidural poate difuza longitudinal.

Clasificarea meningitelor dupa mecanismul pathologic

a. primare si secundare

15
I. Patogenic:

- primare (meningococică, pneumococică, coreomeningita limfocitară)

- secundare (otogene, sinusogene, posttraumatice, în cadrul unor infecţii
aşa ca tuberculoza, sifilisul, oreionul etc.)

b.Meningite postinfectioase

Cauza exacta a encefalitei este adesea necunoscuta. Totusi, cand se cunoaste o

cauza, cea mai comuna este o infectie virala. Infectiile bacteriene si afectiunile
inflamatorii neinfectioase pot provoca de asemenea encefalita.

Encefalita poate fi manifestarea primara sau complicatia secundara a unei infectii

virale. Virusii care determina encefalite primare pot fi epidemici (ex.
arbovirusuri, virusuri poliomielitice, echovirusuri, virusuri coxackie) sau
sporadici (ex. herpes simplex, virusul rabic, varicelo-zosterian sau virusul
urlian). Arbovirusul responsabil de encefalita transmisa prin muscatura de tantar
infecteaza persoanele in timpul sezonului calduros.

Cea mai frecventa encefalita sporadica este determinata de virusul herpes

simplex (HSV).

Cele mai multe cazuri de encefalita sunt determinate acum de virusuri influenza
A sau B, de enterovirusuri, virusul Epstein-Barr, virusul hepatitic A sau B si de
HIV.

Exista doua tipuri principale de encefalita:

 Encefalita primara. Aceasta conditie apare atunci cand un virus sau alt
agent infecteaza direct creierul. Infectia poate fi concentrata intr-o zona

16
 sau la o latime larga. O infectie primara poate fi reactivarea unui virus care
a fost inactiv dupa o boala anterioara.

 Encefalita secundara. Aceasta afectiune rezulta dintr-o reactie defectuoasa

a sistemului imunitar la infectii in organism. In loc sa atace numai celulele
care cauzeaza infectia sistemul imunitar ataca, de asemenea, in mod eronat
celulele sanatoase din creier. De asemenea, cunoscuta sub numele de
encefalita post-infectie, encefalita secundara apare adesea la doua pana la
trei saptamani dupa infectia initiala.

Clasificarea meningitelor după agentul cauzal

A. meningite virale

Meningită virală este o afecțiune determinată de o serie de viruși care se

localizează la nivelul meningelui, iar ulterior pot chiar disemina în interiorul
substanței cerebrale determinând encefalită.
Meningită virală evoluează cu febra, cefalee și iritatie meningeală, anorexie,
grețuri și vărsături, dureri abdominale și diaree. Tabloul clinic al afecțiunii este
mult mai șters decât în cazul meningitei bacteriene, neexistând acele semne de
severitate. Simptomele de însoțire au manifestări uneori minime, putând
îngreuna diagnosticul mai ales pentru un medic neexperimentat. Dacă infecția
virală se localizează la nivelul măduvei spinării, infecția poartă numele
de mielită. Există o creștere a incidenței infecțiilor virale meningiene pe
parcursul verii, reflectând predominantă sezonieră a infecțiilor cu enterovirusuri
și arbovirusuri. Cel mai important test pentru diagnosticarea meningitei
este examinarea lichidului cefalorahidian.
Meningită virală are un prognostic foarte bun, neexistând sechele neurologice
17
sau cefalee persistența după vindecare așa cum se întâmplă în cazul meningitei
bacteriene. De multe ori spitalizarea bolnavilor nu este necesară, tratamentul
fiind în mare parte simptomatic.
Virusurile cel mai des incriminate în producerea meningitelor sunt
enterovirusurile, arbovirusurile, virulul HIV, virusul Herpes simplex tip 2.
Enterovirusurile sunt cea mai importantă cauza a meningitei virale. Există și alte
virusuri responsabile de declanșarea meningitei, dar cu frecvența mai mică,
acestea fiind virusul Herpes simplex tip 1, virusul meningitei coriolimfocitare și
virusul urlian. Alți agenți etiologici cu implicare ocazională în meningită virală
sunt adenovirusurile, virusul gripal A și B, virusul rubeolei, rujeolei, virusul
paragripal, virusul varicelo-zosterian, virusul citomegaliei și virusul Epstein-
Barr.

B. Meningite bacteriene Meningita bacteriană este cauzată de o bacterie, este

contagioasă și foarte periculoasă deoarece poate pune viața în pericol. Cele mai
comune bacterii care provoacă meningită sunt meningococul, pneumococul și
Listeria monocytogenes. Infecția cu aceste bacterii se poate localiza oriunde în
organism, dar poate migra către creier și măduva spinării, declanșând meningită
bacteriană acută.

18
 CAPITOLUL IV

INVESTIGAȚII DE LABORATOR

IN MENINGITE

IV. 1. Examenul macroscopic al LC.R.

Lichidul cerebrospinal (LCR) reprezintă fluidul produs în plexurile

coroide ale ventriculelor creierului. LCR-ul este conținut în sistemul ventricular
și în spațiul subarahnoid al întregului SNC (creier și maduva spinării). Blocările
sau presiunea (de exemplu, inflamația meningeală, meningita bacteriană,
hemoragia subarahnoidală) în oricare dintre ventriculele creierului sau în
foramina dintre aceste ventricule duce la acumularea de LCR și hidrocefalie.

Principalele funcții ale LCR-ului sunt sprijinul mecanic al creierului, transportul

de compuși biochimici diferiți, în special neuromodulatori și îndepărtarea
diversilor metaboliți, precum și menținerea homeostazei biochimice la nivelul
SNC.

LCR-ul este un lichid limpede, incolor, fără pigmentare. Compoziția biochimică

a CSF este ușor diferită de cea a plasmei și este bine reglementată. Cu toate
acestea, modificările plasmatice pot determina modificări ale LCR-ului într-un
interval scurt de timp (de exemplu, electroliți, glucoză). Compoziția biochimică
a CSF se schimbă cu diferite boli sau medicamente.
Indicatii

19
Analiza LCR-ului poate fi indicată la pacienții a căror istorie sau examinare
sugerează un proces SNC. Aceste simptome și semne pot include următoarele:
 Modificări ale stării mentale și ale conștiinței

 Cefalee bruscă, severă sau persistentă sau gât rigid

 Confuzie, halucinații sau convulsii

 Slăbiciune musculară sau letargie, oboseală

 Greața (severă sau prelungită)

 Simptome asemănătoare gripei care se intensifică în câteva ore până la

câteva zile

 Febră sau erupție cutanată

 Sensibilitate la lumină

 Amorțeală sau tremor

 Ameţeală

 Dificultăți cu vorbirea

 Dificultate de mers pe jos, lipsa de coordonare

 Schimbările de dispoziție, depresia

 Sugari: iritabilitate persistenta, rigiditate corporala, alimentatie

necorespunzatoare, fontanel bombat
Interpretari

Condiții asociate cu o analiză a LCR-ului anormală:

20
  Boli infecțioase (encefalita, meningita)

 Hemoragie intracraniană

 Infecții sau boli autoimune (de exemplu, scleroză multiplă, sindrom

Guillain-Barre, sarcoidoză meningeală)

 Malignități primare sau metastatice ale SNC

Condiții asociate cu modificarea aspectului CSF:
 Infecții cu meningită - Probele de LCR turbid, lăptos și tulbure

 Hemoragie sau traumatică – Probele LCR Xantochromice cu hemoglobină

crescută

 Kernicterus - Probele LCR xantocromice cu creșterea bilirubinei

 Meningelar melanosarcomic - Probele CSF Xantochromic cu melanină

crescută

 Tulburări care afectează bariera hemato-encefalică - Probele de CSF

tulbure cu proteine crescute (peste 150 mg / dl) și albumină și IgG
Condiții asociate cu modificările concentrației de glucoză a LCR-ului:
 Meningita bacteriană, fungică și tuberculoasă (dar nu virală)

 Malignitate meningeală primară sau metastatică

 Hemoragia subarahnoidă

 Hipoglicemia
Condiții asociate cu creșterea lactatului în LCR includ orice condiție asociată cu
scăderea fluxului sanguin sau a hipoxiei (de exemplu, traumatisme craniene):
 Hemoragie intracraniană

21
 Arterioscleroza cerebrală

 Hipotensiune

 Cancer metastatic

 Trauma

 Convulsii

 Meningită bacteriană

 Meningita de micoplasma

IV. 2. Examenul microscopic al L.C.R.

Leucocite: Adulti: 0-5 celule/microlitru; Copii (5-18 ani): 0-10

celule/microlitru; Nou-nascuti: 0-30 celule/microlitru

Limfocite: Adulti: 40-80%; Nou-nascuti: 5-35%

Monocite: Adulti: 15-45%; Nou-nascuti 50-90%

Neutrofile: Adulti 0-6%; Nou-nascuti: 0-8%

IV.3. Examen bacteriologic

22
 examenul biochimic, citologic şi imunologic al LCR
 examinarea LCR:
 clar, hipertensiv, reacţia Pandy ++ sau +++
 pleiocitoza iniţial cu predominantă PMN, dar care
virează după 7-10 zile către o pleiocitoză cu
limfomonocite predominante (50-500 elemente/mm3
PMN<50%)*
 albuminorahia este crescută
 glicorahia scazută (<40% din valoarea glicemiei)
 clororahia scazută
 bacili acid-alcool rezistenţi pot fi vizualizaţi pe frotiu
din LCR în doar 10-20% din cazuri*
 germenii cresc în culturi (după 30-60 de zile) în 80%
din cazuri**
 sindromul inflamator : VSH crescut
 IDR la PPD este adesea negativ
 hemoleucograma poate indica o leucocitoză cu
limfocitoză
 radiografia toracică poate arata leziuni pulmonare
evolutive sau sechelare de tuberculoză pulmonară
 CT şi MRI pot arăta existenţa unei hidrocefalii, largirea
anormală a cisternei bazale sau ependimare şi existenţa
unui tuberculom.

23
 Antibiograma

Exsudatele si transsudatele cavitatilor inchise reprezinta reactia de tip

inflamator sau neinflamator a seroaselor respective fata de anumiti excitanti, care
duce la acumularea de lichid in exces intre membrana viscerala si parietala.

Procesele inflamatorii au la baza o varietate de conditii etiologice. In marea

majoritate a cazurilor, acestea sunt infectii locale, rezultate din procesele
inflamatorii ale organului respectiv sau a celor din vecinatate, traumatisme
infectante sau pot sa reprezinte o localizare a unor boli generale de tip
septicemic. In mod normal acestea sunt arii sterile din punct de vedere
microbiologic, dar pot fi infectate de toate cele patru categorii de
microorganisme: bacterii, fungi, virusuri si paraziti.

Rezultatul investigatiilor microbiologice depinde de calitatea recoltarii si

transportul probelor2. In cadrul laboratorului Synevo lichidele de punctie pot fi
procesate atat in sistem clasic, cat si in sistem automat.

Pentru sistemul automat recoltarea se face la patul bolnavului direct in flacoanele

ce asigura conditii aerobe si anaerobe si sunt transportate imediat la laborator.

Metoda clasica necesita concentrarea lichidului de punctie prin centrifugare intr-

o eprubeta sterila, 15 minute la 3500 rotatii/minut.

In cazul prezentei coagulului in lichidul recoltat, acesta se omogenizeaza pentru

a elibera bacteriile.

Dupa centrifugare supernatantul este colectat intr-un tub steril, iar sedimentul
este folosit pentru frotiuri si culturi bacteriene.

24
Pentru realizarea frotiurilor se folosesc lame curate, degresate, de preferinta noi
pentru a avea siguranta ca nu au bacterii restante de la examinari anterioare.
Sedimentul se intinde din centrul lamei spre periferie cu ansa sau cu pipeta
Pasteur pentru a obtine un strat continuu de celule. Se prepara 4 frotiuri, din care
2 vor fi fixate si colorate Gram si respectiv albastru de metilen, un frotiu va fi
colorat Giemsa si unul va ramane de rezerva3.

Pe frotiul colorat Gram se evidentiaza prezenta germenilor, morfologia,

tinctorialitatea, frecventa si localizarea lor (intra sau extraleucocitari).

Lamele colorate Giemsa si albastru de metilen se utilizeaza pentru examenul

citologic. Se apreciaza procentual tipul elementelor: PMN, limfocite, notandu-se
in acelasi timp aspectul lor.

Cultivarea este un mijloc de diagnostic specific, dar necesita 24 – 48 de ore si

poate fi negativa in cazul germenilor neviabili sau daca pacientul a inceput
tratamentul antibiotic.

Se pot folosi: agar Columbia cu 5% sange de berbec, agar chocolate, geloza

lactozata si bulion thioglycolat. In functie de examenul bacterioscopic, pot fi
adaugate si alte medii (Sabouraud).

Mediile sunt incubate la 37°C, eventual in atmosfera cu 5% CO2 pentru medii ca

agar Columbia cu 5% sange de berbec si agar chocolate.

Aparitia culturii este urmarita zilnic timp de 3 zile pe mediile solide si 5 zile in
tubul cu bulion thioglycolat1;3.

In cazul culturilor pozitive se continua identificarea pana la nivel de specie si se

efectueaza antibiograma.

25
In eventualitatea pozitivarii, exclusiv a bulionului thioglycolat, se noteaza ziua
de incubare si nivelul la care a avut loc cresterea (suprafata, profunzime), se fac
frotiuri si treceri pe medii solide, cu incubare atat in conditii aerobe cat si
anaerobe.

In cazul suspiciunii unei infectii cu anaerobi este necesara recoltarea in

recipiente speciale care mentin conditiile de anaerobioza. Insamattarea se face
atat aerob (de rutina), cat si anaerob.

Interpretarea culturilor

Pe langa bacteriile patogene si cele comensale sunt responsabile de infectii (la

pacientii cu boli cronice debilitante, imunosupresati, datorita tehnicilor invazive,
protezelor etc). Evaluarea corecta presupune ca recoltarea, transportul si
prelucrarea sa fie conform standardelor, astfel incat organismele izolate sa
provina de la locul infectiei si sa nu fie contaminanti.

Flora bacteriana intalnita este variata. Astfel, in lichidele pleurale infectate

predomina cocii Gram pozitivi: Streptococcus pneumoniae, Streptococcus
pyogenes, Staphylococcus aureus, Enterobacteriaceae, Pseudomonas, dar se pot
intalni frecvent si germeni anaerobi din genurile Fusobacterium sau Bacteroides
singuri sau in asociatie.

In etiologia peritonitelor, asociatia de germeni Gram pozitivi si Gram negativi

aerobi si anaerobi este frecventa; indiferent de cauza peritonitei, germenii care
predomina sunt de tip enteric: E. coli, Bacteroides, Enterococcus,
Staphylococcus, Pseudomonas3.

Infectia lichidelor articulare este in mod obisnuit monobacteriana si frecvent

reprezentata de stafilococi, streptococi, neisserii si bacili Gram negativi.

26
Agentii etiologici ai pericarditelor sunt de cele mai multe ori virusurile:
Enterovirusurile, Adenovirusurile, iar infectiile bacteriene si fungice sunt de
obicei asociate cu acestea.

Fig.IV.1 Antibiograma

Sursa https://www.google.com/search?q=antibiograma

IV.4. Hemoleucograma

Hemoleucograma (denumita si hemograma) este un test de screening

important, care ofera informatii despre numarul si calitatea celulelor rosii
(eritrocite), celulelor albe (leucocite) si trombocitelor din sange.

27
 Hemoleucograma face parte atat din seria de teste de rutina, cat si din analizele
de baza in cazul afectiunilor specifice, fiind de baza in stabilirea statusului
hematologic si, implicit, a unui diagnostic corect.

Acest test este recomandat atat in cadrul controalelor de rutina, cat si pentru
depistarea afectiunilor ce includ urmatoarele simptome:

 anemie;

 slabiciune;

 febra;

 vanatai;

 senzatie de oboseala.

De asemenea, hemograma ofera un status celor care prezinta deja afectiuni de

sange sau care urmeaza tratamente precum chimioterapia.

Daca acest test de screening este singurul pe care il efectuezi in acea zi, poti
manca inainte, la fel cum ai proceda in mod normal. Hemoleucograma poate fi
recoltata a jeun (pe nemancate) sau postprandial.

Cu toate acestea, trebuie evitate mesele bogate in grasimi (lipide), care pot
influenta rezultatele hemoleucogramei.

Precum am mentionat anterior, hemoleucograma se numara printre cele mai

comune teste de laborator, avand scopul de a numara celulele prezente in
compozitia sangelui (globule rosii, globule albe si trombocite), precum si variile
rapoarte dintre acestea.

28
 Testul furnizeaza informatii valoroase despre sange si tesuturile hematopoietice,
precum cele din maduva osoasa a pacientului, dar si din alte sisteme ale corpului.

Prin urmare, testul poate include urmatoarele analize:

 Hematocrit (Hct) - reprezinta un procent din partea totala de sange corpusculara,

constand in principal in eritrocitele (globulele rosii) din sange.

 Hemoglobina (Hb sau Hgb) - este o proteina care poate fi intalnita in eritrocite,
responsabila cu transportul oxigenului si al dioxidului de carbon in organism.

 Numarul de eritrocite prezente intr-un anumit volum - intervalul normal pentru

barbati este de 4.5 milioane pana la 5.9 milioane de celule / mcL, iar pentru
femei este de 4.1 milioane pana la 5.1 milioane de celule / mcL.

 Numarul de leucocite - intervalul normal este cuprins intre 4.500 şi 10.000 de

celule pe microlitru (celule / mcL).

 Continutul mediu de hemoglobina din eritrocite (MCH).

 Concentratia medie a hemoglobinei din globulele rosii (CHEM).

 Distributia volumului de globule rosii (RDW).

 Procentajul diferential pentru celulele albe din sange (neutrofile, limfocite,

eozinofile si bazofile).

 Numarul de trombocite - intervalul normal este de 150.000 pana la 450.000

trombocite / mcL.

29
Rezultate

In urma analizelor, se va efectua un raport care este impartit in doua coloane.

Prima semnifica intervalul de referinta, adica valorile normale, iar cealalta
reprezinta rezultatele efective. Daca rezultatele sunt mai mici sau mai mari decat
intervalul de referinta, sunt considerate anormale.

In majoritatea cazurilor, cel mai frecvent motiv pentru care rezultatele sunt
necorespunzatoare poate fi o anemie usoara.

Intervalul de referinta nu este unul standard, fiecare laborator si centru de analize

avand propriile aparate si echipamente care definesc acest interval.

30
 Rezultatele obținute la pacienţii care au primit tratament adjuvant cu
Dexametazonă pentru meningită bacteriană în studiile clinice.

Studiu Tratamentul Rezultate Concluzii

antibiotic
Studiu Cefuroxim Normalizare mai Reducerea
randomizat sau rapidă a indicilor semnificativ[ a
placebo-controlat Ceftriaxon LCR (glucoză, sechelelor din sfera
pe 200 de copii şi proteine) şi a ORL (hipoacuyie,
adolescenţi (2 temperaturii; pierderea auzului),
luni-16 ani), cu incidenţă mai numai la pacienţii
infecţie H. scăzută a trataţi ciu

31
influenzae tip B hipoacuziei Cefuroxim;
(77% din cazuri) bilaterale hemoragie digestivă
– autor Lebel et sechelare (16,5% la 4 din pacienţii
al. faţă de 3.3%, trataţi cu
p<0.01) Dexametazonă
Studiu Cefuroxim Fără diferenţe Studiu
randomizat semnificative în nesemnificativ (lot
placebo-controlat ceea ce priveşte mic)
pe 60 de copii şi sechelele în sfera
adolescenţi (3 acustică şi
luni-16 ani), cu neurologică
infecţie H
influenzae tip B
(75% din cazuri)
– autor Lebel et
al.
Studiu Ampicilină + Mortalitate mai Nu s-au înregistrat
randomizat Cloramfenicol mică la pacienţii diferenţe în
placebo-controlat cu meningită normalizarea
pe 429 de copii şi pneumococică indicilor LCR şi nici
adulţi (3 luni-60 (13,5%, faţă de efecte adverse; peste
ani), cu infecţie 40.7%, p<0.01); 60% din pacienţi
Neisseria incidenţă mai internaţi cu stare
meningitidis mică a comatoasă,
(62%), Strep hipoacuziei la majoritatea (370 din
pneumoniae pacienţii cu 429), primind
(25%), meningită tratament inadecvat
Haemophilus pneumococică (0, în ambulator (3-5
influenzae tip B faţă de 12.5%, zile); AB im;
13% – autor p<0.05) rezultate similare la
Girgis et al. pacienţii cu
meningită de
etiologie N.
meningitidis şi H.
influenzae

32
Fig,IV.2. Meningita

33
 STUDIU DE CAZ

Pacient P.A., in varsta de 5 ani (cu diagnosticul prezumtiv de meningita sau

infectie enterovirala) se interneaza pentru : cefalee pronuntata, slabiciune
generala, febra 37-37,6, varsatura repetata.

Este alergic la citrice si ciocolata. Din antecedentele personale patologice

retinem : IRA des, angina, enterocolita.

La inspectia generala prezinta :

 Stare generala – grava

 Constiinta – clara

 Pozitie – pasiva

 Tegumente – palide

 Eruptii – lipsesc

 Edeme – lipsesc

 Mucoasa orofaringelui – de aspect normal

 Amigdale hipertrofiate – gr. I-II, hiperemiate, fara depuneri

 Noduli limfatici periferici – fara schimbari patologice (nu se palpeaza)

 Sclere – aspect normal

 Pupile – simetrice

 Tonus muscular –normal (corespunzator varstei)

34
  Vocea – normala

Aparat respirator

 Nasul infundat

 Respiratie aspra

 Absenta ralurilor sau suflurilor

Aparat vascular: zgomote cardiace sonore

Aparat digestiv, urinar, endocrin, hematopoietic - fara abateri

Semne de iritatie meningeana: redoarea m. occipitali, semnul Brudzinski

superior pozitiv.

BULETIN DE ANALIZE
Hematologie Test Rezulta Interval de Unitate
t referinţă măsură
Se recoltează , Eritrocite - funcţie de transport 3.77 3.7 – 5.1 10³10³/
prin puncţie a oxigenului de la plămân la μL
venoasă în ţesuturi şi transferul dioxidului
vacutainer cu de carbon de la ţesuturi în
dop mov. plămân, scăderea numărului de
eritrocite determină anemie
Hemoglobina - indică apariţia 12.0 12.0 – 15.0 g / dl
anemiei
Hematocrit - deshidratări 36.4 36.0 – 46.0 %
puternice
Volum eritrocitar mediu 96.6 80.0 – 98.0 fL
Hemoglobina erotrocitara 31.8 27.0 – 33.0 pg
medie
Concetraţie de hemoglobină 33.0 32.0 – 35.5 g/dl
eritrocitară medie
Laţimea distribuţiei 14.0 11.5 – 14.5 %

35
 eritrocitelor
Leucocite - rol de fagocitoză, 5.8 4.0 – 10.0 10³/μL
dacă numărul acestora este
scăzut indică o leucopenie
Granulocite - au rol imunologic 4.2 2.0 – 7.0 10³/μL
în imunitatea nespecifică
Limfocite - produc anticorpi, 1.4 1.2 – 4.0 10³/μL
de ele depinde imunitatea
organismului
Monocite - au o mare 0.2 0.1 – 0.8 10³/μL
capacitate de fagocitoză,
consumând resturi celulare
mari
Granulocite % 72.4 45.0 – 72.0 %
Limfocite % 23.6 25.0 – 40.0 %
Monocite % 4.0 2.0 – 9.0 %
Trombocite - au rol în 259 150 – 450 10³/μL
coagulare, numărul lor creşte în
infecţii, boli inflamatorii, boli
mieloproliferative
Trombocitocrit 0.16 0.01 – 1.0 %
Volum trombocitar mediu 6.4 7.4 – 10.4 fL
Laţimea distrinbuţiei 18.9 9.0 – 13.0 %
trombocitelor
Se recoltează , VSH 1h 75 0.0 – 20.0 mm
prin puncţie indică prezenţa unui neoplasm
venoasă în
vacutainer cu
dop negru,
conţine
coagulant (citrat
de Na 3,8%).

Biochimie ser Test Rezultat Interval Unitate

de măsură
referintă
Se recoltează, Glucoză ser - ajută la 93 65.0 – mg / dl
prin puncţie diagnosticarea diabetului 110.0

36
veoasă, 5-10 ml Acid uric - indică prin valori 2.0 2.5 – 5.9 mg / dl
sânge in crescute afectarea epurării
vacutainer cu sângelui de către rinichi
dop d culoare Uree ser - pentru evaluarea 27.5 10 – 50 mg / dl
roşie fără metabolismului protidic
anticoagulant. AST / TGO - urmăreşte 16 10.0 – U/L
evoluţia infarctului miocardic 31.0
ALT / TGP - aceste enzime 17 10.0 – U/L
sunt folosite în general pentru 28.0
diagnosticul afecţiunilor
hepatice
Lactat dehidrogenaza LAH - 361 313 – 618 U/L
este util pentru confirmarea
diagnosticului de infarct
miocardic sau pulmonar
Proteine totale ser - indică 8.7 6.0 – 8.3 g / dL
metabolismul protidic
Creatinină ser - pentru 0.62 0.6 – 1.1 mg / dL
evaluarea funcţiei glomerulare

BIOCHIMIE URINĂ
Test Rezultat Interval de
referintă
pH - indică capacitatea tubilor renali de a 6.0 5.0 – 8.0
menţine echilibrul acido-bazic al plasmei şi
lichidului extracelular
Nitraţi - indică prezenţa bacteriuriei Absent Absent
Glucoza - apare în mod specific în diabet Absent Absent
zaharat
Acid Ascorbic - are rol de echilibrare a Absent Absent
sistemului imunitar
Densitate - indică concentraţia de ioni din 1015 1.005 – 1.030
urină
Eritrocite - indică numeroase afecţiuni ale Absent Absent

37
rinichilor şi tractului urogenital
Proteine - prezenţa proteinelor în urină este Absent Absent
cel mai important indicator de boală renală
Bilirubina - apare în caz de stază biliară sau Absent Absent
hiperproducţie de bilirubină directă
Urobilinogen - este crescut în condiţiile Normal Normal
asociate cu icter hemolitic şi insuficienţă
hepatică
Corpi Cetonici - apar în urină în diabetul Absent Absent
zaharat cu aminoacitoză şi în tulburările
metabolismului glucidic
Leucocite - indică afecţiuni inflamatorii ale Prezent Absent
tractului urinar

Se pregăteşte pacientul pentru următoarele investigaţii:

 -se pregăteşte pacientul pentru recoltarea lichidului cefalorahidian
 -se transportă pacientul la sala preoperatorie

Lichidul cefalorahidian apare ca secreţie a plexurilor coroide din ventriculii

cerebrali şi prin difuziune liberă din ţesutul nervos. Format în ventriculii
cerebrali, LCR trece în spaţiul subarahnoidian prin trei foramene ale
ventriculului IV. Resorbţia LCR prin vilii şi granulaţiile arahnoidiene este în
echilibru cu secreţia.Rolul fiziologic al LCR este de protecţie biomecanică
(amortizare şi menţinere a formelor anatomice proprii SNC) şi biodinamică
(eliminarea surplusului de lichid interstiţial, menţinerea homeostaziei mediului
în care funcţionează neuronii).
Barierele hematomeningee şi hematoencefalică reduc accesul agentilor
infectioşi, al metabolitilor toxici, dar şi al chimioterapicelor către LCR şi tesutul
nervos.

38
 CONCLUZII

Din analiza celor 213 cazuri de meningită tuberculoasă internate în

Clinica de Boli Infecţioase Iaşi în perioada 2001-2009 tragem următoarele
concluzii: Meningita tuberculoasă a reprezentat 28,90% din totalul cazurilor de
meningită bacteriană internate în clinică în aceeaşi perioadă de ti mp; sexul
masculin şi bolnavii cu rezidenţă în mediul rural au furnizat cele mai multe
cazuri. Toate grupele de vârstă au fost afectate, iar copiii au reprezentat 34,27%
dintre cazuri.

Febra ca simptom de debut a fost prezent la 79,34% dintre cazuri.

Persistenţa sindromului febril peste 2 săptămâni a fost mai frecventă la copii,
unde şi intensitatea peste 38o C a fost întâlnită la un număr de 2 ori mai mare
comparati v cu adulţii.

Tipul de febră neregulat a fost prezent atât la copii, cât şi la adulţi.

39
 BIBLIOGRAFIE

1.PAUN R. Tratat de medicina internaEditura Medicala, Bucuresti

2.Ionescu-Targoviste C. Deontologia modernaEditura Medicala, Bucuresti

3.Gherasim L. Tratat de medicina interna Editura Medicala, Bucuresti

4. Mincu I.Bazele practici ale nutritiei omului bolnavEditura Cousi, Bucuresti

Surse online :

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Meningit%C4%83
 https://www.meningita.ro/
 https://bioclinica.ro/pentru-pacienti/boli-infectioase/boala-
meningococica-cand-apare-care-sunt-simptomele-cum-se-transmite-si-
cum-se-trateaza
 https://www.romedic.ro/meningita

40