CAVITATEA DE CLASA A II-A

*DEFINIȚIE: Se obține prin tratamentul proceselor carioase situate pe fețele proximale ale
dinților laterali (fetele meziala si distala ale molarilor si premolarilor).

*ALCĂTUIRE – prezintă 2 componente: 1) verticală

2) orizontală – este de fapt cavitatea de retentie si
arata ca o cavitate de clasa I.
1) Componenta verticală are 4 pereți:
a) V
b) O
a)+b) convergenți către ocluzal și divergenți către dinții vecini;
c) gingival – grosime (adancime) de minim 2 mm
- plan
- perpendicular pe axul lung al dintelui (în majoritatea cazurilor), sau în
unghi ascuțit cu axul lung al dintelui (în cazul PM pentru retenție suplimentară);
- este alcătuit din smalț + dentină
!!! Pragul gingival = muchie de smalț dintre peretele gingival și fața aproximală a dintelui.
d) parapulpar – plan
- paralel cu axul lung al dintelui si in unghi drept cu peretele gingival
(dacă timpii anteriori retenției au dus la obținerea unei suprafețe concave, se planează cu
obturația de bază propriu-zisă);
- usor convex in cazul premolarilor, pentru a nu deschide camera
pulpara- si in unghi ascutit cu peretele gingival.

REGULI GENERALE DE PREPARARE:

1. Componenta verticală se realizează prima;
2. Cele două componente trebuie să fie centrate;
3. Suprafața componentei orizontale trebuie să fie ½ din cea verticală (ideal);
4. Adâncimea celor două cavități să fie de minim 2 mm (! Pentru amalgam).
2) Componenta orizontală (se efectuează în scop retentiv) poate fi:
- ”coada de rândunică” (la PM);
- ”trifoi” (la M cu 4 cuspizi);
- 2 șanțuri divergente (la dinții abrazați);
- o cavitate de clasa I clasică.
!!! Zona de trecere între 1) și 2) se numește istm și reprezintă porțiunea cea mai îngustă a
componentei verticale. Această porțiune se teșește la 45 grade pentru a asigura grosimea
materialului de obturație la nivelul crestei marginale.

*CAZURI CLINICE
Cavitatea de clasa a II-a se poate obține prin tratamentul unor procese carioase simple
localizate:
1 – Deasupra ariei de contact – creasta marginală este întreruptă, procesul carios fiind vizibil
dinspre ocluzal → se efectuează o cavitate clasică de clasa a II-a;
2 – La nivelul ariei de contact – creasta marginală este subminată dar NU este întreruptă,
procesul carios fiind vizibil (nu mereu) prin transparența smalțului dinspre ocluzal → se
efectuează o cavitate clasică de clasa a II-a;
3 – Sub aria de contact – creasta marginală nu este nici întreruptă, nici subminată; procesul
carios nu este vizibil dinspre ocluzal → se efectuează o cavitate clasică la dinții aliniați
normal;
→ se efectuează o cavitate tip casetă la dinții:
- malpoziționați
- malinclinați
- rotați în ax
- fără dinți vecini
- cu dinți vecini care prezintă pierderi mari de substanță, etc.
!!! Caseta are o formă specială de paralelipiped.

*TIMPII CHIRURGICALI DE PREPARARE:

LA COMPONENTA VERTICALĂ:

1. Deschiderea procesului carios:

- direct – în cazul – proceselor carioase care au întrerupt creasta marginală
- lipsei dinților vecini
- dinți vecini cu pierderi mari de substanță
- dinți malpoziționați/ malinclinați/ rotați în ax etc.
- indirect, în celelalte cazuri.
Se lucrează cu – freza sferică la turație convențională din oțel extradur, carbură de tungsten în
cazul clinic 1 și în majoritatea cazurilor 2;
- freza sferică la turație înaltă din oțel extradur, carbură de tungsten în cazul
clinic 3 cu prezența dinților vecini, și apoi cu freza sferică la turație convențională din dentină.

2. Exereza dentinei alterate: reguli + freză sferică din carbură de tungsten la turație
convențională/ cu lg. Black/ escavattoare

3. Extensia preventivă:
a) în plan vertical – coborârea (înfundarea) peretului gingival la minim 2 mm sub aria de
contact (cu freza de înfundat, peretele gingival, activă la cap și inactivă pe fețele laterale, la
turație convenținală).
b) în plan transversal – poziționarea pereților V și O la minimum 2 mm V și O față de aria de
contact (cu freza cilindrică la turație convențională).

4. Retenția
Pentru cavitatea verticala:
– prin convergența pereților V și O către ocluzal si divergenți către dinții vecini;
 - prin unghiuri bine exprimate între peretele parapulpar și cei 2 pereți
laterali V și O.
- peretele gingival – grosime (adancime) de minim 2 mm
- plan
- perpendicular pe axul lung al dintelui (în majoritatea cazurilor), sau în
unghi ascuțit cu axul lung al dintelui (în cazul PM pentru retenție suplimentară);
- este alcătuit din smalț + dentină
!!! Pragul gingival = muchie de smalț dintre peretele gingival și fața aproximală a dintelui.
- peretele parapulpar – plan
- paralel cu axul lung al dintelui si in unghi drept cu peretele gingival
(dacă timpii anteriori retenției au dus la obținerea unei suprafețe concave, se planează cu
obturația de bază propriu-zisă);
- usor convex in cazul premolarilor, pentru a nu deschide camera
pulpara- si in unghi ascutit cu peretele gingival.

Pentru cavitatea orizontală

-la fel ca la clasa I.

5. Rezistența:
- se realizează prin căptușirea prismelor de smalț nesusținute ale pereților V și O (de obicei cu
FOZ).
- inaltimea peretilor verticali – minim 2 mm; daca sunt mai subtiri se reduc in inaltime

6. Finisarea:
- îndepărtarea anfractuozităților de smalț de pe margini
- la componenta verticală, se bizotează pragul gingival cu:
→ bizotator de prag gingival, la dinții aliniați normal;
→ freze cilindrice sau cilindro-conice la dinții fără aliniere normală (la turație
convențională pentru a evita eventualele fisuri care pot apărea în urma utilizării
turației înalte).
- la componenta orizontală – ca la clasa I.

7. Toaleta cavitatii:
- spalare,uscare

COMPONENTA ORIZONTALĂ:
- urmărește pașii de efectuare a unei cavități clasice de clasa I sau a uneia dintre formele
menționate