57.

determinarea direcției și nivelului planului de ocluzie la determinarea și

înreg RC:
În edentația totală bimaxilară:

1. Direcția planului de ocluzie :

 În zona fronatală- paralelă cu linia bipupilară;

 În zona laterală- paralelă cu planul camper;

2. Nivelul planului de ocluzie:

 În zona frontală – în corespundere cu marginea liberă a buzei superioare;

 În zona laterală- este determinat față de planul lui Camper la o distanță de 26 mm;

3. Versantul vestibular al bordurii de ocluzie se modelează în corespundere cu poziționarea buzelor

și obrajilor;

4. Versantul vestibular al bordurii de ocluzie de la maxilă și mandibulă se stabilesc în același plan.

58. Metoda antropometrică de detreminare a DVO.

- distanța de la comisura buzei buzelor și unghiul extern al ochiului este egală cu distanța subnasale-
gnathion, se determină cu ocluzometrul Willis;

- utilizarea numărului de aur 5/3 raport constant între diensiunea etajului inferior cu gura larg deschisă
și pozișia de repaus, se folosește un compas și regula de 3 simplă.

59. Metoda anatomică de detreminare a DVO

Are la bază afirmația conform căreia o DVO optimă asigură poziționarea firească a țesuturilor moi:

 Buzele contactează pe tot întinsul liber, nu prezintă tensionare;

 Colțurile gurii au o poziționare armonioasă, nu sunt ridicate sau coborîte;

 Plicile nazolabială, supramentonieră prezintă o exprimare normală, adecvată.

60. Metoda funcțională de determ a DVO

Are la bază afirmația conform căreia mușchii mobilizatori pot realiza contracția maximă numai în cazul
cînd DVO este una optimă.

Tehnicile de determinare:

- Se determină contracția maximă a mușchilor ridicători;

- Se determină valoarea impulsului către m. Ridicători.

61.Metoda anatomo-fiziologică de determinare a DVO la determinarea și

 înregistrarea RC la edentatul total, caracteritica generală.

Are la bază afirmația-dimensiunea verticală a poziției de postură mandibulară (DVPPM)este

constantă de-a lungul vieții și nu depinde de prezența sau lipsa de antagoniști.
 Inițial se verifică DVPP,ceea ce este mai mare ca DVO cu 2-3 mm.
 Se verifică criteriile conform metodei anatomice.

 Ideea aici e ca mai intii inregistram cu creionul punctual subnasion sig nation,apoi
vorbim cu el ca la final muschii sa oboaseasca si sa duca mandibula in pozitie de
RP.
 Masuram DVR si scadem din ea 2-3 mm.
 Punem sabloanele in cavitatea bucala si trebuie sa coincida cu DVO calculat.
 Daca nu coincide razuim din sablonul inferior fiindca cel superior e conform
planului ocluzal
62.Metode și tehnici de inducere a mandibulei în poziția de RC, caracteristica generală,
importanța practică.
PRC-este poziția mandibulo-craniană fiziologică de referință,independentă de ocluzia
dentară,poziția cea mai înaltă și cea mai anterioară de contact condilo-disco –
temporal,care favorizează rotația pură a condililor după o axă balama terminală,permițînd
diferite deplasări mandibulare.
Caracteristica
 Este o poziție de referință –mandibula pleaca și revine în principalele sale mișcări.
 Este constantă de-a lungul vieții.
 Este stabilă
 Este caracterizată de o DVO fiziologică.
Repere clinice a RC
 Reperul osos-linia mediana mandibulei corespunde cu planul medio-sagital al feții.
 Reperul muscular-mușchii ridicători sunt contractați maxim simetric
 Reperul articular-condilii articulari sunt plasați centric în fosele articulare,pot fi
plasați pe linia tragus-unghiul extern al orbitei,la o distanță de 13 mm de marginea
tragusului.
 Reperul dentar ocluzal-Ocluzia de ICM,OC.
Determinarea poziției de RC
 Adaptarea șabloanelor cu bordură de ocluzie.
 Determinarea DVO.
 Inducerea mandibulei în PRC.
 Fixarea PRC.
 Determinarea reperelor de montare a dinților frontali.
 Tehnici de inducer a mandibulei-Dawson(uni,bimanuala),Beteliman,Usmf
modificată,Reinfert
 Teste-deplasarea maxilei anterior,reflexul molar,actul de deglutiție,vîrful limbii
poziționat în zona distal cît mai palatinal.
Metoda unimanuala

- Pacientul este asezat in fotoliu dentar in pozitie sezand, gura usor intredeschisa
- Operatorul aplica unghia policelui de la mana dreapta pe marginea libera a incisivilor centrali
mandibulari, cu restul degetelor cuprinzand mentonul
- Degetele de la mana stanga indeparteaza cu blandete buza superioara si se sprijina pe dintii
maxilari
- Pacientul trebuie sa lase mandibula libera, sa nu faca nimic
- Medicul efectueaza miscari mici, limitate, de coborare so ridicare a mandibulei, pe o distanta
de maximum 20 mm
- La un moment dat se simte un salt al mandibulei spre posterior si in sus, semn al pozitionarii
mandibulei in RC
- La unii pacienti manevra se realizeaza cu destula dificultate
Metoda bimanuala

- Pacientul este asezat in fotoliul dentar culcat la orizontala

- Medicul este asezat pe scaun in spatele fotoliului
- Policele de la ambele maini sunt aplicate in zona dintre buza inferioara si menton, celelalte
degete ale ambelor maini cuprinzand ramura orizontala a mandibulei
- Prin miscari de deschide re si inchidere effectuate de operator, la un moment dat se simte un
salt de pozitionare a mandibulei in RC
- Avantaj: prin pozitia capului, mandibula se afla déjà intr-o pozitie mai posterioara
Dawson poziţionează mandibula cu amândouă mâini în R.C,, pacientul fiind
plasat cu capul pe spate, în decubit dorsal.

Oboseala pterigoidienilor externi: (propulsia exagerată a mandibulei timp de

45-60 de sec.este urmată de întoarcerea mandibulei în R.C.).

- Metode de verificare:
- -  deglutitia este o alta metoda;
- -  relaxare, deglutitie si sa se simta o deglutitie care sa nu fie fortata si verificam liniile
trasate.
- - reflexul molar - se aseaza pulpa indecsilor pe bordura inferioara in zona molarilor iar
pacientul este invitat sa 'muste pe molari'. Se trezeste astfel vechiul reflex de olcuzie
molara, in care contractia musculara maxima, plaseaza condilii in R.C. Se cunoaste faptul
ca triturareaalimentelor dure se face pe molari, intrucat aici forta musculara e maxima.
In aceasta pozitie condilii au nevoie de un punct de sprijin maxim, care este R.C. Daca
zdrobirea alimentelor se face pe premolari, mandibula ocupa o pozitie
mezializata (de IM), in timp ce condilii se afla in apropierea pantei tuberculului articular si nu
in RC.
-
63.Fixarea poziției de RC, metode și tehnici de realizare.
 Metoda rece
 Metoda caldă
 Utilizarea diferitor materiale.

 O posibilitate de fixare in RC este cea in care se realizeaza taieturi in V la nivelul

suprafetelor ocluzale ale sabloanelor in zona lateral (cate 2-3 taieturi pe fiecare dintre
cele doua sabloane). Se utilizeaza ceara plastifiata aplicata pe sablonul mandibular si se
dirijeaza inchiderea in RC(Metoda caldă) Pozitia poate fi verificata, dupa care la nivel
ocluzal poate fi aplicat un strat subtire de pasta ZOE pe unul dintre sabloane;

 Metoda la rece-fix așa numai că cu ceara rece.

 Odata fixata pozitia de RC, sabloanele se fixeaza intre ele cu ajutorul unor clame “U”
(clame de capsator) aplicate cate doua in X bilateral si una paramedian. Clamele se
incalzesc la flacara si se aplixca la nivelul bordurilor in asa fel incat sa asigure o buna
fixare a lor. Pentru manevrarea cu siguranta a clamelor la fixare se utilizeaza un cleste
crampon.