Date generale și particulare în morfologia primară și permanentă

Sistemul stomatognat, denumit de unii autori aparat dento-maxilar, iar de alții aparat
masticator, este un ansamblu complex de țesuturi și organe, având structură variată , armonizate
morfologic și funcțional în vederea îndeplinirii unor funcții-masticatorie, fonetică, fizionomică,
de deglutiție și de automenținere. Toate acestea sunt coordonate cu ajutorul sistemului nervos
central. Prin sistem se ințelege un ansamblu de elemente ce se află în legatură între ele, acestea
având funcții proprii, care într-un final ajung să lucreze ca unitate.
Există elemente ale sistemului stomatognat întalnite la toți indivizii, însa, și elemente
particulare, ce variază de la o persoană la alta. In ceea ce privește componența aparatului dento-
maxilar, acesta este caracterizat de prezența a doua oase maxilare, a articulației temporo-
mandibulare, de dinții si țesuturile acestora de susținere, de existența mușchilor care participă la
diferite mișcări(mușchii mobilizatori ai mandibulei, mușchii mimicii). De altfel, părțile moi ale
obrajilor și ale cavității orale, glandele salivare, limba, vasele sangvine și limfatice și nervii
aferenți sunt elemente absolut importante, care facilitează buna funcționare a ceea ce numim
aparat masticator.
În ceea ce privește activitatea nervoasă a sistemului stomatognat, asa cum menționam
anterior, aceasta este controlată de sistemul nervos central. Acest proces se desfășoară prin
intermediul numeroaselor impulsuri trimise de la proprioceptori și exteroceptori. Cei dintâi se
află in mușchi, articulații, tendoane și ligamente și transmit informații despre poziția corpului,
despre intensitatea contracțiilor musculare sau despre gradul de tensiune a tendoanelor. Acțiunea
exteroceptorilor este, de asemenea, diferențiată. Aceștia se află in dinți, paradoțiu, mucoasă și
glande salivare și pot fi, spre exemplu, mecanoreceptori, ce joacă un rol important în
semnalizarea rapoartelor dento-dentare și prezența obstacolelor ocluzale.
Dinții sunt organe cu o morfologie particulară, implantați în oasele maxilare și cu funcții
bine determinate, totalitatea acestora realizând un ansamblu funcțional cunoscut sub numele de
arcade dentare.
La om se intâlnesc de obicei 3 dentații.
Prima parte a vieții este marcată de dentiția temporară, caducă sau de lapte. Aceasta este
caracterizată de prezența a 20 de dinți-10 dinți pe fiecare arcadă și 5 pe fiecare hemiarcadă. Intre
aceștia se numără trei grupe de dinți- incisivi,canini și molari. Cei dintâi sunt în număr de 8, a
doua grupă în număr de 4 și cei din urmă în număr de 8. Formula dentară intr-o hemiarcadă
temporară este 2i,1C,2m(2 incisivi, un canin și 2 molari).
Vârsta normală de erupere a acestor dinți este de la 6 luni, până la 2 ani și jumătate.
Ordinea de erupere este următoarea: incisivii(între 6 și 12 luni), prima oară cei centrali inferiori,
apoi centrali superiori, laterali superiori și laterali inferiori. Primii molari erup intre 12 și 18 luni,
mai întai molarii primi inferiori, urmați de molarii primi superiori. Molarii secunzi erup între 24
și 30 de luni, mai întai cei inferiori urmați de molarii secunzi superiori.
Erupția dinților începe doar după ce este realizată mineralizarea coroanei , rădăcina fiind
abia schițată și continuând să se mineralizeze după erupția dintelui. Această mineralizare a
coroanelor începe încă din viața intrauterină, însa din perioade diferite: incisivii in luna a 4-a,
caninii in luna a 5-a, iar molarii in lunile 5 și 6. Ceea ce variază de la individ la individ este
timpul pentru formarea completă din cauza faptului că in viața fiecăruia intervin factori
alimentari diferiți, dimensiuni ale dinților diferite și metabolisme minerale diferite.
În jurul vârstei de trei ani toată dentiția temporară este complet formată si mineralizată,
realizând rapoarte dento-dentare cu dinții antagoniști. La vârsta de doi ani și jumătate arcadele
dentare temporare sunt complet formate.
Dentiția temporară

După vârsta de 6 ani, odată cu erupția primilor molari permanenți, se instalează o dentiție
mixtă, care este prezența până la 11-12 ani, când dispar ultimii dinți temporari.
 După dispariția ultimului dinte temporar se instalează dentiția permanentă, care este
alcatuită din 32 de dinți, dispuși în 2 arcade-superioară și inferioară, fiecare dintre ele având 16
dinți permanenți-8 incisivi, 4 canini, 12 molari. Intr-o hemiarcadă permanentă formula dentară
este 2i,1C,2P,3m(2 incisivi, 1 canin, 2 premolari, 3 molari).
În ceea ce privește morfologia incisivilor este cunoscut faptul că aceștia sunt situați în
porțiunea cea mai anterioară a arcadei dentare, sunt în număr de 8-4 incisivi maxilari și 4 incisivi
mandibulari, câte doi incisivi în fiecare hemiarcadă. Incisivul central este cel mai apropiat de
linia mediană, iar cel lateral ocupă o poziție distală față de cel central.
Ei erup între 6 și 9 ani. În mod normal incisivii centrali mandibulari sunt cei care erup
primii, urmați de omologii lor maxilari. Incisivii laterali erup mai târziu.
Aceasta grupă de dinți prezintă o margine incizală rectilinie cu rol important în
secționarea alimentelor pe timpul masticației, iar prin forma și vizibilitatea lor au rol fizionomic
deosebit, dar și rol fonetic important, prin contribuția la articularea unor foneme.
Caninii ocupă locul al treilea în hemiarcadele dentare și au o poziție strategică la nivelul
acestora, în locul de curbură maximă a arcadelor dentare, atât în plan frontal, cât și în plan sagital.
Morfologia caninilor este adaptată poziției în arcadă, dar și funcției pe care o îndeplinesc. Ei au o
morfologie de tranziție, cu elemente caracteristice atât dinților frontali, cât si dinților laterali.
Caninii sunt în număr de 4, doi in arcada superioară și doi in cea inferioară, au o
implantare bună și pot suporta presiuni masticatorii destul de mari. De asemenea sunt dinți
unicuspidați, cuspidul fiind un element morfologic specific dinților laterali.
Premolarii sunt dinți care fac parte din grupul lateral, situați între canini și molari. Sunt în
număr de 8, câte doi de fiecare hemiarcadă. Erup in locul molarilor temporari la vârsta de 10-12
ani. Aceștia au o morfologie mai complexă și, impreună cu molarii, contribuie la zdrobirea și
triturarea alimentelor în timpul masticației. Au coroanele de formă paralelipipedică sau cilindrică
și prezintă 4 fețe laterale și o față ocluzală.
Molarii sunt dinți cu morfologie mai complexă, sunt mult mai voluminoși si au un rol
important in triturarea alimentelor. Sunt dinți pluricuspidați si pluriradicularii. Molarii sunt în
număr de 12, câte trei pe fiecare hemiarcadă. Numele fiecărui molar într-o hemiarcadă depinde
de poziția topografică sau de vârsta la care acesta erupe. Cei trei molari într-o hemiarcadă
sunt:cel de la 6 ani sau molarul prim, cel de la 12 ani sau molarul secund și molarul al treilea sau
de minte. Din punct de vedere al volumului, molarii sunt în serie descendentă, cel mai mare este
molarul prim, urmat de al doilea si al treilea molar.
Dentiția permanentă

Proprietățile celor trei grupe de dinți ajută la îndeplinirea funcțiilor amintite anterior.
Varietatea formelor, a funcțiilor și dispunerea elementelor din cadrul aparatului masticator sunt
elemente auxiliare în vederea îndeplinirii vorbirii, masticației, fizionomiei etc, toate fiind văzute
ca un ansamblu complex al unui sistem cu rol major in viața indivizilor.

Vartolomei Miruna-Maria
Medicină Dentară
An I
Seria A
Grupa 7