UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

”NICOLAE TESTEMIȚANU”

Cancerul
glandei mamare

A realizat: Neagu Felicia

Grupa: M1726
 PARTICULATITĂŢI ANATOMO-FIZIOLOGICE ALE GLANDEI MAMARE

 Glanda mamară este o glandă pereche, situată pe faţa anterioară a

toracelui, simetric, de o parte şi de alta a liniei mediane;
o Este limitată:
 superior de coasta a III-a;
 inferior de coasta a VI-a sau a VII-a;
 medial de marginea sternului;
 lateral de linia axilară anterioară;
 în profunzime, ajunge până la fascia
mușchiului pectoral mare.

Sursa: Tratat de oncologie, Dumitru Sofroni, Nicolae Ghidirim

 PARTICULATITĂŢI ANATOMO-FIZIOLOGICE ALE GLANDEI MAMARE

• Parenchimul mamar este constituit din 10-20 de lobi

glandulari. Lobii sunt separați între ei de țesut
conjunctiv dens și țesut adipos.
• Lobii sunt divizați prin intermediul unor septuri
conjunctive în lobuli. Lobulii au o formă piramidală,
fiecare lobul reprezintă o glandă tubulo-acinoasă
ramificată, din care produsul de secreție se cumulează
într-un canal colector principal denumit ductul
lactifer sau canalul galactofor.
• Ductul lactifer colectează secrețiile din ducturile
interlobulare, iar acestea, la rândul lor, din ducturile
intralobulare.
• Mamelonul, reprezintă o proeminență cilindrică sau
conică, rotunjită, situată în centrul areolei.
Mamelonul are o suprafață neregulată, pe al cărui
vârf se deschid 15-25 de ducturi lactifere prin mici
orificii.
• Stroma glandei mamare este formată din țesut
conjunctiv și adipos, străbătut de numeroase vase
sangvine și limfatice, nervi și o bogată rețea capilară.

Sursa: Tratat de oncologie, Dumitru Sofroni, Nicolae Ghidirim

 PARTICULATITĂŢI ANATOMO-FIZIOLOGICE ALE GLANDEI MAMARE

1.Peretele toracic
2. Mușchi pectoral
3. Lobuli
4. Mamelon
5. Areolă mamară
6. Canal galactofor
7. Țesut adipos
8. Tegument

Sursa: Tratat de oncologie, Dumitru Sofroni, Nicolae Ghidirim

PARTICULATITĂŢI ANATOMO-FIZIOLOGICE ALE GLANDEI MAMARE

Regiunile anatomice:
1. Mamelon
2. Cadranul central
3. Cadranul superior medial
4. Cadranul superior lateral
5. Cadranul inferior lateral
6. Cadranul inferior medial
7. Coada axilară – lobul
accesoriu al glandei mamare

Sursa: Tratat de oncologie, Dumitru Sofroni, Nicolae Ghidirim

 PARTICULATITĂŢI ANATOMO-FIZIOLOGICE ALE GLANDEI MAMARE

• Vascularizația glandei mamare este

asigurată de:
o artera mamară externă;
o mamară internă;
o ramuri perforante din intercostale;

o Arterele provin din artera toracică internă, artera

toracică laterală, artera toracică superioară și
arterele intercostalele posterioare a celor de a II-a,
a III-a și a IV-a coastă. În glanda mamară vasele
arteriale posedă o distribuție radială din care cauză
şi inciziile se fac întotdeauna radial. Ramurile
mamare ale acestora formează o rețea superficială
în țesutul adipos premamar și o rețea periacinoasă.
o Venele pornesc din rețeaua periacinoasă, ajung în
rețeaua superficială - Haller. De aici, venele se
varsă în vena axilară, în vena toracică internă, în
venele superficiale ale gâtului și ale peretelui
abdominal anterior.
Sursa: Tratat de oncologie, Dumitru Sofroni, Nicolae Ghidirim
PARTICULATITĂŢI ANATOMO-FIZIOLOGICE ALE GLANDEI MAMARE

2. Profunde -
colectează limfa de la
lobii glandulari și
converg spre un
colector circumareolar
(plexul limfatic
Sappey).
Limfaticele au o
importanță
deosebită deoarece
reprezintă principala
cale de răspândire a
celulelor neoplazice
 PARTICULATITĂŢI ANATOMO-FIZIOLOGICE ALE GLANDEI MAMARE
Direcții de scurgere a limfei:

• Calea limfatică principală (75% din fluxul limfatic);

• Reprezentată prin 2-3 trunchiuri groase care pleacă de la plexul limfatic areolar,
Externă înconjoară marginea inferioară a pectoralului mare (unde se află un ganlion
paramamar Sorgius), perforează fascia axilară și ajung în ganglionii axilari.
(axilară)

• Originea: partea internă a glandei, urmează colectoarele limfatice ce însoțesc vasele

toracice interne și se revarsă în ganglionii subclaviculari, supraclaviculari sau direct
Internă în trunchiul jugular.
(parasternală)

• Originea de pe suprafața profundă a glandei.

• O parte din ele parcurg de-a lungul aponevrozei mușchiul pectoral și se revarsă în
ganglionii axilari. Altele traversează pectoralul mare și merg între acesta și
Inferioară
pectoralul mic, revărsându-se în ganglionii subclaviculari. Între marele și micul
(submamară,
transpectorală)
pectoral se află grupul ganglionar interpectoral (Rotter).
 PARTICULATITĂŢI ANATOMO-FIZIOLOGICE ALE GLANDEI MAMARE

Ganglionii limfatici regionali:

1. Superficiali:
a. Axilari
- Nivelul I (zona bazală/inferioară a fosei
axilare) include ganglionii limfatici situați
lateral de marginea mușchiului pectoral mic;
- Nivelul II (zona medie a fosei axilare)
include ganglionii limfatici situați sub
mușchiul pectoral mic între marginile laterale
și mediale ale acestuia și ganglionii limfatici
interpectorali (Rotter);
- Nivelul III (zona apicală) include ganglionii
situați medial de mușchiul pectoral mic.
b. Subclaviculari (ipsilaterali)
c. Subscapulari (ipsilaterali)
2. Profunzi:
a. Intramamari (retrosternali) situați în
regiunea intercostală (la nivelul coastelor IV-
V) la marginea sternului în fascia
endotoracică.
 CE REPREZINTĂ CANCERUL GLANDEI MAMARE?

 Cancerul glandei mamare este o afecţiune în care celulele

maligne se dezvoltă la nivelul ţesutului sânului.
Epidemiologie
• Cancerul glandei mamare reprezintă cea mai frecventă formă de
neoplazie la femei;
• Conform datelor statistice oferite de OMS, anual în întreaga lume
sunt depistate aproximativ 1,7 milioane cazuri noi de CGM și
627 000 de decese.
• În SUA, în anul 2018 au fost diagnosticate cu cancer al glandei
mamare circa 231 840 de femei, dintre care 40 290 au decedat din
cauza acestei maladii.
• Cea mai redusă rată a mortalității se înregistrează în regiunea Asiei
de Sud-Est (aproximativ 16 la 100 000), iar rata cea mai ridicată în
regiunea Africii de Sud (20 la 100 000).
• Se estimează că una din 9 femei pe parcursul vieţii vor fi afectate de
această severă maladie. Cancerul glandei mamare poate afecta și
sexul masculin. Raportul dintre bărbați și femei reprezintă 1:150.
• În Republica Moldova, se află la evidență
circa 10 000 de paciente cu CGM.
• Conform datelor Cancer Registrului Național
(2018) cancerul glandei mamare ocupă primul
loc în structura morbidității prin tumori
maligne la femei, constituind 10,7% din
structura oncologică la populaţia feminină,
anual înregistrându-se circa 1 000 cazuri noi.
• Prevalența cancerul glandei mamare în anul
2018 a constituit 522,5 la 100 mii populație,
iar incidența a constituit 61,0% sau 1125
paciente, dintre care în perioada reproductivă
au fost înregistrate 241 de paciente, ceea ce
constituie 21,4%.
ANOMALII DE DEZVOLTARE ALE GLANDEI MAMARE
• Amastia – lipsa
Anomalii congenitală a sânului
de • Atelia
număr • Politelia
• Polimastia

• Atrofia glandei mamare

• Hipertrofia glandei
Anomalii mamare la femei
de volum • Hipertrofia sânului la
barbat

• Mastoptoza sau
Anomalii prolapsul mamar.
de formă • Anomaliile de formă
ale mamelonului.
 Amastia Atelia
 Țesutul glandular lipsește în  Glanda mamară este în
întregime. Există numai limitele normei dar lipsește
mamelonul, cu sau fără areolă mamelonul
 Politelia Polimastia
 Reprezintă mamelon  Reprezintă existența unor
supranumerar, fără glanda sâni supranumerari care pot
adăugătoare. fi complet dezvoltați, sau
pot fi numai rudimente cu
sau fără areolă.
 Hipertrofia glandei
mamare la femei
 Se datorează în special
tulburărilor hormonale, dar poate
fi întâlnită și în unele cazuri de
obezitate.
 Hipertrofia la început e bine
suportată, mai târziu pe măsura
creșterii sânului aceasta devine
dureroasă, mai ales premenstrual.
Hipertrofia sânului la
bărbat (ginecomastia)
 Această afecțiune poate fi uni-
sau bilaterală. Mărirea în volum
a glandei mamare, care la bărbat
este rudimentară, apare datorită
unui dezechilibru hormonal între
estrogen si testosteron.

Mastoptoza
 Se întâlnește destul de des la
femeile obeze, astenice și cu
torace hipoplazic.
 Poate fi de diferite grade, de
la ptoză ușoară până la ptoză
pronunțată, în care persistă și
o hipertrofie pronunțată a
glandei.
Anomaliile de formă ale
mamelonului
 Acesta poate fi: scurt,
ombilicat sau invaginat.
 Anomalia poate fi primară
(congenitală) sau secundară
(după o infecție). Retracția
unilaterală cu istoric scurt
poate fi sugestivă pentru
cancerul glandei mamare.
 TUMORILE BENIGNE ALE GLANDEI MAMARE

Se caracterizează prin:
 creștere lentă;
 expansivă (comprimă țesutul vecin);
 sunt bine incapsulate;
 sunt rezultatul unor modificări hormonale (hiperestrogenemia,
hiperprolactinemia);
 după excizie recidivează rar;
 nu invadează țesuturile locale;
 nu metastazează în alte organe;
 tratamentul de bază este cel chirurgical – excizia
formațiunilor din sân;
  Factorii de risc ale tumorilor benigne:

 Regim igieno-dietetic incorect: abuz de grăsimi de origine

animalieră, tabagism, abuz de alcool;
 Factori profesionali și ecologici: radiații ionizante, ultraviolete,
substanțe chimice;
 Trauma psihică cronică;
 Traumatismele glandei mamare;
 Patologiile organelor endocrine (hipofiză, ovare, suprarenale, etc.)
sau a organelor participante în metabolismul hormonilor
 Dereglări hormonale (hiperestrogenemia, hiperprolactinemia);
 Întreruperea sarcinii;
 Administrarea timp îndelungat și fără indicații medicale a
preparatelor hormonale, inclusiv a contraceptivelor;
 Factorul ereditar, etc.
• Lipom • Adenolipom • Adenom
• Fibrom • Fibroadenom • Papilom
• Tumora filoidă intraductal

Conjunctive Fibroepiteliale Epiteliale

• Hamartom • Hemangiom
• Condrom
• Osteom
• Teratom

Heterotopice Vasculare

Clasificarea tumorilor benigne după originea tisulară:

FIBROADENOMUL
 Este o tumoră benignă formata din țesut mamar glandular și
fibros.
 10% dintre femeile 15 - 30 de ani sunt predispuse pentru a
dezvolta fibroadenoame al glandelor mamare.
 Cauze:
1. Estrogeni – hiperestrogenemie;
2. La femeile aflate în premenopauză sau gravide, în
postmenopauză și urmează terapie hormonală de substituție.
3. Cele mai multe fibroadenoame apar în timpul perioadei fertile,
cu ciclu menstrual prezent, atunci când nivelul hormonal se
schimbă.
 Simptomele clinice:
1. Este o formațiune cu contur rotund sau oval, neted și mobil.
2. Aceste tumori pot fi sensibile la palpație, chiar în perioada
premenstruală, dimensiunile - de la 1,0 la 5,0 cm, dar poate
ajunge până la 15 cm.
3. La mamografie - o masă netedă, rotundă sau ovală, foarte
bine delimitată.
4. La ecografia mamară - o formațiune cu un contur bine
definit, omogenă, rotundă sau ovală, unele ușor
vascularizate.
 Forme histologice:
1. Pericanaliculară
2. Intracanaliculară
3. Forma mixtă
 Tratamentul fibroadenomului:
1. Poate varia în funcție de tipul
histologic, dimensiuni, numărul
tumorilor etc.
2. Este recomandată ecografia
mamară periodică, pentru ca
fibroadenomul să fie ținut sub
supraveghere.
3. Fibroadenomul >1,0 cm, este
dureros, prezintă creștere sau
rezultatul biopsiei prezintă cel
puțin celule epitelial glandulare
cu proliferație, este recomandat
tratamentul chirurgical – rezecția
sectorală a glandei mamare.
TUMORA FILOIDĂ (TUMOR PHYLLODES)

1. Reprezintă leziuni fibroepiteliale, caracterizate printr-o

celularitate mai densă a componentei conjunctive cu evoluție
în general benignă
2. Mai frecvent - 35-50 de ani;
 Particularitățile clinice:
• Aceste tumori sunt hormonal-dependente și au origine
multicentrică;
• Tulburările hormonale survenite la menopauză pot determina
dezvoltarea tumorii;
• Clinic: formațiune tumorală neomogenă, densă, mobilă, cu
contururi clare, caracter polilobular dar cu proliferare rapidă
(câteva săptămâni).
• Tumora poate atinge dimensiuni destul de mari (până la 20 cm) și
poate provoca schimbări cutanate cu proieminența venelor.
• Se observă asimetria mamelonului.
• Ganglionii limfatici regionali sunt de dimensiuni şi consistenţă
normală.
• Recidivele locale sunt frecvente (10-30%). Metastazele la distanță
sunt rare (<10%).
 Tumoră
phyllodes
gigantică
 Clasificare tumorilor filoide:
- Benigne (75%)
- Borderline (16%)
- Maligne (9%)
 Diagnostic tumorilor filoide:
• Examenul clinic al glandelor mamare
• Explorări imagistice: ecografie, mamografie, RMN
• Puncție cu ac fin sau biopsie - pentru precizarea tipului
histopatologic al tumorii
 Tratamentul tumorilor filoide:
Datorită faptului că tumora filoidă progresează rapid și se poate
transforma într-una malignă, ea poate fi tratată doar chirurgical.
 PAPILOMUL INTRADUCTAL

1. Papilomul intraductal (chistadenopapilom, „glanda mamară

sângerândă”) este o leziune precanceroasă de tip papilar, care este
localizată în ducturile glandei mamare.
2. Maladia se poate depista la orice vârstă, atât la femeile tinere, cât și
la cele după 50 - 60 de ani.
3. În 50% din cazuri papilomul intraductal se poate manifesta printr-un
singur simptom - prezența eliminărilor de culoare transparentă,
galben verzui sau maronii din mamelonul afectat.
 Cauzele apariției:
Dereglări hormonale - disfuncția ovarelor, miomul
uterin, avortul, obezitatea, stresul, poate
Maladia fibrochistică difuză sau nodulară, patologie

 Diagnosticul papilomului intraductal

• Examinarea clinică minuțioasă poate să determine prezența eliminărilor din
mamelonul afectat, și deseori, chiar și prezența unei mici formațiuni în glanda
mamară.
• Pentru a exclude caracterul malign al tumorii - examen citologic prin frotiu-
amprentă din eliminările din mamelon.
• Examene instrumentale suplimentare: ecografie, ductografie, mamografie, RMN
 Tratament:
Obligator tratamentul chirurgical. Pentru a avea acces
la ductul afectat de papilom, se practică incizia în jurul areolei (paraareolară). În
timpul operației, țesutul afectat este înlăturat și trimis la analiza morfopatologică
de urgență.
În cazul papilomului intraductal malign, se efectuiază mastectomia radicală.
LIPOMUL MAMAR
Lipomul este o formațiune tumorală unică sau multiplă, formată din țesut adipos,
ce poate aparea pe diverse zone ale corpului, inclusiv în glanda mamară.

 Cauza apariției: nu este stabilită.

Principala ipoteză a fost aceea a teoriei Wen (lipomul se formează din cauza
dereglării funcției glandelor sebacee).
Factori de risc: predispoziția genetică (ereditate), dezechilibru hormonal, traume,
hematoame, intervenții chirurgicale, dereglări ale proceselor de metabolizare a
grăsimilor, imunosupresie, fumat, stres, etc.

 Simptome clinice:
• Pot fi situate superficial sau profund;
• Sunt mici, dar pot avea și mai mult de 5 cm în diametru.
• Pot crește în timp. Uneori, lipoamele pot fi dureroase când comprimă pe
terminațiunile nervoase din apropiere sau dacă au în structura lor multe vase
sangvine.
• Aspectul lipomului este gălbui, înconjurat într-o membrană subțire și
transparentă ca o capsulă de protecție. Există și situații în care capsula
lipsește, iar forma este ușor neregulată.
 Diagnosticul lipomului:
• Diagnosticul se stabilește în rezultatul examenului clinic al
glandelor mamare;
• Se determină localizarea tumorii, consistența și dimensiunile
acesteia;
• Când tumora este de mari dimensiuni, se indică efectuarea
mamografiei sau a unui RMN;
 Tratamentul lipomului:
• De obicei, tratamentul nu este necesar pentru un lipom de
dimensiuni mici.
• Dacă lipomul prezintă semne de creștere sau este dureros, se
recomanda îndepartarea acestuia pe cale chirurgicală.
HAMARTOMUL GLANDEI MAMARE

Reprezintă o patologie foarte rară, care prezintă o aglomeraţie de ţesut

fibros chiar şi cartilaginos, de origine benignă. Prezintă un viciu de
dezvoltare.
 Caracteristici:
• apare în perioada embrionară
• o perioadă îndelungată se poate manifesta fără modificări clinice
• mai frecvent este diagnosticat la persoanele cu vârsta peste 30 de ani
• are o creștere lentă în dimensiuni
• se malignizează destul de rar
 Tratamentul - este chirurgical, se efectuiază rezecție sectorală a
glandei mamare cu analiză morfopatologică de urgență a materialului
înlăturat.
LIPOGRANULOMUL GLANDEI MAMARE

Se caracterizează prin formarea de procese inflamatorii aseptice,

chisturi și focarede necroză a lipocitelor. Lipogranuloamele se
disting prin tipul de structură - difuz și nodular.
 Caracteristici:
• cauza patologiei poate fi trauma, scăderea bruscă a greutății
corporale, expunerea la radiații și altele.
• mai frecvent această patologie apare la femeile cu macromastie,
decât la femeile cu sânii mici.
• factorii traumatici: vânătăi, manipulări medicale, leziuni ale
sportivilor.
 Tratamentul – chirurgical, se efectuiază rezecție sectorală a
glandei mamare cu analiză morfopatologică de urgență.
 LEZIUNI DISPLAZICE ALE GLANDEI MAMARE
MALADIA FIBROCHISTICĂ (BOALA RECLUS)
1. Reprezintă displazia ţesutului glandular mamar, manifestată prin
proliferarea şi displazia tuturor componentelor morfologice ale
glandei mamare: ţesutul glandular, ţesutul fibros peri- şi
intralobular şi mioepiteliul.
2. Reprezintă cea mai frecventă stare precanceroasă a sânului.
3. Apare frecvent în jurul vârstei de 30 ani pe fond de dereglări
hormonale (hiperfoliculinemie, hipertiroidie, hipofuncții genitale
sau tiroidiene).
 Formele clinice:
 forma difuză - se caracterizează prin induraţii difuze
dureroase în glandele mamare, deseori, bilateral. Pacientele
acuză dureri, disconfort, mărirea în volum a sânilor, eliminări
din mamelon de culoare transparentă sau pal-verzuie. De
obicei, aceste simptome apar cu 7-10 zile înaintea
menstruaţiei şi dispar după terminarea acesteia.
 Tratamentul -etiopatigenetic.
Un rol primordial îl are înlăturarea cauzei care a provocat aceste
schimbări în glandele mamare.
 forma nodulară - se caracterizează prin apariția unei sau a câtorva
formaţiuni dur-elastice de diverse dimensiuni în glandele mamare.
Formațiunile au hotare incerte, sunt mobile, la palpare uneori dolore.
Ganglionii limfatici regionali nu-s măriți.

 forma mixtă - include manifestările formelor difuze şi nodulare, care

provoacă disconfort sau dureri locale, în special, în perioada
premenstruală.
Formațiunile pot avea diferite mărimi (de la câțiva mm până la 2-3 cm)
diseminate sau grupate, uni- sau bilaterale, mobile, uşor dureroase, ce se
majorează în perioada premenstruală.

 Tratamentul depinde de dimensiunile formațiunilor apărute. Poate fi

conservativ sau chirurugical (rezecție sectorală a glandei mamare cu
analiză morfopatologică de urgență) în dependență de evoluția și
dimensiunile formațiunii.
În ambele cazuri se asociază tratamentul etiopatogenetic cu scopul corecției
dereglărilor hormonale.
 CHISTUL SOLITAR AL
GLANDEI MAMARE
Reprezintă o formă localizată a
maladiei fibrochistice. Apare frecvent
în perioada preclimacterică.
 Caracteristici:
• Palpator - o tumoră rotundă,
mobilă, bine delimitată, sensibilă
la palpare.
 Tratamentul - conservativ
(monitorizare) sau chirurugical
(rezecție sectorală cu analiză
histopatologică de urgență.
GINECOMASTIA
Reprezintă dezvoltarea excesivă a țesutului mamar la bărbați,
ca urmare a unui dezechilibru hormonal între estrogen și
testosteron.

Tipurile de
ginecomastie:
• Fiziologică
• Indusă medicamentos
• Secundară altor
afecțiuni
• Idiopatică
 Metodele de diagnostic:

• Anamneza – are drept scop identificarea afecțiunilor asociate, a

medicației administrate.
• Examen clinic - centrat pe diagnosticul diferențial cu alte
afecțiuni ale glandei mamare, dar și pe identificarea maladiilor
asociate cu ginecomastia (tumori testiculare, ciroza, patologia
cardiac, renală, etc.).
• Explorări imagistice - ecografia și mamografia (după indicații).
• Examenul de laborator - determinarea nivelului de estrogen
sangvin, testosteron, LH, beta-HCG, prolactina, TSH.
• La necesitate:
tomografie computerizată
imagistică prin rezonanță magnetică
biopsie de țesut glandular
 Metodele de tratament:
1. Conservativ
2. Chirurgical

 În formele difuze – tratament etiopatogenetic și supravegherea

pacientului până la dispariția simptomelor.
 În formele localizate - intervenția chirurgicală – amputarea
subareolară a glandei mamare afectate, cu păstrarea areolei
mamare și a mamelonului.
 În ginecomastia indusă medicamentos se anulează sau se înlocuiește
medicația prescrisă cu alte preparate.
 În cazul ginecomastiei induse de tumori secretante de hormoni
(tumori testiculare sau de suprarenală) – ablația tumorilor.
 În ginecomastia idiopatică persistentă este indicat tratamentul
hormonal cu medicație antiestrogenică de tipul Clomifen,
Tamoxifen.
 Riscul malignizării tumorilor benigne și a
stărilor precanceroase:
• Papilomul intraductal – 7-30% cazuri;
• Adenomul şi fibroadenomul – cazuistic;
• Tumorul filoid – până la 1/3 din cazuri;
• Forma difuză a MFC – 2,5%-5% cazuri;
• Forma nodulară a MFC – 5%-7% cazuri;
• Chistadenopapilomul – până la 15% cazuri;
• Hamartomul – cazuistic;
• Ginecomastia cu manifestări de maladie fibrochistică – 5%-
7% cazuri;
 CANCERUL GLANDEI MAMARE
 Cancerul glandei mamare reprezintă o boală hormonal-
dependentă. La femeile cu ovare nefuncționale, care nu au
primit niciodată tratament hormonal de substituție, cancerul
glandei mamare apare foarte rar.
 Etiologie:
I.Factorii funcției
reproductive:
1.Funcția menstruală:
- menarhă precoce;
- menopauză tardivă;
- ciclul menstrual neregulat;
2. Funcția de reproducere:
- nuliparitatea;
- vârsta de naștere a
primului copil;
II.Factorii funcției de
lactație – mai frecvent la
femeile care nu alaptează
copiii sau îi alaptează pe o
perioadă scurtă;
III. Factorii funcției
genitale:
- avorturile;
 IV. Factorii exogeni:
1. Agenți fizici:
- radiația;
- trauma psihică acută și
cronică;
- trauma fizică;
2. Agenți chimici:
- fumatul;
- abuzul de alcool;
- alimentația;
- administrarea preparatelor
hormonale timp îndelungat
fără prescripția medicului;
V. Factorii endogeni:
1. Factorul genetic;
2. Factorul ereditar;
3. Patologile organelor
sistemului genital:
- Miomul uterin;
- Endometrioza;
- Polichistoza ovariană;
- Procese inflamatorii ale
ovarelor;
4. Antecedente de afecțiuni
benigne și stări precanceroase
ale G.M
 VI. Factorii endocrino-
metabolici definiți de
patologiile concomitente:

1.Obezitatea – mărește
riscul cancerului mamar de
3 ori;
2. Hepatopatiile acute și
cronice;
  Clasificarea clinică a cancerului
mamar:
Deosebim 3 forme clinice:
1. Cancer nodular
2. Formele difuze ale cancerului
mamar:
•Cancer infiltrativ-edemanţiat
•Cancer mamar în formă de mastită
•Cancer mamar în formă de erizipil
sau erizipeloid
•Cancer mamar în formă de cuerasă
3.Cancerul Paget - cancerul pielii
areolei şi a mamelonului (cancerul
pielii sânului).
Chistoadenopapilomul intraduetal
• Cancerul mamar apare la femei după 40-50 de ani şi poate fi
localizat în orice sector al glandei, care din considerente de
elinică se împarte condiţionat în 4 sectoare periferice şi 1
central.
• După frecvenţa afecţiunii cu cancer ele se plasează în felul
următor:
1.Sectorul superior - extern 58%
2.Sectorul inferior - extern - 1 7,5%
3.Sectorul central - 12%
4.Sectorul superior - intern - 10,8%
5. Sectorul inferior - intern - 1.7%
 Manifestările clinice ale cancerului mamar
Forma nodulară – 90-95%
1.Etapa preclinică – prezența
tumorii nonpalpabile, care se
depistează de obicei ocazional
2. Etapa clinică – se manifestă prin
prezenţa unei formațiuni dure,
imobile,indolore, cu un contur
neregulat, însoțită de retracția
mamelonului, deseori fixează pielea
formând simptomele cutanate:
 simptomul terenului
 simptomul ombilicaţiei
 simptomul „coajei de portocală”
 simptomul Krauze
Formele difuze – 3-5%
Se caracterizează prin absenţa tumorii în
sân, infiltraţia ţesutului glandular cu
contururi neclare, edem, hiperemie, dereglări
ulceroase.
Maladia evoluiază rapid, metastazează
timpuriu atât pe cale limfogenă, cât şi
hematogenă.
Se întâlneşte mai frecvent la femeile tinere,
deseori în perioada sarcinii, lactaţiei sau
după avorturi.
Forma difuză se manifestă prin următoarele
forme:
 Forma infiltrativ – edematoasă
 Forma mastitiformă
 Forma erizipeloidă
 Forma “cuirasă” sau “carapace”
 Simptomul terenului apare la strângerea ușoară a
pielii deasupra tumorii. În rezultat apare o retracție a
pielii sub formă de teren.
 Simptomul ombilicaţiei apare în cazurile cînd tumora aderă
la piele, în rezultat se formează o retracție cutanată sub formă de
pâlnie.
Simptomul „coajei de portocală” - în rezultatul obturării
vaselor limfatice cu emboli canceroși se produce o limfostază,
pielea având un aspect de coajă de portocală.
Simptomul Krauze – induraţia pielii mamelonului şi a areolei
Forma infiltrativ – edematoasă
– glanda mamară este mărită în volum,
dură, edemațiată, infiltrată, cu o
mobilitate redusă. Din cauza edemului
prezent, sânul se majorează de două-
trei ori în doar câteva săptamâni.
Invazia neoplazică a limfaticelor
pielii cauzează și apariția tegumentului
cu aspect de „coajă de portocală”.
Debutul este brusc, evoluția este
rapidă, iar prognosticul este sever. De
obicei, sunt afectați metastatic
ganglionii limfatici regionali, deseori
formând un conglomerat.
 Forma mastitiformă - denumită și carcinom inflamator
sau mastita carcinomatoasă, are o pondere de 6% dintre
neoplasmele mamare.
 Glanda mamară este mărită în volum, edemațiată.
 Pielea este intens hiperemiată, cu hipertermie locală și
mastodenie, simptomul „coajei de portocală” poate fi pozitiv,
mamelonul poate fi plat, edemaţiat.
 Deseori este confundată cu mastita acută.
Forma erizipeloidă - se caracterizează prin hiperemia
pielii fără hotare bine delimitate, sub formă de “limbi de foc”,
care uneori trec pe cutia toracică.
 Este un cancer cu o evoluție foarte agresivă.
 Diagnosticul diferențial se efectuează cu erizipelul.
Forma “cuirasă” sau “carapace” – se caracterizează prin
micşorarea GM în volum, formarea cutelor, retracţia
mamelonului.
 Este prezentă infiltraţia tumorală atât a ţesutului mamar, cât
şi a pielii care acoperă glanda mamară.
 Pielea devine dură, cu mobilitate dificilă.
 Treptat, procesul depăşeşte limitele glandei mamare şi se
extinde pe peretele toracic, pe cealaltă glandă mamară, pe
gât.
 Infiltraţia tumorală comprimă peretele toracic în formă de
“cuirasă” şi, efectiv, „sufocă” bolnava.
 Forma de „cuirasă” a cancerului evoluează cel mai torpid şi
este rebelă la tratament.
  Cancerul Paget
 Este o formă rară (4-7%) de neoplazie a sânului.
 Manifestări clinice: o leziune eczematiformă, pruriginoasă, ce afectează
complexul areolo-mamelonar. În cazuri rare (10%), când este afectat
numai epiteliul mamelonului - cancer „in situ”. Debutează sub forma unei
eczeme, prin apariția pe mamelon a unor cruste sau a unor vegetații
papilare încrustate cu suprafață cornoasă. Crustele sunt aderente și se
restabilesc rapid dacă sunt înlăturate. Mult mai târziu apare o ulcerație
nedureroasă pruriginoasă, uneori și scurgeri sangvinolente din mamelon,
iar țesuturile subiacente devin indurate. Afecțiunea distruge treptat
mamelonul și se extinde dincolo de limitele areolei mamare. După o
evoluție variabilă, uneori după mai mulți ani, apare tumora în glanda
mamară.
 Diagnosticul maladiei Paget este clinic și paraclinic prin ecografie,
mamografie, RMN a glandelor mamare, frotiu amprentă al glandelor
mamare și biopsia cutanată a complexului areolo-mamelonar (punch
biopsy).
Diagnosticul cancerului mamar
1.Investigații clinice:
- Anamneza;
- Inspecția glandelor mamare;
- Palpația glandelor mamare;

2.Investigații paraclinice:
- Investigația organelor participante la sinteza și epurarea
hormonilor (ficatul, glanda tiroidă, adenohipofiza, după indicaţie
suprarenalele)
- Particularitățile homeostaziei hormonale (PRL, LH, FSH, TSH,
T3, T4, ortizol, ES, PG)
- Markerii tumorali CA 15-3, CEA.
3. Investigații instrumentale:
- Ultrasonografia glandelor mamare;
- ECO DOPLLER al glandelor mamare;
- Mamografia;
- Rezonanța magnetică nucleară (RMN-ul) a glandei mamare-
reprezintă o metodă de o informativitate superioară altor metode
de diagnostic indicată în: imagini neinformative mamografic,
adenopatii axilare primare fără depistarea, formațiunii în glandele
mamare prin alte metode de investigații, screeningul pacientelor
tinere cu risc crescut, suspiciune de recidivă postoperatorie;
- Puncția aspirativă cu ac fin;
- Frotiu amprentă cu examen citologic;
- Biopsia cu ac gros;
- Ductografia;
- Termografia;
Pentru determinarea răspândirii procesului:
Obligator:
- R-grafia cutiei toracice
- USG glandei tiroide, a organelor abdominale, retroperitoniale, a bazinului
mic
- Scintigrafia scheletului în regim „corp integru”
- CT creier - cu contrast, ficat – în regim angio CT plus 3 faze (în cazul
suspecției la proces secundar)
- Tomosinteza organelor cutiei toracice, oaselor în cazul diagnosticului
incert de procese secundare (Mt în plămâni, ficat, oase, etc.)
- CT cu sau fără contrast se va efectua în cazul diagnosticului incert de
procese secundare (metastaze în creier, plămâni, ficat, oase, etc.)
- RMN a organelor interne - pentru evaluarea răspândirii procesului (în
cazul epuizării posibilităților celorlalte metode instrumentale de diagnostic)
- Determinarea mutațiilor BRCA1/BRCA2 pacientelor cu cancer al glandei
mamare cu anamneza eredo-colaterală agravată (2 și mai multe rude de
gradul 1-2).
Tratamentul cancerului mamar

 Tratamentul chirurgical;
 Cu citostatice;
 Radioterapic;
 Hormonoterapic;
Tratamentul chirurgical
I. Tipuri de mastectomie
1. Mastectomia radicală (Halsted-Maier)- este utilizată doar în cazurile, când
tumora invadează în mușchii pectoral mare și/sau mic.
2. Mastectomia radicală modificată:
a. Mastectomia radicală modificată (Patey-Daisen)- constă în ablația sânului
împreună cu fascia pectoralului mare, iar evidarea ganglionară se efectuiază
după secționarea mușchiului mic pectoral.
b. Mastectomia radicală modificată (Madden)- se efectuiază ablația sânului
împreună cu fascia pectoralului mare, cu evidarea largă axilară și
interpectorală dar cu păstrarea ambilor mușchi pectorali: mare și cel mic.
c. Mastectomia Pirogov- constă în înlăturarea glandei mamare cu evidarea
ganglionilor limfatici axilari doar nivelul I.
d. Mastectomia Holdien-Urban sau Handley- înlăturarea mușchilor pectoral
mare și mic împreună cu limfadenectomie parasternală prin rezecția
cartilajelor costale II-IV și rezecție sternală marginală la acest nivel.
e. Mastectomia Trestioreanu – înlăturarea mușchiului pectoral mic și
limfadenectomie axilară printr-o breșă în mușchiul pectoral mare.
f. Mastectomia Chiricuța – himerizarea mușchilor pectoral pentru a avea
unacces larg către ganglionii limfatici.
3. Mastectomia supraradicală Dahl-Iversen:
constă în efectuarea și a limfadenectomiei supraclaviculare;
4. Mastectomia subcutanată – implică doar îndepărtarea
țesutului glandular, cu păstrarea tegumentelor, a mamelonului și
areolei;
5. Mastectomia simplă – constă în îndepartarea glandei mamare
fără ganglioni limfatici regionali;
6. Mastectomia sanitară – se efectuiază în cazul tumorilor cu
distrucție și/sau hemoragie.
II. Chirurgia conservativă a sânului (BCT Brest-Conserving
Procedure) - excizia tumorii cu un strat de 3-4 cm de parenchim
glandular normal și disecție axilară printr-o altă incizie;
III. Operațiile organomenajante – includ efectuarea rezecțiilor
sectorale lărgitE cu limfadenectomie regională;
IV. Rezecție sectorală simplă – extirparea în bloc a tumorii cu
marja de rezecție nu mai puțin de 3 cm, fără limfadenectomie;
V. Excizia ganglionului limfatic santinelă - reprezintă o tehnică
standard de stadializare în managementul chirurgical al glandei
mamare;
VI. Reconstrucţia glandei mamare – poate fi imediată (după
mastectomie) sau tardivă (după tratamentul complex);
 Complicații și efecte postoperatorii:

- Mutilarea datorită amputației sânului, constituie pentru femei

un șoc psihologic pronunțat, fiind mult mai greu tolerat decât o
histerectomie.
- Complicații locale: hemoragii, hematom postoperator, proces
inflamator, cicatrizare întârziată, limforagii, cicatrici cheloide
dureroase.
- Limfedemul membrului superior favorizat de cicatrici retractile
și cheloide, de ablația limfatică și/sau prin tromboza axilară.
- Durerile reziduale – senzație de greutate sau de constrângere
toracică.
- Sindromul Stewart – Treves – limfangiosarcomul membrului
superior după mastectomie radicală.
 Tratamentul chimioterapic al
cancerului mamar
Chimioterapia poate fi neadjuvantă - înaintea altor
metode de tratament şi adjuvantă, adică în urma altor
metode radicale de tratament.
Poate fi utilizată în monovariantă -monochimioterapie
- administrarea numai la un singur preparat sau
polichimioterapia - a mai multor preparate.
 Tratamentul radioterapic al
cancerului mamar
Radioterapia poale fi efectuată preoperator 40-42 Gr asupra
tumorii şi a zonelor de metastaziere, sau postoperator asupra
zonelor de metastaziere
 Pronosticul cancerului mamar
Rata de supraviețuire la 10 ani în dependență de
stadiu
• Stadiul 0 > 95%
• Stadiul I 75 - 95%
• Stadiul IIA 45 - 85%
• Stadiul IIB 40 - 80%
• Stadiul IIIA 10 - 60%
• Stadiul IIIB 0 - 35%
• Stadiul IIIC 0 - 30%
• Stadiul IV < 5%
Autocontrolul glandei mamare