Sunteți pe pagina 1din 4

CURS 3 - ANATOMIA SISTEMULUI VASCULAR

Circulatia sistemica (mare)

Sangele se reintoarce din plamani la inima prin cele 4 vene pulmonare, in AS

AS (6-10 mmHg) in sistola dezvolta o presiune mai mare decat in AD. Sangele trece din AS in VS prin orificiul valvei mitrale.

VS are un perete muscular gros, care poate genera o presiune crescuta in timpul sistolei; pompa VS genereaza presiune crescuta.

- in sistola : 120-140 mmHg ( de 5-6 ori mai crescuta decat in AS) (a. aorta)

- in diastola : 0-2 mmHg

Sangele din VS trece in aorta prin orificiul valvei aortice

Circulatia pulmonară (mică)

AD are distensibilitate crescuta, astfel se poate acomoda la cantitatea de sange venos care se reintoarce, iar presiunea din atriu
ramane scazuta ( 0-2 mmHg).

Presiunea normala in AD depinde de :

- volumul de sange din atriu

- complianta atriului

Sangele trece din AD in VD prin orificiul valvei tricuspide.

Peretele VD este mai putin dezvoltat ca si cel al VS, astfel pompa VD genereaza presiuni scazute :

- in sistola : 15-25 mmHg (a. pulmonara)

- in diastola : 0-2 mmHg

Sangele din VD trece prin orificiul valvei pulmonare in a. pulmonara

VASELE

Deși arterele și venele diferă structural și funcțional, ele au câteva caracteristici comune:

• Lumen

• Tunica internă/intima: epiteliu simplu scuamos (endoteliu) așezat pe o membrana bazală + ț. conjunctiv (fibre elastice si
de colagen)

• Tunica externă / adventicea: fibre conjunctivo-elastice unde ajung terminaţiile nervoase ale fibrelor SNV

• Tunica medie, cea mai groasă/media: fibre musculare netede circulare si longitudinale + fibre elastice circulare

• Vasa vasorum = ”vasele vasului”


PROPIETĂȚILE VASELOR

CONTRACTILITATEA ŞI ELASTICITATEA

Aceste două proprietăţi le permit

vaselor mari să-şi modifice calibrul sau tonusul → marea adaptabilitate a


sistemului circulator la necesităţile organismului.

DEOSEBIRI

ARTERE VENE

Perete - arterele și arteriolele au pereți mai groși decât - lumen mai mare
venele și venulele, deoarece sunt mai aproape de
inimă și primesc sânge la o presiune mult mai mare - apar turtite

- lumen mai mic

- apar rotunde

Tunica intima - endoteliul apare de obicei ondulat din cauza - endoteliu neted
constricției

musculaturii netede

- membrană elastică internă prezentă în vasele mai


mari

Tunica medie - în mod normal, cel mai gros strat din artere - în mod normal, mai subțire decât

- predomină celulele musculare netede și fibrele tunica externa


elastice (proporțiile acestora variază în funcție de
distanța de la inimă) - predomină celulele musculare netede și fibrele de

- membrană elastică externă prezentă în vasele mai colagen


mari - fără membrana elastica externă

- + vasa vasorum

Tunica externa - în mod normal, mai subțire decât tunica media în - în mod normal, cel mai gros strat din peretele venelor
toate, cu excepția celor mai mari artere
- predomină fibrele de colagen
- fibre colagene și elastice
- câteva fibre musculare netede
- + vasa vasorum

ARTERELE

Arteră = vas de sânge care duce sângele de la inimă în corp

• cele mai apropiate de inimă au un % crescut de fibre elastice în toate tunicile → artere elastice ( > 10 mm)

• pe măsură ce se îndepartează de inimă: ↓ % f. elastice și ↑ % țesut m. neted

→ artere musculare ( 0.1 - 10 mm)

Arteriolă:   30 μm

• are aceeași structură a peretelui ca artera


Arterele mari:

• asigură suportul faţă de forţa exercitată de sângele ejectat sub presiune din inimă => „rezervoare de înaltă presiune“

Arterele mici şi arteriolele:

• cu musculatură netedă → ↑distribuţia sângelui către organe, prin reglarea diametrului, ca răspuns la stimularea simpatică
şi la mecanismele locale de control => ”vase de rezistenţă“:

• conţin ≈ 20% din volumul sanguin

VENELE

Venă = vas de sânge care aduce sângele la inimă de la țesuturi/organe

• venele mari (portă, cavă inf. cavă sup.) : 0,6- 1,2 cm

• sunt vase cu presiune joasă (10 mmHg la originile sistemului venos și 0 mmHg la vãrsarea venelor cave în AD.

=> prezintă valve pe traiectul lor care împiedică reîntoarcerea venoasă și promovează curgerea unidirecțională a sângelui

Venulă:  8 - 100 μm

• Pereții venulelor sunt formați din endoteliu, un strat mijlociu subțire cu câteva celule musculare și fibre elastice, plus un
strat exterior de fibre de țesut conjunctiv care constituie o tunică externă foarte subțire

Venele:

• conţin cea mai mare parte din volumul sanguin (≈75%) la o presiune scăzută

• vase de capacitanţă

CAPILARELE

• Vase mici, : 5 - 10 μm

• Fluxul de sânge prin capilare este adesea descris ca microcirculație.

Peretele este format dintr-un strat endotelial inconjurat de o membrana bazala cu ocazionale fibre musculare nedete.

“Vase de schimb” pentru substanţe nutritive, produşi de catabolism, gaze respiratorii şi apă

• Pentru funcționarea bună, pereții lor trebuie să permită substanțelor să treacă => trei tipuri de capilare:

- continue:

• cele mai frecvente, caracterizate printr-o căptușeală endotelială completă cu joncțiuni strânse între celulele endoteliale

• permit pasajul glucozei, apei, gazelor, hormonilor, diverselor leucocite si micilor molecule hidrofobe

- fenestrate:

• au pori (sau fenestrații) + joncțiuni strânse în mucoasa endotelială.

• permeabil la molecule mai mari

• intestinul subțire, rinichi,

hipotalamus, pituitară și glanda tiroidă

- sinusoide:

• au goluri intercelulare extinse + membrana

bazală incompletă + crăpături și fenestrații

intercelulare

• ficat, spilnă, măduva osoasă, gangl. limfatici

În extremitatea arterială:
• presiunea capilară = presiunea hidrostatică (PHS – din capilare, 30 mmHg) și presiunea oncotică interstițială (5 mmHg)
sunt superioare presiunii oncotice (POp – din plasmă, 25 mmHg)  schimburile au loc dinspre plasmă către lichidul
interstiţial  FILTRARE

• Pf = PHS + POi - POp = 10 mmHg

În extremitatea venoasă (a 2-a jumatate a rețelei capilare):

• POi rămâne la 5 mmHg poi=presiune oncotic interstiial


• Presiunea hidrostatică capilară (PHS 10-11 mmHg) scade progresiv la o valoare inferioară celei oncotice plasmatice (POp
– presiunea coloid osmotica din plasmă, 25 mmHg)  schimburile au loc dinspre lichidul interstiţial către plasmă 
REABSORBȚIE (85%)

• Pr = POp - PHS – Poi = 9 mmHg

• 15% - încărcat de limfă.

CIRCULAȚIA LIMFATICĂ

Prin sistemul limfatic circulă limfa, care face parte din mediul intern al organismului.

În final, ajunge în circulația venoasă.

Sistemul limfatic se deosebește de sistemul circulator sangvin prin două caracteristici:

• este adaptat la funcția de drenare a țesuturilor => capilarele sale formează rețele terminale

• spre deosebire de capilarele sangvine care ocupă o poziție intermediară între sistemul arterial și cel venos, pereții
vaselor limfatice sunt mai subțiri decât cei ai vaselor sangvine, diametru mai mare.

• Sistemul limfatic începe cu capilarele limfatice, care au aceeași structură ca și capilarele sangvine.

ROLURI:

• drenează apa şi cataboliţii care nu au fost preluaţi de circulaţia venoasă (10%)

• colectează proteinele remanente la nivel tisular, pe care le readuce în circulaţia sistemică

• potenţează statusul imun (nodulii)

• asigură absorbţia lipidelor (chilomicroni) la nivelul vilozităţilor intestinale

• readuce excesul de lichid din spaţiul interstiţial în circulaţie

Vasele limfatice se găsesc în toate organele și țesuturile

Prin confluența capilarelor limfatice => vase limfatice (prevăzute la interior cu valve semilunare

ce înlesnesc circulația limfei)

• Pereții vaselor limfatice au o structură asemănătoare venelor.

• Pe traseul vaselor limfatice se găsesc o serie de formațiuni caracteristice, numite ganglioni limfatici

Ganglionii limfatici – funcții:

- produc limfocite și monocite

- formează anticorpi

- au rol în circulația limfei

- opresc pătrunderea unor substanțe străine

- au rol de barieră în răspândirea infecțiilor.

Limfa colectată din diferitele țesuturi și organe circulă spre trunchiurile limfatice mari, ajungând, în final, în două colectoare
limfatice mari:

- canalul toracic: cel mai mare colector limfatic 25-30 cm

- vena limfatică dreaptă: 1–2 cm

S-ar putea să vă placă și