 sunt diagnosticate și clasificate prin 

examinare
ecografică, pot fi simple, complicate sau
complexe și ating un vârf de incidență între 40 și
50 de ani.
 chisturile recurente simptomatice se rezolva prin
excizie.
  este cea mai comună tumoră benignă a sânului
și apare de obicei la femeile tinere
 involuția este spontană în menopauză
 la palpare, aceste tumori sunt ferme, netede, de
o consistență elastică, cu diametrul de 2 - 3 cm
în momentul descoperirii
 diagnosticul este confirmat prin biopsie
excizională sau prin examenul citologic al
aspiratului cu ac subțire.
 se intervine chirurgical doar la fibroadenoame
mari sau cele care continuă să se dezvolte pe
parcursul urmăririi leziunii
  sunt tumori similare histologic cu
fibroadenoamele
 pot fi benigne, intermediare sau maligne
 tratamentul acestor tumori constă în incizie
largă sau mastectomie
 sunt cele mai frecvente leziuni mamare
 cuprind un spectru larg de semne și simptome clinice și
modificări histologice
 condiția este frecventă la femeile cu vârste cuprinse între
30 și 50 de ani și rară la femeile în postmenopauză
 modificările fibrochistice pot fi reprezentate de formațiuni
asimptomatice, dar în mod frecvent sunt însoțite de
dureri, sensibilitate, în special în perioada premenstruală,
și, uneori, de o secreție mamelonară
 durerea mamară ciclică este simptomul cel mai întâlnit în
cadrul modificărilor fibrochistice și poate fi tratată în mod
optim prin evitarea traumatismelor la nivelul sânilor și
limitarea consumului de cofeină
 este recomandat ca pacienta să primească informații și să
fie încurajată să realizeze autoexaminarea sânilor în
fiecare lună, imediat după perioada menstruală.
 reprezintă durerea la nivelul sânului și este un
simptom comun
 prevalența este mai ridicată la femeile care se
află în preajma menopauzei decât la cele tinere
 durerea poate fi ciclică 
 mastodinia nonciclică poate ocazional să se
prezinte ca o durere focală de sân
 simptomul trebuie evaluat cu atenție în timpul
examinării clinice, prin investigații imagistice
țintite și biopsia oricărei formațiuni tumorale
palpabile sau descrise radiologic
 se clasifică în infecții puerperale (care apar
în timpul sarcinii și lactației) și infecții non-
puerperale.
Infecțiile puerperale sunt caracterizate de
căldură locală, edem, eritem al sânului și
febră, stare generală de rău. Sunt tratate cu
succes cu antibiotice sau pot evolua spre
abcese care necesită drenaj chirurgical.
Celulita necomplicată într-un sân neiradiat și
în afara perioadei puerperale este mai puțin
frecventă. Apariția acesteia ar trebui să
indice evaluare imagistică și biopsie pentru a
exclude cancerul de sân inflamator.
 sunt periferice sau subareolare a
 abcesele periferice sunt de obicei infecții
tegumentare (foliculita sau infecția
chisturilor glandelor Montgomery),
 abcesele subareolare iau naștere din ductele
lactofore obstruate cu keratină.
 la 40% dintre femeile în premenopauză și 74% din femeile
care au alăptat în ultimii 2 ani poate apărea o secreție
lichidă
 secrețiile care apar spontan, seroase sau
sangvinolente trebuie considerate ca fiind patologice
și trebuie investigate
 secreția mamelonară unilaterală, spontană, hemoragică
sau serosangvinolentă este produsă de papiloame
intraductale care sunt simpli polipi ai canalelor
galactofore sau de un cancer intraductal
 secreția lactată de la nivelul unor ducte multiple la
femeile ce nu alăptează reflectă, probabil, niveluri
crescute de prolactină. De asemenea, hipotiroidismul
poate produce galactoree.
 pentru investigații citologice, poate fi folosită o lamă de
sticlă pe care a fost expusă o mostră de secreție. Este
indicat ca investigația să fie completată cu examenul
ecografic, mamografia diagnostică sau RMN.
 aproximativ 15% dintre pacientele care au
implant dezvoltă contracție la nivelul
capsulei sau cicatrizare în jurul implantului,
ceea ce duce la deformarea și creșterea
consistenței sânului
 deși practica demonstrează că peste 90%
dintre modificările care apar la nivelul
sânilor sunt benigne, este
importantă consultarea medicului specialist
și respectarea tratamentului
recomandat pentru că în acest mod, de
multe ori, poate fi prevenit cancerul de sân
 Al doilea cancer ca frecvență la femei

 Cel mai frecvent cancer la femeile sub 60 ani

 Incidența crește cu vârsta :

 1,5/100.000 de femei între 20-24 ani
 421,3/100.000 de femei între 75-79 ani

 Incidență în creștere în urma utilizări

screening-ului prin mamografie
1. Vârsta : riscul de dezoltare a cancerului de sân crește
cu vârsta
2. Istoricul familial de cancer de sân : rude de gradul I ce
au avut cancer de sân în perioada de premenopauza
3. Antecedentele personale de cancer de sân : femeile cu
istoric de cancer mamar unilateral prezintă risc crescut
de apariție a unei tumori maligne contralaterale
4. Factori genetici: femeile purtătoare ale genelor BRCA 1
și BRCA 2
5. Factori hormonali : menarhă precoce, menopauză
tardivă, nulipare, utilizarea de contraceptive orale
peste 10 ani.
6. Terapia de substitutie hormonală
7. Obezitatea
8. Consumul cronic de alcool
9. Expunerea la radiații
A. Carcinoame in situ
a) Carcinom intraductal
b) Carcinom lobular in situ
B. Carcinoame invazive
a) Carcinom ductal invaziv
b) Carcinom lobular invaziv
c) Carcinom medular
d) Carcinom mucinos
e) Carcinom tubular
f) Carcinom cribriform
g) Carcinom papilar
h) Alte forme rare (apocrin, metaplastic, adenoid,
oncocitic)
 Carcinomul ductal in situ : 4-5%
 De obicei la femeile în premenopauză, multicentric. Prezintă
uneori expresie clinică (tumoră palpabilă) şi expresie
mamografică (microcalcificări de aspect pulverulent).
 Carcinomul lobular in situ : 20-30%
 Nu are expresie clinică și mamografică. Este frecvent
diagnosticat la femeia tânară. Rată de proliferare redusă și
este tipic estrogen receptor negativ.
 Carcinomul ductal invaziv : 60%
 Clinic se prezintă ca un nodul dur, greu. Pe secțiune are un
aspect cenușiu, cu rezistență la secțiune. . Metastazează
frecvent în oase, plămân, ficat.
 Carcinomul lobular invaziv : 10-15%
 Tumoră puțin definită ce survine adesea în cadranele supero-
externe. Multicentric, fie la nivelul aceluiași sân, fie
contralateral. Metastazează mai frecvent la nivelul meningelor
sau pe suprafaţa seroaselor, ovarelor şi retroperitoneului.
 Tumora
 descoperită fie de bolnavă însăşi, fie la examenul clinic
efectuat de medic pentru alte acuze. De obicei, cu
localizare în cadranul supero-extern.
 Durerea
 continuă sau intermitentă; sub formă de înţepături,
arsuri; localizată sau cu iradiere la distanță
 Secrețiile mamelonare
 Serosangvinolente sau sangvinolente
 Retracția tegumentului sau a mamelonului
 Eroziuni mamelonare
 Înroșirea tegumentului cu edem
 Aspect de coajă de portocale
 Adenopatii axilare
 1. Anamneza
 antecedente fiziologice : menarhă, menopauză,
paritatea
 antecedentele familiale și personale de patologie
mamară
 prezența altor factori de risc : tratament de
substituție hormonală, alcool, expunerea la
radiații (radioterapie)
 date despre patologia actuală :
 ritmul de evoluție,
 posibile metastaze : dureri osoase, tulburări
respiratorii, pierdere în greutate
 2. Examenul clinic : esențial
◦ Inspecția
 volumul celor 2 sâni, starea tegumentelor (culoare,
edem, eczeme), prezența unor proeminențe sau
depresiuni, a unor dilatări venoase, starea
mamelonului (retracție, deviere, ulcerații, cruste)
◦ Palparea
 sediul tumorii, numărul, forma, consistența, limitele,
raporturile cu structurile din jur.
 evaluarea aderenței tumorii față de tegument și față
de planurile profunde (manevra Tilleaux).
 se execută aceiași pași pentru sânul contralateral.
 prezența adenopatiilor axilare și supraclaviculare
bilateral
 3. Investigații paraclinice
 Mamografia : cea mai importantă investigație
 masă cu formă neregulată, margini nedefinite sau
spiculate, având o densitate mare.
 calicificările fine, pleomorfe sau liniare, dispuse
grupat
 10-15% dintre tumorile maligne nu sunt vizibile
mamografic
 Mamografia de screening este metoda cea mai
eficientă de descoperire a unui cancer mamar la
femeia asimptomatică. Este recomandată anual
femeilor peste 40 ani cu risc normal și de la vârste mai
tinere celor cu factori de risc prezenți
 Clasificarea BIRADS a leziunilor mamografice :
Categoria 1 Mamografie negativă; se continuă mamografiile
de screening
Categoria 2 Aspecte benigne; se continuă mamografiile de
screening
Categoria 3 Posibil benign; repetarea mamografiei în 6 luni
Categoria 4 Anomalie suspect; se recomandă biopsia
Categoria 5 Aspect sugestiv pentru malignitate; se
recomandă biopsia
Categoria 6 Leziune cunoscută anterior ca fiind malignă
(biopsie)
◦ Ecografia mamară
 adjuvantă mamografiei
 diferențiază o masă chistică de una solidă
 aduce informații în plus despre o leziune descoperită
mamografic în cazul unor sâni cu țesut dens
 nu se utilizează ca metodă de screening
◦ RMN-ul cu SC
 identifică tumora mamară primară la pacientele cu
adenopatii axilare fără leziuni mamografice.
 utilă la pacientele tinere cu densitate mare a țesutului
mamar,
 evaluează extensia carcinoamelor lobulare
 metodă adiacentă mamografiei în screeningul
pacientelor purtătoare ale genelor BRCA
◦ Biopsie cu examen citologic sau histopatologic
 stabilește diagnosticul de certitudine
Ecografie mamară RMN mamar
 Afecțiuni inflamatorii acute : abcesul
mamar, mastita acută.
 Afecțiuni inflamatorii cronice : tuberculoza
mamară, sifilis mamar, mastită cu
plasmocite.
 Tumori mamare benigne
 Scurgeri mamalonare de alte cauze : extazii
canaliculare, papilom intraductal
 Retracția cutanată din boala Mondor
(tromboflebita venei epigastrice superioare)
 are ca scop încadrarea pacientei într-o categorie de risc în
funcție de care se poate aprecia prognosticul și se poate
stabilii o conduită terapeutică.
 Principalul sistem de stadializare utilizat este TNM
Stadiul I T1N0M0

Stadiul II a T0-1N1M0 /
T2N0M0
b T2N1M0 /
T3N0M0
a T0-2N2M0 /
Stadiul III T3N1-2M0
b T4N0-2M0

c TnN3M0

Stadiul IV TnNnM1
 În funcție de stadiul clinic a bolii, tumorile
mamare pot fi încadrate în două categorii
terapeutice, în funcție de etapa terapeutică
inițială :
 tumori cu indicație chirurgicală inițială
 Chirurgie conservatoare
 Mastectomia radicală
 tumori fără indicație chirurgicală inițială
 Chimioterapie
 Hormonoterapie
 Radioterapie
 Chirurgia conservatoare
 Indicație :
 Tumori unice (clinic și mamografic) de maxim 4 cm
 Grad histologic scăzut
 Situate la peste 2 cm de mamelon
 identificarea
noduluilui santinelă și
limfadenectomie axilară dacă este necesar
 Mastectomia radicală
◦ Halsted :
 presupune rezecția sânului în
totalitate, a mușchilor pectorali și
a țesutului limfoganglionar axilar.
 avantaje: asigura cel mai bine
ridicare complexului fascial și al
țesutului limfoganglionar
interpectoral
 dezavantaje: sechele severe,
precum edemul cronic și impotența
funcționala de diferite grade al
brațului ipsilateral
 Patey
 presupune rezecția în bloc a
sânului, a mușchiului
pectoral mic și a țesutului
limfoganglionar axilar
 avantaje : funcționalitate
brațului este mai puțin
afectată
 dezavantaje : nu permite o
evidare la fel de largă ca
mastectomia Halsted
 Madden
 presupune ridicarea în bloc a sânului dar cu păstrarea
ambilor mușchi pectorali.
 avantaje: puțin mutilantă
 dezavantaje: nu îndepărtează limfodonulii axilari de
nivel III.
 Chimioterapia
a) Chimioterapia de prima intenție (neoadjuvantă)
 Cancere avansate
 Cancere inflamatorii (mastita carcinomatoasă)
 În scopul reducerii masei tumorale
b) Chimioterapia adjuvantă
 tumori care nu mai pot fi convertite la un stadiul
operabil în scopul stabilizării evoluției
 cazuri cu recidive
 cazuri cu metastaze la distanță

◦ Principalele chimioterapice utilizate :

antraciclinele (Doxorubicină, Epirubicină), taxanii
(Paclitaxel, Docetaxel), 5FU sau Ciclofosfamida
◦ Trastuzumab, anticorp mononoclonal anti receptor
HER-2, prezent în 20-30% din cancerele mamare
 Hormonoterapia
◦ = blocarea producției de estrogen sau
progesteron
◦ peste 60% din cancerele mamare sunt estrogen
receptor pozitive (ER+) sau progesteron
receptor pozitive (PR+)
◦ Agenți utilizați
 Antagoniști estrogenici : Tamoxifen
 Inhibitori de aromatază
 Radioterapia
◦ se aplică fie pre-operator, fie post-operator
◦ control local al tumorilor operabile la care se
practică o chirugie conservatoare
 Obiectiv : ameliorarea calității vieții bolnavei
 Hormonoterapia este tratamentul de elecție,
asociată sau nu cu chimioterapia
 Tumorile metastazate : decizia terapeutică este
luată în funcție de starea generală, de numărul
și localizarea metastazelor
 Tumorile recidivate : depinde de localizarea lor,
de intervalul liber și de tratamentul inițial.
◦ De obicei, recidiva indică un proces sistemic iar
tratamentul cuprind o componentă generală asociat
tratamentului local