Sunteți pe pagina 1din 24

SUBIECTE PROTETICA DENTARA FIXA

Examinarea ATM
Examinarea ATM se face simultan stanga - dreapta, urmarindu-se prin inspectie
comparativa regiunile pretragiene, apoi prin palpare (introducerea indexelor in
conductele auditive externe), policele stang si drept fiind situate pretragian, bolnavul
va executa cateva miscari lente de deschidere - inchidere a cavitatii bucale;
la nivelul ATM se pot percepe diferite zgomote, ce pot avea uneori semnificatie
patologica: cracmentele (asemanatoare pocnetelor) si crepitatiile (sunete asemanatoare
"scrasnetului zapezii').
Se va urmari amplitudinea deschiderii gurii (normal - 4 cm; limitata - 2-3 cm; redusa
-1-2 cm), dupa care vom decela excursia mentonului, care poate fi normala (in arc), in
baioneta sau sacadata.
Examenul ATM trebuie corelat obligatoriu cu o serie de date culese la examenul
endobucal: uzura coronara, gradul de supraacoperire frontala, brese edentate, contacte
premature si interferente. Un examen radiologic poate completa investigatia clinica a
ATM.

Importanta examenului radiologic


Practicianul poate solicita atat radiografii endoorale, cat si extraorale de tipul
ortopantomografiei (OPT). ; in general se urmaresc:
particularitatile de structura a oaselor maxilare,
aspectul trabeculelor osoase in zona breselor edentate,
implantarea dintilor stalpi,
directia radacinilor,
prezenta unor resturi radiculare,
dinti inclusi si chisturi reziduale in tesutul osos corespunzator breselor edentate.
Pe ortopantomograma se vor urmari atent particularitatile ambelor arcade, de la o ATM
la alta, prezenta dintilor supranumerari, a dintilor inclusi, topografia proceselor
carioase, prezenta unor chisturi, rapoartele apexurilor cu formatiunile cavitare sau
nervoase etc.
Pe filme mici endoorale ne intereseaza dispozitia spatiului periodontal, largirea caruia
trebuie corelata cu eventualele contacte premature, interferente si/sau prezenta
traumelor ocluzale. De asemenea este important de observat prezenta procesului de
halistereza marginala sau de resorbtie radiculara.

Atat ortopantomograma, cat si filmele endoorale, vor fi depuse in folii transparente


sau conformatoare speciale si se vor pastra in filmoteca (pe litere alfabetice) sau se vor
anexa fisei pacientului.

Pozitia de repaus a mandibulei (PRM)


Desi nu este un reper absolut constant (se modifica la stress, durere, spasme
musculare etc.) ea reprezinta un punct de plecare pentru determinarea relatiilor
intermaxilare atat la edentatul total, cat si la cel partial.
Procedeul clinic de verificare a PRM este mentinerea unui contact lejer, lipsit de
presiune, intre buzele pacientului, fara contactare dento-dentara.
Spatiul parcurs de dintii arcadei mandibulare din PRM pana la stabilirea contactelor
ocluzale este denumit spatiu fiziologic de inocluzie si este puternic influentat de
pozitia capului.
PRM este importanta in determinarea relatiilor intermaxilare, deoarece de la ea se
ajunge in PIM printr-o miscare usoara de inchidere a gurii.

Examenul arcadelor dentare prin inspectie:


a) Dintii restanti din punct de vedere al numarului, al topografiei;
leziunile carioase tratate sau netratate, stadiul tratamentului si corectitudinea lui;
tipul de abraziune (fatete de abraziune, abraziune localizata, abraziune generalizata,
abraziune ad-palatum)
gradul de mobilitate dentara
defecte cuneiforme de colet;
distrofii dentare;
b) Lucrarile protetice vechi , din punct de vedere al elementelor de agregare, a corpului de
punte, a numarului de stalpi alesi.
c) Pozitia dintilor, acestia pot prezenta rotatii, treme, disteme, inclinari.
d) Migrarile dentare secundare edentatiei pot fi :
*orizontale de tip basculare-inclinare (cand dintele se inclina cu coroana dentara spre spatiul
edentat, radacina ramane pe loc) sau prin translatie (cand dintele migreaza corporeal catre
spatiul edentat, uneori il poate inchide);
*verticale de tip egresiune (cand dintele migreaza spre spatiul edentat cu tot cu proces
alveolar) sau de tip extruzie (cand dintele migreaza fara proces alveolar).

Importanta modelului de studiu


stabilirea diagnosticului;
pentru protezare provizorie;
pentru explicatii oferite pacientului;
document medico-legal
instrument didactic, document stiintific.

Pozitia de intercuspidare maxima (PIM)


Aceasta pozitie este cunoscuta si sub denumirea de pozitie cuspidiana. Din PRM
pacientul ajunge usor in PIM.
Caracteristica PIM este reprezentata de contactele maxime intre cele doua arcade
dentare.
La aproximativ 13 % dintre indivizi, PIM coincide cu RC - point centric - de obicei
acesti pacienti au stopuri ocluzale stranse si contacte tripodice.
La restul indivizilor (87%) mandibula face o usoara alunecare din PIM, pentru a
ajunge in RC. Aceasta alunecare de 0,2- 1,75 mm este denumita long centric.
Pentru ca in practica sa putem deosebi cele doua grupe de pacienti, se marcheaza cu
hartie albastra contactele dento-dentare din PIM si cu hartie rosie cele din RC.
Daca cele doua culori se suprapun avem un point centric, iar daca marcajul celor doua
culori este distinct, avem de-a face cu un long centric.
Se recomanda ca restaurarea protetica fixa sa respecte situatia pe care o are pacientul,
pentru a reface forma si numarul corect al stopurilor ocluzale.
Pozitia de Relatie Centrica (RC)
Ene si colaboratorii: R.C. este pozitia cea mai inalta, simetrica, cea mai posterioara si
nefortata a condililor in cavitatea glenoida.
ligamentul temporo-mandibular opreste (fixeaza) miscarea ascendenta a condilului
in cavitatea glenoida. Limitarea deplasarii posterioare este realizata tot de ligamente. Toate aceste
motive au facut ca R.C. sa fie numita si pozitie ligamentara.
R.C. este considerata cea mai posterioara pozitie functionala a condililor mandibulari, motiv
pentru care mai este numita si pozitie terminala.
Pozitia de relatie centrica nu este influentata de dinti = este prezenta toata viata, inclusiv la
edentatul total sau la edentatul partial fara contacte dento-dentare.

IMPORTANTA R.C.
R.C. este o pozitie constanta toata viata, deci si la edentatul total, fapt deosebit de important
pentru protezarea edentatului total;
R.C. este o pozitie diagnostica de la care porneste orice analiza ocluzala.
R.C. este o pozitie care poate fi determinata si transferata: mandibula poate fi pozitionata in
R.C, iar aceasta pozitie poate fi materializata prin stabilirea axei balama terminale; pozitia
astfel determinata poate fi inregistrata si ulterior transferata la nivelul unui ocluzor sau
articulator.
R.C. este o pozitie functionala: R.C. intervine in timpul masticatiei si anume atunci cand se
incearca masticatia alimentelor dure, deci atunci cand condilii au nevoie de un sprijin ferm;
marea majoritate a autorilor sustin ca R.C. este pozitia in care se efectueaza deglutitia,act
fiziologic foarte frecvent in timpul alimentarii, dar si in timpul somnului, pentru inghitirea
salivei, care este secretata permanent.
Grupele de cuspizii de sprijin

STOPURILE OCLUZALE DE GRADUL I


Prima grupa o reprezinta cuspizii vestibulari ai premolarilor si molarilor mandibulari care
intra in contact cu fosetele centrale si fosetele dintre crestele marginale ale dintilor laterali
maxilari.
STOPURILE OCLUZALE DE GRADUL II
Al doilea grup de stopuri ocluzale este realizat de marginea libera a dintilor frontali
mandibulari care articuleaza cu fata palatinala a dintilor frontali maxilari supracingular.
STOPURILE OCLUZALE DE GRADUL III
Grupul trei de sprijin este reprezentat de cuspizii palatinali (orali) ai premolarilor si molarilor
maxilari care contacteaza cu fosetele centrale si cu fosetele dintre crestele marginale ale
antagonistilor mandibulari.
IMPORTANTA STOPURILOR OCLUZALE

Cuspizii suport sau cuspizii de sprijin asigura stabilitatea ocluziei si a dimensiunii verticale.
Prin stabilizarea stopurilor ocluzale se realizeaza una din pozitiile esentiale ale
mandibulei: pozitia de intercuspidare maxima, in care contactele dento-dentare dintre cele
doua arcade sunt in numarul cel mai mare. Intercuspidarea maxima este cea mai stabila
pozitie functionala a A.D.M. si incheie fiecare ciclu masticator.
In aceasta pozitie forta masticatorie este maxima.
In acelasi sens, stopurile ocluzale prezinta importanta in functionalitatea A.D.M., respectiv
pentru triturarea alimentelor si deglutitie.
DISTRIBUIREA EGALA A FORTELOR MASTICATORII
Criteriile unei ocluzii fiziologice dupa Krber
1. Stopurile ocluzale sa se stabileasca simultan;
2. Fortele ocluzale sa se distribuie uniform la nivelul dintilor laterali, dupa o directie cat mai
apropiata de axul lor de implantare;
3. Fortele ocluzale sa se distribuie la toti dintii laterali;
4 .Transmiterea solicitarilor ocluzale de- a lungul intregii arcade, prin prezenta ariilor de contact
interdentare;
5. Intre morfologia ATM, angulatia cuspidiana si panta palatinala a incisivilor superiori sa existe o
corelatie functionala;
6. Dintii frontali sa asigure dezocluzia dintilor cuspidati in miscarile excentrice ale mandibulei.
Sprijinul dento-parodontal
punctiform (stalp la o singura extremitate, corp de punte in extensie);
linear (dintii stalpi sunt pozitionati intr-un singur sector de arcada);
poligonal sau in suprafata (dintii stalpi sunt pozitionati in doua sectoare de arcada);
Important pentru stabilirea numarului si topografiei dintilor stalpi este si valoarea lor
parodontala.
Criterii de evaluare functionala a dintilor stalpi
a) Morfologia radiculara care, cu cat este mai complexa, cu atat confera o rezistenta mai mare dintelui;

b) Implantarea dintilor depinde de "aria radiculara utila' (suprafata desfasurata a radacinii inclusa in
osul alveolar) Cand raportul se schimba in detrimentul bratului de rezistenta (radacina clinica) se
instaleaza starea de insuficienta parodontala
c) Aprecierea calitatii suportului parodontal
structura osului alveolar,
grosimea si continuitatea laminei dura,
inclinarea axiala a radacinii,
semne radiologice ale unei eventuale traume ocluzale (resorbtii radiculare si/sau osoase, ingrosari
radiculare apicale etc.);
d) Utilizarea dintilor mobili ca stalpi ai restaurarii protetice
Tehnici moderne de terapie parodontala permit implante de aditie osoasa, si transfixatii dentare, care
modifica decizia de utilizare ca stalpi de punte a dintilor cu insuficienta parodontala;
e) Depulparea dintilor contribuie la diminuarea mobilitatii acestora, ceea ce creeaza premise
favorabile dintelui pentru utilizarea lui ca stalp.
f) Directia de implantare a dintilor si ocluzia dentara.
Ca o regula generala: ocluziile functionale permit alegerea unui numar mai redus de dinti, in timp ce
disfunctiile ocluzale primare necesita suplimentarea acestora.
g) Calculul coeficientilor de rezistenta parodontala
h) Profesia, varsta, sexul
Calculul coeficientilor de rezistenta parodontala
A fost facut de catre diversi autori (Duchange, Leriche), dintii fiind notati cu valori crescande de la
cei mai slabi (incisivii mandibulari) la cei mai puternici (molarii secunzi).
Calculul rezistentei dintilor stalpi se face astfel:
Suma valorilor de rezistenta a dintilor stalpi trebuie sa fie mai mare sau cel putin egala cu suma
valorilor dintilor ce urmeaza a fi inlocuiti.
Calculele sunt relative, deoarece fiecare dinte natural cu parodontiu sanatos dispune de o forta de
rezistenta suplimentara, de obicei rezerva fiind egala cu valoarea rezistentei lui.
Fazele clinice si tehnice ale tratamentului prin punti dentare. Metoda clasica.
Examinarea pacientului si stabilirea indicatiei de tratament.

Pregatirea preprotetica.
Masuri in vederea protezarii provizorii.
Pregatirea dintilor stalpi.
Amprentarea preparatiilor pentru elementele de agregare.
Realizarea elementelor de agregare in laborator.
Proba si adaptarea elementelor de agregare.
Amprenta pentru corpul de punte.
Proba si adaptarea puntii finite.
Cimentarea provizorie.
Cimentarea definitiva.
Principii BIOMECANICE comune tuturor preparatiilor
Conservarea tesuturilor dentare restante
Asigurarea formei de retentie si stabilitate
Rezistenta structurala
Integritate marginala
Principii BIOLOGICE comune tuturor preparatiilor
Integrarea sistemului stomatognat in contextul organismului
Protectia psihicului pacientului
Integrarea ocluzala a restaurarii
Protectia biologiei pulpare
Protectia parodontiului marginal

Principii ESTETICE comune tuturor preparatiilor


Vizibilitatea minima a metalului (cand acesta exista)
Suprafete ocluzale din ceramica
Grosime maxima a materialului de placare
Margini subgingivale.
Optimizarea unuia influenteaza frecvent, in mod negativ, pe altul. De exemplu, la
confectionarea coroanei metalo-ceramice, pentru a crea un aspect natural este necesara
o anumita grosime a placajului ceramic; daca se indeparteaza insa prea multa
substanta dura, va fi afectata vitalitatea tesutului pulpar si rezistenta dintelui va fi
diminuata.
Recomandari pentru conservarea structurilor dure dentare in cursul prepararii
bonturilor
1. Se alege acel tip de restaurare care necesita o preparare cu un sacrificiu cat mai mic de
substanta dura dentara;
ca regula generala: un dinte se prepara pentru o coroana de invelis numai atunci cand
coroana partiala este contraindicata;
2. Peretii axiali ai bontului cu convergenta ocluzala minima;
3. Prepararea uniforma a suprafetelor axiale ale dintelui;
4. Prepararea anatomica a suprafetei ocluzale a bontului, urmarindu-se pantele cuspidiene;
5. Geometria zonei terminale a bontului se alege astfel incat sa fie cat mai
conservatoare; Chanfrein-ul conserva tesuturile dentare mai bine decat pragul;
6. Se va evita extinderea inutila a prepararii in santul gingival.
Factori care conditioneaza retentia unei proteze fixe
Forma de retentie se opune indepartarii restaurarii de-a lungul axei de insertie a
prepararii dentare.
Forma de stabilitate previne mobilizarea protezei fixe sub actiunea fortelor ocluzale.
Elementul fundamental al retentiei consta in conformarea a doua suprafete opozante:

- doua suprafete externe, cum ar fi peretii vestibulari si orali ai bontului preparat pentru o
coroana de invelis (retentie de manson);
- doua suprafete interne, cum ar fi peretii vestibulari si orali ai unei cavitati ocluzale
preparate pentru inlay (retentie prin incastrare);
. Geometria bontului:
- paralelismul sau gradul de convergenta ocluzala ai peretilor axiali opozanti;
- marimea suprafetei bontului;
Peretii opozanti externi ai bontului se vor prepara convergenti spre ocluzal intr-un unghi
de convergenta de 6
Marimea suprafetei bontului
- retentia unei coroane de invelis este dubla fata de cea a unei coroane partiale
. Intensitatea fortelor care tind sa desprinda restaurarea
. Axul unic de insertie
Un ax de insertie unic va asigura o retentie maxima. El se obtine prin prepararea unor pereti
axiali lungi, aproare paraleli, si prin conformarea unor santuri si casete aditionale.
. Concentrarea de stress
Rotunjirea muchiilor bontului reduce concentrarea de stress la interfata bont - ciment restaurare
. Rugozitatea suprafetei bontului
. Rugozitatea suprafetei interne a restaurarii
. Materialul din care este confectionata restaurarea
. Tipul fixarii
. Grosimea stratului de ciment
Factori care conditioneaza stabilitatea unei proteze fixe
- lungimea bontului;
- diametrul bontului;
- convergenta ocluzala a suprafetelor axiale
- proprietatile fizice ale cimentului de fixare.

Prepararea suprafetei ocluzale


- se va face uniform, urmarind pantele cuspidiene si santurile corespunzatoare - in final forma
suprafetei ocluzale a bontului va reproduce forma suprafetei ocluzale a dintelui.
Prepararea ocluzala insuficienta nu asigura spatiul necesar pentru o restaurare de grosime
adecvata. Pentru aliajele din aur si crom-cobalt trebuie sa se asigure un spatiu liber de: 1,5
mm la nivelul cuspizilor de sprijin (vestibulari mandibulari si palatinali maxilari) si 1mm la
nivelul cuspizilor de ghidaj. Coroana metalo-ceramica necesita un spatiu aditional de 0,5 mm.
Coroanele integral ceramice reclama un spatiu interocluzal de 2 mm.
Prepararea limitei cervicale a bontului dentar
Exista patru forme de preparare a zonei terminale:
. cu prag
. prag cu bizou
. chanfrein
. fara prag.
Criterii care trebuie indeplinite in prepararea zonei cervicale (terminale) a bontului
1. Sa fie usor de preparat.
2. Sa poata fi observata usor in amprenta si pe model.
3. Sa ofere o limita precisa pe care sa se adapteze marginea finisata a machetei.
4. Sa permita adaptarea marginala precisa a restaurarii.
5. Sa asigure o grosime suficienta materialului din care se confectioneaza restaurarea.
6. Sa conserve pe cat posibil structurile dure dentare, dar nu in detrimentul celorlalte
criterii.
7. Jonctiunea gingivo-protetica trebuie localizata intr-o zona controlabila de medic si
pacient, preferabil supragingival.

Prepararea cu prag; Avantaje; Dezavantaje


Pragul gingival este o suprafata terminala orizontala care formeaza un unghi de 90 cu axul
lung al dintelui . Jonctiunea dintre marginea restaurarii si prag este de tipul "cap la cap'.
Avantaje:
- Limita de preparare este precisa, cu vizibilitate buna.
- Ofera tehnicianului suficient spatiu pentru o prelucrare corecta si estetica a materialului
din care se confectioneaza restaurarea.
Dezavantaje:
- Prepararea pragului circular impune un sacrificiu mare de tesuturi dure si este traumatizanta
pentru pulpa dentara.
- Cea mai mica imprecizie in adaptarea restaurarii pe bont determina aparitia unui spatiu in
zona de jonctiune cervicala.
- Distantarea marginii restaurarii de prag determina refluarea cimentului de fixare.
Prepararea cu prag gingival (de 0,75-1 mm) este indicata la restaurarile care realizeaza
inchiderea marginala cu ceramica.
Prepararea Pragului cu bizou; Indicatii; Avantaje; Dezavantaje
Pragul cu bizou se indica:

- la cavitatile proximale preparate pentru inlay si onlay;


- la pragul ocluzal al onlayului si al coroanei 3/4 la mandibula;
- cand pragul gingival este deja prezent printr-o carie incipienta sau restaurari anterioare.
Avantaje:
- Limita prepararii este bine definita.
- La nivelul pragului tehnicianul are suficient spatiu pentru modelarea machetei.
- Bizotarea elimina smaltul nesustinut de la muchia marginala a bontului.
Dezavantaje:
- Este greu de realizat.
- Exista un pericol crescut de lezare a parodontiului marginal in cursul prepararii.
- Impune plasarea marginii restaurarii in santul gingival, pentru a masca colereta metalica.
- Terminatia bizoului in "muchie de cutit' creaza dificultati in modelarea marginilor
restaurarii.

Prepararea pragului Chanfrein ("en conge') Avantaje


Chanfrein-ul ("en conge') este o terminatie gingivala care formeaza un unghi obtuz rotunjit, de
aproximativ 135 cu axul lung al dintelui.
Zona terminala apare concava, prezentand o latime mai mica decat pragul gingival si o
muchie terminala cu unghi ascutit = asigura o grosime suficienta marginilor restaurarii.
Avantaje:
- Limita prepararii este definita.
- Ofera tehnicianului spatiu suficient pentru modelarea marginilor restaurarii.
- Nu necesita sacrificiu mare de tesuturi dure dentare si menajeaza vitalitatea pulpei.

In cursul agregarii restaurarii pe bont, cimentul are posibilitati de refluare.

- Chanfrein-ul ofera o inchidere marginala buna si o grosime suficienta marginilor restaurarii.


- Prepararea este relativ simpla.

Prepararea pragului Chanfrein ("en conge') Dezavantaje


Chanfrein-ul ("en conge') este o terminatie gingivala care formeaza un unghi obtuz rotunjit, de
aproximativ 135 cu axul lung al dintelui.
Zona terminala apare concava, prezentand o latime mai mica decat pragul gingival si o
muchie terminala cu unghi ascutit = asigura o grosime suficienta marginilor restaurarii.
- La coroanele dentare care au dimensiuni reduse pot aparea probleme legate de retentie.
-

Daca adaptarea restaurarii pe bont este deficitara pot aparea zone de retentionare a
placii bacteriene.

- Micile deficiente ale inchiderii marginale sunt compensate de forma in unghi ascutit a limitei
terminale.
Chanfrein-ul este indicat in mod deosebit pentru coroanele metalice.
Prepararea chanfreinului se face cu o freza diamantata flacara cu varful rotunjit, mentinuta
paralel cu viitoarea axa de insertie a restaurarii.
Chanfrein-ul ia nastere ca imagine negativa a instrumentului diamantat.
Etapele tratamentului preprotetic - enumerare
pregatirea psihica a pacientului
reabilitarea orala
pregatiri preprotetice ale dintilor stalpi
pregatiri preprotetice ale parodontiului dintilor stalpi
pregatiri preprotetice la nivelul mucoasei crestei edentate
pregatiri preprotetice la nivelul osului bresei edentate.

Asanarea cavitatii bucale in cadrul tratamentului preprotetic

a. Calmarea durerilor provocate de:


- carii profunde,pulpite, parodontite apicale acute;
- fragmente coronare fracturate si mentinute numai de parodontiul superficial.
b. Drenajul abceselor parodontale.
c. Extractia resturilor radiculare si a dintilor nerecuperabili:
- cu distructii mari subgingivale;
- cu fracturi longitudinale;
- cu implantarea osoasa compromisa;
- cu inclinare foarte mare;
- cu malpozitii primare;
- cu retractii gingivale importante;
- molarii de minte fara antagonist.
d. Indepartarea lucrarilor protetice fracturate sau descimentate.
e. Indepartarea obturatiilor coronare mobile sau a celor debordante.
Tratamentul parodontal in cadrul tratamentului preprotetic
a. Eliminarea factorilor de iritatie parodontala:
- detartraj;
- indepartarea obturatiilor debordante;
- indepartarea microprotezelor necorespunzatoare;
b. Interventii chirurgicale:
- chiuretaj subgingival;
- gingivectomie;
- gingivo-alveoloplastie (operatia Neumann-Withmann);
c. Imobilizarea dintilor, eventual prin colaj cu rasini compozite.
d. Devitalizarea dintilor parodontotici (imbunatateste circulatia parodontala).

e. Refacerea punctelor de contact interdentar prin:


- microproteze;
- reconstituiri coronare cu rasini compozite;
- tratament ortodontic.

Pregatirea preprotetica ocluzala


a. Indepartarea contactelor premature si interferentelor in RC, IM, lateralitate, propulsie prin
slefuiri selective.
b. Realizarea unui plan de ocluzie corect prin :
- slefuiri la nivelul cuspizilor;
- reduceri din inaltimea coronara, eventual cu devitalizare, cu sau fara gingivo-alveoloplastie,
urmate obligatoriu de aplicarea unei microproteze care sa se inscrie in curbele de ocluzie si sa
aiba un modelaj ocluzal corect;
- amputari coronare (dupa devitalizari) cu gingivo-alveoloplastie acoperite cu microproteze
agregate intraradicular si cu relief ocluzal care sa se inscrie in curbele de ocluzie;
- indepartarea microprotezelor sau puntilor care deregleaza curbele de ocluzie;
- extractia dintilor extruzati;
- extractia dintilor cu egresiune exagerata, eventual si cu remodelare osoasa dupa extractie, in
vederea obtinerii spatiului pentru o viitoare punte;
c. Refacerea stopurilor ocluzale si a ghidajelor in cazul dintilor cu abraziune patologica, in
acest scop vor fi folosite:
- la dintii laterali-onlay ocluzal sau coroane de invelis;
- la dintii frontali cu abraziune "ad-pallatum"-onlay cu pivot, coroana sau sistem colaj.

Tratamentul ortodontic preprotetic


Indicat pentru:
- desfiintarea angrenajelor inverse, mai ales cele din zona frontala
- corectarea ectopiilor dentare
- aducerea pe arcada a caninului inclus, prin tratament chirurgical-otodontic
- extruzia accelerata.
Indicatia extruziei accelerate se refera in principal la resturile radiculare ale monoradicularilor
care au o implantare osoasa suficienta, dar ale caror tesuturi dentare se afla subgingival, iar
parodontiul lor superficial se inscrie in linia armonioasa a coletului clinic al celorlalti
dinti.Extruzia accelerata se obtine prin tractiuni elastice aplicate asupra unui stift fixat in
canalul radicular, dupa sectionarea ligamentului circular.

Interventiile chirurgicale din cadrul tratamentului preprotetic


- Rezectia apicala, in cazul parodontitei apicale cronice granulomatoase.
- Chiuretajul periapical cu aceeasi indicatie dar la dinti care au microproteze agregate prin
pivoturi intraradiculare.
- Premolarizarea atunci cand se doreste pastrarea unei radacini si eliminarea celeilalte
radacini.

- Odontectomia dintilor inclusi, in special a acelora care sunt in relatie de vecinatate cu dintii
stalpi ai viitoarei punti.
- Interventii pentru chisturi si tumori.
- Regularizari de creasta.
- Frenoplastii sau frenectomii.
- Lifting de sinus sau aditie de os preimplantar, cand oferta osoasa este deficitara.
- Transfixatia - metoda indicata la dintii monoradiculari cu implantare osoasa redusa. Ea
consta in introducerea unei sarme dintr-un aliaj special, care traverseaza camera pulpara si
radacina dintelui pentru a se opri la nivelul compactei bazilare, in acest fel marindu-se parghia
intraalveolara a dintelui respectiv.
Situatii care impun extirparea pulpara in scop protetic
1. Cand se alege ca element de agregare:coroana de substitutie, onlay cu pivot sau DCR;
2. Cand se impune un sacrificiu mare de tesuturi dentare;
3. In situatia lipsei de paralelism a dintilor stalpi;
4. Dinti stalpi cu leziuni carioase profunde;
5. Dinti egresati sau extruzati, antagonisti bresei, care impun coronoplastii pentru refacerea
planului de ocluzie;
6. Dinti cu obturatii vechi voluminoase;
7. Dinti cu usoara mobilitate;
8. Dinti malpozitionati pentru realizarea unui DCR angulat;
9. Pentru reampartirea fizionomica a spatiului edentat.

Indicatiile tratamentului ortodontic in scop protetic


a. Refacerea punctului de contact la dintii stalpi migrati postextractional, cel mai frecvent
fiind vorba de premolari.
b. Lipsa de paralelism a dintilor stalpi poate fi rezolvata prin repozitionarea ortodontica a
acestora.Este cunoscuta mezioversiunea molarului secund mandibular in cazul edentatiei
molarului de 6 ani.Corectarea axului de implantare a molarului secund se poate obtine pe cale
ortodontica, mai ales in cazul in care aparatul este aplicat imediat dupa eruptia molarului
secund.
c. Extruzia accelerata, face posibila utilizarea unei radacini situate subgingival.
d. Odata cu inclinrea dintilor catre spatiul edentat in zona cervicala apar"pungi false" care, in
timp, pot deveni pungi adevarate, cu caractere patologice. Redresarea ortodontica pentru
desfiiintarea acestor pungi false are un puternic caracter profilactic.
e. Redresarea ortodontica a dintilor situati in angrenaj invers este mult mai biologica decat
realizarea unor microproteze angulate.
Pregatirea preprotetica a parodontiului dintilor stalpi
- Detartraj asociat cu tratament antiinflamator;
- Indepartarea tesuturilor patologice in afectiuni parodontale a dintilor stalpi si zona furcatiei
radiculare si a septului interradicular;
- Repozitionarea coletului clinic al dintilor egresati. Aceasta deplasare a coletului clinic in
sens apical se poate obtine fie prin gingivectomie, fie prin gingivoalveoloplastice, in ultimul
caz fiind necesara si indepartarea unei cantitati reduse de os alveolar.
- Implant osos in punga parodontala proximala (dupa chiuretaj) la dintii inclinati si migrati
spre spatiul edentat cu ajutorul hidroxilapatitei sau os liofilizat. ;
- Excizia festonului gingival hiperplazic.
Pregatirea preprotetica a mucoasei crestei edentate
a) Excizia mucoasei balante

In urma instalarii starii de edentatie se declanseaza si un proces de atrofie atat la nivelul osului
bresei edentate, cat si la nivelul mucoasei acoperitoare.In unele cazuri ritmul de atrofie difera la
cele doua structuri, in sensul ca atrofia osoasa este mai accentuata decat atrofia mucoasei, astfel
incat mucoasa ramane fara substrat ferm, el prezentandu-se ca o brida balanta.Indepartarea
preprotetica a acestei mucoase balante se impune din mai multe motive:
- poate sa fie amprentata incorect, modelul nefind fidel situatiei clinice, iar fata mucozala a
corpului de punte ar putea sa se constituie intr-un factor de iritatie indirecta asupra mucoasei;
- aceasta mucoasa balanta poate sa intretina o stare de inflamatie permanenta la nivelul
parodontiului marginal al dintilor stalpi;
- limiteaza inaltimea spatiului protetic.
b) Frenotomia sau frenoplastia frenului buzei superioare inserat pe mijlocul crestei edentate
pentru a evita realizarea unui corp de punte inestetic si pentru a preveni leziunile ulcerative
produse de corpul de punte in timpul mobilizarii buzei.
c) Sectionarea bridelor inserate pe mijlocul crestei in regiunea laterala, asemanatoare
frenoplastiei. In unele cazuri aceste bride inserate pe mijlocul crestei sunt urmarea unei suturi
neglijente dupa extractia dintilor din aceasta zona.
d) Grefe mucoase peste refacerile de os in defectele de creasta edentata, care in cele mai multe
cazuri se dovedesc mai eficiente decat epitelizarea spontana, fiind benefice pentru aditia osoasa,
dar se pot utiliza si implante de aditie (tesut osos de la pacient, os bovin granulat, hidroxiapatita,
biovitroceramica.
Pregatirea preprotetica a osului crestei edentate
a) Indepartarea dintilor, resturilor radiculare, granuloamelor reziduale in incluzie osoasa la
nivelul crestei edentate.Desi aceste incluzii osoase pot fi reci de mult timp, eventuala lor
acutizare impune indepartarea lor chirurgicala.
b) Regularizarea de creasta
Este cunoscut ca fata mucozala a corpului de punte trebuie sa fie neteda, fara anfractuozitati
retentive.Acest deziderat nu poate fi obtinut decat daca relieful bresei edentate este neted, fara
ciocuri osoase.Acestea pot fi indepartate chirurgical print-o interventie de poarta numele de
regularizare de creasta.
c) Crearea de spatiu protetic vertical pentru corpul de punte apare necesara atunci cand
extractia dintilor egresati nu a fost insotita de modelare osoasa.
d) Refacerea reliefului osos cu ajutorul hidroxilapatitei, grefei de sclera conservata sau os
liofilizat.
e) Interventii ajutatoare implantelor de tipul repozitionarii canalului mandibular, lift sinus

Protezarea provizorie fixa. Avantaje


1 - protectia vitalitatii pulpei dentare si a tesuturilor gingivale;
2 - perfectarea planului de tratament;
3 - mentinerea igienei bucale;
4 - vindecarea tesuturilor restante dupa interventiile pre- si proprotetice;
5 - stabilirea rapoartelor ocluzale si a DVO;
6 - restabilirea si evaluarea fonatiei, masticatiei si fizionomiei;
7 - prevenirea migrarilor dentare precum si aprecierea paralelismului dintilor preparati.
CLASIFICAREA RESTAURARILOR PROVIZORII
A) - in functie de modul de elaborare.
1. obtinute industrial sunt reprezentate de cape de aluminiu, cape metalice cu relief anatomic,
conformatoare de celuloid si coroane prefabricate din policarbonat. Acestea pot fi folosite
doar pentru restaurarile provizorii unidentare.
2. individualizate, realizate in cabinetul stomatologic sau in laboratorul de tehnica
dentara, pot fi fabricate dintr-o gama larga de polimeri si materiale compozite prin mai multe
procedee.
B) - in functie de procedeul de realizare al restaurarii.
1. Prin tehnica directa - protezarea se face in cavitatea bucala a pacientului direct pe campul
protetic;
2. Prin tehnica indirecta - restaurarea se realizeaza pe un model din gips, in laboratorul de
tehnica dentara.
MATERIALE DESTINATE RESTAURARILOR PROTETICE PROVIZORII
1.- rasini autopolimerizabile pe baza de metacrilat de metil sau de etil, care se mentin in cavitatea
bucala doar cateva saptamani;
2.- rasini termopolimerizabile, pentru RPP de mai lunga durata, datorita unei bune reticulari a
materialului, care le confera o suprafata mult mai omogena;
3.- rasini fotopolimerizabile, usor de manipulat, cu caracteristici asemanatoare rasinilor
termopolimerizabile;

4.- rasini dual, la care faza de polimerizare chimica determina prelungirea starii de elasticitate a
materialului. De-a lungul acestei perioade, RPPsi surplusul de material pot fi indepartate cu
usurinta de pe dintii preparati. Conform datelor producatorilor, in aceasta faza a polimerizarii se
dezvolta o cantitate foarte mica de caldura, prin urmare contactul rasinii cu tesuturile campului
protetic poate fi prelungit. Polimerizarea rasinii se completeaza apoi cu o sursa de lumina, care
poate fi lampa sau cuptorul de fotopolimerizare.

Avantajele restaurarilor provizorii prin tehnica indirecta


a) Protectia dintilor preparati si a tesuturilor adiacente (nu mai vin in contact cu monomerul
rezidual) ;se evita posibilele reactii alergice, care pot genera ulceratii dureroase si stomatite.
b) Protectia dintilor preparati fata de insultele mecanice din cursul polimerizarii acrilatului.
c) Adaptarea marginala a restaurarii provizorii polimerizate in contact cu modelul de
gips este semnificativ mai buna decat in cazul tehnicii directe, cand polimerizarea se face in
cavitatea bucala.
Pe de o parte, contactul permanent cu modelul limiteaza contractia volumetrica din timpul
polimerizarii, iar pe de alta parte este eliminata distorsionarea prin manipularea manuala a
restaurarii.

PROTETICA DENTARA FIXA


PROTETICA DENTARA FIXA
NR. 1
Subiectul 1

Pregatirea preprotetica ocluzala


a. Indepartarea contactelor premature si interferentelor in RC, IM, lateralitate, propulsie prin
slefuiri selective.
b. Realizarea unui plan de ocluzie corect prin :

- slefuiri la nivelul cuspizilor;


- reduceri din inaltimea coronara, eventual cu devitalizare, cu sau fara gingivoalveoloplastie, urmate obligatoriu de aplicarea unei microproteze care sa se inscrie in curbele
de ocluzie si sa aiba un modelaj ocluzal corect;
- amputari coronare (dupa devitalizari) cu gingivo-alveoloplastie acoperite cu
microproteze agregate intraradicular si cu relief ocluzal care sa se inscrie in curbele de
ocluzie;
- indepartarea microprotezelor sau puntilor care deregleaza curbele de ocluzie;
- extractia dintilor extruzati;
- extractia dintilor cu egresiune exagerata, eventual si cu remodelare osoasa dupa
extractie, in vederea obtinerii spatiului pentru o viitoare punte;
c. Refacerea stopurilor ocluzale si a ghidajelor in cazul dintilor cu abraziune patologica, in
acest scop vor fi folosite:
- la dintii laterali-onlay ocluzal sau coroane de invelis;
- la dintii frontali cu abraziune "ad-pallatum"-onlay cu pivot, coroana sau sistem
colaj.
Subiectul 2

Situatii care impun extirparea pulpara in scop protetic


1. Cand se alege ca element de agregare:coroana de substitutie, onlay cu pivot sau DCR;
2. Cand se impune un sacrificiu mare de tesuturi dentare;
3. In situatia lipsei de paralelism a dintilor stalpi;
4. Dinti stalpi cu leziuni carioase profunde;
5. Dinti egresati sau extruzati, antagonisti bresei, care impun coronoplastii pentru refacerea
planului de ocluzie;
6. Dinti cu obturatii vechi voluminoase;
7. Dinti cu usoara mobilitate;
8. Dinti malpozitionati pentru realizarea unui DCR angulat;
9. Pentru reampartirea fizionomica a spatiului edentat.

Subiectul 3

Verificarea amprentei
Inainte de confectionarea modelelor, atat medicul, cat si tehnicianul verifica integritatea
amprentei si mai ales prezenta unor defectevizibile ale amprentei:
. prezenta unor spatii intre cele doua mase de elastomeri sau hidrocoloizi de consistente
diferite;
. prezenta unor incluziuni de aer;
. lipsa de aderenta a materialelor de amprenta la linguri, cu antrenarea unor deplasari ale
materialelor;
. fisuri sau fracturi ale portamprentei
. prezenta unor resturi de sange, saliva, dentina sau tartru.

NR. 2
Subiectul 1

Interventii chirurgicale preprotetice


1

Rezectia apicala, in cazul parodontitei apicale cronice granulomatoase.

Chiuretajul periapical cu aceeasi indicatie dar la dinti care au microproteze agregate


prin pivoturi intraradiculare.

Premolarizarea atunci cand se doreste pastrarea unei radacini si eliminarea celeilalte


radacini.

Odontectomia dintilor inclusi, in special a acelora care sunt in relatie de vecinatate cu


dintii stalpi ai viitoarei punti.

Interventii pentru chisturi si tumori.

Regularizari de creasta.

Frenoplastii sau frenectomii.

Lifting de sinus sau aditie de os preimplantar, cand oferta osoasa este deficitara.

Transfixatia - metoda indicata la dintii monoradiculari cu implantare osoasa redusa.Ea


consta in introducerea unei sarme dintr-un aliaj special, care traverseaza camera
pulpara si radacina dintelui pentru a se opri la nivelul compactei bazilare, in acest fel
marindu-se parghia intraalveolara a dintelui respectiv.

Subiectul 2

Protezarea provizorie fixa. Avantaje


1 - protectia vitalitatii pulpei dentare si a tesuturilor gingivale;
2 - perfectarea planului de tratament;
3 - mentinerea igienei bucale;
4 - vindecarea tesuturilor restante dupa interventiile pre- si proprotetice;
5 - stabilirea rapoartelor ocluzale si a DVO;
6 - restabilirea si evaluarea fonatiei, masticatiei si fizionomiei;
7 - prevenirea migrarilor dentare precum si aprecierea paralelismului dintilor preparati.
Subiectul 3

Clasificarea materialelor de amprenta


A. Rigide si semirigide ireversibile (gipsuri, polimeri acrilici, paste ZOE);
B. Rigide reversibile (termoplastice: Stents, gutaperca, ceruri, materiale bucoplastice);
C. Elastice reversibile (hidrocoloizi agar-agar);
D. Elastice ireversibile (hidrocoloizi ireversibili: alginate, elastomeri de sinteza: polisulfuri,
siliconi, polieteri, poliuretano-dimetilmetacrilati).
In 1992 Combe imparte materialele de amprenta in elastice (hidrocoloizi si elastomeri)
si rigide.