Sub 30.

Managementul pacientilor cu disfunctie cranio-mandibulara

Articulatia temporo-mandibulara (ATM) reprezinta legatura dintre mandibula si osul

temporal al craniului, fiind situata de o parte si de alta a capului in fata urechii.

Sistemul gnathosomatic este unul dintre cele mai complexe sisteme ale organismului uman.
Acest sistem cranio-mandibular este de fapt un sistem cibernetic ce prezinta un raspuns la
toti factorii ce il influenteaza si participa la functiile sale. Aceasta il face unul dintre cele mai
complexe organe ale sistemului locomotor.

Sistemul cranio-mandibular indeplineste 6 functii importante pentru organism:

 Respiratie – functie vitala care asigura schimbul de oxigen si de dioxid de carbon intre
atmosfera si celulele organismului
 Masticatie – procesul prin care alimentele introduse in cavitatea bucala sunt zdrobite
cu ajutorul dintilor si supuse ulterior actiunii fizico-chimice a salivei
 Vorbire – forma vocalizata de comunicare umana
 Deglutitie – act fiziologic reflex prin care bolul alimentar trece din gura prin esofag si
ajunge in stomac ca si bol alimentar unde urmeaza sa fie digerat
 Estetica – cavitatea bucala impreuna cu buzele influenteaza estetica faciala si a
etajului inferior al fetei prin directa legatura cu dimensiunea verticala de ocluzie
 Stres management- cu ajutorul cavitii bucale si a dintilor, prin bruxism se elimina
stresul acumulat peste zi. Exista pacienti bruxomani atat nocturni, cat si diurni sau si
nocturni, si diurni in acelasi timp.
Pe scurt, articulatia temporo-mandibulara este cea mai complexa si importanta
articulatie a craniului. Ea este formata din oase, ligamente, tendoane, muşchi, vase,
nervi.

Tulburările articulatiei temporo-mandibulare constituie o subgrupă a sindroamelor dureroase

orofaciale care interesează ATM, mușchii masticatori și muschii gâtului.

Cauze ale disfunctiei cranio mandibulare:

Dat fiind ca sistemul cranio-mandibular este solicitat in permanenta, o serie de disfunctii

cranio-mandibulare suparatoare isi pot face aparitia.

Sunt foarte multi factori care pot genera dureri ale articulatiei temporo-mandibulare. Printre
acestea se numara:

 tratamente ortodontice incomplete si neterminate

 lucrari protetice mai inalte sau in inocluzie
 ocluzie defectuoasa
 bruxismul
 afectiuni ca osteoartrita sau artrita reumatica
 traumatisme, accidente ce pot duce la deplasare osoasa sau fractura
 dezechilibre neuromusculare
 contractia continua a muschilor ridicatori (de exemplu din cauza frigului)

1
  mestecarea alimentelor preponderent pe o singura parte
 abuzul de guma de mestecat
 factori psihoemotionali
 Disfunctii cranio-mandibulare

Disfunctiile cranio-mandibulare se manifesta clinic dupa cum urmeaza:

 dureri la nivelul muschilor din zona gatului, a fetei, a articulatiei maxilarului, a

umerilor
frecvent, avand in vedere apropierea articulatiei temporomandibulare de ureche,
durerea ce tine de articulatie poate fi confundata cu durerea de ureche
 cefalee
 probleme la masticatie si deglutitie
 dureri la deschiderea gurii sau chiar blocarea maxilarului
 zgomote ale maxilarului (cracmente si crepitatii)
 vertij
 probleme de auz sau tinitus
 inflamatie la nivelul fetei

Pacientii cu disfunctii cranio-mandibulare trebuie diagnosticati apoi investigati cu mare

atentie, deoarece aceste probleme de cele mai multe ori duc catre afectiuni emotionale si
psihice!
Cele mai frecvente simptome sunt: durerea, limitarea sau mobilitatea asimetrica a
mandibulei, anomalii ale ocluziei dentare si zgomotele articulare.
Conform datelor statistice, aproximativ 75% din populația prezintă cel puțin unul
dintre urmatoarele semne, considerate proprii disfuncțiilor temporo-mandibulare:
 Zgomote articulare
 Sensibilitate la palparea zonei A. T. M. sau a mușchilor mobilizatori ai mandibulei
 Modificări de motilitate mandibulară
 Uzura ocluzală avansată a dinților;
 Aproximativ 60% din populația generală prezintă parafuncții ocluzale (bruxism).
 La circa 33% sunt prezente diverse algii faciale.
Intervalul de vârsta la care se înregistrează cel mai frecvent disfuncții temporo-
mandibulare este cuprins intre 15-45 ani.
Cresterea posibilitatilor de diagnostic si de tratament pentru disfunctia temporo-
mandibulara (DTM), care poate ameliora sau stopa evolutia bolii, induce necesitatea initierii
conduitei terapeutice adecvate, precoce a acestei afectiuni.
Tratarea si prevenirea diverselor tipuri de disfunctii cranio-mandibulare presupune
o abordare interdisciplinara, implicand ortopedie, ortodontie si stomatologie, in functie de
istoricul pacientului.

Disfunctii cranio-mandibulare :

2
  Artrita temporo-mandibulara:

Artrita reprezinta inflamatia articulatiei temporo-mandibulare. Ea poate fi de natura

infectioasa, reumatoida, degenerativa.

Artrita temporo-mandibulara de origine infectioasa apare ca urmare a patrunderii de germeni

patogeni in cavitatea articulara. Cauza este fie o infectie sistemica, fie extinderea uneia din
vecinatate (osteite mandibulare, osteite ale osului timpanic, furuncul al conductului auditiv
extern, otite medii supurate, abcese ale fosei temporale, abcese parotidiene, afectiuni
parodontale).

Formele care nu ajung la supuratie sunt cel mai usor de tratat, in timp ce anchiloza
temporomandibulara este cea mai grava complicatie.

Artritele gonococice se rezolva cu tratament chirurgical si antibiotice. Sifilisul provoaca in

articulatia temporo-mandibulara leziuni asemanatoare cu cele din articulatiile mari.

Artrita reumatoida afecteaza in mai mica masura articulatia temporo-mandibulara.

Artrita de origine traumatica este mai putin frecventa.

Boala degenerativa neinflamatorie cea mai intalnita la capitolul disfunctii cranio-

mandibulare este osteoartrita – la persoanele peste 50 ani.

 Dislocarea articulatiei temporo-mandibulare

Cand mandibula ramane blocata si pacientul nu mai poate sa inchida cavitatea bucala vorbim
de o dizlocare a articulatiei temporo-mandibulare. Musculatura se contracta, iar durerea este
prezenta. Dislocarea acestei articulatii se produce in special la pacientii care prezinta o
laxitate exagerata a ligamentelor ce inconjoara condilul.

Medicul va injecta intraligamentar substante cu rol in reducerea laxitatii. Pacientul trebuie sa

aiba grija pe viitor sa evite sa isi deschida prea larg gura.

 Repozitionare mandibulara

Tratamentul in cazul unor disfunctii cranio-mandibulare (discuri articulare repozitionate

anterior sau median, articulatii luxate, articulatii artrotice) consta intr-o
repozitionare mandibulara intr-o noua pozitie terapeutica.

Repozitionarea mandibulei se realizeaza cu ajutorul dintilor naturali, al lucrarilor protetice

sau cu aparate ortodontice.

Inaintea inceperii procedurii de repozitionare cranio-mandibulare trebuie sa facem o serie

de investigatii in scopul unui diagnostic corect si a unui plan de tratament complet.

Tratamentul dureaza intre 6 si 8 luni.

3
Cea mai noua metoda de diagnosticare exacta si rapida in caz de disfunctii cranio-
mandibulare este condilografia, care va inregistra direct miscarile de dinamica ale
mandibulei (protruzie-retruzie, lateralitate stanga-dreapta, mediotruzie stanga-dreapta).

Condilograful inregistreaza micronic dinamica mandibulei in toata functionalitatea ei, ceea ce

permite un tratament la cele mai inalte standarde.