Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cancerul rinichiului
(epidemiologie, istorie naturala, clasificare TNM si
histopatologica, simptomatologie, diagnostic, evolutie, indicatie terapeutica,
principalele asocieri de chimioterapie)
1. Epidemiologie:
-aprox 2-4% din neoplaziile la nivel mondial
-a 7-a cea mai frecventa neoplazie la barbati
-a 12-a cea mai frecventa neoplazie la femei
-cea mai mare incidenta: Republica Ceha si tarile europene baltice
-risc de doua ori mai mare la barbati fata de femei
-varsta medie la diagnostic: 65 ani
-incidenta mai mare in aparitie la afro-americani si supravietuire redusa
-supravietuire mai buna in populatia asiatica
-incidenta de 3 ori mai mare pentru cazuri incipiente, tumori mici la diagnostic,
potrivite pentru rezectie chirurgicala
Etiologie:
-aproximativ 70% din cazurile de cancere renale cu celule clare sunt asociate cu mutatii
inactivatoare ale ambelor copii ale genei supresoare tumorale Von Hippel-Lindau (VHL)
care determina supraexpresia HIF-1 (hipoxia-inducible factor-1) si a VEGF (factorului de
crestere vasculara endoteliala), ceea ce duce la dereglarea angiogenezei, componenta cu
importanta majora in fiziopatologia cancerului renal.
-factori de risc: fumat, obezitate (posibil prin expresie scazuta a FASN, enzima necesara
pentru sinteza acizilor grasi), hipertensiune arteriala, boală renală chistică dobândită,
expunere ocupațională la cadmiu, azbest, produse petroliere, utilizare cronică de analgezice
conținând fenacetin și aspirină.
-sindroame ereditare asociate cu cancerul renal: von Hippel-Lindau, carcinom papilar
cu celule renale ereditar de tip 1 (asociat cu mutații ale proto-oncogenei MET) și 2 (asociat cu
leimiomatoză ereditară și mutații ale fumarat hidratazei.
-factori in legatura cu riscul crescut de dezvoltare a cancerului renal: boală polichistică
renală, diabet zaharat, hemodializă cronică.
2. Istorie naturală
Pentru tumorile cu celule renale:
-origine din celulele tubului proximal
-invadarea structurilor locale
-frecvent extensie în vena renală
-metastazare pe cale limfatică și sanguină
-cele mai frecvente locuri de M1: plămân, ficat, oase și creier
-uneori prezentare cu M1 neobișnuite: falangă distală, pleoape, nas
-tumora primară are tipar de creștere variabilă, poate rămâne un cancer localizat mai
mulți ani
-M1 pot crește lent, indolent, cu identificarea la mulți ani după extirparea tumorii
primare
Evoluția naturală a bolii, fără tratament depinde de subtipul histologic, putând fi de ani de
zile, cu evoluție indolentă până la apariția determinărilor secundare care vor determina
disfuncții de organ și ulterior decesul, sau evoluție rapidă în cazul unui subtip histologic
agresiv.
3. Clasificare TNM
Tx – tumora primară nu poate fi evaluată
T0 – fără evidență a tumorii primare
T1 – tumoră până în 7 cm limitată la rinichi
T1a – până în 4cm limitată la rinichi
T1b – până în 7cm limitată la rinichi
T2 – tumoră peste 7 cm, limitată la rinichi
T2a – până în 10cm limitată la rinichi
T2b – peste 10cm limitată la rinichi
T3 – extensie vene majore sau țesuturi perinefritice, FĂRĂ invadarea GSR
ipsilaterală și FĂRĂ depășirea fasciei Gerota
T3a – extensie venă renală sau tributare sau invazia sistemului pielocaliceal sau invazie
perirenală și/sau a grăsimii sinusului renal FĂRĂ depășirea fasciei Gerota
T3b – extensie în vena cavă sub diafragm
T3c – extensie în vena cavă peste diafragm SAU invazia peretelui venei cave
T4 – invazia fasciei Gerota (inclusiv extensie prin continguitate la GSR ipsilaterală)
Nx – nu pot fi evaluați
N0 – fără metastaze limfonodale regionale
N1 – metastaze limfonodale regionale
M0 – fără meta
M1 – metastaze
Stadiul I = T1 N0 M0
Stadiul II = T2 N0 M0
Stadiul III = T1-2 N1 sau T3 cu orice
Stadiul IV = T4 cu orice altceva sau orice cu M1
Clasificare histopatologică
Clasificarea histopatologică WHO a cancerului renal conține 16 subtipuri histologice.
Cel mai întâlnite variante sunt: cu celule clare, papilar, cromofob și de ducte
colectoare – 90-95%.
Uneori pot fi tumori sarcomatoide, derivate din oricare variantă histologică, iar acestea
au un prognostic mai prost.
Variante mai rare: cu celule tranziționale, nefroblastomul sau tumora Wilms,
sarcoame și limfoame, reninoame – de obicei benigne, oncocitoame – de obicei benigne,
cancer medular renal.
Metastaze renale ale unor cancere bronhopulmonare, ovariene, de colon sau mamar.
Detalii importante ale examenului histopatologic: gradul nuclear, diferențierea
sarcomatoidă/rabdoidă, necroza tumorală, invazia vasculară.
4. Simptomatologie
-hematurie micro/macroscopică
-durere în flanc
-febră
-tulburări gastrointestinale
-dureri abdominale
-scădere ponderală
-edem al membrelor inferioare prin obstrucție limfatică
-simptome ale hipercalcemiei sau anemiei
-tulburări sistemice legate de prezența metastazelor (dureri/fracturi osoase, dispnee)
-trombii tumorali pot fi suspicionați de prezența unui edem al membrului inferior,
varicocel drept izolat, dilatarea venelor superficiale abdominale, proteinurie, embolie
pulmonară, masă tumorală atrială, absența vizualizării rinichiului implicat prin imagistică cu
SDC prin ocluzia venei renale
5. Diagnostic
-mai mult de ¾ din cazuri: diagnostic imagistic incidental
-rareori suspicionat pe baza simptomelor (hematurie micro/macroscopică, durere în flanc,
febră, tulburări gastrointestinale, dureri abdominale, scădere ponderală, edem al membrelor
inferioare prin obstrucție limfatică, simptome ale hipercalcemiei sau anemiei, tulburări sistemice
legate de prezența metastazelor – dureri/fracturi osoase, dispnee) sau triada clasică (anemie,
hematurie, durere în flanc).
-semne: masa tumorală palpabilă – rar, febră – la 15%, paloare tegumentară
-paraclinic: hematurie și proteinuria, hiperglobulinemie
-CT/RMN – pentru evaluarea extensiei bolii, CT nu poate detecta implicare limfonodală
minimă, RMN demonstrează extensia vasculară și se recomandă pre-operator.
-scintigrafie osoasă în cazul prezenței durerilor osoase sau FAL crescută
-RMN cerebral dacă există semne de afectare a SNC
-FDG PET-CT are o sensibilitate scăzută și nu este recomandat pentru evaluarea
cancerelor renale
-immuno-PET cu G-250 folosind un anticorp iodat pare să aibă sensibilitate și
specificate mai mare în carcinoamele cu celule clare
Diagnostic diferențial
-tumori benigne (angiomiolipoame, oncocitoame)
-leziuni chistice
-leziuni inflamatorii
-abces renal
6. Evoluția bolii
Pentru tumorile cu celule renale:
-origine din celulele tubului proximal
-invadarea structurilor locale
-frecvent extensie în vena renală
-metastazare pe cale limfatică și sanguine
-cele mai frecvente locuri de M1: plămân, ficat, oase și creier
-uneori prezentare cu M1 neobișnuite: falangă distală, pleoape, nas
-tumora primară are tipar de creștere variabilă, poate rămâne un cancer localizat mai
mulți ani
-M1 pot crește lent, indolent, cu identificarea la mulți ani după extirparea tumorii primare
Supraviețuirea la 5 ani:
T1a = 90-100%
T2a = 65-80%
T3a = 40-65%
T4 = 0-20%
N1 = 0-20%
M1 = 0-10%
7. Indicație terapeutică
Boală localizată
-chirurgical prin nefrectomie radicală: îndepărtarea tuturor structurilor conținute de
fascia Gerota, se indică pentru tumori mari, avansate local, se preferă laparoscopic
-chrirugie nefron-sparing: nefrectomie parțială – având ca scop prezervarea funcției
renale, se poate folosi pentru tumori sub 4cm prin laparoscopie sau robotică. Indicații: tumori
unilaterale stadiile I-III tehnic fezabile, pacient cu un singur rinichi sau insuficiență renală,
tumori renale bilaterale sau cancer renal familial, pacienți cu risc relativ de a dezvolta boală
cronică de rinichi la o vârstă tânără prin comorbidități asociate (HTA, DZ, nefrolitiază).
-limfadenectomia este controversată, se recomandă totuși la pacienții cu metastaze
limfatice rezecabile sau cu adenopatii vizibile imagistic sau în timpul operator
-dacă nu se observă implicare GSR, nu este necesară extirparea acesteia
-în cazul tumorilor mici exofitice, sub 3cm, leziuni T1 se poate opta pentru proceduri
ablative (ablație termică) sau ablație prin radiofrecvență, dar acestea se asociază cu rate mai
mari de recurență locală
-supravegherea activă: pentru tumori mici sub 4cm la pacienți care nu sunt candidați
pentru chirurgie sau au supraviețuire redusă sau tumori cu component predominant chistică.
Constă în evaluări imagistice seriate abdominale și trebuie să include și evaluare imagistică a
toracelui și probe biologice mai ales dacă tumora primară evoluează
-radioterapia și chimioterapia nu au un rol în tratamentul cancerelor renale localizate
-tratamentul adjuvant: eficiența tratamentului cu inhibitori tirozinkinazici la pacienții cu
risc mare de recurență a fost demonstrată de studiul S-TRAC prin îmbunătățirea DFS, dar nu a
OS. Studiul PROTECT – adjuvanță cu Pazopanib, beneficiu în DFS pentru doza de 800mg, dar
nu au putut să o tolereze. În prezent există rezultate contradictorii care nu susțin folosirea TKI
ca tratament adjuvant. Există studii și pentru adjuvanța cu imunoterapie – nu se cunosc încă
rezultatele.
Boală avansată
-radioterapie stereotactică pentru paliația simptomelor la pacienții cu emboli tumorali
la nivelul venei renale sau venei cave inferioare (ameliorarea edemului, ascitei, disfuncției
cardiace sau hepatice)
-nefrectomie citoreductivă la pacienții cu status bun de performanță și fără metastaze
cerebrale
-rezecția metastazelor în cazuri cu intenție curativă (recurență solitară/leziune
metastatică unică). Există studii care arată că o combinație a tratamentului sistemic cu
radioterapia și rezecția metastazelor ar prelungi mai mult supraviețuirea decât doar tratamentul
sistemic.
-radioterapie pentru metastazele cerebrale sau osoase
-gamma knife pentru metastaze cerebrale
-anti-VEGF: Sunitinib, Sorafenib, Bevacizumab, Pazopanib, Axitinib, Cabozantinib
-inhibitori mTOR: Everolimus, Temsirolimus
-imunoterapie: IL-2, Nivolumab, IFN-alfa, Pembrolizumab, Avelumab, Ipilimumab
Cabozantinib+Nivolumab
Lenvatinib+Pembrolizumab
Bevacizumab+Erlotinib/28 zile
Z1, 15: Bevacizumab 10mg/kgc în 100mL NaCl 0.9% 30 minute
Z1-28: Erlotinib 150mg, 1cp/zi, zilnic
În RO:
-nivo+ipi pt I linie renal non urotelial progn intermediar/nefav
-sunitinib sau pazopanib linia I
-cabozantinib sau axitinib sau pazopanib sau nivo (pt non-urotelial) linia a II-a
-everolimus linii ulterioare
-CBP/CIS+Gem pt ducte colectoare