Sunteți pe pagina 1din 8

DETERMINAREA RELATIEI CENTRICE LA EDENTATUL TOTAL

Scopul etapei

 Depistarea si inregistrarea pozitiei de RC:


1. Singurul reper nemodificat in cursul vietii
2. Pozitie unica si reproductibila a mandibulei fata de maxilarul superior
3. Pozitie comuna starii de dentat si edentat

Definitie:

Pozitia cea mai inalta (superioara) si posterioara, simetrica si nefortata a condililor mandibulari in
fosa glenoida.

O relatie mandibulo-maxilara in care condilii articuleaza cu cea mai subtire portiune avasculara a
discurilor cu complexul in pozitie antero-superioara impotriva pantelor eminentelor articulare.
Aceasta pozitie e independenta de contactele dentare

Caracteristici:

 Pozitie ligamentara
 Pozitie terminala
 Pozitie neconditionata de prezenta dintilor
 Pozitie functionala: masticatie, deglutitie
 Pozitie diagnostica

Obiectivele etapei:
 Echilibrul protezelor
 Estetica
 Profilaxia tesuturilor de suport

Momentele determinarii RC
1. Pregatirea inregistrarii
2. Plasarea mandibulei in RC
3. Verificarea pozitiei de RC
4. Inregistrarea pozitiei de RC

1. Pregatirea inregistrarii
a. Controlul si pregatirea sabloanelor
b. Pregatirea materialelor necesare pentru inregistrare
c. Pregatirea pacientului

a. Controlul si pregatirea sabloanelor


 Sabloane stabile pe campul protetic/ se imbunatateste stabilitatea
 Sabloane de forma si dimensiuni potrivite (fara spasme dureroase/ contractii
musculare anormale)
 Contact uniform numai intre barduri, nu si intre baze

b. Pregatirea materialelor necesare pentru inregistrare


 Clame, pasta ZOE, crampon, spirtiera/ alta sursa de caldura
c. Pregatirea pacientului
 Indepartarea spasmelor musculare si a tendintei la propulsie:
- Exercitii pentru relaxarea musculaturii
- Suprimarea protezelor cu rel. Ocluzale incorecte (24-48 h inainte)
- Medicatie sedativa si miorelaxanta
 Pregatirea pacientului pentru a evita devierea mandibulara la inchiderea in RC:
- Plastifierea bordurii in zonele laterale
- Reducerea latimii sablonului mandibular
 Se verifica si se repeta:
- Pacientul duce limba catre BP
- Pacientul face miscari repetate de deglutitie
- Pacientul face miscari repetate de atingere a sabloanelor intre ele
- Pacientul duce capul de repetate ori in hiperextensie
- Pacientul relaxeaza musculatura. Medicul duce mandibula in sus si in jos
repetat

2. Plasarea mandibulei in RC
 Cunoasterea manevrelor de plasare a mandibulei in raport cu maxilarul
 Nu e o manevra clinica simpla
 Se impune utilizarea a 2/ mai multe metode de plasare a mandibulei in RC

Homotropia linguo-mandibulara
 La o anumita retragere a limbii corespunde o anumita retragere a mandibulei
 Bila de ceara/ freza aplicata pe baza sablonului maxilar ce va fi atinsa de limba (bila de 3-5
mm pe linia mediana a bazei sablonului la unirea a 2/3 anterioare cu 1/3 posterioara)
 Plasarea prea distala a reperului duce la o pozitie prea anterioara a limbii

Metoda memoriei tisulare a lui Huberman


 Asemanatoare cu metoda anterioara
 Reperul se fixeaza la marginea distala a sablonului
 Se atinge lueta si i se cere pacientului sa atinga reperul
 Alti autori critica metoda: Hickey (deplasarea sablonului) si Ramfjord (indepartarea condililor
de RC)

Conducerea unimanuala a mandibulei


 Preferata de majoritatea autorilor
 Se conduce mandibula cu o mana, de la nivelul mentonului, cealalta mana mentine cu
sablonul mandibular pe camp
 Se fac inainte cateva miscari de inchidere-deschidere

Conducerea bimanuala a mandibulei – pacientul in decubit dorsal


Dawson – ghidarea mandibulei cu ambele maini

Reflexul de ocluzie molara


 Redesteptarea reflexului molar prin prezenta indexului de la ambele maini la nivelul fetei
externe sau ocluzale a sabloanelor in zona molara
 Metoda fara mare siguranta in determinare
Deglutitia
 Hromatka foloseste deglutitia in amprentare si in plasarea mandibulei in RC
 Efectul combinat al muschilor limbii, constrictorilor sup. ai faringelui, chinga oro-
buccinatoare
 George si Ismail aduc critici metodei

Hiperextensia fortata
 Lejoyeaux
 Pacientul cu capul in hiperextensie fortata cu privirea fixata in plafon, suprimandu-se
actiunea pterigoidienilor externi si forta gravitationala plaseaza mandibula intr-o pozitie
retrudata

Metoda Boyanov
 Combina hiperextensia capului cu deglutitia, pacientul facandu-le concomitent

Memoria ocluzala
 Montarea a cate 2 molari de o parte si cealalta
 Redesteptarea vechiului reflex molar de inchidere a gurii in RC

Oboseala muschilor pterigoidieni externi


 Prin propulsii exagerate
 Metoda ajutatoare in plasarea mandibulei in RC (ca si relaxarea musculara)

3. Verificarea pozitiei de RC

 Urmareste inchiderea mereu in aceeasi pozitie, nu alta decat RC


 Se recomanda verificarea determinarilor repetate
 3 linii trasate pe sabloane, doua in regiunea laterala si unul paramedian (nu median)

Alte repere de verificare a pozitiei de RC:


 Condilii nu sunt palpabili pretragian
 Se palpeaza contractia simetrica bilaterala a muschilor temporali
 Aspectul fetei este armonios
 Inchiderea gurii este ferma si sigura, mereu in aceeasi pozitie
 Inchiderile gurii in RC sunt considerate RC numai daca sunt situate cel mai posterior, iar
mandibula este nefortata

4. Inregistrarea pozitiei de RC
a. Inregistrare clinica
b. Inregistrare grafica

a. Inregistrare clinica
- Fixare cu clame (clamele incalzite la flacara, manevrate cu un cleste
crampon)
- Inregistrarea cu chei: numai la bordurile din Stents; casete in regiunea
laterala si superioara si inferioara in care se introduc pastile de stents
ramolite
- Taieturi in V: la nivelul suprafetelor ocluzale ale sabloanelor (2-3 taieturii); se
utilizeaza ceara plastifiata
Accidente si greseli posibile
1. Deteriorarea sabloanelor
2. Inregistrarea altei pozitii decat RC (derapajul sabloanelor)
3. Semnul spatulei pozitiv
1. Deteriorarea sabloanelor

 Fracturarea bazei (resorbtii accentuate ale crestei si inchiderea gurii prin manevre fortate si
sub presiune mare) – (refacere si redeterminarea DVO si RC)
 Desprinderea partiala/totala a bordurii de la nivelul sablonului prin confectionare
defectuoasa (refacere si redeterminarea DVO si RC)

2. Inregistrarea altei pozitii decat RC (derapajul sabloanelor)

 Pacientul nu a purtat mult timp proteze – probleme in determinarea RC, actiunea


musculaturii, adaptarea finala
 Sabloanele nu au stabilitate pe campul protetic (in resorbtia accentuata) –
cresterea stabilitatii / realizarea pe rand a protezelor
 Structurile campului protetic si ATM-ului sunt afectate de protezari anterioare
incorecte, pe fondul unor afectiuni generale
 Tulburari grave ocluzale la vechile proteze
 Prezenta de contacte uni- sau bilatera distal intre baze sau borsuri (derapaj
lateral/anterior)
Cand sabloanele se ating pe o parte are loc deplasarea pe partea opusa, si cand se
ating distal, derapajul are loc anterior. Se depisteaza si se corecteaza contactul
deviant.

Modificari la nivelul structurilor de suport:


- Disparitia suportului osos (creasta flotanta)
- Hipertonii musculare
- Afectare articulara
- Pliuri de mucoasa deplasabila orizontal

Nu se poate inregistra pozitia de RC din unul din motivele amintite


 Se realizeaza mai intai una din proteze (de obicei cea maxilara) si apoi cu proteza maxilara ca
antagonisti si cu sablonul mandibular se determina RIM
 In resorbtia mandibulara severa se solicita sablon cu baza definitiva a viitoarei proteze
(stabilitate mai mare a sabloanelor si inregistrare mai facila)

3. Semnul spatulei pozitiv

 Contact intre sabloane numai in zona distala : remedierea cauzei


 Atingerea bazelor sau a soclurilor distal: indepartarea cu grija la nivelul soclurilor

Concluzii practice privind utilizarea inregistrarilor clinice in stabilirea RC


1. Nici o metoda nu da siguranta
2. Presupune cunoasterea metodelor de plasare a mandibulei in RC
3. Presupune o pregatire atenta a sabloanelor si a pacientului
4. Inainte de inregistrare trebuie verificata pozitia de RC
5. Situatii in care nu se reuseste plasarea mandibulei in RC (solutii)
b. Inregistrari grafice ale RC
- Metoda cu dispozitive extraorale: mai veche
- Metoda cu dispozitive intraorale: mai moderna, cele mai utilizate la ora
actuala

Metoda cu dispozitive extraorale


 Placuta atasata la regiunea frontala a sablonului inferior – situata in afara cavitatii bucale
 Pacientul face miscari repetate de propulsie si lateralitate
 Rezulta un unghi cu deschidere post. al carui varf coincide cu pozitia de RC = „unghiul gotic”

Metoda cu dispozitive intraorale


 Mai moderna
 Dispozitivele sunt mai stabile decat cele extraorale, simple
 Acul inscriptor se afla fie pe sablonul inferior (Neill) sau superior (Pedro-Saizar)
 Unghiul rezultat are forma unui „pescarus in zbor” (Bergtrom) sau a unui „varf de sageata”
(Sears)

Montarea modelelor in articulator


 ABT
 Inregistrarea miscarilor de propulsie si lateralitate

STABILIREA INDICATIILOR IN VEDEREA ALEGERII SI MONTARII DINTILOR ARTIFICIALI

- Trasarea liniilor de referinta


- Date transmise in vederea alegerii dintilor

Trasarea liniilor de referinta:


- Dupa fixarea sabloanelor in RC, inainte de indepartarea sabloanelor din CB, medicul traseaza
3 linii de referinta:
 linia mediana
 linia surasului
 liniile caninilor
- le transmite tehnicianului
Cele 3 linii – repere pentru inaltimea si latimea dintilor frontali

Linia mediana
 Prefigureaza viitoarea linie interincisiva (frenul buzei superioare nu e reper)
 Sa corespunda cu linia mediana a fetei
 Sa fie trasata perfect vertical
 Dupa verificare se transforma in sant de 1 mm adancime

Linia surasului
 Reper pentru delimitarea inaltimii dintilor frontali superiori
 Se traseaza pe bordura de ceara superioara in regiunea frontala, razant la buza superioara,
cand pacientul schiteaza un suras fortat

Liniile caninilor
Cuprind intre ele latimea grupului frontal superior
Se traseaza o linie dreapta de la glabela la valul de ceara superior, tg. la marginea exterioara a aripii
nasului, acolo unde intalneste planul de ocluzie se ridica o verticala = linia C-lui
Date transmise tehnicianului (in afara datelor transmise prin sablon)
1. Forma
2. Marime
3. Culoare
4. Material

1. Forma
 Armonie dento-faciala si dento-somato-faciala – principiu de baza
 Williams: corelatia dintre forma IC superior si conturul rasturnat al fetei (fata patrata,
ovoidala si ascutita)
 Corelatia se face cu varsta, sexul si personalitatea pacientului (triada SPA: sex, personalitate,
varsta) Frush si Fisher

 Natura – cel mai placut aspect – formele care se armonizeaza cu ansamblul;


 Norma frontala: aspectul general al dintelui se integreaza in aspectul general al fetei
 Norma laterala: dinte privit dinspre M/D – se adapteaza profilului fetei
 Indicatoare pentru profilul facial: Trubyte tooth

Leon Williams – Armonia dento-faciala


Clasificarea lui Williams:
 Clasa I – dinti patrati
 Clasa II – dinti triunghiulari
 Clasa III – dinti ovali

Frush si Fisher: forme masculine (A. Dinti mai robusti, colturosi, mari) si feminine (B. Dinti gracili,
rotunjiti, delicati)
Personalitatea pacientului: 3 categorii: vigurosi, delicati si intermediarii

2. Marimea dintilor frontali


 Marimea fetei
 Tipul constitutional (relatiile intermaxilare)
 Marimea arcadelor
 Spatiul vertical (distanta dintre creste)
 Latimea nasului
 Distanta dintre unghiurile interne ale ochilor
 Buzele

Dinti mici
Dinti medii
Dinti mari

3. Culoarea
 Cel mai important factor in alegerea dintilor – armonia culorilor mai importanta
decat armonia formelor
 Se stabileste impreuna cu pacientul
 Influentata de factori generali (varsta, rasa, sex) si factori locali (elementele faciale:
culoarea parului, ochilor, buzelor, tegumentelor, relatia crestelor)
 Se alege dupa o cheie de culori specifica fabricii ai carei dinti ii utilizam (Spofa, Vita)
4. Materialul
 Dintii artificiali din acrilat se comercializeaza sub forma de garnituri de 28 dinti sau
separat pentru zona frontala 12 dinti si laterala 16 dinti
 Cei mai utilizati sunt dintii din acrilat, prefabricati (noile generatii ii concureaza
estetic pe cei din portelan)

Alte date trimise prin intermediul fisei:


 Ocluzia in zona frontala (psalidodonta, cap-la-cap, inversa)
 Ocluzia in zona laterala
 Relieful ocluzal al dintilor laterali
 Gradul de inocluzie sagitala
 Caracteristici ale aranjamentului dentar (curbura incizala, aspecte dento-dentare)

Ocluzia in zona frontala:


1. Psalidodonta
2. Labiodonta (cap la cap)
3. Ocluzie inversa

Ocluzia psalidodonta

 Gradul de supraocluzie – 1-2 mm (la pacientii cu retrognatia mandibulara mai mare cu


inocluzia sagitala corespunzatoare)
 Inocluzia sagitala – functie de gradul de avansare a mandibulei in fonatie

Ocluzia labiodonta
 Pacientii cu edentatii vechi
 Pacientii cu prognatie mandibulara cu decalaje reduse intre creste

Ocluzia inversa
 Pacienti cu prognatie mandibulara veche, cu decalaje mari intre creste

Ocluzia in zona laterala:


1. Normala
2. Inversa
3. Niciodata cap la cap !

Ocluzia laterala normala


 Cuspizii vestibulari ai dintilor superiori ii depasesc pe cei mandibulari spre vestibular
 Se realizeaza in caz de raport normal al crestelor in plan frontal (axa interalveolara verticala
sau cu o usoara convergenta maxilara)

Ocluzia laterala inversa


 In caz de schimbare a raportului crestelor
 La prognati
 Cuspizii V ai dintilor mandibulari sunt in afara celor maxilari
 Poate fi uni/bilateral
 Poate fi la toti dintii lat/numai 1-2

Relieful fetelor ocluzale – direct proportional cu:


1. curba sagitala
2. gradul de supraocluzie
3. aspectul crestelor (atrofiate – dinti mai putin cuspidati)
4. relatia dintre creste
5. aspectul dintilor la protezele vechi
6. PROTEZE TOTALE = DINTII NU TREBUIE SA FIE F. CUSPIDATI

Caracteristici ale aranjamentului dentar


 Aspectul curburi incizale
 Aspecte dento-dentare (rotari, spatieri, incalecari, liniile arcadei, curbura incizala,
vestibulara, de colet, in armonie cu tipul somatic)