CHISTUL HIDATIC HEPATIC

Coordonator Lector univ. GOLUMBEANU MIHAELA

DEFINITIE

Chistul hidatic hepatic este o afectiune

benigna determinate de localizarea
hepatica a Taeniei echinococccus si
poarta denumirea de echinococoza, boala
hidatica sau hidatidoza.

EPIDEMIOLOGIE
Omul reprezinta forma intermediara accidentala a
parazitului in timp ce animalele (mai ales ovinele)
sunt gazde traditionale atat intermediare cat si finale.
Vectorul de transmitere catre om fiind cainele.
Boala nu are transmitere interumana sau intre gazdele
intermediare.
Poate fi determinata de 3 subspecii ale parazitului:
echinococcus granulosus
echinococcus multilocularis
echinococcus oligartus

ETIOPATOGENEZA

Infestarea omului se produce pe

cale orala, accidental, parazitul
dezvoltandu-se in tubul digestiv al
acestuia.
Embrionii hexacanti (oncosferele)
din oua sunt activati sub actiunea
sarurilor biliare din duoden.
Oncosferele penetreaza mucoasa
digestiva si ajung in circulatia
portala si de acolo in parenchimul
hepatic.
80% din chistele hidatice se
dezvolta la nivelul ficatului,
majoritatea aparand in lobul drept.

EVOLUTIA BOLII

La 3 luni de la infestare, se ajunge la stadiul

de folicul cu un diametru de 4-5 mm, iar la 5
luni se formeaza perichistul, invelind chistul
propriu-zis.
Chistul are forma sferica, de obicei
uniloculara si creste cu un ritm de aproximativ
1 mm/luna.
Peretele chistul este format din 2 straturi:
strat exterior numit ectochist sau membrana
laminata ce reprezinta stratul protector al
chistului, avand aspect albicios, moalegelatinos, cu grosime de aproximativ 5 mm,
strat interior numit endochist sau membrana
poligera cu o grosime de 10-25 microni ce
secreta lichidul hidatic (limpede, incolor,
inodor) si da nastere veziculelor proligere
fiice, fiind pline cu protoscolecsi.

MANIFESTARI CLINICE

Chistul hidatic ramane pentru mult timp silentios din punct de vedere clinic, si
este deseori descoperit accidental la examenul ecografic.
Simptomele sunt absente, pana cand chistul ajunge la un diamentru de 10 cm,
iar obiectiv, formatiunea este palpabila abia cand ajunge la diametrul de 20
cm.
Clinic:
Durerea sau senzatia de greutate in hipocondrul drept cu iradiere diafragmatica sau
epigastrica;
hepatomegalia sau prezenta unei formatiuni tumorale palpabile in hipocondrul drept,
eventual distensia abdominala. .
sindromul dispeptic, greata, varsaturile, febra, icterul pasager sau scaderea ponderala.

COMPLICATII

Ruptura chistului in cavitatea peritoneala

clinic prin iritatie peritoneala: durere abdominala intensa difuza, aparare musculara,
frison, febra, oprirea tranzitului intestinal .

Ruptura chistului in organele adiacente, determina simptome legate de evacuarea

continutului chistului:
hidatemeza = eliminare prin voma a protoscolecsilor, veziculelor fiice si membranelor
hidatenteria = eliminarea prin materiile fecale .

Ruptura chistului in marile vase sanguine

instalarea socului anafilactic, putand determina decesul.

Ruperea in cavitatea toracica

in prima faza aparitia pleureziei

in a doua faza apare hidatopiotorax

Ruptura in caile biliare reprezinta cea mai frecventa forma de ruptura,

cu manifestari de colangita: dureri de tip colica biliara, icter pasager, febra, frisoane. Se
pot intalni si fenomene anafilactice de tipul: prurit, urticarie, criza de astm.

DIAGNOSTICUL SEROLOGIC
SI BIOLOGIC

Eozinofilia
Testul eozinofiliei provocate pare sa aibe o
specificitate crescuta
Testul de aglutinare indirecta este pozitiv la 85% din
pacienti
Testul ELISA -sensibilitatea si specificitatea acestei
metode depinde de modul de preperare al antigenului

EXAMENUL IMAGISTIC

Radiografia simpla a chistului se

prexinta ca o umbra rotunda,
calcificata in ficat cu
ascensionarea hemidiafragmului
drept.

Ecografia-Se prezinta ca mase

transonice, de obicei bine
delimitate de diverse dimensiuni,
cu peretii subtiri,
hiperreflectogeni. Uneori in
interiorul lor se deceleaza
veziculele fiice si nisipul hidatic

EXAMENUL IMAGISTIC
Tomografia computerizata arata
informatiile utile pentru actul operator,
prin oferirea de detalii asupra
dimensiunilor, topografiei, relatiei cu
celelalte viscere.
Colecistocolangiografia evidentiaza
relatiile chistului cu caile biliare
principale.
Angiografia stabileste cu exactitate
rapoartele vasculare ale chistului
hidatic.

DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
Se face cu:
Chiste de alta etiologie: seros, abces piogenic, abces amoebian, chiste
biliare.
Tumori hepatice benigne sau maligne, primitive sau secundare,
hemangion hepatic.
Ulcerul gastric trebuie diferentiat de durerea din hidatidoza hepatica
cand apare ca o senzatie de apasare in hipocondrul drept, nu are caracter
sezonier si nu este influentata de orarul meselor.
Litiaza biliara in care durerea apare in crize.
Afectiuni alergice care se asociaza cu eozinofilia sangvina

TRATAMENT MEDICAMENTOS
Este indicat la:
pacientii cu boala hidatica diseminata,
chiste centrale mai mici de 4 cm,
varstnici ce nu pot fi operati datorita riscurilor majore si
diseminarea intraoperatorie a continutului chistic in
cavitatea peritoneala.

TRATAMENT MEDICAMENTOS
Medicamentele utilizate sunt mebendazolul si
albendazolul.
Doze:
ALBENDAZOLUL: 7.5 mg/kgc de 2 ori pe zi la copii in 3
cicluri de 28 zile urmate de 14 zile pauza.
MEBENDAZOLUL: 20-50 mg/kgc/zi in 3 prize timp de 3-12
luni

TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Este de baza din momentul in care chistul nu
raspunde la tratamentul medical.
Tratamentul ideal consta in scoaterea continutului
chistului fara contaminarea organismului, urmat de
tratamentul cavitatii restante.
Fluidul hidatic in tensiune din chist se evacueaza si
se sterilizeaza cu solutie salina hipertona.
Dupa se scoate membrana proligera