Adaptarea unui aparat ortodontic mobilizabil în

cavitatea orală, tehnica de activare a elementelor active

si conducerea tratamentului sub supravegherea unui
medic specialist

SEF LUCRARI
DRAGOMIR BOGDAN
CLINICA ORTODONTIE SI
ORTODONTIE SI ORTOPEDIR
D E N T O FA C I A L A
 Plan lecţie

— 1. Definiţie. Indicaţiile- aparatelor mobilizabile.

Alcătuire acestora.
— 2. Adaptarea aparatelor mobilizabile în cavitatea
orală.
— 3. Tehnica de activare a elementelor active.
— 4. Conducerea tratamentului de către medicul
specialist.
 Scop.Obiective

Scopul prezentării: însusirea tehnicilor de adapare și

activare a unui aparat mobilizabil

Obiectivele urmărite:
1. Crearea stabilității aparatului mobilizabil
2. Adaptarea elementelor de ancoraj
3. Activarea elementelor active secundare
4. Activarea elementelor active principale
5. Verificarea rezultatelor tratamentului sedința de sedința
6. Cauze în esecuri și remedii.
 Definiţie. Indicaţia aparatelor mobilizabile.
Alcătuire

•sunt dispozitive intraorale monomaxilare,

care prezintă elemente de agregare

Indicații
-mijloc de tratament interceptiv și activ a anomaliilor dento-maxilare
-eficiente până la vîrsta de 12-14 ani
-pacienţi cu igiena dentară corespunzătoare
-mijloc de menţinere a unei situţii clinice sau ca mijloc de contenţie a
rezultatelor teraputice
 Definiţie. Indicaţia aparatelor mobilizabile.
Alcătuire

Sunt alcatuite din :

Baza aparatului: placuta palatina, placuta
linguala
Elemente de ancoraj : crosete, gutiere
Elemente de actiune biomecanice: surubul
ortodontic, arcurile ortodontice;

Elemente de acțiune funcționale : plan

înclinat, platou retroincizal, scut lingual, gutiera
ocluzală
 Adaptarea aparatelor mobilizabile în cavitatea
orală

Instumentarul si material necesar:

1.instrumentar consultaţie,
2.clește crampon,
3.freze acrilat,
4.hartie articulaţie,
5.baveta,departător
6.acrilat autopolimerizabil
 Adaptarea aparatelor mobilizabile în cavitatea
orală

Se realizeaza în 2 etape:
1.verificarea stabilității și menținerii aparatelor mobilizabile
- În ocluzie statică și în dinamică -jocul formaţiunilor mobile din
cavitatea bucală (bride sau frenuri) și
-cu posibilele interferenţe ale buclele croșetelor ocluzo-interdentare.
-Gutiera ca mijloc de ancoraj/element funcţional se verifică și se
îndepărtează punctele de contact premature care pot destabiliza
aparatul mobilizabil.
2. adaptarea elementelor de ancoraj
-a croșetelor și a gutierii
 Adaptarea elementelor de ancoraj

1. Crosetul Stahl
-croşet ocluzo-interdentar sau croşet în
picătură.
-se realizează din sârmă elastică de wiplă
cu diametrul de 0,7mm şi are următoarele
părţi componente:
-ansa de formă circulară şi de
dimensiunea spaţiului interdentar în care
se aplică;
-bucla ce reprezintă prelungirea spre
ocluzal a ansei. Traversează arcada prin
nişa masticatorie şi reprezintă porţiunea
elastică a croşetului.
- retenţia în baza plăcii Adaptare: prin coborarea ansei
intr-o zonă mai retentivă, mai
aproape de spaţiul interdentar
 Adaptarea elementelor de ancoraj

2. Crosetul Delta

Elementele componente ale

croşetului în Stahl
1. Ansa
2. Bucla
3. Coada de retenţie în baza plăcii

Adaptare: prin coborarea ansei

intr-o zonă mai retentivă, mai
aproape de spaţiul interdentar
 Adaptarea elementelor de ancoraj

3. Crosetul simplu (direct)

Elementele componente sunt:
- ansa liniară, dispusă
subecuatorial, în treimea
vestibulară a coletului
- bucla elastică, reprezentată de o
porţiune a sârmei paralelă cu
mucoasa gingivală
- retenţia în baza plăcii. Placă palatinală cu două croşete directe cu rol
de menţinere a spaţiului pentru canin

Adaptare: se face prin închiderea ansei

 Adaptarea elementelor de ancoraj

4. Crosetul Schwarz
Elementele componente sunt:

- Ansele romboidale corespunzătoare fiecărui

spaţiu interdentar.
- Două bucle ce traversează arcada: bucla
anterioară prin nişa masticatorie dintre canin şi
premolarul I şi bucla posterioară la 1-2mm de faţa
distală a ultimului molar prezent pe arcadă.
Adaptarea : prin
- Două cozi de retenţie în baza plăcii ortodontice.
coborârea și
infundarea anselor
în spaţiul
interdentar ,
aproape de papila
gingivală
 Adaptarea elementelor de ancoraj

5. Crosetul Adams
- două anse mici ce vin în contact
cu feţele aproximale ale dintelui pe
care se aplică,folosind pentru
retentivitate divergenţa lor
- două bucle în continuarea
anselor vestibulare ce încalecă
arcada şi străbat planul de ocluzie
prin nişele masticatorii
- două retenţii în baza plăcii
ortodontice

Adaptare: prin coborîrea anselor spre coletul

dentar, într-o zona mezio-distală mai îngustă a
dintelui.
 Adaptarea elementelor de ancoraj

6. Crosetul Jackson
Se confectioneaza din sarma de
0,6–0,7 mm diametru, elastica.
Alcatuire:
- o portiune centrala–
ansa–dispusa subecuatorial, intim
adaptata pe suprafata dintelui;
- aceasta este prelungita de o
parte si de alta cu doua bucle,
care traverseaza planul de ocluzie
prin nisele masticatorii, se termina
cu retentii si se fixeaza in placa

Adaptare: prin coborîrea anselor spre

coletul dentar, într-o zona mezio-distală
mai îngustă a dintelui.
 Adaptarea elementelor de ancoraj

7. Gutiera ca mijloc de
ancoraj
- Pereţii gutierei au grosimi uniforme.
Peretele vestibular este la distanţă de
gingia marginală, fiind modelat după
forma dinţilor şi a festonului gingival.

- Suprafaţa ocluzală a gutierei poate fi

netedă,; poate prezenta relief ocluzal
sau microplanuri înclinate ce conduc
mandibula în propulsie / retropulsie.
Adaptare: prin adăugare sau
șlefuirea suprafeţei ocluzale,
pîna la obţinerea spaţiului de
inocluzie fiziologică dintre
fetele incizale ale dinţilor
frontali