SISTEMUL CARDIO- VASCULAR

APARATUL CARDIO- VASCULAR

- structurat în 3 COMPARTIMENTE:
- compartimentul central = inima
- compartimentul de distribuţie a sângelui
- artere de colectare şi retur la inimă
- vene de colectare a limfei şi drenaj
- vase limfatice
- compartimentul microcirculaţiei = vase de calibru redus
 APARATUL CARDIO- VASCULAR

STRUCTURĂ HISTOLOGICĂ GENERALĂ

* excepţie capilare
- 3 tunici concentrice (interior → exterior):
- INTIMA = endoteliu/endocard + ţesut
subendotelial/subendocardic
- MEDIA = ţesut muscular neted / ţesut muscular striat
cardiac
+ ţesut conjunctiv
- ADVENTICE / PERICARD-EPICARD = ţesut conjunctiv
 APARATUL CARDIO- VASCULAR

1. CORDUL

- organ muscular, cavitar,

- funcţie de pompă → contracţii ritmice automate → 2 mari sisteme:
- marea circulaţie: sânge oxigenat → organe
- mica circulaţie: sânge venos → plămâni

STRUCTURA HISTOLOGICĂ
ENDOCARD
MIOCARD
EPICARD
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
1. CORDUL
STRUCTURA
HISTOLOGIC
Ă

ENDOCARD

- tunica
internă a
cordului
- 2 zone
- parietal:
atrii,
ventriculi
- valvular:
valvele
atrio-
ventricula
re

HISTOLOGIC
- epiteliu
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
1. CORDUL

VALVELE ATRIO-VENTRICULARE
- pliuri endocardice
Histoarhitectonie:
- spongiosa:
- feţele
arterial
is /
auricul
aris
-
tapetate de endocard)
e
n
d
o
t
cardiace)e
l
i
u
-

m
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
1. CORDUL

VALVELE SIGMOIDE
- mai mici
- aspect de “cuib de rândunică” / cupă → forme adecvate
refluxului
împiedicării

- îngroşate la marginea liberă

- nu prezintă cordaje

SCHELETUL FIBROS
- interstiţiu = ţesut conjunctiv lax
musculatura
- 4 inele fibroase,contractilă
unite prin atrială
trigonuldefibro-condroid
cea ventriculară
- separă
complet
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
1. CORDUL

MIOCARDUL
- ţesut muscular striat cardiac

PERICARDUL
- epicard / faţa viscerală
- mezoteliu susţinut de un
ţesut conjunctiv lax bine
vascularizat
- reflectare la baza vaselor mari
→
→ faţa parietală
- mezoteliu
- ţesut conjunctiv submezotelial dens
semiordonat, bogat în colagen tip I
(→rezistenţa şi inextensibilitatea)
- cavitate între cele 2 foiţe
- 50 ml de fluid de tip interstiţial →
lubrefiant
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

- format din 2 mari sisteme:

sistemul vaselor sanguine
sistemul vaselor limfatice

SISTEMUL VASELOR SANGUINE

- artere
- vase eferente din inimă
- ramificare → mai mici
- transport sânge cu
nutrimente şi oxigen către
ţesuturi
- capilare
schimburile sânge-ţesut
- reţea difuză de tubuli fini,
anastomozaţi, prin a căror
pereţi se realizează

- converg spre →
pulmonare)
- vene
- realizează un sistem de
canale progresiv mai largi
- conduc produşii de
catabolism către inimă (cu
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

- format din 2 mari sisteme:

sistemul vaselor sanguine;
sistemul vaselor limfatice.

SISTEMUL LIMFATIC
- reţea de capilare limfatice, sub
formă de tubuli în fund de sac
→ anastomoze →
→ vase din ce în ce mai mari
→
→ ductul toracic / trunchiul
limfatic drept →
→ drenaj → venele mari din
vecinătatea cordului
- funcţie:
- transmit înapoi, în sânge,
fluidul din spaţiile tisulare
- participă la circulaţia
limfocitelor (+ organe
limfoide)
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR
STRUCTURA GENERALĂ A VASELOR
- respectă tiparul celor 3 tunici concentrice

INTIMA
- 3 elemente
- endoteliul
- membrană bazală
- turnover ridicat (1% pe zi);
- ţesutul subendotelial
- lipseşte la vasele de calibru redus
- ţesut conjunctiv lax, poate conţine şi celule musculare netede cu dispoziţie
longitudinală;
- limitanta elastică internă (LEI)
- exclusiv artere
- fibre elastice fuzionate, cu fenestraţii → difuziune substanţe nutritive;
MEDIA
- absentă la capilare
- straturi concentrice de celule musculare netede dispuse helicoidal
- cantitate variabilă de fibre elastice, uneori organizate în lamele
- fibre de reticulină, proteoglicani
- celulele musculare netede: sursa matricei extracelulare;
- delimitată de limitanta elastică externă (LEE): structură similară LEI;
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

STRUCTURA GENERALĂ A VASELOR

- respectă tiparul celor 3 tunici concentrice

ADVENTICEA
- ţesut conjunctiv bogat în fibre de colagen tip I, fibre elastice, cu
dispoziţie
longitudinală, devenind în mod gradual continuu cu ţesutul conjunctiv înconjurător
- în externă
vasele mari, conţine
a mediei, vasale
pe care vasorum: se ramifică
aprovizionează profundnutritive
cu substanţe în
adventice şi partea

- vasa vasorum
nutritive)
- mai numeroase în vene (transportă sânge mai puţin oxigenat şi
sărac în substanţe
vecinătate
- iau naştere fie din ramuri ale arterei pe care o aprovizionează, fie din
vasele din

- capilarele limfatice
- pot penetra media venelor
- în artere există doar în adventice, deoarece presiunea mare tinde să
le colabeze
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR
STRUCTURA GENERALĂ A VASELOR

INERVAŢIA
- vase care conţin fibre musculare → reţea de fibre nervoase amielinizate
simpatice (nervi vasomotori) = nervi vascularis
- vene: numeroase terminaţii nervoase în adventice şi în medie, mai puţine
comparativ cu arterele

Terminaţiile nervoase aferente (structuri senzoriale)

- prezente în artere:
baroreceptori
chemoreceptori
Baroreceptorii
- 2 structuri:
- SINUSUL CAROTIDIAN
- dilataţie mică, sub
bifurcaţia carotidei
primare
- medie subţire
- adventice groasă cu
numeroase terminaţii
nervoase libere ale
nervului IX
- presiune sau
compresiune →
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR
STRUCTURA GENERALĂ A VASELOR

INERVAŢIA
Chemoreceptorii
- 2 structuri:
- CORPUSCULUL CAROTIDIAN
- dispus la bifurcaţia
carotidei
- dimensiuni de 3/5 mm
- celule glomice – 2 tipuri,
într-o stromă foartediscrete,
prelungiri intens în contact cu alte celule de tip I, dispuse în
vascularizată
- celule tip 1, de
formă rotundă peptide biologic active)
/ovalară, cu
strânsa vecinătate
comparate cu celulele de tip glial, prezintă prelungiri lameliforme
a capilarelor;
subtipuri celulare:
- 1a:
vezicule
mari şi
numeroase
(catecolam
ine,

- 1b: vezicule mici

 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

ARTERELE

- punct de pleacare: inima

- conducte multiplu şi progresiv ramificate
- clasificate (pe criteriu dimensional) în:
• mari, de conducere sau elastice
• medii, de distribuţie sau musculare
• mici, subdivizate în:
- arteriole mari
- arteriole mici

STRUCTURĂ
HISTOLOGICĂ
3 tunici concentrice
(interior → exterior)
- intima
-pemedia
un anumit traiect
- adventicea - se
continuă cu
periadventicea, cu
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR
ARTERELE MARI
- calibru mai mare de 1 cm
- aorta, artere pulmonare, trunchi brahiocefalic,
artera carotida comună, artera subclaviculară,
artera iliacă comună
• INTIMA
ENDOTELIUL
- se continuă la
aortă cu
endocardul
- epiteliu
bombare în centrul geometric, unde se află nucleul lenticular
simplu
pavimentos:
celulele
endoteliale
izoforme de miozină, desmină, vimentină)
MO: alungite,
dispuse cu
axul lung în
direcţia de
curgere a
sângelui, cu o
uşoară
Bradikinină, Acetilcolină → stimulare → modificarea permeabilităţii
ME:vasculare
- organite
dispersate
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

ARTERELE MARI
- calibru mai mare de 1 cm
- aorta, artere pulmonare, trunchi brahiocefalic,
artera carotida comună, artera subclaviculară,
artera iliacă comună
INTIMA
ENDOTELIUL
- epiteliu
simplu
pavimentos:
celule
le
endot
eliale
- filamente actină → contracţie → lărgirea
spaţiilor intercelulare → creşterea permeabilităţii
- durata medie de viaţă = 3-6 luni, până la 12 luni
- indice mitotic redus, scade progresiv cu
înaintarea în vârstă
- în caz de necesitate: capacitatea de
reparare
- fie prin mitoză şi glisare de-a lungul MB,
cu aproximativ 3 mm/zi
- fie prin detaşarea celulelor endoteliale,
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR
ARTERELE MARI
- calibru mai mare de 1 cm
- aorta, artere pulmonare, trunchi brahiocefalic, artera carotida comună,
artera
subclaviculară, artera iliacă comună.

INTIMA
ENDOTELIUL
Celulele
endoteliale -
proprietăţi şi
funcţii
- BARIERĂ CU
PERMEABILITA
creştere, acetilcolină, molecule de histocompatibilitate;
TE SELECTIVĂ
careşipermite:
a aderenţei plachetare :
-
difuziunea
Trombomodulină, Activator al plasminogenului, molecule heparin-like, enzime
simplă
pentru O2
şi CO2;
denşi Weibel-Palade, factorul tisular (tromboplastina tisulară), inhibitorul
- transport
activ pentru
fibronectină
glucoză,
aminoacizi
şi
electroliţi;
-
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

ARTERELE MARI
- calibru mai mare de 1 cm
- aorta, artere pulmonare, trunchi brahiocefalic, artera carotida comună,
subclaviculară, artera iliacă comună.
artera

INTIMA
ENDOTELIUL
Celulele
de:
endoteliale -
proprietăţi şi
conversie a Angiotensinogenului;
funcţii
- MODULEAZĂ
FLUXUL
SANGUIN ŞI
interacţiunilor leucocitare cu peretele vascular, cu producerea de:
REACTIVITATE
A
VASCULARĂ,
prin
producerea

-
vasoconstri
ctori:
endotelină
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

ARTERELE MARI
- calibru mai mare de 1 cm
- aorta, artere pulmonare, trunchi brahiocefalic, artera carotida comună,
subclaviculară, artera iliacă comună.
artera

INTIMA
ENDOTELIUL
Celulele
producerea
endoteliale - de:
proprietăţi şi
funcţii
- reglează
VLDL transformaţi de radicalii liberi şi fagocitaţi de macrofage care devin celule
CREŞTEREA
CELULARĂ, în
special a
leucocitare
celulelor
musculare
netede, prin

-
stimulatori
ai creşterii:
PDGF, GM-
CSF, G-
CSF, M-
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

ARTERELE MARI
INTIMA
STRATUL
SUBENDOTELIAL
MO
- ţesut conjunctiv:
fibre de colagen tip
I, tip II
fibreendoteliului,
elastice, asigurând comunicarea intercelulară
matrice
stă la baza genezei plăcilor de aterom, în ateroscleroză
extracelulară
(proteoglicani ↑)
îngustare
- celule lumen
alungite
sau stelate =
miocite cu fenotip
dual, contractil şi
secretor
- celule
miointimale =
celule cu prelungiri
care se
joncţionează cu
faţa bazală a
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

ARTERELE MARI – ELASTICE

MEDIA
- 80% din grosimea peretelui
- circa 70 de lamele elastice aranjate în spirală,
cu punţi de legătură între ele
- fibre elastice fuzionate
- fibrele musculare netede
- printre lamelele elastice
- fenotip secretor, cu prelungiri numeroase
şi joncţiuni intercelulare mio-miocitare
- produc materialul extracelular:
fibre elastice, colagen tip III, IV,
glicozaminoglicani,
glicoproteine de structură (laminină,
fibronectină)

LIMITANTA ELASTICĂ EXTERNĂ

- similară limitantei elastice interne
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

ARTERELE MARI
ADVENTICEA
- ţesut conjunctiv lax
- pătrund vasa
vasorum şi terminaţii
nervoase

Nutriţia
(jumătatea
- prin externă)
difuziunea
dinspre lumen
(jumătatea internă)
- prin vasa vasorum
care trimite capilare
până la limita dintre
medie şi adventice

Funcţia aortei
- transformă fluxul
discontinuu trimis de
inimă în flux continuu
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

ARTERELE MEDII ŞI MICI

- diametru al lumenului aproximativ
egal cu cel al grosimii peret elui

ARTERELE MUSCULARE
- mari, calibru de 2-10 mm
- mici, calibru de 0,1-2 mm

INTIMA
- endoteliu
- ţesut subendotelial →
permeabilitate selectivă
→ nutriţia prin difuziune 1/3 – ½
grosime perete
- redus treptat ca grosime,
absent în arteriole
- celule miointimale →
joncţiuni mio-endoteliale
→ transmit stimulii nervoşi
mediei
- celule musculare netede contractile grupate în
fascicule longitudinale fine → contracţie →
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

ARTERELE MEDII ŞI
MICI MEDIA
- 45-50% din grosimea
peretelui
- predominant miocite
contractile, dispuse în
10-40 de pături
concentrice
- miocite secretorii: produc matricea
extracelulară, prostacicline, factori de creştere,
factori chemotactici

LIMITANTA ELASTICĂ EXTERNĂ

Particularităţi loco-regionale
- artere cerebrale, durale: media subţire →
extensibilitate ↓
- artere pulmonare: media bogată în fibre
elastice → extensibilitate ↑
- ţesuturi erectile: artere helicoidale sensibile la
hormoni şi stimulii nervoşi

Circulaţia arterială
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

ARTERELE MEDII ŞI
MICI ADVENTICEA
- 40-45% din grosimea
peretelui
- ţesut conjunctiv lax,
bogat în colagen tip I
- uneori celule musculare netede cu orientare
longitudinală
- vasa vasorum - extindere până la nivelul
LEE
- terminaţiile
numeroase, nervoase
determinând vasoconstricţie sau vasodilataţie
- se opresc la LEE
- conduc neurotransmiţători care se
propagă difuz, prin joncţiunile gap

- sistem nervos simpatic →

vasoconstricţie (invers la coronare)
- sistem nervos parasimpatic →
vasodilataţie
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

MICROCIRCULAŢIA
- complex vascular
- componente:
- 1 arteriolă
- metarteriole
- reţea de capilare
- 1 venulă postcapilară

Excepţii:
- glomerulul renal: microcirculaţie arteriolo-arteriolară
- sistemele porte: reţea de capilare interpusă între 2 vene
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

MICROCIRCULAŢIA

ARTERIOLA
- diametru de 10-
100 μm
- structurată
similară
arterelor de tip
muscular
- doar 3-5 pături
musculare
- LEI
cu creşterea tensiunii diastolice şi scăderea diferenţei între tensiunile
Rol
-
leziuni, cu instalarea stadiului visceralizat al HTA
reali
zare
a
rezis
tenţ
ei
perif
erice
,
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR
MICROCIRCULAŢIA

REŢEAUA CAPILARĂ
- arteriolă →
→ capilar preferenţial →
→ reţea capilară vastă, anastomozată →
→ capilar preferenţial →
→ drenare în venula postcapilară

Capilarele sanguine
- reţea cu o suprafaţă de aproximativ 700 m2
- structuri tubulare delicate, diametru 4-14 μm, lungime < 1 mm
- endoteliu = 1-2 celule (înălţime redusă, 0,3-0,4 μm)
- MB
- numeroase pericite (celule Roget), MB fuzionată cu MB
endotelială
- zona de emergenţă
netede din capilar(prezent
= sfincter precapilar preferenţial
şi la=capilarul
inel format din
preferenţial)
fibre musculare
preferenţial şi contracţia celui obişnuit face ca în condiţii uzuale doar 25%
- sfincterele răspund invers la stimuli: relaxarea sfincterului capilarului
din reţeaua capilară să fie antrenată în circulaţie.
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR
MICROCIRCULAŢIA
REŢEAUA CAPILARĂ
3 mari categorii:
CONTINUI, FENESTRATE, SINUSOIDE

CAPILARE DE TIP I (CONTINUI)

- ţesut nervos, muscular, conjunctiv,
glande exocrine,
plămân, cord, piele
STRUCTURĂ
- continuitate perfectă a
citoplasmelor celulelor endoteliale
- joncţiuni intercelulare strânse
- MB continuă
- pericite
- molecule mici, gaze

subcategorie:
capilare de tip barieră
- ţesut nervos, timus
- joncţiuni ocludente pe întreaga
margine celulară
- schimburi aproape inexistente cu
ţesuturile vecine
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

MICROCIRCULAŢIA
REŢEAUA CAPILARĂ

CAPILARE DE TIP II
(FENESTRATE)
- glande endocrine,
intestin, pancreas,
glomerulii renali
- zone cu schimburi
mai intense, cu
molecule mai mari
STRUCTURĂ
- pori sau fenestraţii, diametru 60-70 μm,
acoperiţi de diafragm
- capilarele glomerulare renale - pori mai mari
- tehnici de criofracturare:
- porii: 8 structuri filamentoase radiale care
delimitează central un spaţiu de aproximativ
5 nm, distanţa între 2 pori - aproximativ 130
nm
- ariile de aglomerare a porilor = zone
ciuruite (site)
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

MICROCIRCULAŢIA
REŢEAUA CAPILARĂ

CAPILARE DE TIP III

(SINUSOIDE)
- ficat, măduva hematogenă,
splină, limfoganglioni
- vase cu traiect sinuos
- diametru inegal (în medie
de 30-40 μm)
- endoteliul aparent
discontinuu
- MB incompletă
ME
- joncţiuni intercelulare rare
(spaţii largi fără joncţiuni)
- MB - tub complet sub
forma unui grilaj
- celulele endoteliale – pori
- nu conţin pericite
- se asociază cu macrofage
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

MICROCIRCULAŢIA
REŢEAUA CAPILARĂ

Schimburile dintre
mediul
prin extracelular
următoarele şi
modalităţi:
conţinutul capilarelor
transport dar enzimele lizozomale reduse nu permit prelucrarea în
se realizează

de TRANSCITOZĂ prin care porii capilarelor fenestrate constituie

-structuri
MICROPINOCITOZĂ, în care elementele contractile sunt utile pentru
fagolizozomi; Palade şi Simionescu au demonstrat existenţa fenomenului
mari (pentu albumină); vezicolele de endocitoză golgiene realizează o
tranzitorii datorită fuziunii cu veziculele de transcitoză;
viaţă lungă celulelor
- ENDOCITOZA endoteliale;
MEDIATĂ DE RECEPTORI este valabilă în cazul porilor
mai
sunt responsabile de transportul de la nivelul joncţiunilor intercelulare,
mişcare de dute-vino, astfel încât membrana nu e utilizată, conferind o

-nivelul
FORŢELEcapilarelor barieră.
ELECTROSTATICE datorită diferenţelor de încărcare electrică
prin porii mici;
- ATP-aza Na-K dependentă este responsabilă de transportul activ de la
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

MICROCIRCULAŢIA
ANASTOMOZELE ARTERIO-VENOASE
- vase mici care conectează DIRECT arterele la vene, prin by passingul patului
patului capilar
vascular

- funcţionează în termoreglare, în controlul presiunii şi curgerii sângelui

- inervaţie vegetativă simpatică şi parasimpatică
STRUCTURILE DE TIP GLOMUS
- vârful degetelor, a patului ungheal, a urechilor
- artera se continuă direct cu vena, artera pierzând LEI şi prezentând un perete
muscular gros

- structura permite contracţia, cu închiderea vasului

- control circulaţie, menstruaţie, erecţie
- reglare presiune sanguină
- rol în termoreglare
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

MICROCIRCULAŢIA
VENULA POSTCAPILARĂ
- diametru 10- 100 μm
- număr mare de pericite
- principala zonă de
diapedeză (condiţii
fiziologice)
venules)
- organe limfoide:
venulele postcapilare cu
endoteliu înalt - HEV (high
deschidere joncţiuni apicale → leucocitele pătrund între joncţiuni →
endothelial
joncţiunile
- endoteliu aproape
cubic
- joncţiuni apicale şi
bazale
- diapedeza: adeziune
la moleculele
specifice (selectine)
→ emitere
pseudopode →
apicale se închid,
joncţiunile bazale se
deschid (fără transfer
de material lichid)
- asigură recirculaţia
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

VENELE
- vase de capacitanţă, 3 categorii:
MARI
- vene cave, pulmonare
- diametrul peste 10 mm
- 2-15 straturi musculare la nivelul
mediei;
MEDII ŞI MICI
- vena jugulară externă
- calibru de 1-10 mm;
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

VENELE

STRUCTURĂ
- 3 tunici, cu
următoarele
caracteristici:
INTIMA
- endoteliu
- ţesut
subendotelial,
de tip
localizare - dar mai redusă comparativ cu reprezentarea la artera omonimă
conjunctiv
- nu există LEI
MEDIA
- tunică
musculo-fibro-
elastică, cu
predominenţa
uneia din
fragmentează coloana de sânge, determinând reducerea presiunii asupra
componente,
după
mecanism se adaugă contracţiile musculare, presiunea din timpul
ADVENTICE
A
- cea mai
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

Într-un pachet vasculo-nervos, se poate

uşor diferenţia vena de artera omonimă,
urmărindu-se următoarele criterii:

- LEI: artera DA, vena NU

- ARTERA prezintă o medie musculară,
VENA prezintă o medie subţire, bogată
în ţesut conjunctiv;
- ARTERA prezintă o adventice subţire,
VENA prezintă o adventice groasă;
- ARTERA prezintă un lumen rotund
(incidenţă transversală) sau ovalar
(incidenţă longitudinală), VENA prezintă
un lumen neregulat, adesea colabat de
ţesuturile vecine.
 APARATUL CARDIO- VASCULAR
2. SISTEMUL CIRCULATOR

MICROCIRCULAŢIA

SISTEMUL VASELOR LIMFATICE

- capilare limfatice periferice

- vase limfatice progresiv crescânde
- ducte limfatice
- rol: colectează excesul de fluid tisular (limfa) pe care îl
venos, fiind
returnează absente în sistemul nervos şi în măduva osoasă
sistemului

Capilarele limfatice
- vase cu perete subţire, în fund de sac
- structură:
-ocludente, limfaendoteliale
strat de celule penetrând printre celulele
aplatizate, endotelialefără
fără fenestaţii,
joncţiuni

-conjunctiv
lamina bazală difuză
din jur.
- microfibrile reduse menţin deschise capilarele şi le ataşează
la ţesutul

Vasele
mai limfatice
subţiri mari
- prezintă valve, similar venelor
- se aseamănă structural cu acestea dar prezintă lumene mai
mari şi pereţii
SISTEMUL TEGUMENTAR
COMPONENTE

• Epiderm
• Derm
• Hipoderm (paniculul adipos, fascia
subcutanata) – strat mai profund, sub
piele, TCL cu lobuli adiposi abundenti, mai
gros in regiunile cu climat mai rece

• Anexe cutanate:
- glande sudoripare
- foliculi pilosi si fire de par
- glande sebacee
- unghii
 FUNCTIILE PIELII
• Protectia corpului impotriva agentilor fizici, chimici, biologici – bariera
mecanica, de permeatie, ecran UV, bariera antimicroorganisme, bariera
impotriva curentului electric
• Imunologica – procesarea Ag si transferul celulelor efectorii adecvate di
tesutul .limfatic – SIS
• Homeostazie – reglarea T corporale (termoR, vascularizatie, glande
sudoripare), impiedicarea deshidratarii (stratul cornos)
• R termici, tactili, durerosi – transmite informatii senzoriale catre SNC
• Endocrina – secretie de hormoni, citokine, factori de crestere, conversia
mol. precursoare in molecule active (vit. D3)
• Eliminarea substantelor prin secretii exocrine
• Absorbtia unor substante liposolubile
KERATINOCITE
 
 
Celule majoritare in epiderm aranjate in 3-5 straturi functie de regiune:
bazal, spinos, granulos, lucios, cornos; se maturizeaza in aprox. 60-70
de zile dinspre profunzime spre suprafata sub actiunea unor citokine
(EGF, interleukina 1 alfa, IGF, STH).
Stratul bazal - cubice, asezate pe MB, se divid pentru a asigura celule
de rezerva si celule in curs de maturare. Diviziunea are loc in special
noaptea, o data la 19 zile.
Stratul spinos - mai mari, poliedrice, asezate pe mai multe randuri;
stabilesc jonctiuni prin intermediul desmozomilor. In celule se
acumuleaza filamente de citokeratina (tonofilamente) asezate in
manunchiuri paralele si care se asociaza prin intermediul filagrinei;
keratinele de la acest nivel (cel putin 6) pot fi acide sau neutre si
formeaza keratina moale in opozitie cu cea prezenta la par si unghii –
keratina dura.
Stratul granulos - granule mari, caracteristice de keratohialin –
filamente de citokeratina fragmentate si inglobate intr-un material cu
carbohidrati, lipide si proteine fosforilate. Intre celule se acumuleaza un
material care este mai dur datorita unei cantitati mai mari de sulf
(asigura stabilitate si rezistenta); activitatea metabolica scade catre zero,
organitele incep sa dispara.
 Stratul lucios – format din celule aplatizate, moarte, cu agragate de
filamente inglobate intr-o matrice – eleidina; membrana plasmatica este
ingrosata prin depunerea unui material dens, proteic ce contine
keratohialina, involucrina si loricrina. Pot persista desmozomi.
 Stratul superficial - total keratinizate, aplatizate, aderente intre ele si
se elimina in mici grupuri.
KERATINOGENEZA
Proces esential in aparare.
- existenta unitului de keratinizare: totalitatea celulelor
  keratinizate provenite dintr-o singura celula bazala.
- straturile profunde – keratine relativ mici, cele superficiale –
keratine mai mari.
·   - alcatuirea keratinelor: o regiune centrala bastoniforma
formata din 2-3 domenii helicoidale iar la fiecare extremitate –
un domeniu globular variabil.
·   - formeaza heterodimeri ce vor polimeriza si vor forma
filamentele intermediare (tonofilamente).
·   - keratinele sunt acide si bazice.
·    
Tonofilamentele (tonofibrile, filamente de citokeratina) se
acumuleaza progresiv de la stratul bazal catre suprafata, se
aranjeaza in manunchiuri si se inglobeaza intr-un material dens,
asociindu-se filagrinei; in stratul granulos filamentele
fragmentate si impachetate in materialul proteic formeaza
granule caracteristice de keratohialin.
 
CELULELE/KERATINOCITE
EPIDERMUL
DERMUL
DERMUL
DESMOZOMI, HEMIDESMOZOMI, CONTACTE FOCALE
DESMOZOMUL
-         Prezent la nivelul domeniului bazo-lateral celular
-         ME – disc subplasmalemal
-         Realizeaza o relatie de contiguitate in care sunt implicate:
Molecule intracitoplasmatice cuplate cu filamentele de citokeratina:
-         Plakoglobina
-         Desmoplakina 1 si 2
-         Desmiokina
Molecule transmembranare – caderine desmozomale si
anume:Desmogleina 1, Desmocolinele 1 si 2
HEMIDESMOZOMUL
-         Specific pentru ancorarea la membrana bazala
-         Asemanator ca structura cu desmozomul dar principala molecula
transmembranara este o integrina si nu o caderina
-         Prezinta si alte molecule de adeziune – HD1, laminina 5,
antigenul
pemfigoidului bulos – cu importanta in patologie.
  CONTACTUL FOCAL
-         Prezent tot la polul bazal
-         Realizat prin integrine al caror capat intracitoplasmatic se leaga
de
talina, aceasta de vinculina si prin alfa actinina se realizeaza
legatura cu citoscheletul; sunt implicate si alte molecule – zixina,
paxilina, radixina, tensina
-         O varietate de contact focal este acela in care o integrina – CD 44
recunoaste acidul hialuronic.
 Impreuna cu MB, aceste jonctiuni realizeaza adeziunea celulara si fac
posibila glisarea celulelor (capacitatea de regenerare, posibilitatea de
maturare).
 CELULA LANGERHANS SI ROLUL
PIELII IN IMUNITATE
· Non-epiteliala, dendritica, situata printre celulele
stratului spinos, vizibila la MO numai in coloratii speciale
· Granule Birbeck specifice, cu aspect caracteristic, fara
functie cunoscuta
·  Au oarecare capacitate de mitoza
· Nu sunt fagocitare desi sunt considerate a face parte din
sistemul macrofagic monocitar
· Provine din maduva osoasa, are o perioada de sejur in
epiderm apoi prin vase limfatice ajunge in paracortexul
ggl. limfatici
· Au markeri de suprafata asemanatori cu ai celulelor
sistemului macrofagic monocitar:
-    receptorul pentru Fc al IgG
-    receptorul pentru fractiunea C3 al complementului
-    alloantigene din MHC
-    HLA-D
-    Ag anti-Ia
·   Au rol de celule prezentatoare de antigen (APC)
·  Se mai gasesc si la nivelul altor zone: mucoase (orala,
esofagiana, vaginala), medulara timica, etc.
MELANOCITUL SI MELANOGENEZA

• Celula non-epiteliala care asigura partial culoarea pielii si

produce pigmenti cu rol important in protectia pielii impotriva
unor radiatii nocive.
• Aspect dendritic, se observa la MO numai in coloratii speciale.
• Se gasesc in stratul bazal si in derm.
• Se ataseaza de MB prin hemidesmozomi dar nu stabilesc
jonctiuni cu celulele stratului bazal.
• Contine melanozomi care reprezinta pigment invelit in saci
membranosi derivati din CG
• Notiunea de unitate pigmentara – toate keratinocitele ce preiau
pigment de la acelasi melanocit.
MELANOGENEZA 
• Celulele concentreaza tirozinaza in premelanozomi de ord. I cu
continut granular si filamente striate transversal
• Este preluata tirozina din care sub actiunea tirozinazei rezulta
DOPA incolora stocata in premelanozomi de ord. II
• Cand DOPA se transforma in eumelanina premelanozomul
devine de ord. III
• Melanozomul de ord. IV apare cand cantitatea de melanina
mascheaza filamentele
• Melanozomii se deplaseaza catre prelungiri, capatul acestora se
desprinde si este inglobat de celulele stratului bazal (secretie
citocrina)
• Reglarea: MSH, estrogeni si progesteron, expunerea la UV, etc.
CELULA MERKEL

• Originea in crestele neurale/celule

epidermice
• Rare, in stratul bazal, in vecinatatea ariilor
conjunctive vascularizate si inervate
• Mai numeroase la nivelul palmelor,
degetelor, mamelonului
• Impregnatie argentica, IHC
• Granule mici, miez e-dens (NSE,
sinaptofizina, chromogranina A)
• N unici, lobati
• Primesc terminatii nervoase aferente
• Asocierea functionala cu neuronul –
corpuscul Merkel (mecanoR senzorial)
MELANINA
GLANDA SUDORIPARA
GLANDA SEBACEE
GLANDA SEBACEE
 FOLICULII PILOSI

- invaginari ale epidermului spre portiunile profunde ale dermului

- lipsesc la nivelul pielii glabre (palme, plante, buze, falange terminale, gland
penian, clitoris, labii minore, mamelon)
- Sectiuni longitudinale – 3 segmente:
- infundibulum – portiunea superioara, parte a canalului pilosebaceu
- istmul – portiunea mijlocie
- segmentul inferior – portiunea inferioara: bulb – papila dermica

Tija firului de par – filament lung, subtire, in centrul foliculului, extins

deasupra suprafetei epidermice: medulara, cortex, epidermicula/cuticula
FOLICUL PILOS
FOLICUL PILOS

- Teaca epiteliala interna – profund:

cuticula, strat Huxley, strat Henle
-Teaca epiteliala externa: strat
Malpighi
- Membrana vitroasa – strat acelular,
acidofil, ca o ingrosare a MB
- Teaca fibroasa (dermica) –
manunchiuri groase de fibre de colagen
din dermul inconjurator
FOLICUL PILOS ME
PERIOADE DE CRESTERE ALE FOLICULUI PILOS

- Anagen – perioade de crestere,

3-5 ani (peste 80% din parul
scalpului)
- Catagen – perioade de repaus,
cateva zile
- Telogen – perioade de
regresie/atrofie, poate ajunge la
jumatate din lungimea sa, parul
poate ramana atasat de folicul
cateva luni (3-4) la nivelul
scalpului
UNGHIA
- localizare – falangele distale ale degetelor
- placi dure, keratinizate, sustinute de 5 structuri epiteliale:
matricea ungheala, patul ungheal, faldurile ungheale,
hiponochiu, cuticula
- Patul ungheal : strat bazal si spinos, aderent la baza
placii
- Radacina unghiei – capatul proximal, acoperit de un fald
de piele (cuticula/eponichiu)
- Lunula – la baza unghiei, portiune ca o semiluna
- Hiponichiu – sub capatul distal/liber
- Cresterea unghiilor – rezultatul mitozelor din celulele
matriceale ale radacinii
- Matricea: celule stem, epiteliale, melanocite, Merkel,
Langerhans
- Keratina unghiilor (produsa de celulele stem) este dura,
similara celei din cortexul firului de par, nu se descuama
- Placa ungheala – transparenta, celule interdigitate, dense,
anucleate, fara organite (corneocite), ia culoarea patului
vascular subdiacent
- Faldul ungheal proximal – invecinat cu falduri
ungheale laterale
-Rata medie de crestere – 0,1mm/zi (membre superioare),
aproximativ o treime (m,embre inferioare)
UNGHIA
CORPUSCUL MEISSNER

- localizat in papilele dermice

- R tactili
- cilindri cu ax lung de 150
micrometri, perpendicular pe S
pielii, imediat sub MB
- 1-2 terminatii nervoase mielinizate
cu trasee spiralate si celule Schwann
in lamele neregulate
CORPUSCUL VATER PACINI

- structura ovoida, ax lung peste 1mm

- dermul profund, hipoderm, in asociere cu
articulatiile, periostul, organele interne
- o terminatie nervoasa mielinizata, inconjurata
de o capsula conjunctiva
- nervul intra in interiorul corpusculului, la unul
din polii acestuia pastrand si teaca de mielina
intacta initial, dupa care dispare
- portiunea nemielinizata se extinde spre polul
opus al corpusculului, fiind tapetata de celule
Schwann – miezul intern
- miezul extern – o serie de lamele concentrice,
separate printr-un spatiu cu fluid de aspect
limfatic, fb. colagen, capilare
- ansamblu: sectiune prin bulb de ceapa
- fiecare lamela – celule aplatizate
corespunzatoare celulelor endoneurale din
exteriorul capsulei
- raspund la presiune si vibratii
 VASCULARIZATIA
• 2 plexuri arteriale si 3 plexuri venoase
• Plexuri arteriale:
1. Intre dermul superficial si cel profund
2. Intre derm si hipoderm
- un plex subcutanat
• Plexuri venoase
– doua cu aceeasi localizare ca cele arteriale
- unul in portiunea medie a dermului
• Limfatice – pornesc din papile, realizand 2 plexuri; vasele
profunde sunt localizate intre derm si tesutul subcutanat
• Unitatea microvasculara dermica – vase, mastocite,
celule dendritice CD34.
 ALTI CORPUSCULI

• CORPUSCUL RUFFINI – cei mai simpli mecanoR incapsulati

- capsula conjunctiva fina care delimiteaza o structura
fuziforma, cu un material fluid
- o singura fibra nervoasa penetreaza capsula
- functie de R termic pentru senzatia de cald
• CORPUSCUL KRAUSE – rotunjit, neregulat
- capsula conjunctiva, structura fibrilara
- numerosi la nivelul marginilor buzelor, limba, derm
papilar
- presoR, R termici pentru senzatia de rece
SÂNGE
 SÂNGELE

„ 7,5% din greutatea corporală

„ considerat ţesut conjunctiv datorită similarităţii structurale a celor
două ţesuturi, fiind alcătuit din:
– substanţă fundamentală = plasma
– celule = elemente figurate
– fibre = fibrina

„ PLASMA
- obţinută din sânge după tratarea cu un anticoagulant, urmată de
centrifugare
- lichid gălbui, cu densitatea 1027, constituit din: 91-92% apă, 7-8%
substanţe organice, 1-2% substanţe anorganice

„ ELEMENTELE FIGURATE
- produse continuu în măduva osoasă hematogenă = proces denumit
hematopoeză
- elemente celulare apar:
- iniţial în insule hematoformatoare extraembrionare din
mezenchimul
sacului vitelin

- ulterior în ficat şi splină

- în final (la adult) DOAR măduva osoasă hematogenă
 SÂNGELE
HEMATIILE

- frotiuri: sferice (etalare), culoare roşie-

portocalie (hemoglobină)
- formă: disc biconcav, margini rotunjite
(groase la periferie (7-7,5 μm), mai subţiri în
zona centrală (1,4-2 μm)), suprafaţă 140 μm2
- număr: 4,5-5 milioane/mm3 la bărbaţi, 4-4,5
milioane/mm3 la femei.
- tendinţă de aderare reversibilă (in vitro),
realizând rulouri

PLASTICITATEA
- modificare formă
- structură citoschelet
- elasticitate membranară
(formă de cupă în capilare.....)

- durata medie de viaţă: 120 de zile →

plasticitatea
pierd → splină → fagocitate →
fier
reutilizat în eritropoeză
 SÂNGELE
HEMATIILE

„ STRUCTURĂ

• membrana
celulară
- elastică
glicolipide),
- structură tipică50% proteine membranare , 10% hidrocarburi
membranelor
celulare: 40% lipide
determinanţi antigenici, constituind baza sistemelor de grupe sanguine ABO şi
(fosfolipide,
colesterol,

- prezintă
RECEPTORI şi
GLICOFORINE →
ALLOANTIGENICIT
ATE
- glicolipidele şi
ERITROCITARĂ (stabilizată prin TROPOMIOZINĂ)
glicoproteinele
membranare conţin de bandă 3; realizează ancorarea la membrana plasmatică
transmembranare
lanţuri
hidrocarbonate cu
Rh
• anucleate
• nu au organite
 SÂNGELESÂNG
HEMATIILE ELE

„ STRUCTURĂ
• interior
- 66-67% apă
- 33% GLOBINĂ
cuplată la o
PORFIRINĂ
(formează
hemoglobina)
- lipide
- enzime glicoliză
anaerobă:
HEMOGLOBIN-
bivalent; procesul este asigurat de hemoglobin-reductază care menţine fierul în
REDUCTAZA,
ANHIDRAZA
hem care conţine fier
CARBONICĂ

HEMOGLOBINA
-
CROMOPORFIRINĂ
(GM 68000 Da), care
cuplează reversibil
 SÂNGELE
HEMATIILE

„ Funcţia
principală
- transport al
oxigenului
-reversibil
datorită la nivelul hemului, sub formă de oxihemoglobină
afinităţii
parţiale, hemoglobina va ceda oxigenul ţesuturilor
hemoglobinei
pentru acest
compus
gaz stabil, carboxihemoglobina, care determină hipoxie şi în final
- la nivelul
alveolelor
pulmonare
hemoglobina
leagă
oxigenul, lax
şi

- în capilare,
la nivelul
organelor,
datorită
 SÂNGELE
PLACHETELE

- mici fragmente citoplasmatice derivate

denumită
dintr-o celulăMEGACARIOCIT
precursoare

- timp de viaţă: 9-10 zile

- numărare dificilă, deoarece au tendinţa de a
adera unele la altele
- număr: 150.000-400.000/mm3
- pediametru
frotiu: izolate sau frecvent
transvers 2-2,5 μm grupate în
“ciorchini” de 4-5
- formă de disc biconvex, uşor alungit,
diametru longitudinal 4 μm,

„ FUNCŢIE
- iniţiază şi participă la realizarea hemostazei
şi la retracţia cheagului
 SÂNGELE
PLACHETELE

„ STRUCTURĂ
- zonă periferică, moderat bazofilă,
omogenă = HIALOMER
- zonă centrală azurofilă, de aspect
fin granular = GRANULOMER
sau CROMOMER

ME
- membrana plasmatică
- faţa externă: strat de glicocalix
alipire, adezivitate
→ tendinţa de pe suprafeţe

substanţe biologic
- RECEPTORI: factorul active,
de hormoni, fibrinogen
agregare plachetară,
TUBULAR DESCHIS → produşi catabolism →
- multiple zone de invaginare →
SISTEM
exterior
- citoschelet
- MICROTUBULI - grup marginal
- FILAMENTE CONTRACTILE
dispuse în zig-zag
- TROMBOSTENINA (proteină
 SÂNGELE
PLACHETELE

„STRUCTURĂ
GRANULOMER
- glicogen, mitocondrii, lizozomi
- SISTEM TUBULAR ÎNCHIS / DENS:
cisterne REN, proteină tip
calsechestrină (ataşare Ca)
- prostaglandine
- GRANULE PROPRIU-ZISE:
α, electronotransparente, 0,2-0,3
μm diametru:
- Factorul plachetar
plachetar 4
6 (fibrinogenul plachetar), PDGF
(contracarează heparina),
Factorul plachetar 5, Factorul

- Trombospondina
(glicoproteină → agregare
plachetară)
- Factorul von Willebrand
(glicoproteină → adeziune
perete vascular)
β, electronoopace
→ promotori agregare plachetară:
- Factorul plachetar 5 (serotonina); catecolamine; calciu;
ADP; ATP
δ - corpii denşi, cu 250-300 nm diametru:
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
- număr: 5000-9000/mm3
- pe frotiu: rotunde, nucleate,
dispersate printre hematii
- migrează, prin diapedeză, din sânge în
ţesuturi, unde îşi îndeplinesc
funcţiile
CLASIFICARE
- după granulaţiile citoplasmatice:
GRANULOCITE / AGRANULOCITE
- după forma nucleului:
POLIMORFONUCLEARE /
MONOMORFONUCLEARE
- granulocitele: nuclei
corespunzând polimorfonuclearelor
multilobaţi,
evidentă, corespunzând
- agranulocitele: nuclei fără lobare
Formula leucocitară (proporţia leucocitelor de
monomorfonuclearelor
- după coloraţia granulelor:
EOZINOFILE, BAZOFILE PMN neutrofile 55-70%, PMN eozinofile 3-5%,

granulocitele: NEUTROFILE, un
anumit tip la 100 elemente)

PMN bazofile 0,5-1%,

 SÂNGELE
LEUCOCITELE
PMN NEUTROFILE

- diametru: 7 μm în sânge,
frotiu,
10-12 μm pedatorită etalării

neutrofilele
- după trec
un tranzit de prin diapedeză în
6-8 ore
în sânge,
funcţia şi mor în 1-4 zile
ţesutul conjunctiv, unde
îşi îndeplinesc

„ STRUCTURĂ
cromatină
- nucleul
Barr, sub nucleari
- 2-5 lobi forma unei prelungiri cu
uniţi
prin punţi fine de
terminal, reprezentând cromozomul X
- pot prezenta apendici: corpusculul
aspect de “băţ de tobă”, pe un lob
condensat
RER redus, particole de glicogen
- granulaţiile citoplasmatice – 3 tipuri
- alte elemente în citoplasmă
complex Golgi rudimentar, mitocondrii,
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
PMN NEUTROFILE

„ STRUCTURĂ

GRANULAŢIILE SPECIFICE
- 80% din totalul granulaţiilor
- mici, rotunde, 0,2-0,4 μm
diametru
pulverulentă
- nuanţă liliachie, conferind
citoplasmei
o tentă lila, fin

- conţin: LIZOZIM
LACTOFERINĂ
FOSFATAZĂ
ALCALINĂ
COLAGENAZĂ
activitate non-enzimatică antibacteriană)
PROTEINE
BAZICE ( =
fagocitine, cu
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
PMN NEUTROFILE

„ STRUCTURĂ
GRANULAŢIILE NESPECIFICE
- 15% din granulaţii
- diametru 0,6 μm
- colorate cu azur în roşu-violet
- prezintă o structură
lizozom primar,
caracteristică de conţinând:
MIELOPEROXIDAZĂ
FOSFATAZĂ ACIDĂ
β-GLUCURONIDAZĂ
α-manozidază
ARILSULFATAZĂ
β-galactozidază
CATEPSINĂ
5’nucleotidază
ELASTAZĂ GRANULELE NUCLEATE

COLAGENAZĂ

- ME
LIZOZIM
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
PMN NEUTROFILE

„ FUNCŢII
- prezintă motilitate, demonstrată prin aplatizarea, urmată de emiterea de
pseudopode, la contactul cu un substrat → pseudopodele conţin
matrice
o fin granulară datorită conţinutului de actină, miozină,

microtubuli
- implicate şi particole
în reacţiile de glicogen
inflamatorii, fiind primele care apar în cadrul
apărării nespecifice, realizând fagocitoza şi digestia lizozomală a
particolelor nonself → exprimă pe suprafaţă numeroşi receptori
pentru: Fc a Ig G, C3, amine biologice, hormoni şi factori chemotactici
- aderară la endotelii datorită unei proteine membranare, denumită L-
CAM1 şi citokinelor Il-1β şi TNFα care stimulează celulele
săendoteliale
secrete şi să poziţioneze la nivelul membranei plasmatice E-LAM1
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
PMN EOZINOFILE

- diametru: 13-14 μm
- durata de viaţă: până la 12
ore
„ STRUCTURĂ
MO
alungiţi
- nucleu uniţi
tipic printr-o
bilobat, în punte fină
de
“desagă”, cu lobii
cromatină
constantă (0,6-0,8 μm), refringente,
- granulaţii mari, alungite, de
mărime
citoplasma
colorate cu eozină (roşu strălucitor,
roşu portocaliu), dispersate în toată
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
PMN EOZINOFILE
„ STRUCTURĂ
ME
- zonă centrală
aspect cristaloid, de forme variate
electronoopacă,
uneori de

= INTERNUM
- matrice fin
granulară în jur
= EXTERNUM
- granule = lizozomi,
conţin enzime:
- peroxidază
- fosfatază acidă
- arilsulfatază
- β-glucuronidază
- catepsină
lizozomii altor celule:
- fosfolipază
- ribonuclează
- histaminază
- trei proteine
cationice care nu
se găsesc în
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
PMN EOZINOFILE

„ FUNCŢII
- prezintă receptori pentru
Fc a IgG şi pentru C3b
antiparazitară
- produşii de catabolism
eliberaţi de paraziţi
anafilatoxinelor,
determină determină degranularea mastocitelor şi bazofilelor, cu
apariţia IgG
vasodilataţie
- suprafeţele paraziţilor pot activa complementul care, prin intermediul
eliminarea de mici cantităţi de factori chemotactici pentru eozinofile şi
complexele Ag-Ac (fagocitoză selectivă)
- se produce un aflux de eozinofile care exocitează granulele
- eozinofilele sunt capabile de a emite pseudopode şi de a fagocita
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
PMN BAZOFILE
- diametru: 8-12
μm
„ STRUCTURĂ
- nucleu
- pe frotiuri: uzual
în litera “S”
acoperit de granulaţii
- ME: 2-3 lobi uniţi prin
punţi scurte şi groase,
intens bazofile, metacromatice cu Albastru de
- granulaţii
- sferice, până la 1 μm
sau lamelar
diametru, forme variate,
toluidină şi tionină
- ME: aspect electrono-
opac, granular, omogen

- conţin:
- peroxidază
- heparină,
histamină
- factori
pentruchemotactici
C3a şi
C5a pentru PMNn,
PMNe
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
PMN BAZOFILE

„ FUNCŢII
- contribuie la apărarea
conţinutuluişigranulelor
antibacteriană
antiparazitară prin
organismele sensibilizate se produce o degranulare masivă şi
revărsarea

- în stările alergice, bazofilele reacţionează ca şi mastocitele: în

determină, împreună cu mastocitele, un răspuns exagerat
embrionare dar mastocitele populează precoce ţesutul conjunctiv
„ ORIGINE
de către măduva osoasă, având un tranzit scurt prin sânge
- bazofilele şi mastocitele prezintă un precursor comun în timpul vieţii
unde se vor stabili, pe când bazofilele sunt produse în tot timpul vieţii
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
LIMFOCITE

- reprezintă tipul
predominant de
agranulocite
- diametru de 8-12 μm
- clasificare: 3 grupe, după
mărime:
citoplasmă redusă)
- mici, mature (8 μm,
albastru
citoplasmădeschis)
redusă)
- medii, în curs de
sau lungă(10
maturare (ani,
μm,zeci de ani), acestea din
contacte repetate cu un acelaşi antigen
- mari, tinere (12 μm,
citoplasmă abundentă,
indentat
- durată de viaţă scurtă sau
medie (zile, luni)
urmă având rolul de a
răspunde rapid la

„ STRUCTURĂ
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
LIMFOCITE
„ CLASIFICARE
- două mari clase:
- LIMFOCITELE T
- precursori
nivelul timusului
produşi în măduva
osoasă
răspunsul
hematogenă imun
şi umoral
maturaţi la

- rol fie în
imunitatea celulară,
prin citotoxicitate,
fie facilitează

- LIMFOCITELE B
- produse în
măduva osoasă
hematogenă
- rol în imunitatea
umorală mediată de
anticorpi
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
LIMFOCITE
LIMFOCITELE T
- prezintă următorii markeri
mai importanţi:
- TCR, receptorul pentru
antigen
- CD2 → rozete simple
- CD3 → transductor
- CD4 → Ag MHC clasă II
- CD8 → Ag MHC clasă I
- CD25 → Rec. IL-2

Populaţia de limfocite T
este formată din
SUBPOPULAŢII
SPECIALIZATE:
• fenotipic, două subclase:
- T4 (CD2+, CD3+, CD4+,
CD8¯)
- T8 (CD2+, CD3+, CD4¯,
CD8+)
• funcţional, mai multe
subclase:
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
LIMFOCITE

„ FUNCŢIILE
LIMFOCITELOR T
- recunosc substanţele
non self
- sunt activate şi
proliferează după
stimularea
CITOTOXICĂ antigenică
MEDIATĂ CELULAR, activitate antivirală, efecte
- dezvoltă funcţii
CITOTOXICE sau
APC în asociere cu moleculele complexului major de
CITOLITICE
- dezvoltă funcţii
specifice de reglare a
interacţiunilor celulare
două tipuri de celule: celule efectorii şi celule cu memorie.
Th, Ts
- produc efecte
importante pentru
apărarea organismului:
ACTIVITATE
antifungice, respingerea
transplanturilor
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
LIMFOCITE
„ LIMFOCITELE B
- prezintă următorii:
receptori
- pentru C3b = C1
- pentru C3d = C2
- pentru C3i = C3
- pentru Fc a Ig G, cu
ajutorul cărora formează
rozetele eritrocitare induse
- pentru Il-2, Il-3, IL-4, IL-5,
IL-6
- pentru virusul Epstein-
Barr
care pot fi:
ajutorul limfocitelor T
„ FUNCŢIILE
structurăB
LIMFOCITELOR monotonă, cu determinanţi antigenici identici, în serie, sub
- RĂSPUNS IMUN UMORAL:
realizatde
prin intermediul
anticorpi
antigenelor solubile
nerepetitivi, care nu pot lega încrucişat un număr mare de receptori
- timo-independente, cu
proprietatea de a activa
limfocitele B îDIRECT,
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
LIMFOCITE

„ CELULELE NK
- limfocite medii sau mari,
nonT nonB sau nule
- pot prezenta câteva
perforine
granulaţii azurofile
- implicate în apărarea
antivirală şi antitumorală,
realizând citoliza prin
peretele venulelor postcapilare cu endoteliu înalt, în organele

„
endoteliale.
ALTE CARACTERISTICI
Limfocitele au capacitate de diapedeză, de recirculaţie şi pot trece prin
limfatice, datorită recunoaşterii unor molecule ale suprafeţei
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
MONOCITE
- diametru: 15-16 μm
pemai
(cele frotiul
marisanguin)
celule de

„ STRUCTURĂ
aspect de “sticlă
- citoplasma: culoarepisată”, datorită unor
albastră-cenuşie, cu
omogene
granulaţii în ME,
foarte fine,cuazurofile,
structurădense,
de lizozomi

primari
reniform,
- nucleu: în potcoavă
mare, central sau excentric,
sau uşor trapezoidal, mult
mai indentat decât cel al limfocitului
- Rec. Fc Ig.G, C3,
- > 50% exprimă molecule CMH de clasă II
„ FUNCŢIE
apoi ajung
- persistă prin diapedeză
în circulaţia în aproximativ
periferică ţesuturi, unde
3 zile,
fagocitar
generează mononuclear;
diferite în cursul
componente maturării,
ale sistemului
receptorii
unele pentru complement
devin puternic şi pentru
fagocitante, dezvoltându-şi
antigene HCM
imunoglobuline iarde clasă
altele II, devenind
dezvoltă în
mai intens
ţesuturi
APC